Obligaţie de a face. Decizia nr. 1248/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1248/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 1248/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1248/2015
Ședința publică de la 13 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-M. D.
Judecător G. S.
Grefier C. M. O.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de pârâtul apelant M. B. - prin PRIMAR, cu sediul în B., ., județ B. împotriva sentinței civile nr._/01.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul - intimat N. M., cu domiciliul în B., ., județ B. și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B., ., județ B., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspunsul apelantul prin consilier juridic Ș. E. și intimatul N. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că este primul termen de judecată după finalizarea procedurii premergătoare prealabile, stadiul procesual apel, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Părțile solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar, aratând că nu mai au cereri de formulat în cauză, apreciind-o în stare de judecată.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de părți.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și nici probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată, acordând cuvântul pe fond.
Apelantul prin consilier juridic Ș. E., având cuvântul, arată că critică sentința pronunțată de instanța de fond pentru faptul că atât probele administrate cât și legile în vigoare cu privire la locațiune nu au fost analizate în mod judicios, reclamanții au beneficiat inițial de locuință cu chirie subvenționată de la stat însă, aceștia pe parcursul executării contractului de închiriere au distrus locuința de care au beneficiat, nu au întreținut-o ca un bun proprietar, nu au achitat chiria lunară, dar în aceste condiții primăria nu procedat la evacuarea acestora, ci au plecat singuri din imobil. De asemenea arată că familia intimatului nu mai poate beneficia de o altă locuință din fondurile statului atâta vreme cât a existat o sentință judecătorească de evacuare din spațiul de locuit de care au beneficiat, la dosar sunt înscrisuri care dovedesc această situație. Mai precizează că din cunoștințele pe care le deține știe că intimatul a solicitat să plece la locul de baștină.
Intimatul având cuvântul solicită menținea sentințe de fond ca legală.
Tribunalul constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept și în baza dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului apel civil, se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul N. M. a chemat în judecată pe pârâta M. B. PRIN PRIMAR, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal, obligarea instituției parate la atribuirea unei locuințe din fondul de locuințe care aparține domeniului public al statului sau unității administrativ teritoriale a mun. B., cu scutirea de la plata chiriei, conf. art. 20 din Legea 448/2006 actualizata, pentru reclamant și familia dumnealui, compusă din, N. V.-sotie si M. G.-minor aflat in întreținerea dumnealor, iar, în subsidiar, obligarea instituției parate la atribuirea unei locuințe sociale in vederea închirierii conform art. 42 coroborat cu art. 43 din legea 114/1996 cu subvenționarea chiriei conf. art. 44 din aceeași lege, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că dumnealui si familia sa sunt ., neavând un imobil in care sa locuiască, dânsul si minorul fiind persoane cu handicap. A precizat că a locuit alături de alte familii . in mun. B. pe .. În primăvara anului 2011 au fost evacuați din acest imobil fiind transportați in satul Scurtesti, . niște grajduri dezafectate in care condițiile de locuit erau greu de descris, iar după doua zile proprietarul acestor grajduri i-a evacuat de aici. Neavând unde sa se ducă, au fost nevoiți sa improvizeze niște adăposturi pe malul râului B., ce au fost luate de ape, rămânând sub cerul liber. In aceste condiții, autoritățile locale, au hotărât sa îi găzduiască în imobilul din .. 91, fosta clădire a Gardienilor Publici, unde se află si la acest moment, in total locuind acolo 28 de persoane, printre care si copii.
Acest imobil este degradat aproape in totalitate, este un real pericol pentru cei ce locuiesc acolo, a fost expertizat de autorități si s-a decis demolarea acestuia, emițându-se si autorizație de demolare in acest sens. In aceste condiții, li s-a adus la cunoștința ca urmează sa fie evacuați, insa autoritățile refuza sa le pună la dispoziție o alta locuința.
Având în vedere situația locativă în care s-a aflat de-a lungul timpului si, pentru a rezolva aceasta situație, încă din anul 2003 a început sa facă numeroase demersuri la autoritățile statului pentru a li se pune la dispoziție o locuința sociala. Răspunsurile au fost fie negative, fără o motivare plauzibila si legala, fie nu au existat.
A învederat faptul ca îndeplinește condițiile legale pentru a i se atribui o locuință din fondul de locuințe care aparține domeniului public al statului sau unității administrativ teritoriale a mun. B., cu scutirea de la plata chiriei, conf. art. 20 din Legea 448/2006 actualizata. Astfel cum a menționat deja, atât dumnealui, cat si minorul sunt persoane cu handicap. A arătat acest aspect si autorităților, insa fără niciun efect. Încă din anul 2003 de când efectuează aceste demersuri si învederează faptul ca îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia cu prioritate de o asemenea locuința, nu i se răspunde nici daca din punctul d-lor de vedere îndeplinește aceste condiții, care este poziția si situația dosarului său pe lista de priorități, care este punctajul pe care îl realizează, daca s-a avut sau nu in vedere la acordarea acestui punctaj si certificatele de handicap prezentate. Din anul 2003 de când a făcut asemenea solicitări, cu siguranța îndeplinea si condițiile de prioritate pentru a se atribui o astfel de locuința.
