Pretenţii. Decizia nr. 85/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 85/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 84/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.85
Ședința publică de la 20 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător M. Ș.
Judecător G. S.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursurilor civile formulate de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR.3 PT.7 B.,cu sediul în municipiul B.,cartier Broșteni,. B. și de pârâtul F. G., domiciliat în municipiul B.,cartier Broșteni,., județul B. împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 10.10.2014 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ , având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a răspuns recurentul F. G., asistat de avocat C. M. și recurenta Asociația de P. nr. 3 PT 7 B., reprezentată de avocat P. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursurile au fost motivate, după care:
Avocat P. V. a invocat în temeiul dispoz.art. 301 Cod proc.civ. invocat tardivitatea recursului formulat de recurentul-pârât .
Instanța acordă părților cuvântul pe excepția invocată de apărătorul ales al recurentei- reclamante.
Avocat P. V. având cuvântul a arătat că împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond termenul de declarare a căii de atac este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Hotărârea a fost comunicată la data de 29.10.2014 iar recurentul –pârât a formulat recurs la data de 25.11.2014 cu depășirea termenului prevăzut de lege.
A solicitat admiterea excepției tardivității recursului formulat de recurentul – pârât.
Avocat C. M. având cuvântul a solicitat respingerea excepției. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. La instanța de fond pârâtul nu a avut angajat apărător și acesta nu are studii juridice. Acesta a respectat hotărârea primei instanțe și a declarat apel în termenul legal indicat de 30 de zile de la comunicare.
Instanța unește excepția tardivității cu fondul și nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.150 Cod proc.civ. constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat P. V. având cuvântul pe recursul formulat de recurenta – reclamantă a solicitat admiterea acestuia.
Instanța de fond a admis în parte cererea formulată și a apreciat că în ceea ce privește penalitățile de întârziere viitoare acestea urmează să fie calculate și solicitate printr-o acțiune separată la data achitării integrale a debitului când acestea nu au fost cuantificate. Penalitățile au fost calculate conform prevederilor legale și au fost stabilite de adunarea generală.
În cauză au fost efectuate două rapoarte de expertiză.
A solicitat admiterea ca fondat a recursului formulat de recurenta- reclamantă.
Recurentul pârât a solicitat în principal încuviințarea probei cu înscrisuri depunând la dosar o notă de calcul cu sumele pe care le-a achitat în perioada 2012-2013.
Avocat C. M. având cuvântul a solicitat, având în vedere faptul că recurentul fiind lipsit de o cale de atac prin recalificare ca pe baza fișelor de la dosar să se încuviințeze efectuarea unei noi expertize având în vedere faptul că penalitățile din cele două expertize efectuate nu sunt corecte. Acesta în perioada 2013 – 2014 a achitat sume de bani, urmând ca la efectuarea expertizei reclamanta să depună hotărârile adunării generale prin care s-au stabilit penalitățile de întârziere.
A solicitat ca expertul să calculeze numai penalitățile de întârziere, să verifice soldul, cu indicarea numărului de zile de întârziere.
Penalitățile de întârziere sunt mai mari decât debitul, iar recurentul la acest moment nu cunoaște pe câte zile s-au calculat acestea cu 2% și cât a achitat.
Avocat P. V. având cuvântul a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurentul pârât. Dacă se va respinge excepția tardivității formulării recursului urmează ca instanța să aibă în vedere faptul că au fost efectuate două rapoarte de expertiză. Penalitățile de întârziere au fost calculate conform dispozițiilor prevăzute de lege și conform hotărârii adunării generale.
Fondul de rulment este achitat lunar de fiecare proprietar în funcție de cota parte indiviză.
Reclamantul nu este de acord cu plata facturilor pentru apă. Consumul de apă este cel înregistrat de apometrele din apartamentele proprietarilor, iar facturarea se face în funcție de consumul apometrului de la .>
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor de față, reține în fapt următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B. sub nr. 2110 din 30.01.2013 așa cum a fost modificată la data de 13.11.2013 reclamanta ASOCIATIA DE P. NR. 3 PT 7 B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul F. G. pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispuna obligarea acestuia la plata sumei de 2.370,37 lei cu titlu de întreținere și cheltuieli comune pe perioada martie 2012- septembrie 2013, a sumei de 1.034,41 lei cu titlu de penalități întârziere calculate pe aceiași perioadă până la data de 11.11.2013, precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi până la achitarea efectivă a debitului .
