Pretenţii. Decizia nr. 9/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 28292/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 9/2015
Ședința publică de la 19 ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător E. P.
Judecător A. M.
Grefier D. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul - reclamant C. G. –E., cu domiciliul procesual ales pentru comunicare actelor de procedură în ., județul B., împotriva sentinței civile nr._/06.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în municipiul București, sector 5, ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul și intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că este primul terme de judecată –stadiul procesual recurs, recurs motivat, comunicat, intimatul nu a formulat întâmpinare, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța constată că prin cererea de recurs recurentul a solicitat judecarea în lipsă, motiv pentru care reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ /26.10.2012 reclamantul C. G. E. a chemat in judecata pe paratul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE solicitand pronuntarea unei sentinte prin care sa se dispuna obligarea paratului la plata sumei de 50.000 lei reprezentand daune morale pentru prejudiciile aduse prin actiuni nelegale ale agentilor de politie, si cheltuieli de judecata .
In motivarea in fapt a cererii, reclamantul invedereaza ca in luna aprilie 1995 IPJ Buzau a emis un comunicat de presa si a permis la doua posturi de televiziune sa inregistreze imagini cu persoana sa ,fara a avea consimtamantul reclamantului.
Atat comunicatul de presa cat si reportajele realizate in incinta IPJ Buzau, au fost lipsite de obiectivitate fiind incalcata prezumtia de nevinovatie. La momentul anului 1995 politistii aveau statut de militari, erau deci agenti ai statului .
Reclamantul precizeaza ca prin aceste actiuni, politistii din cadrul IPJ Buzau, au incalcat drepturile prev. de art. 3, art 6 alin 2 si art. 8 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
Reclamantul invoca Pactul International din 16.12 1966 cu privire la drepturile civile si politice, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, jurisprudenta CEDO din Hotararea Cakici /Turcia.
In drept reclamantul invoca disp. art. 21 din Constitutie, Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Codul civil, Decretul 31/54.
In sustinerea cererii anexează in copie articolul din cotidianul Opinia din data de 14.04.1995.
Menționează ca cererea este scutita de taxa judiciara de timbru conf. art. 15 lit s din Lg 146/97.
Petentul solicita judecarea in lipsa.
Legal citata parata DGFP B. in numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice potrivit mandat reprezentare nr._/05.11.2012 a formulat întâmpinare invocând următoarele excepții: necompetenta materiala a judecătoriei având in vedere temeiul invocat de petent ,respectiv art. 13 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale ,care stabileste ca, in ceea ce priveste erorile judiciare pentru care poate fi atrasa raspunderea statului ,temeiul este reprezentat de disp. art. 504 Cod proc penala cu ref. la art. 52 alin 3 din Constitutia României.
Ca urmare, potrivit art. 2 pct 1 lit h Cod proc civila, cu ref. la art 158 alin 1 Cod proc civila, solicita admiterea acestei exceptii si declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Buzau.
A doua excepție invocata consta in lipsa calitatii procesuale pasive a Statului Român având in vedere următoarele: calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana paratului si cel obligat in raportul juridic dedus judecatii .
In ceea ce privește fondul cauzei, Constituția la art 52 alin 3 prevede ca statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare in condițiile expres stabilite de art. 504 la 507 Cod proc penala, insa reclamantul nu se afla in nici una din situatiile expres reglementate de lege care sa-i confere calitatea de victima a unei erori judiciare.
Instanța a comunicat reclamantului întâmpinarea, iar acesta referitor la excepția necompetentei materiale a judecatoriei, a formulat următorul punct de vedere: competenta materiala aparține Judecatoriei Buzau pentru ca cererea a fost intemeiata pe disp. art. 21 din Constitutie, art. 13 si art 35 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale; art. 52 alin 3 din Constitutie stabileste raspundrea patrimoniala a statului pentru prejudicii cauzate prin erori judiciare, indiferent in modul in care s-au produs ,deci statul raspunde patrimonial pentru aceste prejudicii, procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii si ca urmare solicita respingerea exceptiei.
Reclamantul arata ca, i-au fost incalcate drepturi protejate de art. 3 ,art 6 alin 2 si art 8 din Conventie, respectiv, nimeni nu poate fi supus tratamentelor degradante si orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private. De asemenea arata ca nu a chemat in judecata Ministerul Finantelor ci pe S. Român si anexeaza o copie a adresei nr. 243/VIII/1 /2012 a Parchetului de pe langa Tribunalul Buzau.