Contracte de închiriere si atribuire de locuințe sociale se încheie de către autoritatea administrativa, in fiecare an dându-se eficienta unor cereri depuse mai recent in comparație cu a sa.
In aceste condiții, a mai formulat o cerere către instituția parata, înregistrată sub nr._/16.09.2013, prin care a solicitat, in baza dreptului de acces la informațiile de interes public sa i se răspundă care este situația dosarului său, care este punctajul acumulat, sa i se comunice evidenta spatiilor locative cu destinația de locuințe sociale, gradul de ocupare al acestora si modul de atribuire al acestor locuințe precizându-se data încheierii acestor contracte de atribuire, precum si criteriile de atribuire pe care le stabilește anual unitatea administrativ teritoriala. La acest din urma demers, nu a primit răspuns, însă, i s-a comunicat verbal ca nu o sa se mai emită un astfel de răspuns întrucât cererea va fi clasata.
In aceste condiții, a promovat prezenta acțiune, întrucât este vătămat in dreptul stabilit de lege de a i se atribui cu prioritate o locuința sociala, fie cu scutire de chirie in baza art. 20 din Legea 448/2006 actualizata, fie cu subvenționarea chiriei in baza art. 44 din legea locuinței.
Cu privire la capătul subsidiar de cerere, a precizat ca îndeplinește si in această privință dispozițiile legale, venitul pe care îl realizează fiind o pensie de handicap pe care o primește lunar care este in valoare de 230 lei. În cazul in care, autoritatea administrativ teritoriala nu îi poate atribui o locuința sociala cu scutire de la plata chiriei, a arătat că este de acord sa i se atribuie o locuința cu chirie, iar aceasta chirie sa-i fie subvenționată in baza dispozițiilor legale.
Având in vedere toate aceste aspecte: faptul ca este in prag de iarna, imobilul este degradat, iar condițiile sunt imposibil de locuit, fiind supus demolării, pana la demolare, fiind posibil sa cada singur făcând victime, autoritățile i-au debranșat de la căldură, electricitate si apa curenta, trăind mai rău ca in evul mediu si ceea ce este mai dramatic este faptul ca printre adulți sunt in jur de 13 copii, cei care îndeplinesc condițiile de a li se întocmi actul de identitate sunt refuzați de autorități pe motiv ca nu au domiciliu, iar pe de alta parte aceleași autorități refuza sa încheie cu ei vreun contract pentru un spațiu locativ, a solicitat sa se admită prezenta acțiune si să se oblige unitatea administrativ-teritoriala prin primar sa le atribuie o locuința sociala in condițiile legale indicate.
In drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1 din Lg. 554/2004; . art. 20 din Legea 448/2006 si urm.; art. 39, 42,43,44 din Legea 114/1996 actualizata.
În dovedirea celor susținute în cerere, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei, solicitând totodată să se emită o adresa către pârâtă pentru a se comunica la dosarul cauzei următoarele: situația dosarului său privind atribuire de locuința sociala indicând poziția pe lista de priorități; criteriile avute in vedere in ceea ce îl privește pentru a beneficia de locuința sociala; care sunt criteriile stabilite anual de către autoritatea administrativ teritoriala cu privire la atribuirea de locuințe sociale, pentru anii 2011, 2012, 2013.
A precizat că autoritatea publica locala este obligată in baza art. 43 din Legea locuințelor sa întocmească/stabilească anual criteriile pe baza cărora se atribuie locuințe sociale; sa comunice evidenta tuturor spatiilor locative care se afla pe teritoriul mun. B. si aparțin domeniului public al statului precum si cele care aparțin unității administrativ teritoriale (Mun. B.), gradul de ocupare al acestora si modul de atribuire (contract de închiriere, comodat etc) a acestora.
În dovedirea celor susținute în cerere, reclamantul a solicitat proba cu acte, sens în care a depus copii certificate pentru conformitate cu originalul, de pe următoarele înscrisuri: cărți de identitate, certificat de căsătorie, acte medicale, petiții și sesizări către diverse autorități.
În termen legal, pârâtul M. B. prin primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că aceasta nu are fundamentul juridic necesar pentru a putea fi admisă de instanța Tribunalul B., pentru că nu prezintă și nu dispune de probatoriile necesare pentru a putea fi luate în considerare ca probe în apărarea lui, de aceea pe cale de excepție a invocat că acțiunea reclamantului adresată Tribunalului B. are ca obiect obligarea de a face, cauză determinată de dreptul comun în materie și trebuie adresată instanței de judecată, competentă să judece astfel de cauze.
