Sechestru asigurător. Sentința nr. 259/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 259/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 259/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 259/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Grefier M. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei civile promovate de reclamantul M. A., domiciliat în comuna Jilava, . A, jud. Ilfov, în contradictoriu cu pârâții D. G. și D. V., domiciliați în B., .. 10, jud. B. și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor procedurale la S. „D. ȘI ASOCIAȚII”, cu sediul în București, ., sector 2, având ca obiect revocare donație, pretenții și sechestru asigurător.
Prezența și dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 05.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar și concluzii scrise, instanța a dispus amânarea pronunțării la data de 12.03.2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, la data de 19.06.2014 reclamantul M. A., în temeiul dispoz.art.3 și 4 din Legea nr. 287/2009, art-829 teza II, art.836, art.840 cod civil din 1864 în vigoare la data săvârșirii faptelor, art.29, art.32, art.35, art.95 alin.1, art.101, art.951 și urm. Cod proc.civ. a formulat acțiune în restituire în temeiul revocării de drept a liberalității sub forma donației, solicitând a se constata că în cauză a intervenit revocarea de drept a liberalității sub forma donației sumei de 990.000 lei făcute de acesta prin actul adițional la promisiunea de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 2160 din 8.11.2007, act autentificat sub nr. 2413 din 13.12.2007 și „Convenția” nr. 4157/21.12.2007 în favoarea pârâților D. G. și D. V. ca urmare a nașterii fiului său M. A. A. la data de 9.08.2011; obligarea pârâților să-i restituie suma de 990.000 de Euro ce a făcut obiectul liberalității menționată anterior sub forma donației, la care să se adauge dobânda legală de la data comunicării acțiunii și aplicarea sechestrului asigurator pe toate bunurile imobile și mobile ale pârâților până la concurența sumei de 990.000 Euro.
În motivarea de fapt a acțiunii a arătat că, la data de 8.11.2007 a încheiat cu pârâții promisiunea de vânzare cumpărare autentificată de notar sub nr. 2160 din 8.11.2007 prin care se obliga să le vândă suprafața de 10.000 m.p teren intravilan din suprafața de 59.518 m.p teren intravilan proprietatea sa situat în municipiul B., în tarlaua nr. 32, cu nr. cadastral_ cu prețul de 83.000 lei, urmând ca ulterior, după dezmembrare să fie perfectat actul de vânzare –cumpărare.
Ulterior, conform înțelegerii dintre părți a încheiat cu pârâții actul adițional la promisiunea bilaterală de vânzare autentificată sub nr. 2160 din 8.11.2007 de B.N.P E. N. prin care promitenții cumpărători și-au dat acordul să vândă suprafața de 10.000 m.p promisă pârâților oricui va crede de cuviință, dar a fost condiționat să le remită suma de 1.850.000 Euro în termen de 7 zile de la „data perfectării contractului de vânzare – cumpărare” a întregii suprafețe de 59.518 m.p.
A mai menționat reclamantul că, acest act adițional a fost constituit cu putere de titlu executoriu la data exigibilității creanței, conform art.66 din Legea nr. 36/1995, pârâții manifestând-și acordul pentru radierea din cartea funciară a imobilului, a Promisiunii bilaterale de vânzare nr.2160/8.11.2011 înscrisă conform încheierii nr. 90.480/2007.