In motivarea de fapt a cererii reclamanta a arătat că, pârâtul nu și-a achitat serviciile de care a beneficiat ca membru al Asociației din care face parte.
In dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul legal citat s-a prezentat în instanță depunând întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întimpinarea formulată pârâtul a solicitat respingerea cererii reclamantei motivat de faptul că, el ar fi achitat lună de lună toate cheltuielile de întreținere.
Prin cererea reconvențională, pârâtul a solicitat obligarea reclamantei să-i restituie toate sumele de bani încasate în plus în perioada martie 2012-septembrie 2013.
Pentru lămurirea debitului datorat de pârât reclamantei, acesta a solicitat efectuarea unei expertize contabile, lucrare care a fost efectuată de expert M. G.
Prin Raportul de expertiza contabilă judiciară nr. 450 din 14.03.2014, expertul M. G. desemnat de instanță a concluzionat că pârâtul datorează reclamantei suma de 2.047,94 lei cu titlu de întreținere și 862,91 lei penalități de întârziere pe perioada martie 2012-septembrie 2013, expertul precizând că reclamanta nu are de restituit pârâtului sume de bani.
Prin obiecțiunile din data de 4 aprilie 2014, pârâtul a contestat raportul de expertiză întocmit de expert M. G. solicitând o nouă expertiză contabilă, cerere admisă de instanță astfel că cea de-a doua lucrare a fost efectuată de expert I. M.. Aceasta prin raportul de expertiză contabilă nr. 1177 din 03.09.2014 a concluzionat că, pe perioada martie 2012 - septembrie 2013 pârâtul datorează reclamantei suma de 1.583,89 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere și cheltuieli comune și suma de 534,89 lei cu titlu de penalități de întârziere, stabilind că, reclamanta nu are de restituit pârâtului nici o sumă de bani.
Prin obiecțiunile din data de 10.10.2014 pârâtul a solicitat o nouă expertiză pe motiv că, între cele două expertize au fost diferențe, însă instanța i-a respins cererea apreciind că, este nejustificată.
Reclamanta nu a înțeles să depună obiecțiuni nici la cel de al doilea raport de expertiză.
Urmare a materialului probator administrat, prin sentința civilă nr._ pronunțată în ședința publică din data de 10.10.2014, Judecătoria B. a admis în parte cererea formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 3 PT 7 în contradictoriu cu pârâtul F. G., având ca obiect pretenții, a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 1.583,89 lei cu titlu de întreținere și cheltuieli comune pe perioada 12.11._13 și suma de 534,89 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru aceiași perioadă, respingând cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul este membru al Asociației reclamante în calitate de proprietar al apartamentului nr. 7 din blocul N 8A situat în cartierul Broșteni din municipiul B., că în această calitate în perioada martie 2012 - septembrie 2013 a înregistrat o restanță la întreținere și cheltuieli comune în sumă de 2.370,37 lei.
Instanța a apreciat că, Raportul de expertiză întocmit de expert I. M., este cel corect în condițiile în care, prin acesta s-a stabilit un debit pentru perioada martie 2012-septembrie 2013 în sumă de 1.583,89 lei cu titlu de cheltuieli întreținere si cheltuieli comune și in suma de 534,89 lei cu titlu de penalități întârziere, aceasta reținând că în perioada 21.03._12 pârâtul a achitat suma de 786,48 lei.
In ceea ce privesc penalitățile de întârziere viitoare, instanța fondului a apreciat că, acestea urmează a fi calculate și solicitate printr-o acțiune separată la data achitării integrale a debitului, când vor putea fi cuantificate.
Având în vedere situația de fapt reținută și dispozițiile legale invocate instanța a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată în parte.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât reclamanta Asociația de P. P.T.7 nr. 3 B. cât și pârâtul F. G..