De asemenea, pârâtul a învederat că cererea reclamantului se referă la acordarea unei locuințe din fondul locativ de stat și acest lucru nu cade în sarcina Municipiului B. prin Primar, pentru că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză. În situația dată, potrivit dispozițiilor Legii nr.114/1996 a locuinței, actualizată, reclamatul putea observa foarte clar care este instituția abilitată care poate sta în proces ca parte pârâtă referitor la această cauză. Dacă reclamantul dorește soluționarea unei astfel de cereri pe cale instanței de judecată, atunci trebuie să se adreseze organelor competente în drept și să-și precizeze cererea cu privire la partea pârâtă care poate avea această calitate în proces.
Cu privire la solicitările reclamantului a precizat că reclamantul N. M. împreună cu familia acestuia a beneficiat de locuință din fondul locativ de stat din perioada anului 2007, însă, datorită distrugerii bunului pus la dispoziție, dar și a neachitării contravalorii chiriei lunare, pe baza dispoziției instanței de judecată prin sentința civilă nr. 5924/23.10.2009, aceștia au fost obligați la plata chiriei lunare, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere și evacuarea din spațiul pe care l-au avut în folosință. Sentința civilă a fost pusă în executare (dosar de executare 23/2010 la B. P. A.) și, după mai multe termene, reclamantul a solicitat mijloace de transport din partea instituției pentru a se întoarce la locurile de baștină, menționând că depune în acest sens înscrisurile prin care acesta recunoaște faptul că are altă proprietate în județ, drept pentru care a solicitat mijloacele de transport în vederea mutării din municipiul B. ., județul B..
În opinia pârâtului, reclamantul nu mai poate beneficia de o altă locuință socială, în condițiile în care dispune de o hotărâre judecătorească de evacuare pentru distrugerea bunului de care a beneficiat mai ales prin prisma faptului că nu există niciun temei de drept care să specifice acest lucru.
Se observă foarte clar, atât prin dispozițiile noului cod civil, cât și al legilor speciale în materia locațiunii că persoanele care au în folosită un bun pus la dispoziție de către autoritățile de stat, trebuie să se comporte ca un adevărat proprietar față de acesta, cu privire la întreținerea și menținerea acestuia în stare bună de exploatare, dar în condițiile în care persoana beneficiară (chiriașul) este evacuat din spațiul respectiv, în baza unei hotărâri judecătorești, instituția abilitată care administrează fondul locativ de stat nu mai are nicio obligație de a sprijini astfel de persoane, pentru că nu sunt temeiuri legale în acest sens. Niciuna dintre legile actuale în materia locațiunii și nici NCC în materie nu are prevăzut vreun text de lege, în virtutea căruia chiriașul care a fost evacuat pe baza hotărârii judecătorești și/sau părăsește imobilul în care locuia cu chirie să mai poată beneficia și altă dată de o altă locuință construită din fondurile statului. Acesta este și cazul reclamantului de față, care a beneficiat de locuință pusă la dispoziție de autoritatea locală, însă datorită distrugerii bunului și neachitării contravalorii chiriei lunare potrivit dispozițiilor H.G.R. 1275/2000 și a Legii 114/1996, instanța de judecată a dispus evacuarea acestora din spațiul respectiv, drept pentru care, la unul din termenele de executare silită a sentinței judecătorești menționate mai sus, reclamantul a fost acela care a solicitat autorității locale mijloace necesare pentru transportul bunurilor mobile în alte localități de domiciliu.
A precizat că reclamantul a beneficiat de o locuință din fondurile statului în municipiul B., ., în baza repartiției nr._/30.11.2007 dispusă de C.L.M B., însă acesta împreună cu alte familii au distrus-o, ceea ce a făcut ca instanțele de judecată să se pronunțe pentru evacuarea din spațiul respectiv. Mai mult decât atât, toți cetățenii de pe . la cunoștința autorității modul necivilizat de comportament al reclamantului și al familiei acestuia, situație în care și alte autorități competente au dispus sancțiuni pentru că nu au fost luate măsurile legale la timp pentru a împiedica distrugerea bunului respectiv și focarele de infecții pe care le provocau în zonă. Această situație se repetă și în condițiile actuale în imobilul în care locuiesc fără forme legale, situat în municipiul B.. .. 91.
Reclamantul, în împrejurările prezentate mai sus, nu se mai află pe lista de priorități, deoarece în comisiile de specialitate ale Consiliului Local M. B. s-a stabilit că acesta nu mai poate beneficia de locuința din fondul statului sau de locuință socială, deoarece a beneficiat de un bun imobil cu destinație de locuință situat în municipiul B., ., dar l-a adus într-o stare de degradare astfel încât au fost necesare sume mari din banii publici pentru a-l aduce în stare de exploatare și folosire în bune condiții, drept pentru care nu mai pot fi luate în calcul nici criteriile la care acesta se referă prin cererea sa.
Față de aspectele menționate, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii reclamantului, pentru că aceasta nu are fundamentul juridic necesar pentru a putea fi luată în discuție de către instanța de judecată, iar pe cale de excepție a solicitat respingerea acesteia deoarece în situația dată competență să judeca o astfel de cauză este Judecătoria B., situație în care M. B. prin Primar nu are calitate pasivă în cauză, drept pentru care a solicitat scoaterea acestuia de pe rolul cauzei ca parte pârâtă în proces.
In drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 alin (2), 150 și următoarele din NCPC și Legea nr. 114/1996, actualizată, H.G.R. nr.1275/2000 cu modificările ulterioare, alte acte și probe solicitate de instanța de judecată.
În termen legal, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a Tribunalului B. și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B. prin Primar, în temeiul art. 20 din Legea nr.448/2006 și art. 39 din Legea nr.114/1996.
Pe fondul cauzei, a învederat că apărările pârâtei sunt nefondate, în sensul că este adevărat că a beneficiat de o locuință din fondul locativ, dar nu a distrus-o, aceasta fiind într-o stare avansată de degradare încă de la început, evacuarea sa și a familiei sale din imobilul din . ca urmare a intenției instituției deținătoare de a-l renova și de a-i da o altă destinație. De asemenea, a susținut că și-a achitat chiria în permanență. A menționat că a fost supus unor abuzuri, fără a se ține seama de faptul că este persoană cu handicap. Reclamantul a subliniat că nu este adevărat că are o altă proprietate în județ, că nu există nicio dispoziție legală din care să rezulte că nu mai are dreptul la o locuință socială dacă s-a dispus evacuarea dintr-o astfel de locuință, că hotărârea judecătorească la care face referire pârâta se referă la evacuare pentru neplata chiriei, iar nu la distrugerea imobilului. Vecinii nu s-au plâns de comportamentul dumnealui.
Prin sentința civilă nr.42 din 14.01.2014, Tribunalul B. – Secția Administrativ Fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârât și a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei B., cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
Părțile au uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri, proba testimonială cu câte doi martori și planșe foto.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr._ din 01.10.2014, prin care a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus obligarea pârâtului să atribuie o locuință din fondul de locuințe care aparține domeniului public al statului sau unității administrativ teritoriale a mun. B., cu scutirea de la plata chiriei, conf. art. 20 din Legea 448/2006 actualizata, pentru reclamant și familia dumnealui, compusă din N. V.-soție si M. G.-minor aflat in întreținerea acestora.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: „Astfel cum rezultă din contractul de închiriere nr.24/18.12.2007, reclamantul N. M. a ocupat în calitate de chiriaș spațiul cu destinația de locuință situat în M. B., ., județul B.. Prin sentința civilă nr.5924/23.10.2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea promovată de M. B. prin Primar, s-a dispus obligarea pârâților N. M. și Ț. E. C. să plătească reclamantului sumele de 1.552 lei reprezentând contravaloare chirie restantă aferentă perioadei martie 2008 – iunie 2009 și de 1.182 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente, rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți și înregistrat la Primăria mun. B. sub nr. 24/18.12.2007, pentru neplata chiriei și evacuarea pârâților din locuința situată în mun. B., ., jud. B.. Această evacuare s-a produs după o cercetare judecătorească succintă, în lipsa pârâților, la primul termen de judecată, pe baza înscrisurilor depuse de către reclamantă, fără a se reține în sarcina persoanelor evacuate și nerespectarea altor prevederi contractuale ori faptul că ar fi degradat sau distrus imobilul.
Pentru punerea în executare silită a acestei sentințe, M. B. s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc P. A. G., formându-se dosarul de executare silită nr.23/2010. Astfel cum reiese din procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 11.04.2011, la data de 29.03.2011, N. M. împreună cu alți ocupanți ai clădirii au fost evacuați cu un mijloc de transport pus la dispoziție de către primărie, fiind transportați în . solicitarea acestora. Din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că în imobilul de pe . locuiau mai multe persoane 32 de persoane, potrivit martorei B. S., aproximativ 20 de persoane, conform martorului G. M., adulți și copii. Încă din anii 1980-1991, când martorii s-au mutat pe . se afla într-o stare de degradare. Nici proprietarul clădirii, M. B., nici locatarii nu au efectuat reparații capitale. La fila nr.13 din dosarul judecătoriei se află adresa înregistrată sub nr._/12.06.2003 la Prefectura Județului B. din care rezultă că aceasta a direcționat către Consiliul Local al Municipiului B. memoriul domnului N. M., adresat Prefecturii Județului B., prin care a solicitat sprijin pentru repararea locuinței. Prin urmare, se poate concluziona că reclamantul nu a deteriorat în mod voluntar clădirea în care locuia cu titlu de chirie, ci, în lipsa mijloacelor financiare, a încercat să caute ajutor la autoritățile statului. După evacuarea tuturor locatarilor în primăvara anului 2011, imobilul respectiv a fost renovat, atribuindu-i-se o altă destinație.
Cu excepția martorului B. A. D., care a relatat că locatarii imobilului respectiv deranjau vecinii prin zgomotele și mizeria produsă, ceilalți au arătat că aceștia se comportau civilizat. Oricum niciun martor nu a putut arăta că reclamantul, soția sau copilul acesteia s-au evidențiat printr-un comportament negativ în societate.