Potrivit considerentelor mentionate in practica si in decizia civila nr. 860/10.12.2010 a Tribunalului Buzau, instanta a respins exceptiile de necompetenta materiala a Judecatoriei Buzau si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei.
In cauza au fost administrate probatorii inscrisurile depuse de reclamant.
Prin sentința nr._ din 06.10.2014 Judecătoria B. a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de parat și cererea avand ca obiect pretentii-daune morale formulata de reclamantul C. G. E. in contradictoriu cu paratul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE.
Hotărând astfel, instanța a reținut în fapt și în drept că în prezenta cauza, demersul procesual este fundamentat pe ideea incalcarii de catre parat a dreptului fundamentale ale reclamantului prevazute de art. 3 – nimeni nu va fi suspus torturii pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante ; art. 6 alin 2 -orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata ,pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita si art. 8- orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private, in situatia de fata propria imagine- din Conventia pentru apararea drepturilor Omului si a libertatilor fundamentale .
Dispozitiile Codului civil din 2011 prevad la art. 73 ,ca orice persoana are dreptul la propria imagine ,astfel ea poate sa interzica ori sa impiedice reproducerea in orice mod a infatisarii sale fizice, ori a vocii.
Art 74 stabileste la lit a-i, care sunt considerate atingeri aduse vietii private ,iar art. 75 stabileste limitele in sensul ca, nu constituie o incalcare a drepturilor prevazute in aceasta sectiune, atingerile care sunt permise de lege sau de conventiile si pactele internationale privitoare la drepturile omului la care România este parte. Exercitarea drepturilor si libertatilor constitutionale cu buna credinta sau cu respectarea pactelor si conventiilor internationale, nu constituie o incalcare a drepturilor prevazute in prezenta sectiune.
Presupusele fapte ale politistilor din cadrul IPJ Buzau, au avut loc in anul 1995 ,cand in vigoare erau prevederile codului civil din anul 1864 ,care prevad conditiile prevazute de lege pentru a fi angajata raspunderea civila delictuala in sarcina paratei prevazute de art. 998-999 si art. 1003 cod civil ,respectiv existenta faptei ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia.
Instanta a apreciat ca in prezenta cauza, aceste conditii nu sunt indeplinite, simpla existenta a articolului din cotidianul OPINIA din data de 14.04.1995 nu reprezinta o fapta ilicita si nici nu a condus la producerea unui prejudiciu moral si material privind persoana reclamantului, neexistand nici o dovada in acest sens.
Pe de alta parte acordarea prejudiciului moral semnifica o reparatie morala de principiu, dar nu exista criterii legale de determinare a cuantumului unor astfel de despagubiri, practica judiciara stabilind ca despagubirile morale nu trebuie sa constituie un motiv de imbogatire fara justa cauza.
Prejudiciul moral nu poate fi stabilit prin rigori abstracte stricte ,din moment ce el difera de la persoana la persoana, in funcție de circumstanțele concrete ale fiecarui caz.
De aceea, nici Curtea Europeana, atunci când acorda despăgubiri morale nu operează cu criterii de evaluare prestabilite ,ci judeca in echitate.
Or, judecând in echitate, instanța a constatat ca suma de 50.000 lei solicitata de petent, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, este o suma nejustificata, întrucât din înscrisurile depuse la dosar ,nu rezulta nici o lezare cu rea credința a imaginii reclamantului.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul în termen legal, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar.
În expunerea motivelor de recurs, reclamantul a invocat faptul că instanța de fond nu a făcut altceva decât să găsească interpretări și justificări pentru a respinge cu orice preț cererea sa, ignorând în totalitate temeiurile de drept și probele din dosar.
Cererea de chemare în judecată este clară, s-a solicitat instanței să constate încălcarea unor drepturi personale nepatrimonoiale imprescriptibile, drepturi protejate de Constituția României și de tratatele internaționale ratificate de statul român și acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial ce a fost cauzat, despăgubiri, NU neapărat în cuantum de 50.000 lei, ci într-un cuantum rezonabil și echitabil avându-se în vedere atât jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazuri similare, cât și jurisprudența instanțelor naționale.
În sentința criticată, s-a mai menționat: „Pe de altă parte acordarea prejudiciului moral semnifică o reparație morală de principiu, dar nu există criterii legale de determinare a cuantumului unor astfel de despăgubiri, practica judiciară stabilind că despăgubirile morale nu trebuie să constituie un motiv de îmbogățire fără justă cauză..", pag. 3, par. 6.