Reclamanta Asociația de P. P.T. 7 nr.3 B. a criticat sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul de a se admite acțiunea așa cum a fost formulată și precizată, respectiv de a fi obligat pârâtul la plata în continuare a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi până la plata integrală a cheltuielilor de întreținere, aplicate asupra sumelor cu acest titlu fără a depăși cuantumul sumei asupra cărora au fost calculate.
În motivarea apelului apelanta a arătat că prima instanță a admis doar în parte cererea formulată de aceasta și a obligat pârâtul la plata sumelor de 1.583,89 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și cheltuieli comune pentru perioada noiembrie 2012 – septembrie 2013 și 5.34,89 lei reprezentând penalități de întârziere.
Instanța de fond a apreciat că „ în ceea ce privește penalitățile de întârziere viitoare acestea urmează a fi calculate și solicitate printr-o acțiune separată la data achitării integrale a debitului când acestea pot fi cuantificate.
Hotărârea primei instanțe este parțial nefondată și nelegală instanța făcând aprecieri care nu sunt în consens cu dispozițiile imperative ale Legii nr. 230/2007 și ale Normelor de aplicare a Legii nr. 230/2007 așa cum au fost aprobate prin H.G. nr. 1588/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Astfel, conform art. 46 din Legea nr. 230/2007 „ Toți proprietarii au obligația să plătească lunar ….în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, iar potrivit art.49 (2) din același act normativ „Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari afișate pe lista lunară de plată este de maximum 20 de zile calendaristice”.
Pentru a determina respectarea acestor dispoziții legale de către membrii asociațiilor de proprietari au fost prevăzute și sancțiuni în actele normative care reglementează activitatea specifică asociațiilor de proprietari.
Aceleași dispoziții privind obligația de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, termenul în care se face plata și sancțiunile pentru nerespectarea acestor obligații sunt detaliate în dispoz. art. 25 din Normele de aplicare a Legii nr. 230/2007 așa cum au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1588/2007.
Din înscrisurile depuse la dosar precum și din cele două expertize contabile efectuate în cauză rezultă fără putință de tăgadă că asociația de proprietari a respectat în totalitate aceste dispoziții legale, penalizările fiind aplicate începând cu a 51-a zi de la afișarea listelor de plată în procentul aprobat de adunarea generală a asociației de proprietari și fără a depăși nivelul sumei la care s-au aplicat.
Prin urmare, hotărârea primei instanțe este nelegală în ceea ce privește exonerarea pârâtului de la plata în continuare a penalizărilor de întârziere în cuantum de 0,2 % instanța având obligația de a aplica prevederile legale indiferent că, uneori acestea sunt apreciate ca fiind dure de către cei ce nu le respectă.
Arată de asemenea că, așa cum rezultă din fișa contabilă privind apartamentul pârâtului precum și din cele două expertize contabile acesta a plătit întotdeauna cu întârziere cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, refuzând să achite și cheltuielile de cotă indiviză în prezent acumulând datorii care se întind pe aproape doi ani în condițiile în care a beneficiat de toate utilitățile, respectiv, apă rece și caldă, canalizare, energie termică și electrică, salubritate, servicii administrative etc, specifice unui ..
Pe de altă parte, în loc să plătească datoriile acesta a cheltuit și cheltuiește în continuare sume impresionante pentru plata experților și a avocaților aducând acuzații nefondate conducerii asociației de proprietari.
A mai arătat că, pentru achitarea cu întârziere a facturilor emise de către furnizorii de servicii asociația de proprietari are obligația legală de a plăti în continuare penalitățile de întârziere aplicate la sumele cu titlul de cheltuieli de întreținere asociația de proprietari ar fi obligată să repartizeze penalitățile de întârziere acumulate din cauza restanțierilor și plătite furnizorilor de servicii către ceilalți proprietari inclusiv celor care își plătesc în termen obligațiile către asociația de proprietari ceea ce ar însemna comiterea unei ilegalități și totodată lipsirea de eficiență juridică a dispoz.at.49 din Legea nr. 230/2007 și ale art.25 din Normele de aplicare a Legii nr. 230/2007 precum și hotărârile adunărilor generale ale asociației de proprietari.
A solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul de a se dispune admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată prin obligarea pârâtului și la plata în continuare a penalizărilor de întârziere în cuantum de 0,2% prin aplicarea acestuia asupra cotelor de întreținere pentru care s-a depășit termenul de plată fără ca suma penalităților să poată depăși suma la care s-a aplicat.
În drept, a invocat dispoz.art. 466 și urm.Cod proc.civ.
La rândul său, pârâtul reclamant F. G. a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemenicie.
În motivarea apelului formulat a arătat că, deoarece inițial a plătit lună de lună dar i-au fost operate la scadență în perioada 2009 – septembrie 2013 toate cheltuielile de întreținere înscrise pe listele de plată cu excepția doar a fondului de rulment așa cum corect, just și legal s-a stabilit și prin raportul de expertiză contabilă nr. 1177 din 3.09.2014 alin.4, fila nr. 3 apreciază nu datorează sume de bani reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea în tot a acțiunii probând și dovedind la instanța de fond că a fost un bun platnic și de bună credință, și-a achitat lună de lună toate cheltuielile de întreținere pentru toată perioada 2009- septembrie 2013 conform chitanțelor de plată depuse la dosar la termenul de judecată din 15.11.2013.
Susține că, a refuzat să plătească fondul de rulment și cota indiviză întrucât reclamanta a refuzat să justifice în ce constau aceste cheltuieli .
Prin cererea reconvențională a solicitat primei instanțe să solicite reclamantei pârâte să procedeze la recalcularea și diminuarea sumelor de plată pe care le plătise lună de lună pentru toată perioada ianuarie 2009 – septembrie 2013 și pe care asociația nu le-a operat la scadență.
Prin aceeași cerere a solicitat instanței de fond obligarea reclamantei pârâte de a-i restitui toate sumele plătite și încasate în plus și nelegal și pe care nu le-a operat la scadență, precum și a diferențelor de apă rece în m.c. operate pe listele de plată față de consumul său corespunzător contoarelor deținute și a diferențelor de apă caldă în m.c. operate în plus pe listele de plată față de consumul său real corespunzător contoarelor sale.
De asemenea, consideră că, urmează a fi obligată reclamanta la plata diferențelor cotelor de la rubrica canal, a sumelor de plată de la rubricile rulment operate și centralizate de reclamantă pe listele de plată inclusiv a tuturor penalităților de întârziere pe care acesta deja le plătise la zi lună de lună toată perioada ianuarie 2009- septembrie 2013.
A solicitat instanței de fond în situația în care reclamanta se opune, aprobarea efectuării unei expertize cu un număr de 7 obiective menționate și precizate și înscrise de acesta .
Susține că, deși a achitat taxele pentru efectuarea expertizei cu cele 7 obiective, instanța de fond a dispus ca expertul să calculeze dacă acesta datorează reclamantei sumele de bani precizare în cererea formulată de aceasta cu privire la cheltuielile de judecată și să precizeze dacă reclamanta are să îi restituie vreo sumă de bani.
Prima instanță nu i-a admis nici un obiectiv cerut și în mod neîndoielnic s-a efectuat prima expertiză contabilă nr. 450 din 14.03.2014 de către expertul M. Genică, prin care s-a concluzionat că datorează reclamantei suma de 2.047,91 cu titlul de întreținere și 892,91 lei penalități de întârziere pe perioada martie 2012 –septembrie 2013 tot în această lucrare precizându-se că reclamanta nu are să-i restituie nici o sumă de bani.
Inițial reclamanta l-a chemat în judecată pentru a fi obligat să-i plătească suma de 2.370,37 lei cu titlul de întreținere dar prin expertiza efectuată s-a stabilit doar suma de 2.047,91 lei .
În ceea ce privește penalitățile de întârziere reclamanta a solicitat obligarea sa la plata sumei de 1.034,41 lei prin expertiză stabilindu-se doar suma de 862,91 lei.