Reclamantul însoțit de familia sa și de alte persoane dintre cele evacuate s-a mutat pe prundul râului B., locuind în niște adăposturi improvizate, situație atestată de planșele fotografice și de înregistrările video depuse. Ulterior, autoritățile locale au hotărât sa îi găzduiască în imobilul din .. 91, fosta clădire a Gardienilor Publici, in total locuind acolo 28 de persoane, printre care si copii, pentru ca în prezent să fie mutați la podul de la Vadu Pașii, în adăposturi improvizate. În perioada ulterioară evacuării, reclamantul a inițiat și a depus memorii către toate instituțiile abilitate care ar fi putut să-l ajute, însă toate demersurile au fost soldate eșecului, filele 25-92 din dosarul nr._ .
Familia reclamantului este compusă din N. V.-sotie si M. G., fiul minor al soției aflat in întreținerea dumnealor. Din certificatul de încadrare în grad de handicap nr.97/08.01.2009 eliberat de Consiliul Județean B. – Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap rezultă că reclamantul N. M. este încadrat grad de handicap accentuat permanent, iar din certificatul de încadrare a copilului în grad de handicap nr.956/06.08.2013 eliberat de Consiliul Județean B. – Comisia pentru Protecția Copilului rezultă că minorul M. G. este încadrat în grad de handicap grav cu asistent personal, certificatul având valabilitate 12 luni, situație menținută pe o perioadă similară prin certificatul nr.1007/05.08.2014.
Din adeverința de venit pe anul 2014 nr._/01.04.2014 eliberată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. rezultă ca N. M. nu figurează în evidențele fiscale cu venituri impozabile. Din extrasul de cont eliberat de Banca Transilvania reiese că N. M. încasează lunar o indemnizație însoțitor persoană cu handicap în valoare de 636 lei.
Prin adresa nr._/28.05.2014 emisă de Institutul Național de S. se atestă faptul că „câștigul salarial mediu net pe economie” în luna martie 2014 este de 1706 lei.
Potrivit art. 42 din Legea nr.146/1996, au acces la locuință socială, în vederea închirierii, familiile sau persoanele cu un venit mediu net lunar pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul câștigului salarial mediu net lunar pe total economie, comunicat de Institutul Național de S. în ultimul Buletin statistic anterior lunii în care se analizează cererea, precum și anterior lunii în care se repartizează locuința. Față de veniturile anterior menționate, familia reclamantului îndeplinește această condiție.
În baza art. 43 din același act normativ, locuințele sociale se repartizează de către autoritățile administrației publice locale care le au în administrare pe baza criteriilor stabilite anual de acestea, în condițiile prevederilor prezentului capitol, și de ele pot beneficia, în ordinea de prioritate stabilită potrivit legii, următoarele categorii de persoane: persoanele și familiile evacuate sau care urmează a fi evacuate din locuințele retrocedate foștilor proprietari, tinerii care au vârsta de până la 35 de ani, tinerii proveniți din instituții de ocrotire socială și care au împlinit vârsta de 18 ani, invalizii de gradul I și II, persoanele cu handicap, pensionarii, veteranii și văduvele de război, beneficiarii prevederilor Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, și ai prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, alte persoane sau familii îndreptățite.
Fiind persoane cu handicap, reclamantul și fiul soției sale fac parte dintre categoriile de persoane care au prioritate la repartizarea locuinței sociale.
În art. 48 din Legea nr.146/1996, sunt enumerate categoriile de persoane care nu pot beneficia de locuințe sociale, potrivit prezentei legi, anume care: a) dețin în proprietate o locuință; b) au înstrăinat o locuință după data de 1 ianuarie 1990; c) au beneficiat de sprijinul statului în credite și execuție pentru realizarea unei locuințe; d) dețin, în calitate de chiriaș, o altă locuință din fondul locativ de stat; or, reclamantul nu face parte din niciuna dintre aceste categorii.
Este drept că reclamantul a fost beneficiarul unui alt contract de închiriere cu privire la o locuință din proprietatea unității administrativ teritoriale, contract ce a fost reziliat pe motiv că acesta nu și-a achitat chiria, însă, la momentul rezilierii nu s-a făcut o analiză concretă a veniturilor efectiv realizate de către reclamant, nu s-a analizat dacă aceasta este calculată potrivit legii, dacă reclamantul s-a aflat în imposibilitatea achitării chiriei.
În art. 20 alin.1 din Legea nr.448/2006, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, se arată că, în vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la obținerea unei locuințe, autoritățile publice au obligația să ia măsuri pentru introducerea unui criteriu de prioritate pentru închirierea, la nivelurile inferioare, a locuințelor care aparțin domeniului public al statului ori unităților administrativ-teritoriale ale acestuia. În alineatul 2 se stipulează că persoanele cu handicap grav beneficiază de următoarele drepturi: a) acordarea unei camere de locuit, suplimentar față de normele minimale de locuit prevăzute de lege, pe baza contractelor de închiriere pentru locuințele care aparțin domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale ale acestuia; b) scutirea de la plata chiriei pentru suprafețele locative cu destinație de locuințe deținute de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale ale acestuia și care sunt în folosința acestor persoane. (3) Beneficiază de prevederile alin. (2) și familia sau reprezentantul legal pe perioada în care are în îngrijire un copil ori un adult cu handicap grav.
