Pretenţii. Sentința nr. 04/2015. Tribunalul BUZĂU

Tribunalul BUZĂU - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 04/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 222/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr.

Ședința publică de la 04 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. Ș.

Grefier R. O.

Pe rol soluționarea cauzei Civile privind pe reclamantul B. D. domiciliat în B. . B, . B. în contradictoriu cu pârâții D. F., D. A. N., D. C. L. (fostă T.) toți domiciliați în B. ., . și .-REASIGURARE SA cu sediul în București, Șoseaua București Nord nr. 10-Global City Business Park clădirea 023 ., județul Ilfov, având ca obiect pretenții .

Prezența și dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 06.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din sentința de față.

Instanța, având nevoie de timp pentru a examina actele și lucrările dosarului și pentru a da posibilitatea părților să depună note de concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 19.02.2015, 24.02.2015, respectiv 04.03.2015

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub numărul_ la data de 05.06.2013 reclamantul B. D. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții D. F., D. C. L.(fostă T.), D. A. N. si .-Reasigurare solicitând instanței ca, pe baza probelor ce se vor administra să fie obligați pârâții în solidar la plata sumei de 34.000 lei reprezentând despăgubiri daune materiale și a sumei de 400.000 lei reprezentând daune morale în urma accidentului rutier al cărui victimă a fost, precum și cheltuieli de judecată.

În motivarea de fapt a cererii reclamantul a arătat că la data de 10.08.2012 în jurul orelor 07,05 a.m. în timp ce se afla la volanul autoutilitarei marca Ford transit cu nr._ circulând pe DN 1E 577 in afara localității Pietroasele, jud. B., în dreptul km 57+200m, a fost victima unui accident rutier soldat cu vătămarea sa corporala. La volanul celuilalt vehicul implicat in accident se afla D. V. (autorul pârâților, respectiv soțul lui D. F. si tatăl lui D. C. L. si D. A. N.), vehicul marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare_, asigurat RCA la . SA, având încheiată polița de asigurare nr._, ./16/H16/DV cu valabilitate până la 24.09.2012, care circulând din sens opus a părăsit banda sa normală de mers și a pătruns pe contrasens, provocând accident soldat cu decesul acestuia și cu vătămarea sa corporală.

A susținut reclamantul că a fost deschis dosarul penal nr.643/P/2012 și din probele administrate a rezultat că în ceea ce-l privește sunt incidente prevederile art. 47 Cod Penal privind cazul fortuit și s-a dispus în baza art. 10 lit.d Cod Procedură Penală scoaterea sa de sub urmărire penală pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.178Cod Penal deoarece lipsește vinovăția. Prin aceeași ordonanța s-a dispus în baza art. 10 lit.g) Cod Procedură Penală neînceperea urmăririi penale împotriva lui D. V. - persoană vinovată de producerea accidentului, pentru comiterea infracțiuni prevăzută de art. 184 al.2 și 4 Cod Penal întrucât a intervenit decesul acestuia. Reclamantul a menționat că în urma accidentului a suferit leziuni traumatice care au necesitat 80 de zile de îngriji medicale așa cum rezultă si din certificatul medico-legal nr.A_ /2012 eliberat de SMJL B., că, a suferit traumatism al coloanei cervicale motiv pentru care a fost nevoit să poarte un colet cervical timp de trei săptămâni, traumatism toraco abdominal, gamba stângă cu fractură de calcaneu stâng, ce a impus operație în urma căreia i s-a aplicat atelă gambiero-podala si a fost obligat sa fie imobilizat la pat aproximativ 3 luni., i-au fost puse tije metalice, plaga contuză gamba stângă cu fractură de gleznă, escoriații umăr drept, ruptură mușchi biceps humeral drept, contuzii ale sternului.

În toată această perioadă, arată reclamantul, nu a putut să meargă, i s-a aplicat aparat gipsat două săptămâni, fiind nevoit să meargă cu cadru metalic sau cârje și să urmeze tratament cu antibiotice și antialgice. Pentru recuperare a fost nevoit să urmeze multiple ședințe de kinetoterapie și fizioterapie, a fost supus la proceduri medicale dificile inclusiv două rahii anestezii dureroase.

În aceste condiții, se arată în acțiune, pentru o perioadă de aproximativ 8 luni de zile a plătit o persoană care l-a îngrijit, cu suma de 1.000 ron pe lună, respectiv pe numitul Ș. M., iar pentru perioada postoperatorie a trebuit să urmeze și un regim alimentar adecvat refacerii țesutului muscular și osos cu alimente bogate în calciu.

La recomandarea medicului a urmat recuperare medicală, respectiv mișcare în mediul acvatic la fostul Bazin Olimpic, actualul Aqua Center.

Reclamantul arată că, în condițiile în care era singurul întreținător al tatălui său în vârstă de 80 de ani la data producerii accidentului, care locuia singur în . nevoit ca de la momentul accidentului pe o perioadă de 5 luni a fost nevoit să achite o remunerație de 700 ron pe lună numitului P. C. în scopul îngrijirii tatălui său, plătindu-i în total 3500 ron.

Pentru recuperarea medicala a soției sale care a suferit după aflarea veștii accidentului în care a fost implicat a fost nevoit sa o interneze la Spitalul C., iar cheltuielile au fost de 2.343 lei, iar pentru medicamente a cheltuit suma de 3.000 lei.

Deși a apelat la un mediator pentru a soluționa litigiul pe cale amiabilă, pârâta S.C. E. România Asigurare Reasigurare S.A. nu s-a prezentat iar pârâții D. F. și D. C. L. nu au fost de acord, în calitate de moștenitori, să-i achite pretențiile solicitate, fiindu-i eliberat certificatul de informare nr. 192/24.05.2013.

În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și trei martori.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 1370-1371,1381-1395 Noul Cod Civil.

În termen legal pârâții D. C. L., D. F. și D. A. N. au formulat întâmpinare arătând că, în măsura în care reclamantul va dovedi îndeplinirea condițiilor atragerii răspunderii civile delictuale urmează a se da curs cererii acestuia numai în măsura dovedirii cuantumului prejudiciului material invocat și a legăturii de cauzalitate.

Apreciază recurenții că daunele materiale, cât și cele morale sunt mai mult decât exagerate și doar în parte dovedite.

Referitor la daunele morale solicită a se avea în vedere că, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când acordă despăgubiri morale nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei, relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulație precum și consecințelor nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viața lor particulară astfel cum sunt evidențiate prin probele administrate.

Astfel, în materia daunelor morale atât jurisprudența națională cât și hotărârile Curții de la Strasbourg pot furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despăgubiri, și respectiv, pot evidenția limitele de apreciere a cuantumului acestora.

Apreciază că, pretenția reclamantului la despăgubiri pentru afectarea stării de sănătate a soției sale este nefondată întrucât între diagnosticul de spasmofilie și accidentul de circulație a căruia victimă a fost aceasta nu poate fi stabilită o legătură de cauzalitate iar despăgubirile pentru îngrijirea tatălui său nu au nici un fundament legal.

Au invocat dispoz. art. 1387 al.1, 2 și 3, art. 1390 al.1, 2 și 3 Cod Civil, art.54 din Legea nr.136/1995, art.2223 alin.1, art.2224 alin. 2 Cod Civil, art. 2225 și art.2226 cod civil .

Față de dispozițiile legale invocate rezultă că ceea ce poate forma obiectul unui astfel de litigiu îl reprezintă despăgubirile asupra cărora se poate realiza acordul tripartit( păgubit, asigurat, asigurator), sau care, în lipsa acestuia se vor stabili prin hotărâre judecătorească.