Numai „practica judiciară" a instanțelor comuniste stabilea că „despăgubirile morale nu trebuie să constituie un motiv de îmbogățire fără justă cauză".
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței criticate și pronunțarea unei decizie prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă astfel cum a fost formulată, prin constatarea faptului că prin acțiunile polițiștilor din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B. au fost încălcate drepturile protejate de art. 3, art. 6 alin. 2 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și să o să obligați pârâtul la plata unei sume de bani al cărui cuantum rămâne la aprecierea instanței, sumă de bani reprezentând daune morale pentru prejudiciile morale aduse prin acțiunile nelegale ale agenților de poliție, cuantum care să NU „constituie un motiv de îmbogățire fără justă cauză", dar care să fie în concordanță cu despăgubirile acordate de CEDO în cazuri similare.
În drept, recurentul reclamant a invocat dispozițiile art. 299-315 C.pr.civ.
Deși legal citat, pârâtul intimat nu a formulat întâmpinare și nici nu a trimis un reprezentant în instanță în vederea apărării drepturilor și intereselor sale.
La data de 8.01.2015 recurentul a precizat că, prin cererea înregistrată la Judecătoria B. în data de 26.10.2012, a solicitat instanței, în primul rând, să constate dacă prin acțiunile polițiștilor din cadrul IPJ B. au fost încălcate drepturile protejate de art. 3,art.6 și art.8 CEDO, cerere asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și de prevederile legale incidente, constată că recursul declarat este neîntemeiat.
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria B. recurentul reclamant a solicitat să se constate dacă prin acțiunile polițiștilor din cadrul IPJ B. au fost încălcate drepturile protejate de art. 3,art.6 și art.8 CEDO și să fie obligat pârâtul la plata sumei de_ lei, reprezentând daune morale pentru prejudiciile aduse prin acțiunile nelegale ale agenților de poliție.
Prejudiciul moral a fost justificat de către recurent prin aceea că atât comunicatul de presă, cât și reportajele realizate în incinta IPJ difuzate pe cele două posturi de televiziune au fost lipsite de obiectivitate încălcând totodată și prezumția de nevinovăție.
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare . Cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs .
Critica recurentului, potrivit căreia instanța fondului nu a avut în vedere faptul că, imaginea sa a avut de suferit, este neîntemeiată.
Ceea ce este de remarcat este faptul că instanța fondului, ca și cea de recurs trebuie să se raporteze la motivele invocate de reclamant la momentul formulării cererii, respectiv la faptul că imaginea sa a fost afectată de presupusele fapte ale polițiștilor și la modalitatea în care acestea au fost dovedite de către acesta.
Potrivit art. 1169 cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Astfel, simpla depunere la dosarul cauzei a unui articol din ziarul Opinia, în care este redat un comunicat de presă al IPJ, nu este de natură a conduce, de facto, la aprecierea asupra prejudiciilor morale pe care recurentul le-a suferit, ca urmare a publicării sale, aceste comunicate fiind redate, în virtutea dreptului de informare al cetățenilor. Recurentul avea obligația să dovedească, pe de o parte acțiunile nelegale săvârșite de către agenții de poliție și pe de altă parte, prejudiciul moral suferit ca urmare a activității acestora.
Cât privește critica, potrivit căreia deși a solicitat instanței, în primul rând, să constate dacă prin acțiunile polițiștilor din cadrul IPJ B. au fost încălcate drepturile protejate de art. 3,art.6 și art.8 CEDO, aceasta nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere, Tribunalul, constată că recurentul nu avea deschisă calea recursului, motivat de faptul că, potrivit art.2822ac.p.c., astfel cum a fost introdus prin Legea 202/2010, completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea recursului, ci numai în condițiile art. 2812c.p.c..
Față de cele reținute mai sus, constatând că intimatul reclamant nu a dovedit prejudiciul moral de imagine suferit, tribunalul, în baza art. 312 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant C. G. –E., cu domiciliul procesual ales pentru comunicare actelor de procedură în ., județul B., împotriva sentinței civile nr._/06.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în municipiul București, sector 5, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 ianuarie 2015.
Președinte, M. Ș. | Judecător, E. P. | Judecător, A. M. |
Grefier, D. P. |
Red. EP/27.02.2015
Thred. EP/DH/2 ex
Judecătoria B.
Judecător fond: D. P.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 323/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 796/2015.... → |
|---|