Deoarece, instanța nu i-a admis expertiza cu cele 7 obiective a contestat concluziile raportului de expertiză întocmit de expert M. Genică și a solicitat efectuarea unei noi expertize cu aceeași mențiunea de a se încuviința cele 7 obiective deoarece numai în aceste condiții se putea stabili și concretiza adevărul în legătură cu pretențiile false ale reclamantei dar și cu pretențiile solicitate prin cererea reconvențională însă, în mod neîndoielnic instanța de fond și în al doilea raport de expertiză nu a încuviințat cele 7 obiective, care erau imperios necesare în vederea stabilirii adevărului în legătură cu pretențiile reclamantei, dar și cu pretențiile acestuia întrucât acesta a arătat atât verbal cât și în scris faptul că a achitat lună de lună pentru perioada ianuarie 2009 –septembrie 2013 toate cheltuielile de pe listele de plată însă nici de această dată prima instanță nu a admis cele 7 obiective.
Instanța de fond a solicitat expertei I. M. doar efectuarea acelorași două obiective ca în prima lucrare, deși prin efectuarea celui de-al doilea raport a rezultat un alt calcul cu mari diferențe față de prima lucrare.
Consideră că, instanța de control judiciar urmează să concluzioneze inexactitățile și diferențele dintre cele două lucrări, astfel că, se impune efectuarea în cauză a unei alte expertize urmând a se încuviința cele 7 obiective solicitate la instanța de fond.
Instanța de fond potrivit art.29 Cod proc.civ. avea obligația ca din oficiu, dar chiar și la cererea să trimită cauza la parchet pentru a se verifica toate infracțiunile săvârșite de reclamantă menționate de acesta în frauda legii dar și în detrimentul său prin obligarea sa la plata unor sume mai mari de bani care nu corespund consumurilor sale ceea ce a condus la faptul ca reclamanta să încaseze în plus de la toți locatarii asociației sume de bani.
A solicitat admiterea apelului, încuviințarea refacerii probelor administrate de prima instanță având în vedere faptul că cele două rapoarte de expertiză conțin mari inadvertențe și mari erori calcul.
De asemenea, apreciază că, urmează a se încuviința efectuarea unei noi expertize cu cele 7 obiective solicitate, obiective imperios necesare în vederea soluționării cauzei întrucât se poate observa cu ușurință practicile și procedurile eronate de operare a facturilor de calcul și a listelor de plată care au mari diferențe și a costurilor privind plata cheltuielilor de întreținere pe apartamente, serviciile fiind aceleași pentru fiecare proprietar.
Urmează a se observa faptul că pe listele de plată la unii proprietari s-au operat plata unor taxe de rulment iar la alții nu.
A solicitat administrarea și a altor probe dacă instanța de control judiciar va aprecia pentru soluționarea cauzei conform dispoz.art.22 Cod proc.civ. în vederea pronunțării unei hotărâri justă, corectă și legală deoarece este inadmisibil să fie obligat să plătească niște diferențe suplimentare și a cheltuielilor comune a serviciilor de utilități de care nu a beneficiat și inclusiv obligarea la plata unor penalități nejustificate.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispoz.art. 282-298 din Noul Cod de procedură Civilă și ale art.770 Cod proc.civ.
La termenul din 20. 03.2015, raportat la obiectul cererii deduse judecății și respectiv la data înregistrării cauzei 30.01.2013, instanța de control judiciar față de disp. art. 3 din Legea 76/2012, a recalificat calea de atac ca fiind recursul, având în vedere faptul că dispozițiile Noului Cod de procedură Civilă se aplică numai proceselor înregistrate după . acestuia.
Față de excepția tardivității formulării recursului invocată de recurenta reclamantă, raportat la disp. art. 137 C., instanța va analiza și se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, examinând excepția tardivității formulării recursului invocată din oficiu constată că este întemeiată urmând a fi admisă ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 103 alin.1 cod pr. Civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Conform art. 301 c.p.c., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată faptul că, așa cum rezultă din conținutul dovezii de înmânare aflate la fila 247 din dosarul primei instanțe, sentința recurată i-a fost comunicată pârâtului la data de 29.10.3014, situație în care ultima zi a termenului de recurs de 15 zile a fost data de 14.11.2014.