Obligația de plată a asiguratorului RCA izvorăște din contractul de asigurare RCA și singura condiție pentru nașterea unei obligații dacă asiguratul a plătit prima de asigurare este producerea evenimentului asigurat.

La rândul său pârâta S.C. E. România Asigurare - Reasigurare a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca în temeiul art.130 alin.(2) C.proc.civ. să se dispună admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei B. și declinarea cauzei la Tribunalul B., instanță competentă material și teritorial să judece litigiul.

Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare in judecată, în sensul acordării daunelor materiale doar în măsura în care au legătură directă cu accidentul și doar în cuantumul dovedit prin înscrisuri justificative și al diminuării daunelor morale solicitate de reclamantul B. D.

Referitor la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că sunt de acord cu admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, astfel că, în măsura admiterii în parte, a solicitat reducerea acestor cheltuieli proporțional cu suma stabilită cu titlu de despăgubire conform art.453 alin.(2) teza I C.proc.civ

Totodată, în situația în care suma reprezentând onorariu de avocat ar fi vădit disproporționată, a solicitat a se face aplicarea dispoz. art.451 alin.(2) C.proc.civ..

În situația solicitării altor mijloace de probă în afara celor deja cerute, conform art.254 alin.(l) C.proc.civ pârâta a solicitat decăderea reclamantului din dreptul de a propune probe dat fiind faptul că nu au fost respectate cerințele prevăzute de art.194 lit.c) C.proc.civ.. j !

Susține pârâta că, din petitul cererii de chemare în judecată, valoarea obiectului este mai mare de 200.000 lei, și anume de 434.000 lei, iar potrivit art. 115 alin, (3)C.proc.civ., în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate sesiza și instanța de la domiciliul său, iar, în baza art. 115 C.proc.civ, reclamantul este cel care are alegerea acestei instanțe competente teritorial.

Introducând cererea de chemare în judecată la Judecătoria B. reclamantul a ales instanța în circumscripția căreia se află atât (domiciliul său, cât și

locul producerii accidentului, iar în temeiul art.95 coroborat cu art.115 alin.(l) pct.3 și alin.(3), precum și art.116 C.proc civ., Tribunalul B. este instanța competentă material și teritorial să judece prezenta cauză, astfel că, solicită admiterea excepției și declinarea cauzei la Tribunalul B..

Pe fondul cauzei a arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea societății la plata unor daune materiale în sumă de 34.000 de lei și morale - 400.000 de lei ca urmare a vătămării sale corporale.

Reclamantul a solicitat suma de 34.000 de lei, reprezentând cheltuieli cu tratamentul medicamentos, cu produse medicale - cadru și cârje, cu recuperarea medicală- regim alimentar și ședințele de mișcare la bazinul olimpic, cu îngrijitorii - al său și al tatălui, și cu recuperarea medicală a soției.

Arată că, urmează a se avea în vedere faptul că, în primul, cheltuielile pretins efectuate cu îngrijirea tatălui reclamantului și a recuperării medicale a soției nu sunt despăgubiri care să fie suportate de asigurător conform art.49 pct.l lit.a) -e) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, răspunderea societății fiind una specială si, astfel, derogatorie fată de dreptul comun.

In al doilea rând, în ceea ce privește suportarea remunerației îngrijitorului reclamantului, este necesar să existe o recomandare a medicului specialist în acest sens și, indemnizația este plafonată la cuantumul salariului de bază minim brut pe economie și limitată în timp la durata incapacității de muncă.

Astfel, conform art.49 pct. 1 Iit.d) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 asigurătorul suportă "d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale și documente justificative si care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare”.

De asemenea, potrivit art. 49 pct. 1 lit. e, din aceleași norme, asigurătorul mai suportă „cheltuielile cu îngrijitorii pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie”

Se arată de asemenea că, pentru a fi acordate daune materiale, cheltuielile trebuie să aibă legătură cu urmările accidentului, să fie probate prin înscrisuri și să nu fi fost suportate din fondurile de asigurări sociale și să fi fost recomandate de medic specialist.

Proba testimonială solicitată în dovedirea cheltuielilor materiale este inadmisibilă. în acest sens, urmând a fi avute în vedere și dispozițiile art.309 alin. 2 C.proc.civ., neputând fi dovedite cu martori actele juridice cu o valoare mai mare de 250 de lei.

Suma de 34.000 de lei reprezentând prejudiciu material, se arată în întâmpinare, trebuie dovedită în integralitate în privința cuantumului prin înscrisuri, societatea neputând fi obligată la partea nedovedită prin documente justificative.

În jurisprudență, s-a arătat faptul că, deși apare de înțeles justificarea reclamantului, dispozițiile; legale incidente sunt clare în ceea ce privește necesitatea existenței unor înscrisuri doveditoare a daunelor materiale, rațiunea legii fiind evitarea caracterului arbitrar al sumelor ce s-ar putea acorda doar pe baza depozițiilor unor martori, iar împrejurarea că, în acele momente, nu s-a gândit la aceste aspecte nu reprezintă o imposibilitate reală de preconstituire sau conservare a înscrisurilor.

Aceste norme au fost adoptate în baza art. 53 din Legea nr. 136/1995 cu modificările și completările ulterioare, art. 4 alin. (26) și (27), art. 5 lit. c), art.8 alin. (1) și art. 47 pct. 2 lit. k)din Legea nr. 32/2000 cu modificările și completările ulterioare, fiind publicate în Monitorul Oficial nr.858 din_, astfel că, aceste norme adoptate prin ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sunt obligatorii, producând efecte juridice.

De aceea, apreciază pârâta că, reclamantul poate fi îndrituit a primi doar partea cheltuielilor materiale dovedită prin înscrisuri și care are legătură numai cu accidentul.

În privința daunelor morale solicitate de reclamant apreciază că, la stabilirea cuantumului acestora, trebuie să se tină cont de prejudiciul cert, produs de accident, și anume numărul de zile de îngrijiri medicale, dobândirea unei infirmități fizice permanente și eventual pierderea capacității de muncă, așa încât, prejudiciul de natură nepatrimonială se circumscrie doar celor 80 de zile de îngrijiri medicale.

Potrivit art. 49 pct. 1 lit. f) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, asigurătorul acordă despăgubiri pentru daune morale potrivit legislației și jurisprudenței din România

Daunele morale în cuantum de 400.000 de lei sunt evident excesive și disproporționate, în condițiile în care reclamantului nu i-a fost pusă viata în primejdie și nu a dobândit o infirmitate fizică permanentă care să justifice creștere acestora.

Determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate ar trebui să vizeze doar efectul compensatoriu și nu să încerce prețuirea valorii nepatrimoniale lezate-dreptul la sănătate și integritate corporală neputând fi evaluat în bani, astfel că, trebuie reținute cele statuate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit cărora:"Fiind vorba de prejudicii morale ele nu pot fi reparate strict prin echivalentul lor în bani, întrucât valorile ocrotite nu pot fi evaluate în bani, existând practic o incompatibilitate între natura nepatrimonială a prejudiciului și caracterul patrimonial al despăgubirii.

Faptul că reparația trebuie să fie una echitabilă, se arată în întâmpinare, presupune că nu se poate ignora natura valorilor nesocotite, dar și că ea nu se poate constitui un temei al îmbogățirii întrucât, în caz contrar, s-ar deturna finalitatea acordării unor astfel de daune care, așa cum s-a menționat, trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv și moral." Întrucât nu există criterii legale de evaluare a daunelor morale, la determinarea cuantumului daunelor morale ar trebui luată în considerare media acordată la nivelul curților de apel din România.