După vânzarea terenului către un terț, se arată în acțiune, a încheiat cu pârâții convenția autentificată de B.N.P Silvana B. T. sub nr. 4157 din 21.12.2007 prin care s-a modificat actul adițional autentificat sub nr. 2413/13.12.2007, în sensul că, s-a renunțat la suma pretinsă de 1.850.000 Euro și s-a convenit să achite pârâților suma de 1.000.000 Euro reprezentând: 10.000 Euro cu titlul de penalitate pentru faptul că a renunțat la promisiunea de cumpărare a celor 10.000 m.p, iar diferența de 990.000 Euro cu titlul de liberalitate, sens în care, la litera B din „convenție” s-a consemnat „ Se modifică punctul nr. 1, paragraful 1 din actul adițional nr. 2413/13.12.2007 la promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 2160/8.11.2007 de B.N.P E. N., prin adăugarea unei noi propoziții care va avea următorul cuprins „Noi, D. G. și D. V., împreună cu M. A. declarăm că suma de 1.000.000 (un milion) Euro prevăzută conform punctului A de mai sus, are natura unei liberalități pentru suma de 990.000 Euro, iar suma parțială de 10.000 de Euro are natura unei penalități pentru încetarea promisiunii bilaterale de vânzare nr. 2160/8.11.2007 și radierea acesteia din cartea funciară nr. 29.210 a localității B.. Noi, D. G. și D. V., soți, declarăm expres că acceptăm de la M. A., necăsătorit, fără copii suma de 990.000 Euro (nouă sute nouă zeci de mii) Euro cu titlu de liberalitate.” C. „Se modifică punctul nr. 1, paragraful 1, prima propoziție, ultima parte din actul adițional nr. 2413/13.12.2007 la Promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 2160/8.11.2007, de B.N.P N. E., în sensul că :…..vânzătorul M. A. urmează să ne achite suma de 1.000.000 Euro din prețul încasat după cum urmează: suma de 10.000 (zece mii) Euro din prețul încasat, urmând ca suma de 990.000 (nouă sute nouăzeci de mii) „ să o achite din surse proprii.” D. Noi, D. G., D. V. și M. A., declarăm că suntem de acord și ne însușim modificarea actului adițional nr.2413/13.12.2007 la promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 2160/8.11.2007 de B.N.P E. N. menționată la punctele A, B și C de mai sus”.
În aceste condiții, arată reclamantul, la data de 28.12.2007, a virat cu ordin de plată din contul său suma de 1.000.000 Euro de la Banca Transilvania – Sucursala Unirii Nord în contul indicat de pârâtul D. G. ca fiind contul său, sumă ce reprezenta conform pretențiilor acestuia - 10.000 Euro cu titlu de penalități și 990.000 Euro cu titlu de liberalitate.
Pentru confirmarea realizării liberalității, la data de 8.01.2008 D. G., D. V. și M. A. au semnat actul intitulat „declarație” prin care primii doi recunosc primirea sumei de 1.000.000 Euro de la M. A. și că „Pentru suma de plată în cuantum de 850.000 Euro, noi M. A., D. G. și D. V., am consimțit a renunța la plata acestea de către M. A. către D. G. și D. V., vânzarea terenului nefăcându-se la suma apreciată inițial, la această dată singura sumă încasată de D. G. și D. V. fiind suma de 1.000.000 Euro.”
Ulterior, la data de 10.01.2008, se arată în acțiune, pârâtul D. G. i-a cerut să-i garanteze că nu va invoca ulterior o plată nedatorată, o plată din eroare și să nu îi ceară restituirea sumei, solicitându-i să dea o declarație autentificată la notariat din care să rezulte ce reprezintă suma respectivă și legătura acesteia cu actele semnare anterior.
În acest sens, au mers la notar unde s-a autentificat actul denumit „declarație” de către notarul public R. I. D. sub nr. 39/10.01.2008 în care s-a consemnat că reclamantul a achitat suma de 1.000.000 Euro pârâților D. G. și D. V. și că „ suma achitată reprezintă: „10.000 (zece mii) Euro suma stabilită prin convenția autentificată sub nr.4157/21.12.2007 de B.N.P Silvana B. T. și 990.000 Euro (nouă sute nouă zeci de mii) sumă plătită cu titlu de liberalitate.”
La data de 9.08.2011, a mai arătat reclamantul, s-a născut M. A. A., fiul său și al lui M. A. I..