Instanța va avea în vedere și prevederile art. 47 din Constituția României, potrivit cărora, statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii. De asemenea, tot în Constituție se arată că persoanele cu handicap se bucură de protecție specială. Statul asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor.
Printre atributele de identificare ale persoanei fizice, art. 59 din Codul civil, se numără și dreptul la domiciliu sau reședință. De asemenea, instanța va avea în vedere și faptul că reclamantul și membrii familiei sale fac parte dintr-o minoritate defavorizată, statul având obligația constituțională de a lua măsuri atât cu caracter general, cât și individual de natură a proteja această minoritate.
În lumina acestor prevederi legale, instanța constată că reclamantul și membrii familiei sale îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de locuință, precum și de scutirea de la plata chiriei pentru suprafețele locative cu destinație de locuințe deținute de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale ale acestuia și care sunt în folosința acestor persoane.”
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Primarul municipiului B., criticând-o pentru faptul că probele administrate la instanța de fond, dar și legile în vigoare cu privire la locațiune nu au fost analizate în mod judicios de instanța fondului.
Astfel, dacă reclamanții în cauza de față au prezentat instanței de fond aspecte legate de faptul că doresc pronunțarea unei hotărâri prin care să poată beneficia de o locuință din fondurile statului, nu înțelege cum instanța a pronunțat o astfel de hotărâre în favoarea lor, câtă vreme nu sunt temeiuri de drept în a acorda acestora din nou cu chirie o locuință din fondurile statului ;
S-a arătat că a invocat instanței de fond și a depus probe în sensul că, reclamanții au beneficiat inițial de locuință cu chirie subvenționată de la stat însă, aceștia pe parcursul executării contractului de închiriere au distrus locuința de care au beneficiat, nu au întreținut-o ca un bun proprietar, nu au achitat chiria lunară, fapt care a condus la pronunțarea unei sentințe judecătorești privind evacuarea lor din spațiul de locuit de care au beneficiat, probe de care instanța de fond nu a ținut cont;
S-a arătat instanței de fond și a depus probe în sensul că, în urma punerii în executare a sentinței civile privind evacuarea din spațiu de care au beneficiat, după mai multe termene de executare, ei reclamanții au fost aceia care au solicitat mijloace de transport pentru a se deplasa la locurile de baștină și de a părăsi orașul B., probe de care instanța de fond nu a ținut cont; pronunțând sentința civilă pe care o critică.
S-a arătat instanței de fond faptul că în cadrul C.L.M. B. funcționează Comisia Pentru Muncă și Protecție Socială, care are ca atribuții repartizarea locuințelor sociale din fondurile statului, cu chirie subvenționată și am depus probe în sensul că, familia respectivă nu mai poate beneficia de o altă locuință din fondurile statului atâta vreme cât au avut împotriva lor sentință judecătorească de evacuare din spațiul de locuit de care au beneficiat. Sunt depuse la dosarul cauzei și înscrisurile certificate după procesele verbale de ședință a Comisie menționate care învederează foarte clar că, aceștia nu mai pot beneficia încă odată de o locuință socială și că nu mai pot fi înscriși pe lista de priorități, probe de care instanța de fond nu a ținut cont; pronunțând sentința civilă pe care o critică.
Având în vedere faptul că reclamanții au beneficiat inițial de locuință socială din fondurile statului, cu chirie subvenționată dar, în urma executării silite a sentinței civile privind evacuarea lor au părăsit imobilul de care au beneficiat, solicitând mijloace de transport pentru a se deplasa la locurile de baștină, fapt de care instanța de fond nu a ținut cont, si cum însă normele legale în vizoare nu prevăd dispoziții în sensul obligării statului de acordare din nou a unei locuințe sociale, ca urmare a unei hotărâri de evacuare pronunțată de instanța judecătorească, apelantul a solicitat admiterea apelului formulat, iar pe fond, respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca fiind netemeinică și nelegală.
In drept, apelantul a invocat dispozițiile art. 466, 480 Cod de procedură civilă, dispozițiile NCC, Legea nr. 114/1996, a locuinței, republicată și actualizată, H.G.R. 1275/2000, O.G.R. 40/1999, H.G.R. 310/2007, alte probe și înscrisuri solicitate de instanța de judecată.
Intimatul N. M., a formulat întâmpinare în termen legal, solicitând respingerea acestuia și menținerea ca temeinică si legală a hotărârii dispuse de Judecătoria B..
În principal, intimatul a invocat excepția decăderii din dreptul de a propune noi probe și de a își întemeia cererea pe temeiuri de fapt si de drept față de dispozițiile art.470 alin.1,2 și 3 NCPC.