Astfel, în caz de vătămare corporală, având în vedere că, în motivările hotărârilor judecătorești sunt reținute în general, cu privire la leziunile victimei, doar concluziile raportului de expertiză medico-legală, prin care sunt indicate numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării și, după caz, existența unei infirmități, pierderea unui organ sau a unei funcții, s-a considerat că studiul jurisprudenței disponibile trebuie realizat prin centralizarea datelor în raport cu acești factori generali, condiții în care, s-a procedat la determinarea mediei aritmetice a rezultatelor pentru leziuni ce au necesitat mai puțin sau mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, ca urmare a unor fapte produse din culpă sau cu intenție.

Pragul de 60 de zile este cel prevăzut de vechea reglementare a Codului Penal pentru diferențierea infracțiunilor de vătămare corporală, respectiv de vătămare corporală gravă, rezultatele fiind:

-Media generală a despăgubirilor acordate pentru daune morale, pentru fiecare zi de îngrijire medicală necesară vindecării este de 344 lei /zi;

-Pentru vătămări ce au necesitat mai puțin de 60 de zile de îngrijiri medicale, media rezultată este de 474 lei/zi;

-Pentru vătămări ce au necesitat mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, media rezultată este de 301lei/zi;

În aceste condiții reclamantul poate primi pentru prejudiciul moral suma de_ lei.

Fiindcă România este stat membru al Uniunii Europene, iar legislația privind asigurările reprezintă o transpunere în dreptul intern a mai multor directive, apreciază că, la evaluarea pe cale judecătorească a prejudiciului moral, trebuie avut în vedere inclusiv cuantumul daunelor morale acordate în alte state membre.

Din ghidul pentru soluționarea daunelor morale, se poate observa cu ușurință faptul că într-o majoritate covârșitoare a statelor membre, se acordă daune morale într-un cuantum cu mult mai scăzut decât cel solicitat de reclamant, bineînțeles raportat și la diferența de: venituri dintre România și celelalte state membre.

Întrucât voința legiuitorului Uniunii Europene a fost comună tuturor statelor membre (legislația în materie de asigurări fiind rezultatul transpunerii în dreptul intern a mai multor directive), ar trebui ca întinderea daunelor morale să fie determinată astfel încât să se realizeze o armonizare a daunelor morale acordate cu acelea determinate în alte state membre, iar reclamantul nu trebuie să fie discriminat pozitiv întrucât cetățenii altor state membre nu primesc astfel de sume de bani, deși, valoarea lezată este aceeași.

În drept a invocat dispoz.art.205 și art.453 alin.(2) C.proc.civ.

Excepția invocată de această pârâtă a fost admisă de Judecătoria B. prin Sentința Civilă_/16.06.2014, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. – secția I civilă.

La această instanță dosarul a fost înregistrat la data de 31.07.2014, sub nr._ .

În vederea soluționării cauzei, la această instanță au fost administrate probe, respectiv au fost depuse înscrisuri, s-a dispus adresă la Serviciul Județean de Medicină Legală B. prin care s-a solicitat să precizeze dacă față de biletul de ieșire din spital din 20.03.2013, prezentat de reclamant se modifică durata zilelor de îngrijiri medicale stabilite inițial prin certificatul medico-legal nr. A_ /2012, eliberat de SML B., au fost audiați martorii P. C. și Ș. M. - a se vedea filele 11-13, 17-18, 20, 34-43, 47-53, 56-58 și 66 dosar.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține în fapt următoarele:

Din rezoluția Parchetului de pe Lângă Tribunalul B. nr. 643/P/2012 din data de 08.04.2013 atașată la filele 14-15 dosar, coroborată cu referatul IPJ B., atașat la filele 14-15 dosar, precum și cu înscrisurile atașate la filele 18-38, 40-60 și 62-105 dosar, Tribunalul reține că la data de 10.08.2012, reclamantul, în timp ce conducea autoutilitara marca Ford Transit cu nr._, pe DN 1E 577 in afara localității Pietroasele, jud. B., în dreptul km 57+200m, a fost victima unui accident rutier, în condițiile în care celălalt vehicul implicat în accident, circulând din sens opus, a părăsit banda sa normală de mers și a pătruns pe contrasens, provocând accidentul soldat cu decesul conducătorului care-l conducea și cu vătămarea corporală a reclamantului.

Tribunalul reține că, urmare a accidentului s-a deschis dosarul penal nr.643/P/2012, iar din probele administrate a rezultat că, în ceea ce-l privește pe reclamant, sunt incidente prevederile art. 47 Cod Penal privind cazul fortuit, astfel că s-a dispus în baza art. 10 lit.d Cod Procedură Penală, scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.178 Cod Penal deoarece lipsește vinovăția, iar în ce-l privește pe celălalt conducător auto D. V., autorul pârâților, care se făcea vinovat de producerea accidentului, s-a dispus în baza art. 10 lit. g) Cod Procedură Penală, neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiuni prevăzută de art. 184 al.2 și 4 Cod Penal, întrucât a intervenit decesul acestuia.

Din certificatul medico-legal nr.A_ /2012 eliberat de SMJL B. la data de 05.10.2012, aflat la filele 38 și 40 dosar, Tribunalul reține că, urmare a accidentului, reclamantul prezenta la momentul prezentării, leziuni care au necesitat pentru vindecare circa 80 zile de îngrijiri medicale de la producere, precum și faptul că violențele constatate nu i-au pus viața în primejdie. Din certificat rezultă că s-a constatat cu ocazia examinării, pe lângă multiplele echimoze și excoriații, că regiunea cervicală este imobilizată în orteză, membrul inferior stâng imobilizat pe atelă gipsată gambiero-podală, că acuză dureri cervico-occipitale, amețeli, dureri plantare dreapta, dureri toraco-brahiale bilateral și dureri calcaneu stâng, cu senzație de arsură imediate în gamba și coapsa stângă.

Din certificatul menționat mai sus coroborat cu biletul de ieșire din spital eliberat la data de 21.08.2012, atașat la fila 85 dosar, Tribunalul reține că, reclamantul a fost internat inițial în secția ATI-Chirurgie, apoi în secția Ortopedie, în perioada 10-21.08.2012, cu diagnosticul „Politraumatism prin accident rutier. Contuzie cervicală. Fractură calcaneu stâng. Hematom brahial drept. Entorsă coloană cervicală. Diabet zaharat tip II în tratament.” Rezultă de asemenea că, sub tratament cu antibiotice, antialgice, a avut o evoluție favorabilă și se externează cu recomandările: menține aparatul gipsat aproximativ 45 zile, se poate deplasa cu sprijin în cârje sau în cadru metalic fără a călca pe piciorul operat, menține coletul cervical încă 14 zile, pansament la 2 zile, la 14 zile post operator se scot firele, control peste 45 zile.

Din polița de asigurare atașată la fila 16 dosar, rezultă că vehiculul marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare_, era asigurat RCA la . SA, având încheiată polița de asigurare nr._, ./16/H16/DV cu valabilitate până la 24.09.2012.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. A_ /2014/ din 17.12.2014, atașat la filele 56-58 dosar, dispus de instanță la solicitarea reclamantului, Tribunalul constată că pe baza documentelor medicale prezentate, și a examinării medico-legal actual a reclamantului, Serviciul Județean de Medicină Legală B., a concluzionat că acesta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și corpuri și planuri dure, posibil în cadrul unui accident rutier, cu victimă conducător auto la data de 10.08.2012. Se concluzionează că, pentru leziunile traumatice inițiale, extragerea materialului de osteosinteză și tratamentul de recuperare funcțional efectuat, necesită prelungirea perioadei de îngrijiri medicale, totalizând un număr de 120-130 zile.