Potrivit art. 101 cod pr. Civ. termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul, iar termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
Raportat la cele de mai sus, depunerea cererii de recurs la judecătorie, la data de 25.11.2014, așa cum rezultă din rezoluția de la fila 23 din dosarul de recurs se situează peste termenul prevăzut de lege, astfel că apelantul este decăzut din dreptul de a mai exercita calea de atac.
În aceste condiții, tribunalul va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege, respectiv va respinge ca tardiv declarat recursul formulat de recurentul-pârât F. G..
Raportat la recursul formulat de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR.3 PT.7 B., examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a normelor legale incidente, precum și din oficiu în fapt și în drept conf. art. 304 ind.1 cod proc. civ., tribunalul constată că este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul F. G. pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2.370,37 lei cu titlu de întreținere și cheltuieli comune pe perioada martie 2012- septembrie 2013, a sumei de 1.034,41 lei cu titlu de penalități întârziere calculate pe aceiași perioadă până la data de 11.11.2013, precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi până la achitarea efectivă a debitului .
Prin sentința a cărei recurare se solicită, instanța de fond a admis în parte cererea formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 3 PT 7 în contradictoriu cu pârâtul F. G., având ca obiect pretenții, a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 1.583,89 lei cu titlu de întreținere și cheltuieli comune pe perioada 12.11._13 și suma de 534,89 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru aceiași perioadă, respingând cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant, precum și solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităților aferente, până la achitarea integrală a debitului.
În acest sens instanța fondului a reținut în ceea ce privesc penalitățile de întârziere viitoare, că, acestea urmează a fi calculate și solicitate printr-o acțiune separată la data achitării integrale a debitului, când vor putea fi cuantificate.
Prin recursul formulat, reclamanta Asociația de P. P.T. 7 nr.3 B. a criticat sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul de a se admite acțiunea așa cum a fost formulată și precizată, respectiv de a fi obligat pârâtul la plata în continuare a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi până la plata integrală a cheltuielilor de întreținere, aplicate asupra sumelor cu acest titlu fără a depăși cuantumul sumei asupra cărora au fost calculate.
În acest sens a invocat faptul că, hotărârea primei instanțe este parțial nefondată și nelegală instanța făcând aprecieri care nu sunt în consens cu dispozițiile imperative ale Legii nr. 230/2007 și ale Normelor de aplicare a Legii nr. 230/2007 așa cum au fost aprobate prin H.G. nr. 1588/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, susținând că, potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 „ Toți proprietarii au obligația să plătească lunar ….în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, iar potrivit art.49 (2) din același act normativ „Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari afișate pe lista lunară de plată este de maximum 20 de zile calendaristice”.
Motivele astfel invocate de recurentă, se circumscriu motivului de recurs prev. de art. 304 pct 9 cod proc. civ., care prevede că modificarea unei hotărâri se poate cere când „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când, din modul în care este redactată, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată. Ar trebui să se constate că hotărârea nu este motivată în drept ori că nu există un temei care să justifice soluția dată. Recurenții nu au invocat această ipoteză, iar din sentința împotriva căreia a promovat recurs rezultă că au fost indicate temeiurile de drept avute în vedere pentru admiterea cererii accesorii.
A doua ipoteză a motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă se referă la situația în care instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței, dar, fie le-a încălcat, în litera și spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.
Tribunalul constată că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când nesocotește o normă de drept substanțial sau atunci când interpretează greșit o normă juridică aplicabilă, și, raportat la aceste aspecte, observă că instanța de fond a interpretat și a aplicat eronat legea, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, Tribunalul constată că, potrivit disp. art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, în același sens fiind și dispozițiile art. 32 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin H.G. nr. 1588/2007.
Art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 și art. 25 alin.1 din Normele metodologice mai sus amintite prevăd obligația proprietarilor din condominiu de a achita cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare dintre aceștia, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.
Potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, cu mențiunea că penalizările nu pot fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. În același sens, disp. art. 25 alin. 1 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 1588/2007 prevăd că, asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, suma acestora neputând depăși suma cotei restante la care s-a aplicat.
În temeiul art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În ceea ce privesc penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă în cuantum de 0,2% pe fiecare zi, instanța reține că acestea au fost stabilite în ședința Adunării generale Asociației de P. din data de 29.11.2006, astfel cum rezultă din procesul verbal depus la dosarul cauzei (filele 8-11).