S-a mai susținut că cererea de apel a apelantei nu conține referiri la motivele de fapt si de drept pe care își întemeiază apelul, și nici referiri la probele pe care înțelege să le invoce în susținerea acestuia.
Mai mult nu se respectă nici cerințele de la alin 1, al art. 470, în sensul că in cererea de apel nu este identificată nici UAT M. B. prin adresa, cod fiscal, cont bancar, nici intimatul prin atributele persoanei fizice, nume, prenume, CNP, adresa.
Astfel, consideră că cererea de apel nu îndeplinește condițiile cerute de lege, iar în baza faptului că aceste lipsuri trebuie împlinite în termenul de apel, acesta fiind expirat, a solicitat, în baza art. 471 alin 3, NCPC, să se decadă apelanta din dreptul de a mai propune probe noi și a invoca temeiuri de fapt si de drept in susținerea cererii lor de apel.
Pe fondul cauzei, intimatul a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că sentința 5924/23.10.2009 a fost dată in urma unei cercetări judecătorești sumare, că judecata a decurs fără prezența pârâților, care nici nu au fost înștiințați de existent acestui proces pe rol. Mai mult decât atât, în urma admiterii probei cu martori, instanța de fond a aflat că nu se face vinovat de deteriorarea imobilului din ., si că încă din anul 2003 a făcut cerere către autorități pentru repararea imobilului, ajungând in respectiva stare din cauza trecerii vremii, si datorită lipsei reparațiilor la momentul la care era necesar a fi efectuate, de către proprietar, adică Primăria Municipiului B..
Inclusiv martorii propuși de pârâta apelanta au declarat că familia reclamantului s-a comportat in mod civilizat.
Cu toate acestea, reprezentanții UAT M. B., au găsit de cuviință să-i evacueze, în urma unui titlu judecătoresc obținut în mod abuziv, si i-au îndreptat către "locurile de baștină ". S-a precizat că atât intimatul, cât și familia sa, părinții săi, au locuit în acea casă situată în . de peste 30 de ani, astfel încât nu înțelege la ce anume se referă întâmpinarea Primăriei când afirmă "locuri de baștină"".
Mai mult, s-a relatat că au acceptat să plece din Victoriei, nr.29, numai după ce au fost amenințați că o vină jandarmii si politia care o să-i ia la bătaie si o să-i arunce în stradă.
Astfel în mod corect a reținut instanța de fond, în urma probelor depuse la dosar(certificate de handicap), că atât pârâtul cât și familia sa, îndeplinesc condițiile pentru acordarea unei locuințe din fondul locativ, îndeplinind atât condițiile cerute de Legea 146/1996, cât si criteriile stabilite de administrația publică locală, deoarece având stabilit un grad de handicap au dreptul la o locuință socială.
Tot în mod corect, instanța a reținut faptul că anterior a beneficiat de o locuință din fondul locativ al unității administrativ teritoriale a municipiului B., contract care a fost reziliat pe motivul neplății chiriei, dar la acel moment nu s-a analizat concret si corect daca chiria era calculata corect si daca reclamantul s-a aflat de fapt in imposibilitatea plății acestei sume din cauza veniturilor mult prea mici. De asemenea, nu s-a luat in considerate nici faptul că, potrivit art. 2 alin 1 si 2 din Legea 448/2006, având în creștere un minor cu handicap avea dreptul la scutirea de la plata chiriei pentru locuința ocupată.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 1, 554/2004, NCC, NCPC, legea 114/1996, legea 213/1999, Legea 448/2006.
Intimatul a depus la dosar înscrisuri, filele 46-67 și planșe fotografice.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și evaluarea dovezilor administrate, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, tribunalul apreciază că apelul este neîntemeiat, astfel că în temeiul art. 480 Cod pr.civilă, urmează să-l respingă pe următoarele considerente:
În ce privește situația de fapt, Tribunalul reține că intimatul a încheiat cu pârâtul M. B. – prin Primar, contractul de închiriere nr.24 din 18.12.2007 în ce privește spațiul cu destinația de locuință, situat în ., jud. B., iar prin sentința civilă nr.5924 din 23.10.2009 pronunțată de Judecătoria B. s-a dispus rezilierea acestui contract și evacuarea intimatului și a numitei Ț. E. C., ca urmare a neîndeplinirii obligației de plată a chiriei, în intervalul martie 2008- iunie 2009.
Totodată, Tribunalul reține că prin procesul-verbal întocmit de executor judecătoresc P. A. G., încheiat la 11.04.2011, s-a realizat evacuarea intimatului și a familiei sale, fiind transportați la solicitarea sa în .>
Ulterior, reclamantul, însoțit de familia sa, s-au mutat pe prundul râului B., în niște adăposturi improvizate, fiind apoi găzduite de către autoritățile locale într-un imobil reprezentând fosta clădire a Gardienilor publici, în total locuind 28 de persoane, fiind apoi mutați la podul de la Vadu Pașii, tot în adăposturi improvizate.