Așa cum rezultă din documentele medicale existente la dosar, reclamantul la externare a primit recomandarea menținerii aparatului gipsat aproximativ 45 zile, putând a se deplasa cu sprijin în cârje sau în cadru metalic fără a călca pe piciorul operat, de menținere a coletului cervical încă 14 zile, cu pansament la 2 zile, urmând ca la 14 zile post operator să se scoată firele și revenirea la control peste 45 zile.

De observat este faptul că urmare a afecțiunilor suferite în urma accidentului, reclamantul a fost nevoit să urmeze tratament de recuperare medicală fiind internat în Sanatoriul Balnear & Recuperare M. conform biletului de ieșire din spital din 05.12.2013, în perioada 25.11._13, cu recomandarea la externare de a evita eforturile fizice mari, ortostatismul prelungit, mersul pe teren denivelat, ridicarea și manipularea de greutăți mari, continuă la domiciliu programul de kinetoterapie învățat, regim igieno-dietetic: hipocaloric hipogucidic, scădere în greutate și repetarea curei de recuperare.

De asemenea conform biletului de ieșire din spital din 20.03.2013, rezultă că reclamantul a fost internat în data de 20.03.2013, cu diagnostic principal DRG Cod 1): Z47.0. Îngrijire de control implicând îndepărtarea unei plăci sau a altor dispozitive interne de fixare, prezentând fractură calcaneu stg. Op moe, cu stare la externare vindecat și recomandarea la externare: Pansament la 2 zile, Se scot fire de sutură la 14 zile și RP Augmentin 1 gr./12 h – 5 zile

Potrivit borderoului atașat la dosar reclamantul a solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata următoarelor sume de bani:

Suma de 2367,58 lei, achitată cu factura nr. 3358/21.08.2012, reprezentând cheltuieli de spitalizare, sens în care la dosar au fost depuse înscrisuri, respectiv adresa nr._/24.10.2012, decont de cheltuieli și factura nr. 3358/21.08.2012, a se vedea filele 163-165 dosar nr._, din înscrisuri rezultând că această sumă este aferentă perioadei de spitalizare a reclamantului ca urmare a accidentului și care potrivit disp. art. 313 din Legea 95/2006, nu pot fi achitate din fondul de sănătate ci urmează a fi achitate de beneficiarul serviciilor, urmând ca acesta să le recupereze de la persoana vinovată de producerea vătămării.

Pe perioada incapacității dobândite ca urmare a accidentului, reclamantul a fost nevoit să-și achiziționeze o . accesorii, respectiv: orteză cervicală – pentru care a achitat suma de 206,67 lei potrivit bonului fiscal nr._/13.08.2012, atașat la fila 153 dosar; cârje ortopedice - pentru care a achitat suma de 98,00 lei potrivit chitanței nr._/29.08.2012, atașat la fila 136 dosar; precum și suma de 33,73 lei serviciul curierat – potrivit facturii nr._ atașată la fila 196 dosar; susținători plantari - pentru care a achitat suma de 158,10 lei potrivit facturii nr._/31.10.2012, atașat la fila 143 dosar; încălțăminte ortopedică - pentru care a achitat suma de 185,99 lei potrivit facturii nr._/07.05.2013, atașată la fila 137 dosar; stepăr pentru care a achitat suma de 218,99 lei potrivit bonului fiscal nr. 202/16.01.2014, atașat la fila 201 dosar; greutăți glezne - pentru care a achitat suma de 49,98 lei potrivit facturii nr._/27.02.2014, atașată la fila 190 dosar.

De observat este faptul că reclamantul a solicitat și suma de 350 lei achitată pentru achiziționarea unei biciclete medicinale SH, pentru care însă nu a depus la dosar, document care să ateste achitarea acestei sume, astfel că instanța nu o va putea reține în lipsa unui act doveditor.

Reclamantul a solicitat de asemenea plata sumei de 38 lei reprezentând taxă eliberare certificat medico-legal, sens în care a depus chitanța nr._/22.08.2012, atașată la fila 136 dosar, iar în vederea reexaminării dispusă de instanță s-a impus efectuarea unor noi investigații de specialitate pentru care au fost achitate sumele de 36 lei conform chitanței nr._/09.12.2014; 55 lei conform chitanței nr._/09.12.2014 și 63 lei, conform chitanței nr._/03.12.2014, atașate la fila 53 dosar, sume ce urmează a fi reținute de instanță.

În faza de urmărire penală, pentru stabilirea situației de fapt, a fost efectuată expertiză tehnică auto, pentru care reclamantul a achitat cu titlu de onorariu expert suma de 802,40 lei, conform chitanței nr._/1/16.10.2012 și respectiv 150 lei, conform chitanței nr. 4/24.08.2014 a se vedea filele nr. 42 și respectiv 18 dosar.

Reclamantul a solicitat de asemenea obligarea pârâților la plata sumelor achitate pentru efectuarea unor investigații medicale, radiologii, rmn, eeg, la recomandarea medicului, ca urmare a afecțiunilor produse prin accident, respectiv: 180 lei achitată potrivit bonului nr. 0001/22.08.2012, 1200 lei achitată potrivit bonului nr._/08.10.2012; 50 lei achitată potrivit bonului nr._/08.10.2012; 127 lei achitată potrivit bonului nr._/23.10.2012; 15 lei achitată potrivit chitanței nr._/31.10.2012; 181 lei achitată potrivit bonului nr._/06.11.2012; 140 lei achitată potrivit bonului nr._/06.11.2012; 92 lei achitată potrivit bonului nr._/07.12.2012; 15 lei achitată potrivit chitanței nr._/14.12.2012; 50 lei achitată potrivit chitanței nr. 32/25.02.2013; 18 lei achitată potrivit chitanței nr._/27.02.2013; 70 lei achitată potrivit chitanței nr. 0013/26.02.2014, 125 lei achitată potrivit chitanței nr. 84 /30.04.2013 și suma de 50 lei achitată potrivit chitanței nr. 28/26.02.2014; sume pentru care au fost atașate documentele justificative la filele 123, 124, 126, 127, 128, 135, 137, 141, 188, 190, și 198 dosar.

Din documentele atașate la filele 136, 138, 148, 195-200 dosar Tribunalul reține că la indicația medicului curant reclamantul a făcut ședințe de mișcare în mediul acvatic la fostul Bazin Olimpic, actualul Aqua Center, așa cum rezultă din abonamentele și biletele depuse la dosar, în vederea recuperării ca urmare a accidentului în care a fost implicat, fiind depuse la dosar înscrisuri din care rezultă că în acest sens a fost achitată suma de 1230 lei, precum și tratament la Sanatoriul Balnear de Recuperare M., unde a achitat potrivit chitanței nr._/25.11.2013suma de 896 lei- a se vedea fila 196 dosar.