Față de dispozițiile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 și ale art. 25 alin. 1 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 1588/2007 mai sus enunțate, instanța reține ca fiind întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi, calculate asupra cheltuielilor de întreținere de la data scadenței până la data achitării integrale, dar fără a depăși cotele de contribuție asupra cărora s-au aplicat, împrejurare în care în mod greșit instanța fondului a respins solicitarea reclamantei recurente de acordare a acestor penalități până la achitarea integrală a debitului, limitându-se doar la cuantumul stabilit de expert, apreciind că penalitățile viitoare pot fi solicitate pe calea unei acțiuni viitoare.
Pentru aceste considerente, instanța de control judiciar urmează ca în baza disp. art. 312 cod proc. civ. să admită, recursul formulat de recurenta - reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR.3 PT.7 B., împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 10.10.2014 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, să modifice, în parte sentința recurată în sensul că va dispune obligarea pârâtului intimat la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi aferente întreținerii neachitate, până la plata efectivă a acesteia, fără a depăși însă cuantumul debitului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității recursului invocată de recurenta-reclamantă.
Respinge, ca tardiv recursul civil formulat de pârâtul-reclamant F. G., domiciliat în municipiul B.,cartier Broșteni,., județul B. împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 10.10.2014 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Admite recursul formulat de recurenta - reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR.3 PT.7 B., cu sediul în municipiul B.,cartier Broșteni,. B., împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 10.10.2014 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, și în consecință:
Modifică, în parte sentința recurată în sensul că dispune obligarea pârâtului recurent la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, aferente întreținerii neachitate, până la plata efectivă a acesteia, fără a depăși cuantumul debitului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2015
Președinte Judecător,Judecător,
A. E. D. M. Ș. G. S.
Red.Ș.Mdos.fond-_
Teh.red.Ș.M/A.P/2ex.jud.fond-V.C.I.
27.04.2015
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 20 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător M. Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelurilor civile formulate de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR.3 PT.7 B.,cu sediul în municipiul B.,cartier Broșteni,. B. și de pârâtul F. G., domiciliat în municipiul B.,cartier Broșteni,., județul B. împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 10.10.2014 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ , având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a răspuns recurentul F. G., asistat de avocat C. M. și recurenta Asociația de P. nr. 3 PT 7 B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că apelurile au fost motivate, după care:
Instanța pune în discuție în raport de obiectul acțiunii calificarea căii de atac.
Avocat P. V. a arătat că, la instanța de fond cererea a fost înregistrată la data de 30.01.2013 anterior, intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă calea de atac este recursul. Hotărârile pronunțate anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă se judecă sub imperiul legii sub care s-a început calea de atac în prezenta cauză fiind recursul .
Avocat C. M. a precizat calea de atac ca fiind apelul și nu recursul. Acțiunea dedusă judecății a fost înregistrată la instanța de fond la data de 30.01.2013.Ulterior, a fost depusă cerere de modificare a cererii principale, inclusiv în ceea ce privește cuantumul sumei, reclamanta renunțând la obligarea pârâtului la plata fondului de rulment motiv pentru care instanța de fond a judecat cauza sub imperiul Noului Cod de procedură civilă .Împotriva hotărârii primei instanțe calea de atac este apelul care se formulează în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Instanța, conform dispoz.art. 3 din Legea nr.76/2012 recalifică calea de atac ca fiind recursul având în vedere faptul că dispozițiile Noului Cod de procedură Civilă se aplică numai procesele înregistrate după . acestuia .
Prin cererea de modificare și precizare a acțiunii s-a solicitat doar modificarea capătului de cerere privind cuantumul sumei datorate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Recalifică calea de atac ca fiind recursul și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru constituirea legală a completului prin includerea judecătorului din completul de permanență potrivit art.99 alin.3 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2015
Președinte, A. E. D. | Judecător, M. Ș. | |
Grefier, A. P. |
| ← Pretenţii. Sentința nr. 04/2015. Tribunalul BUZĂU | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 291/2015.... → |
|---|