Acțiunea a fost formulată în baza dispoz.art- 3 și 4 din Legea nr.287/2009, 3 art. 829 teza II, art.836, art.840 Cod Civil din 1864 în vigoare la data săvârșirii faptelor, art.29, art.32, art.35, art.95 alin.1, art.101, art.951 și urm. Cod proc. civ, astfel:
A apreciat reclamantul că în cauză sunt aplicabile disp. Codului civil de la 1864, modificat, în vigoare la data întocmirii actelor deduse judecății deoarece:
În art.3 din Legea nr. 287/2009 de punere în aplicare a Noului Cod Civil se dispune” actele și faptele juridice încheiat, ori, după caz, săvârșite sau produse după . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii, sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”, astfel, este evident că în speță operează exclusiv Codul Civil de la 1864, așa cum era modificat la data întocmirii actelor și săvârșirii faptelor”.
De asemenea, art.4 din Legea nr.287/2009 de punere în aplicare a Noului Cod civil dispune că: „la data intrării în vigoare a Codului Civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, rămân supuse dispozițiilor legii vechi neputând fi considerate valabile, ori, după caz, eficace potrivit Codului civil sau dispozițiilor prezentei legi”.
Apreciază că este evident că revocarea de drept a liberalității sub forma donației conform Codului civil din 1964, modificat a intervenit înainte de . Codului civil, respectiv la 9.08.2011 când s-a născut minorul M. A. A. ale căror interese sunt protejate de lege, însă este necesară constatarea acesteia de către instanță.
În cauză, consideră că sunt îndeplinite condițiile art.829 Cod Civil din 1864, modificat, în care se prevede că, donația între vii se revocă, pentru naștere de copii în urma donațiunii: „Donațiunea între vii se revocă, pentru neîndeplinirea condițiilor cu care s-a făcut, pentru ingratitudine și pentru naștere de copii în urma donațiunii.” și respectiv art.836 care prev. că, „orice donațiuni prin acte între vii făcute de persoane ce n-au copii sau descendenți existenți în timpul facerii lor, oricare ar fi valoarea acestei donațiuni și sub orice titlu s-ar fi făcut, fie chiar donațiunea mutuală sau remuneratorie, fie în, fine donațiunea în favoarea maritagiului făcută soților de oricare altă persoană, afară de ascendenții lor, sunt revocate de drept dacă donatorul, în urma donațiunii dobândește un copil legitim, un postum, sau chiar când a legitimat pe un copil natural, prin maritagiu subsecvent”, așa încât este evident că, în cauză revocarea donațiunii a intervenit de drept la data de 9.08.2011 când s-a născut minorul M. A. A..
În capitolul III, secțiunea II din Codul civil din 1864, modificat, denumit „ despre cazurile în care donațiunile se pot revoca”, art.840 se dispune că, „prescripția acțiunii de revocare se împlinește după 30 de ani de la nașterea fiului” iar în cauză nu a intervenit prescripția acțiunii de revocare .
Reclamantul a arătat că înțelege să invoce în dovedirea acțiunii și dispoz. art.. 29, 32, 35, art.95 alin.1, art.101, art.951 și urm. Cod proc.civ.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar în copie certificată conform cu originalul înscrisuri, respectiv: contract de vânzare-cumpărare, Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, act adițional, convenție, și declarații, certificat naștere minor, dovadă de venituri în vederea soluționării cererii de ajutor public judiciar – a se vedea filele 8-15, 23, 29-32, 41-49, 51-53, 57-59, dosar.
Prin încheierea de ședință dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 24.09.2014, Tribunalul a respins cererea reclamantului privind sechestrul asigurator formulat de reclamant, cerere definitivă prin neapelare.
În termen legal pârâții D. G. și D. V. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, pârâții făcând mai întâi o scurtă prezentare a situației de fapt.
Contractul invocat de către reclamant, arată pârâții, nu este o donație, sens în care au susținut că, liberalitățile sunt acte cu titlu gratuit prin care o valoare trece dintr-un patrimoniu în altul fără a se urmări un contraechivalent, din cadrul liberalităților făcând parte:donațiile, darurile manuale, legatele.