Tot ca urmare a prescripției medicale, urmare a accidentului, reclamantul a fost nevoit să achiziționeze medicamente, sens în care au fost atașate la filele 126-129, 132-135, 140, 142, 149-151, 161, 188, 190, 195, 198, 201, înscrisuri reprezentând bonuri de achiziționare și recomandări medicale, suma rezultată fiind de 9683,25 lei, instanța neputând reține întreaga sumă solicitată de reclamant cu acest titlu în condițiile în care suma de 3000 lei solicitată cu acest titlu reprezenta medicament achiziționate pentru soția sa B. C., iar parte din bonurile atașate sunt ilizibile iar altele vizează achiziționarea unor medicamente nerecomandate de medic astfel că se va reține doar suma de 4953 lei.

De asemenea reclamantul a depus la dosar bonuri privind achiziționarea de alimente în perioada de incapacitate determinată de accident, solicitând cu acest titlu suma de 1777,86 lei, în condițiile în care prin biletele de ieșire din spital i se recomandă un regim igieno-dietetic, hipocaloric și hipoglucidic.

Din examinarea bonurilor atașate la dosar, Tribunalul constată că din bonurile existente la dosar rezultă că au fost achiziționate o . produse pentru care reclamantul nu a făcut dovada că i-au fost recomandate în mod special de medic, precum și produse alimentare, nealimentare și respectiv de igienă a căror utilizare nu este determinată în mod deosebit de starea de incapacitate a acestuia, ci constituie hrana și folosința curentă a reclamantului și familiei acestuia, parte achiziționate în perioada sărbătorilor de iarnă, printre care se poate menționa: pungi cadou, Kinder schoko, ciocolată diferită, cafea, țigări, hârtie igienică, detergenți vase și respectiv rufe, etc., astfel că nu poate fi reținută în sarcina pârâților contravaloarea acestora.

Potrivit borderoului întocmit, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de deplasare cu taxi la spital, policlinică, recuperare, poliție, parchet, în sumă totală de 836,50 lei potrivit bonurilor consemnate în borderou - filele 181-186 dosar, ori din examinarea acestor bonuri, Tribunalul constată că parte din acestea au fost procurate pro-cauza, în condițiile în care este lesne de observat că în perioada 17.12._13, perioadă pentru care au fost depuse bonuri, care atestă efectuarea unui număr exagerat de deplasări efectuate într-o zi, sau deplasări efectuate fără a se face dovada scopului acestora, după cum urmează: 18.12- orele 11³⁴ și 11⁴¹; 28.12- orele 10¹⁹, 10⁴⁴, 10⁵⁰, 11⁰⁸, 11⁴⁴; 21.01 – orele 7³⁴, 8⁴⁷,9¹⁰, 9²³,9⁴⁸,11¹³,12⁰⁸,12³⁴,13⁰⁰; 03.01 – orele 10⁵⁶,11⁰⁷,12²⁹, 13¹⁵,, 14¹⁰, 14¹³, 14⁴⁷și 13⁵¹, acesta din urmă reprezentând un raport întocmit de conducătorul taxiului cu valoare de 23,48 lei și nu un bon aferent unei curse, 31.01. –orele 14⁵⁹, 15⁰⁰, 16³¹, primele două bonuri fiind emise pentru curse concomitente efectuate, prima efectuată cu PF G. N. iar a doua cu .; pentru data de 27.02.2013, reclamantul depune un număr de 6 bonuri purtând orele: 10⁰⁸, 10⁵³, 11¹⁰, 11¹⁹, 12⁵³, 13²⁴ ,pentru data de 17.03.2013, reclamantul depune un număr de 13 bonuri purtând orele: 7⁴⁸, 8³⁴, 8⁴², 8⁴⁹, 10¹¹, 10⁵⁰,10⁵⁶, 11¹⁰, 11¹³, 11³⁰, 11⁵⁸, 13³⁴, 13⁵⁴; pentru data de 13.04.2013, reclamantul depune un număr de 9 bonuri purtând orele: 17³⁶, 17⁵³, 18⁴⁵, 19¹⁵, 19²⁸, 19²⁹, 20³⁹, 20⁵⁶, 21¹⁶iar pentru data de 12.04 depune un număr de 8 bonuri purtând orele: 9⁵², 10²⁵, 10⁵⁵, 12⁰², 13⁰⁴, 13³⁰,13⁵⁶, 18²⁷, acestea reprezentând curse efectuate concomitent sau la intervale orare mici fără a se face dovada scopului deplasărilor efectuate.

Din examinarea bonurilor atașate Tribunalul reține că doar parte din acestea pot fi reținute ca cheltuieli de deplasare necesare, astfel că, va reține cu acest titlu doar suma de 316,38 lei.

Solicită reclamantul și obligarea pârâților la plata sumei de 474,96 lei sumă ce reprezintă c/val. combustibil achiziționat potrivit bonurilor atașate la filele 197 și respectiv 201 dosar, sumă care va fi reținută de instanță în condițiile în care s-a făcut dovada efectuării de către reclamant a deplasării la sanatoriul M. la data de 25.11.2013, potrivit actelor medicale atașate la dosar - a se vedea bonurile existente la filele197 și 201 dosar în valoare de 149,99 și respectiv 150,01 lei precum și pentru deplasări în vederea efectuării recuperării prin ședințe acvatice în perioada iulie - august 2013, sens în care au fost atașate bonuri în valoare cuprinsă între 20 și 55 lei – a se vedea filele 197 și 201 dosar.

Cu ocazia deplasării la sanatoriu, reclamantul a achitat taxa de autostradă și respectiv parcare, achitând în acest sens suma de 28 lei, conform bonurilor nr. 114/25.11.2013, 1690/06.12.2013 și_/24.02.2014 atașate la filele 198 și 201 dosar, sumă care va fi reținută de instanță.

Așa cum rezultă din documentele atașate la filele 7-13 dosar, Tribunalul reține că anterior sesizării instanței, reclamantul a uzat de procedura medierii pentru care a achitat așa cum rezultă din factura emisă la data de 13.05.2013, aflată la fila 152 dosar, suma de 23 lei, sumă solicitată de reclamant.

A fost solicitată de asemenea suma de 29 lei achitată de reclamant cu titlu de cheltuieli telefon, sumă care nu va fi reținută de instanță în condițiile în care din înscrisurile atașate la filele 193-194 nu rezultă contravaloarea convorbirilor efectuate pe perioada internării în spitalul de recuperare M..

O altă sumă solicitată de reclamant a fost aceea de 328,80 lei reprezentând cheltuieli de xeroxare și dosare, sens în care a depus la dosar un număr de 4 bonuri, respectiv bonul nr. 77/30.05.2013 în valoare de 2 lei, bonul nr. 1/30.05.2013 în valoare de 100 lei, bonul nr.2/30.05.2013 în valoare de 100 lei și bonul nr. 28/24.02.2014 în valoare de 16,80 lei, astfel că Tribunalul va reține cu acest titlu doar suma de 218,80 pentru care au fost depuse acte doveditoare.

Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 5.343 lei pentru recuperarea medicală a soției sale care a suferit după aflarea veștii accidentului în care a fost implicat, fiind nevoită să se interneze la Spitalul C., unde cheltuielile de spitalizare au fost de 2.343 lei, iar pentru medicamente a cheltuit suma de 3.000 lei, depunând la dosar factura nr._/02.11.2012, în valoare de 2343 lei - fila 148 dosar, precum și bonuri privind achiziționarea medicamentelor, sumă care nu poate fi reținută de instanța de fond în condițiile în care deși din înscrisurile existente la dosar rezultă că B. C. este diagnosticată cu Spasmofilie, conform fișei de tratament atașată la fila 142 dosar, fișă nedatată, cu tulburări metabolice pe fond de stres, potrivit biletului de trimitere datat 23.10.2012, fiindu-i recomandate investigații și tratament, investigația efectuată la inimă, atașată la fila 144 dosar fiind efectuată anterior recomandării mai sus menționată, respectiv la data 22.10.2012, aceasta beneficiază de tratament și cazare în hotel, la Centrul de Sănătate Clermont C., din documentele depuse la filele 146 și respectiv 148 dosar nu rezultă afecțiunea pentru care a făcut recuperare, precum și existența unei legături de cauzalitate între afecțiunile numitei B. C. și accidentul în care a fost implicat reclamantul precum și faptul că aceasta este soția reclamantului.