De asemenea, Tribunalul reține că familia intimatului este compusă din soția, N. V. și M. G., fiul minor al soției - aflat în întreținerea sa, copil înregistrat cu grav de handicap grav, cu asistent personal, iar intimatul figurează în evidențe ca persoană cu grad de handicap accentuat permanent.
Din probele administrate, se constată că intimatul nu figurează în evidențele fiscale cu venituri impozabile, acesta încasând lunar doar indemnizația de însoțitor persoană cu handicap, în valoare de 636 lei.
Raportat la motivul de apel invocat de apelant și care, în esență, vizează încălcarea actelor normative în vigoare cu privire la beneficiul intimatului a unei noi locuințe din fondurile statului, Tribunalul constată că această critică nu este fundamentată și în drept.
Astfel, în contextul în care se invocă încălcarea normelor legale în sensul obligării statului la acordarea unei noi locuințe sociale, Tribunalul apreciază că aceasta trebuia să fie justificată și cu actul normativ concret, ceea ce denotă că legiuitorul nu a avut în vedere decât condițiile de admisibilitate pe care intimatul le întrunește, fiind corect interpretate de către instanța de fond.
Astfel, față de dispozițiile art.42 și 43 din Legea 146/1996, Tribunalul reține că au acces la locuințe sociale familiile cu un venit mediu net lunar pe persoană realizate în ultimele 12 luni sub nivelul câștigului salarial mediu net lunar pe total economie, ipoteză în care intimatul se încadrează, venitul lunar al acestuia fiind de 636 lei, fiind sub nivelul salariului mediu net pe economie, care la momentul pronunțării hotărârii era de 1706 lei.
Totodată, având în vedere nevoia socială în care se încadrează intimatul, acesta fiind alături de minorul aflat în întreținere, înregistrați ca persoane cu handicap și nu posedă o altă locuință, instanța de fond în mod corect a dat eficiență și dispozițiilor art.48 din Legea 146/1996, apreciind că familia intimatului se înscrie în categoria acestor norme.
Apărările apelantei, în sensul deteriorării imobilului deținut anterior cu chirie, ceea ce atrage imposibilitatea acordării unei alte locuințe din fondul de locuință al statului, nu sunt justificate. Astfel, din probatoriul testimonial administrat se reține că imobilul primit cu chirie se afla într-o stare avansată de degradare, iar sentința de evacuare pronunțată a avut în vedere în mod exclusiv neplata chiriei și nicidecum acțiunile necorespunzătoare ale intimatului.
În acest sens, Tribunalul constată că în sfera persoanelor ce nu pot beneficia de locuințe sociale înscrise în art.48 din Legea 146/1996, lit. a-d, se menționează doar acelea care dețin în proprietate o locuință, au înstrăinat o locuință după data de 01.01.1990, au beneficiat de sprijinul statului în credite și execuție pentru realizare unei locuințe, ori dețin, în calitate de chiriași, o altă locuință din fondul locativ.
În contextul în care, în prezent, intimatul nu deține nicio locuință și nici nu se înscrie în categoria persoanelor menționate mai sus, Tribunalul apreciază că susținerile apelantei în sensul interdicției acordării unei noi locuințe, exced condițiilor limitative impuse de legiuitor, fiind nelegale.
Mai mult, inițial, intimatul a beneficiat de un spațiu locativ cu plata chiriei, iar în prezent acesta, față de condițiile concrete de existență, a promovat o altă solicitare, respectiv atribuirea unei locuințe ce aparține domeniului public al statului, cu scutirea de la plata chiriei, ori subvenționarea acesteia, conform art. 20 din Legea 448/2006 actualizată, respectiv art. 42 coroborat cu art. 43 și 44 din Legea 114/1996, ceea ce dovedește că aceasta reprezintă o nouă solicitare pe care apelantul avea obligația să o soluționeze.
În condițiile în care demersurile intimatului, justificate prin tot probatoriul administrat, au rămas fără răspuns, Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la atribuirea unei locuințe care aparține domeniului public al statului sau unității administrativ teritoriale a Municipiului B., cu scutirea de la plata chiriei, dând eficiență astfel și dispozițiilor constituționale înscrise în art. 47, raportate la situația socială severă în care se află intimatul și familia sa.
Sub ansamblul celor evocate, reținând nelegalitatea motivelor de apel înscrise, Tribunalul în temeiul art.480 cod pr.civilă, va dispune respingerea apelului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul apelant M. B. - PRIN PRIMAR, cu sediul în B., ., județ B., împotriva sentinței civile nr._/01.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul - intimat N. M., cu domiciliul în B., ., județ B. și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B., ., județ B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2015.
Președinte, A.-M. D. | Judecător, G. S. | |
Grefier, C. M. O. |
Red.SG
Tehnored.C.E.
4ex/18.02.2015
Judecătoria B.
Dosar fond:_
Judecător fond: N. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 52/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 420/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