Arată că, atâta vreme cât între părți nu s-a încheiat un contract de donație distinct care să respecte condițiile de fond impuse de lege, lipsind animus donandi nu ne aflăm în prezența unei donații, menționarea cuvântului „liberalitate”, în actele juridice indicate în acțiune nefiind în măsură să confere operațiunii juridice încheiate între părți caracterul unui contract de donație și de altfel, nici în cererea de chemare în judecată reclamantul nu a arătat ce anume l-a determinat să le doneze o astfel de sumă.
Au mai arătat că, contractul invocat de reclamant nu este o liberațiune, respectiv, potrivit art. 945 Cod Civil 1864 „Contractul oneros este acela în care fiecare parte voiește a-i procura un avantaj”, iar potrivit art. 946 „contractul gratuit sau de binefacere este acela în care una dintre părți voiește a procura, fără echivalent, un avantaj celeilalte”.
Pentru a se stabili natura unui contract se folosește cu precădere criteriul cauzei (scopului) contractului, în sensul evaluării elementului psihologic, intențional avut în vedere de părți la încheierea contractului.
Dacă un contract are drept cauză determinantă, intenția de a procura un folos altcuiva, fără a urmări din punct de vedere juridic, nimic în schimb (animus donandi), atunci acest contract este unul cu titlul gratuit, iar dacă scopul care a determinat încheierea contractului este de a obține un folos drept echivalent al obligației asumate, atunci acest contract este unul cu titlul oneros.
Din situația de fapt și din înscrisurile depuse de reclamant, se arată în întâmpinare, rezultă că la data de 8.11.2007 pârâtul a încheiat cu reclamantul o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare având ca obiect o suprafață de teren, promisiune care a fost modificată prin două acte adiționale ( cel de-al doilea intitulat „ convenție”), sub aspectul obligațiilor părților și a modalității de încetare a acestui raport juridic.
Astfel, în actul adițional autentificat sub nr. 2413/13.12.2007 au arătat că sunt de acord să renunțe la drepturile dobândite prin promisiune, în sensul ca vânzarea să fie efectuată către un terț „cu condiția ca în termen de 7 zile de la data perfectării contractului de vânzare cumpărare, vânzătorul M. A. să le achite din prețul încasat suma de 1.850.000 Euro” și în condițiile în care vânzarea nu s-a făcut la prețul stabilit între reclamant și terțul cumpărător au fost nevoiți să modifice, din nou, promisiunea, sub aspectul prețului acesteia, prețul datorat fiind diminuat la suma de 1.000.000 Euro, astfel că, au încheiat cel de-al doilea act adițional la promisiune intitulat „convenție” și nici un moment părțile operațiunii juridice nu au avut intenția de a dona, respectiv de a primi ca donație, liberalitate vreo sumă de bani.
Dovadă în acest sens, se arată în întâmpinare, este înscrisul din 8.01.2008 prin care părțile au declarat că „ din suma de 1.850.000 Euro reprezentând obligație de plată a lui M. A. către D. G. și D. V. conform actului adițional la promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2160/8.11.2007 de B.N.P E. N., act adițional autentificat sub nr. 2413/13.12.2007 de B.N.P E. N. s-a achitat suma de 1.000.000 Euro, iar pentru suma rămasă în cuantum de 850.000 Euro, părțile au consimțit a renunța la plata acesteia, de către M. A. către D. G. și D. V., vânzarea terenului nefăcându-se la suma apreciată inițial”.
Mai mult, prin adresele nr. 1024/29.10.2014 și 1586/12.12.2014, Societatea Profesională Notarială Silvana B. T. și N. C., le-a comunicat faptul că „actul autentificat sub nr. 4157 din 21.12.2007 nu a fost înregistrat în evidențele biroului notarial ca fiind o liberalitate, acesta fiind înscris în Registrul General Notarial”.