La dosar nu au fost depuse acte din care să rezulte starea de sănătate a numitei B. C., anterior producerii accidentului dar mai ales înscrisuri din care să rezulte fără dubiu că problemele de sănătate ale acesteia au fost determinate de un șoc emoțional determinat de starea de sănătate a reclamantului.

A mai solicitat reclamantul obligarea pârâților la plata sumei de 3500 ron plătită de acesta numitului P. C. în scopul îngrijirii tatălui său în vârstă de 80 de ani, care locuia singur în . 700 ron pe lună, începând de la data producerii accidentului, pe o perioadă de 5 luni în condițiile în care era singurul întreținător al acestuia.

În acest sens la solicitarea reclamantului a fost audiat martorul P. C., a cărui declarație se află atașată la fila 20 Dosar_ și din care a rezultat că după accident a prestat o . servicii la solicitarea reclamantului, respectiv a avut grijă de bătrân și a lucrat pământurile deținute de acesta, în perioada 10.08.2012 și sfârșitul lunii ianuarie 2013, timp în care venea și la B. de unde lua mâncare pentru bătrân.

Referitor la acest aspect, Tribunalul constată că la dosar nu există alte probe care să se coroboreze cu declarația martorului audiat, acesta personal susținând că, presta activități în gospodăria tatălui reclamantului și anterior accidentului, pentru care nu era remunerat ci primise o suprafață de teren pe care o lucra în interes propriu. De observat este faptul că la dosar nu au fost atașate documente din care să rezulte eventuala stare de nevoie a bătrânului și necesitatea unui însoțitor pentru acesta care să necesite plata unei indemnizații lunare de 700 lei, știut fiind că indemnizația pentru un însoțitor în cazul persoanelor cu handicap a fost la nivelul anului 2012 în sumă de 700 lei brut, respectiv aproximativ 500 lei net, astfel că în lipsa unor documente doveditoare această sumă nu poate fi reținută în sarcina pârâților.

Reclamantul a solicitat de asemenea și obligarea pârâților la plata sumei de 8.000 lei, susținând că o perioadă de aproximativ 8 luni de zile a plătit o persoană să-l îngrijească, pentru care a plătit suma de 1.000 ron pe lună, respectiv pe numitul Ș. M., care a fost audiat în calitate de martor la solicitarea reclamantului, declarația sa fiind atașată la fila 66 dosar.

Potrivit depozițiilor martorului Ș. M., care este de fapt cuscrul reclamantului rezultă că, acesta l-a îngrijit pe reclamant începând cu sfârșitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie 2012, după externarea din spital și până în luna iunie 2013, în sensul că-l ajuta să meargă la toaletă, la bucătărie, îi făcea cumpărăturile, mergea la farmacie, sens în care stătea în domiciliul acestuia mai toată ziua, cu mici pauze la prânz iar uneori era solicitat și noaptea, când îl ajuta să se ridice din pat.

De observat este faptul că, martorul a relatat că uneori în timpul cât stătea la reclamant, mai repara câte ceva la mașină, aspira și făcea curățenie în mașină, iar când avea nevoie de el reclamantul, era chemat în casă de soacra acestuia care locuia în același imobil. Martorul a relatat că în timp ce el lipsea din domiciliul reclamantului, cu acesta stătea fiul său, precum și faptul că reclamantul avea dureri, se văieta și uneori îi reproșa că nu știe ce să-i facă și că-i dă banii degeaba, în condițiile în care acesta a susținut că pentru serviciile prestate a primit de la reclamant suma de 7500 lei, conform notărilor făcute de reclamant.

Starea de incapacitate a reclamantului de a se deplasa rezultă și faptul că acesta a fost nevoit să stea în pat rezultă fără putere de tăgadă atât din documentele medicale aflate la dosar cât și din coroborarea acestora cu declarațiile martorilor audiați precum și din ultimul certificat medico-legal din care rezultă ca pentru vindecare i-au fost necesare un nr. de 120-130 zile de îngrijiri medicale., perioadă în care reclamantul a avut piciorul imobilizat precum și zona cervicală, la externare starea sa era ameliorat, cu recomandarea menținerii aparatului gipsat la domiciliu 45 de zile, acesta putând să se deplaseze cu sprijin în cârje sau cadru metalic fără a călca pe piciorul operat, accesorii achiziționate de reclamant, potrivit documentelor atașate la dosar.

În aceste condiții Tribunalul constată că prezența și ajutorul martorului Ș. M. i-a fost necesară reclamantului pe perioada incapacității determinată de accident, astfel că instanța față de depoziția martorului va reține ca fiind dovedită suma de 2600 lei pentru serviciile prestate de acesta și nu suma de 7500 lei cum a solicitat reclamantul.

De altfel din însăși bonurile atașate la dosar Tribunalul reține faptul că starea de sănătate a reclamantului s-a ameliorat, începând din luna decembrie 2012 și până în luna aprilie 2013, reclamantul „ făcând un număr deosebit de mare de deplasări cu taxiul, existând situații în care au fost depuse 8-9 bonuri emise în aceeași zi chiar în aceleași intervale orare fapt care atestă că acesta nu a stat la pat ci a efectuat un număr foarte mare de deplasări, majoritatea nejustificate, așa încât nu poate fi reținută ca fiind efectuată remunerația acestui martor în perioada 20.12.2012 – iunie 2013, astfel cum a relatat cu ocazia audierii sale.

Caracterul nesincer al depoziției martorului rezultă din însăși relatările acestuia care, întrebat fiind a susținut inițial că a primit de la reclamant suma de 6000-8200 lei, ca ulterior să susțină că potrivit susținerilor reclamantului ar fi primit suma de 7500 lei, ori așa cum chiar martorul a relatat soția reclamantului era în permanență acasă iar fiul acestuia la rândul său s-a implicat efectiv în îngrijirea tatălui său astfel că este greu de crezut că în lipsa unei recomandări exprese medicale, reclamantul a plătit așa o sumă mare de bani martorului doar pentru a-l sprijini să meargă la baie și bucătărie și eventual să facă diferite deplasări în condițiile în care nu mai avea zone ale corpului imobilizate și chiar recomandarea medicului era de a se deplasa cu ajutorul cadrului. și a cârjelor achiziționate.

De necontestat este faptul că reclamantul a fost afectat ca urmare a accidentului, fiind nevoit să urmeze o perioadă mare de timp un tratament specific pe lângă tratamentul recomandat pentru afecțiunile de care acesta suferea anterior producerii accidentului, a fost nevoit să facă recuperare atât în spital specializat, în mediu acvatic cât și la domiciliu, însă în lipsa unor documente care să ateste, plata sumei de 11.000 lei martorilor audiați depozițiile acestora vor cenzurate de instanță.

Reclamantul a solicitat de asemenea și obligarea pârâților la plata unor daune în cuantum de 400.000 ron, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a accidentului, sumă care așa cum au susținut și pârâții este exagerat de mare.

În acest sens, Tribunalul constată că, potrivit disp. art. 1.391 din Noul cod civ. privind „ - Repararea prejudiciului nepatrimonial”, s-a statuat că, „ (1) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. …”

Raportat la speța de față., Tribunalul constată că, în practică s-a statuat că, repararea daunelor morale prin despăgubiri bănești ridică problema dificilă a modului și a criteriilor de apreciere a prejudiciilor morale, cât și a criteriilor de stabilire a indemnizației destinate reparării acestora. Criteriile de apreciere a prejudiciilor morale nu au la bază criterii exacte, științifice, deoarece exista o incompatibilitate între caracterul moral, nepatrimonial al daunelor și caracterul bănesc, patrimonial al despăgubirilor.

S-a reținut că, așa cum s-a arătat, stabilirea cuantumului despăgubirii echivalente a unui prejudiciu nepatrimonial include desigur o doză apreciabilă de arbitrar, dar ceea ce trebuie evaluat este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, iar nu prejudiciul ca atare, fiind necesar a se face o corelare cu importanța prejudiciului moral sub aspectul importanței valorii morale lezate.

Astfel, în aprecierea importanței prejudiciului moral trebuie avute în vedere repercusiunile prejudiciului moral asupra stării generale a sănătății, precum și asupra posibilității ei de a se realiza deplin pe plan social, profesional si familial.

Tribunalul constată de asemenea că, în practică și în literatura de specialitate s-a statuat de asemenea că, între prejudiciile morale și cele patrimoniale există deosebiri esențiale și în planul probațiunii, în sensul că, spre deosebirile de prejudiciul economic, element al patrimoniului, supus probațiunii, atât în ce privește existența cât și întinderea lui, prejudiciul moral nu poate fi supus aceluiași regim probator. Prejudiciul moral nu se probează ci se constată, fiind supus prezumției simple a judecătorului, dedus din cauzalitate, acesta fiind chemat să evalueze datele personale ale celui care aspiră la remedierea situației sale injuste, componentele personalității sale, etc.

În practica ÎCCJ, s-a stabilit într-o decizie de speță, respectiv dec. nr. 1387/2002, că, în urma unui accident rutier, pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea vătămată, au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice suferite, sechele post-traumatice care afectează negativ participarea părților vătămate la viața socială, profesională și de familie, comparativ și cu situația anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a persoanei vinovată de producerea accidentului. S-a reținut că, prin Recomandările Consiliului Europei din anul 1969 de la Londra s-a instituit principiul reparației daunelor morale în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având drept rol, în astfel de cazuri, de a se da o compensație victimei.

De altfel așa cum au învederat în întâmpinarea formulată precum și în notele de concluzii scrise pârâții D. C. L., D. F. și D. A. N., în măsura în care reclamantul va dovedi îndeplinirea condițiilor atragerii răspunderii civile delictuale urmează a se da curs cererii acestuia numai în măsura dovedirii cuantumului prejudiciului material invocat și a legăturii de cauzalitate dintre fapta autorului și prejudiciul suferit.

Referitor la daunele morale aceștia au solicitat a se avea în vedere că, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei, relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulație precum și consecințelor nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viața lor particulară astfel cum sunt evidențiate prin probele administrate, în materia daunelor morale atât jurisprudența națională cât și hotărârile Curții de la Strasbourg putând furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despăgubiri, și respectiv, pot evidenția limitele de apreciere a cuantumului acestora.

În ceea ce privește răspunderea pârâtei S.C. E. România Asigurare – Reasigurare, Tribunalul constată că, așa cum se menționează și în punctele de vedere exprimate de aceasta pe perioada derulării procesului, respectiv prin întâmpinare și concluziile scrise, obligația de plată a asiguratorului RCA izvorăște din contractul de asigurare RCA, în condițiile în care pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, condus de autorul pârâților D. C. L., D. F. și D. A. N., exista polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA, emisă de pârâta S.C. E. România Asigurare – Reasigurare SA, ./16/H16/DV, nr._, cu valabilitate de la 25.09.2011 până la 24.09.2012, emisă la data de 24.09.2011, și singura condiție pentru nașterea unei obligații dacă asiguratul a plătit prima de asigurare este producerea evenimentului asigurat.

Această pârâtă a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare in judecată, în sensul acordării daunelor materiale doar în măsura în care au legătură directă cu accidentul și doar în cuantumul dovedit prin înscrisuri justificative și al diminuării daunelor morale solicitate de reclamant.

De observat este faptul că așa cum susține și această pârâtă prin întâmpinarea și notele scrise depuse formulată, cheltuielile pretins efectuate cu îngrijirea tatălui reclamantului și a recuperării medicale a soției nu sunt despăgubiri care să fie suportate de asigurător conform art.49 pct.l lit.a) -e) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, răspunderea societății fiind una specială și, astfel, derogatorie față de dreptul comun, în condițiile în care, conform art.49 pct. 1 Iit.d) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 asigurătorul suportă "d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale și documente justificative si care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare”, norme care au fost adoptate în baza art. 53 din Legea nr. 136/1995 cu modificările și completările ulterioare, art 4 alin. (26) și (27), art. 5 lit. c), art.8 alin. (1) și art. 47 pct. 2 lit. k)din Legea nr. 32/2000 cu modificările și completările ulterioare, fiind publicate în Monitorul Oficial nr.858 din_, astfel că, aceste norme adoptate prin ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sunt obligatorii, producând efecte juridice.

În privința daunelor morale solicitate de reclamant Tribunalul constată că, această pârâtă apreciază că, la stabilirea cuantumului acestora, trebuie să se tină cont de prejudiciul cert, produs de accident, și anume numărul de zile de îngrijiri medicale, dobândirea unei infirmități fizice permanente și eventual pierderea capacității de muncă, așa încât, prejudiciul de natură nepatrimonială se circumscrie doar celor 80 de zile de îngrijiri medicale, ori din ultimul certificat medico-legal eliberat pârâtului se constată că numărul de zile de îngrijiri medicale a fost majorat de la 80 de zile îngrijiri medicale la 120-130 zile îngrijiri medicale.

Societatea pârâtă invocă faptul că, în condițiile în care, în caz de vătămare corporală, în motivările hotărârilor judecătorești sunt reținute în general, cu privire la leziunile victimei, doar concluziile raportului de expertiză medico - legală, prin care sunt indicate numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării și, după caz, existența unei infirmități, pierderea unui organ sau a unei funcții, s-a considerat că studiul jurisprudenței disponibile trebuie realizat prin centralizarea datelor în raport cu acești factori generali, condiții în care, s-a procedat la determinarea mediei aritmetice a rezultatelor pentru leziuni ce au necesitat mai puțin sau mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, ca urmare a unor fapte produse din culpă sau cu intenție. Pragul de 60 de zile, pârâta, este cel prevăzut de vechea reglementare a Codului Penal pentru diferențierea infracțiunilor de vătămare corporală, respectiv de vătămare corporală gravă, rezultatele fiind:

-Media generală a despăgubirilor acordate pentru daune morale, pentru fiecare zi de îngrijire medicală necesară vindecării este de 344 lei /zi;

-Pentru vătămări ce au necesitat mai puțin de 60 de zile de îngrijiri medicale, media rezultată este de 474 lei/zi;

-Pentru vătămări ce au necesitat mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, media rezultată este de 301lei/zi;

În aceste condiții Tribunalul constată că, reclamantul poate primi pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a incapacității determinate de accident suma de 39.130 lei, suma fiind determinată prin înmulțirea celor 130 zile stabilite prin certificatul medico legal cu suma de 301 lei/zi, în condițiile în care, raportat la practica judiciară în materie sumele acordate cu acest titlu de statele membre ale UE se situează de regulă sub acest cuantum.