Consideră pârâții că un contract de donație nu poate exista fără animus donandi, iar în cazul de față, suma de bani a fost în mod evident achitată pentru a fi de acord ca suprafața de teren ce făcea obiectul promisiunii să se vândă unei terțe persoane, iar în actul adițional se prevede că această sumă reprezintă o creanță a pârâților datorată de reclamant, (prezentul act are putere de titlu executoriu la data exigibilității creanței), așa încât, scopul care a determinat încheierea promisiunii astfel cum a fost modificată prin cele două acte adiționale este de a obține un folos (acceptarea vânzării către un terț) drept echivalent al cesiunii drepturilor dobândite prin promisiune.
Această concluzie, arată pârâții, rezultă și în urma aplicării regulilor de interpretare a contractelor stabilite prin art.977 și art.982 Cod Civil 1864, respectiv, potrivit art.977 Cod Civil 1864” interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor”, respectiv prin art.982 Cod Civil 1864, care dispune că” Toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg”.
Susțin de asemenea, și faptul că doctrina a statuat că, „interpretarea va fi necesară atunci când insuficiența, de orice natură a clauzelor, creează dificultăți în determinarea exactă a înțelesului contractului. Insuficiența clauzelor poate îmbrăca multiple înfățișări: ea poate decurge dintr-o conciziune excesivă a termenilor, dintr-o greșită exprimare sau dintr-o folosire improprie a terminologiei juridice, din contradicția existentă între manifestarea expresă de voință și voința internă a părților”.
Potrivit textelor de lege menționate anterior, arată pârâții, dintre regulile generale de interpretare a contractelor voința reală a părților este prioritară, prin urmare, voința internă, reală a părților este elementul hotărâtor pentru definirea și interpretarea contractului și nu cuvintele în care acordul a fost exprimat., iar în speță, așa cum au dovedit voința părților, intenția acestora a fost de a încheia un contract cu titlu oneros nicidecum unul cu titlu gratuit.
Mai mult, clauzele unui contract alcătuiesc un întreg și nu pot fi desprinse de contextul în care se încadrează, or, termenul de liberalitate se folosește fără a avea vreo corelație cu celelalte clauze ale convenției, așadar, nu este vorba despre un contract de donație, ci despre un contract cu titlu oneros.
Pârâții au depus la dosar în dovedirea susținerilor formulate în copii conform cu originalul înscrisuri, respectiv cereri adresate BNP T. Silvana B. și răspunsul emis de acest birou- a se vedea filele 121- 125 dosar.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, reclamantul a arătat că, susținerile pârâților sunt nereale și contrazise atât de actele dosarului cât și simplul raționament logico-juridic, în condițiile în care, în primul rând pârâții nu au menționat care era suma cu care s-ar fi vândut întreaga suprafață de teren, astfel încât să se poată calcula cota din preț aferentă suprafeței de 10.000 m.p., iar pe de altă parte, dacă se acceptă explicația pârâților potrivit căreia suma de 1.850.000 Euro ar reprezenta prețul pentru 10.000 m.p, ar însemna un preț pe metru pătrat de 185 Euro, respectiv, un preț total pentru suprafața de 59.518 m.p de 11.010.830 Euro, ori niciodată nu s-a vehiculat un astfel de preț, suma de 11.010.830 Euro fiind absurdă ca preț pentru suprafața de 59.518 m.p, nu s-a plătit niciodată și nici prețul zonei nu a atins pragul de 185 Euro/m.p.
Arată de asemenea că susținerea pârâților este nereală și din perspectiva titularului dreptului de proprietate în sensul că, prin promisiunea bilaterală de vânzare autentificată sub nr. 2160/8.11.2007, nu s-a transmis dreptul de proprietate promitenților cumpărători și prin urmare aceștia nu aveau ce să vândă conform principiului Nemo plus iuris transferre potest quam ipse habet.