De observat este faptul că, prin cererea formulată, reclamantul a invocat disp. art. 1.370 din Noul cod civ, privind „- Imposibilitatea de individualizare a autorului faptei ilicite”, potrivit cărora „Dacă prejudiciul a fost cauzat prin acțiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane, fără să se poată stabili că a fost cauzat sau, după caz, că nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor răspunde solidar față de victimă.” și art. 1.371 din Noul cod civ, privind - Vinovăția comună. Pluralitatea de cauze”, potrivit cărora „(1) În cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care la cauzarea prejudiciului au contribuit atât fapta săvârșită de autor, cu intenție sau din culpă, cât și forța majoră, cazul fortuit ori fapta terțului pentru care autorul nu este obligat să răspundă.”– dispoziții care nu pot fi reținute de instanță în condițiile în care așa cum rezultă din rezoluția Parchetului de pe Lângă Tribunalul B. nr. 643/P/2012 din data de 08.04.2013 atașată la filele 14-15 dosar, coroborată cu referatul IPJ B., atașat la filele 14-15 dosar, precum și cu înscrisurile atașate la filele 18-38, 40-60 și 62-105 dosar, rezultă fără dubiu că, accidentul soldat cu accidentarea reclamantului la data de 10.08.2012, în timp ce conducea autoutilitara marca Ford Transit cu nr._, pe DN 1E 577 in afara localității Pietroasele, jud. B., în dreptul km 57+200m, a fost provocat de celălalt vehicul implicat în accident, care circulând din sens opus, a părăsit banda sa normală de mers și a pătruns pe contrasens, provocând accidentul soldat cu decesul conducătorului care-l conducea și cu vătămarea corporală a reclamantului. De altfel vinovăția exclusivă a conducătorului auto D. V., autorul pârâților, a fost stabilită și în dosarul penal nr.643/P/2012, în care din probele administrate a rezultat că în ceea ce-l privește pe reclamant, sunt incidente prevederile art. 47 Cod Penal, privind cazul fortuit, astfel că s-a dispus în baza art. 10 lit.d Cod Procedură Penală, scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.178 Cod Penal, deoarece lipsește vinovăția, iar în ce-l privește pe celălalt conducător auto, D. V., autorul pârâților, care se făcea vinovat de producerea accidentului, s-a dispus în baza art. 10 lit. g) Cod Procedură Penală, neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiuni prevăzută de art. 184 al.2 și 4 Cod Penal, întrucât a intervenit decesul acestuia.

În aceste condiții se constată că în cauză nu poate fi reținută culpa concurentă a reclamantului sau a altor persoane, din rezoluția parchetului rezultând culpa exclusivă a autorului pârâților, numitului D. V., care însă nu poate răspunde penal ca urmare a decesului său.

Un alt text de lege invocat este acela prev. de art. 1381 din Noul cod civ. privind „- Obiectul reparației” potrivit căruia „(1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparație; (2) Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. (3) Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor.” Precum și art. 1.382 din Noul cod civ., privind „- Răspunderea solidară” potrivit căruia „Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat.”

Din probele administrate în cauză Tribunalul constată că rezultă fără putere de tăgadă că, în urma accidentului reclamantul a suferit un prejudiciu, astfel cum s-a arătat în considerentele ce preced, că vinovat de producerea acestuia se face autorul pârâților, numitul D. V., care urmare a decesului, față de acesta nu poate opera antrenarea răspunderii sale penale și respectiv civilă, obligația răspunderii civile fiind transferată de la momentul decesului acestuia asupra moștenitorilor săi, respectiv soția supraviețuitoare și cei doi copii.

În conformitate cu disp. art. 1.385 din Noul cod civ., privind – „Întinderea reparației”, invocat de reclamant, „ (1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2) Se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. Iar (4) Dacă fapta ilicită a determinat și pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei.

Legiuitorul a prevăzut în Noul cod civ. în Art. 1.386, privind „ - Formele reparației”, faptul că „ (1) Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putință ori dacă victima nu este interesată de reparația în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilită prin acordul părților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească. (2) La stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului. (3) Dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestații periodice. (4) În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micșorat ori a încetat. iar în art. 1.387 privind „- Vătămarea integrității corporale sau a sănătății” se prevede că

„ (1) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile art. 1.388 și 1.389, după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale. (2) Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă se acordă, ținându-se seama și de sporirea nevoilor de viață ale celui prejudiciat, sub formă de prestații bănești periodice. La cererea victimei, instanța va putea acorda despăgubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale. (3) În toate cazurile, instanța va putea acorda celui păgubit o despăgubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente.

În cauza dedusă judecății se poate observa că pretențiile formulate de reclamant au vizat cheltuieli efectuate cu achiziționarea de accesorii necesare ca urmare a afecțiunilor suferite, la recomandarea medicilor, cheltuieli determinate de internarea sa, de recuperarea ulterioară, cu tratamentul și alimentația specifică precum și cu deplasările efectuate, sume care urmează a fi reținute de instanță în limita dovedirii acestora, în cauză fiind incidente disp. art. 1.392, din Noul cod civ. privind „Cheltuieli de îngrijire a sănătății.”, potrivit cărora „ Cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătății victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.

Reclamantul a invocat și disp. art. 1.388, privind „- Stabilirea pierderii și a nerealizării câștigului din muncă”, ale art. 1.389 privind „- Vătămarea minorului”, precum și ale art. 1.390, privind „ - Persoana îndreptățită la despăgubire în caz de deces”, art. 1.393 - Despăgubirea în raport cu ajutorul și pensia, toate din Noul cod civ. care însă nu sunt incidente cauzei față de obiectul pretențiilor solicitate de reclamant.

Față de considerentele ce preced, Tribunalul constată că, sumele solicitate de reclamant au fost dovedite de acesta doar în parte., motiv pentru care vor fi admise de instanță doar în limitele dovedirii lor și pe cale de consecință, va admite in parte acțiunea formulată de reclamantul B. D., în contradictoriu cu pârâții D. F., D. C. L. (fostă T.), D. A. N., si .-REASIGURARE SA, și va obliga pârâții în solidar la plata sumei de 20.255 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale și 39.130 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale către reclamant.

Tribunalul va respinge cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită, în condițiile în care deși reclamantul a avut apărător ales potrivit împuternicirii avocațiale atașată la fila 39 dosar Judecătorie, la dosar nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte cuantumul onorariului achitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite in parte acțiunea formulata de reclamantul B. D., domiciliat in municipiul B., . B,. B. în contradictoriu cu pârâții D. F., D. C. L. (fosta T.), D. A. N., toți domiciliați in municipiul B., . 2,., județul B. si .-REASIGURARE SA, cu sediul in VOLUNTARI, .. 10- Global City Business Park, Clădirea 023, . ILFOV si in consecință:

Obliga pârâții în solidar la plata sumei de 20.255 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale și 39.130 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale către reclamant.

Respinge cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.

Definitiva.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2015

Președinte,

M. Ș.

Grefier,

R. O.

Red.M.Ș

Teh.red.M.Ș/A.P/7ex./28.04.2015

← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2597/2015....		Pretenţii. Decizia nr. 85/2015. Tribunalul BUZĂU →

Pretenţii. Sentința nr. 04/2015. Tribunalul BUZĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 04/2015. Tribunalul BUZĂU