În aceste condiții, cum pârâții nu erau proprietarii suprafeței de 10.000 m.p nu puteau vinde această suprafață și nici nu puteau încasa contravaloarea prețului pentru vânzarea suprafeței de 10.000 m.p. iar scopul încheierii primul act adițional autentificat sub nr. 2413/12.12.2007 a fost cel declarat în act, respectiv, radierea notării din cartea funciară a imobilului a promisiunii bilaterale și „eliberarea” acestuia de obligația de a vinde soților D., corelativ cu obligația sa de a achita suma de 1.850.000 Euro din prețul pe care urma să-l încaseze din vânzarea întregului teren, către un terț.
Arată că susținerea pârâților în sensul că „s-a redus cota” de 1.850.000 Euro la suma de 1.000.000 Euro, întrucât prețul pentru vânzarea întregii suprafețe de teren s-a micșorat, acesta fiind motivul pentru care s-a încheiat convenția autentificată sub nr. 4157 din 21.12.2007 nu este reală., în condițiile în care în convenție s-a menționat faptul că „vânzătorul M. A. urmează să ne achite suma de 1.000.000 (un milion) Euro, după cum urmează: suma de 10.000 (zece mii) Euro din prețul încasat, urmând ca, suma de 990.000( nouă sute nouă zeci mii) să o achite din surse proprii”, așa încât este mai mult decât evidentă voința părților de a modifica înțelegerea inițială, iar prin acest ultim act se face distincție clară între sumele achitate din prețul încasat (doar 10.000 Euro) și suma care urma să fie achitată din surse proprii deci fără nici o legătură cu prețul de vânzare a terenului.
De altfel, în convenția în cauză se menționează „Noi, D. G. și D. V., soți, declarăm expres că acceptăm de la M. A., necăsătorit, fără copii, suma de 990.000(nouă sute nouăzeci mii) Euro, cu titlu de liberalitate”, frază care demonstrează mai mult decât evident care a fot voința părților și contrazice total susținerile pârâților din întâmpinare, susțineri pro-causa, nedovedite și fără fundament juridic.
Susține că toate actele au fost încheiate la notariat și conform legii, notarul s-a asigurat că părțile semnatare au înțeles conținutul actului și au consimțit autentificarea înscrisurilor, că voința părților de a modifica actul adițional inițial și de a oferi, respectiv primi cu titlul de liberalitate suma de 990.000 Euro, a fost menționată în cuprinsul convenției în mai multe fraze, sub diferite forme, aceasta constituind practic conținutul unic al convenției și nu se poate susține că a fost o „frază pierdută” în conținutul „stufos” al unui act juridic convenția în sine rezumându-se doar la modificările arătate.
Mai mult, voința părților de a modifica actul adițional inițial, de a oferi respectiv, primi cu titlu de liberalitate suma de 990.000 Euro a fost manifestată în mai multe acte autentice, respectiv: convenția autentificată sub nr. 4157/21.12.2007 și declarațiile ulterioare ale părților autentificate de asemenea de notarul public, între convenția în cauză și declarațiile ulterioare a fost un interval de timp suficient ca pârâții să se sesizeze cu privire la conținutul acesteia, iar dacă aceasta nu ar fi corespuns cu voința părților, în mod evident declarațiile date și autentificate ulterior ar fi avut un alt conținut.
Se arată de asemenea în răspunsul formulat că pârâții nu au explicat în niciun fel pasivitatea lor în „modificarea” obiectului convenției care să justifice susținerea neînțelegerii conținutului, ceea ce demonstrează că voința părților a fost corect consemnată în convenția în cauză și în declarațiile ulterioare, iar în ceea ce privește motivele de drept ale respingerii cererii, a precizat faptul că argumentele pârâților sunt nelegale.
Astfel, au susținut pârâții că actul juridic în cauză, respectiv convenția autentificată sub nr. 4157/21-12-2007 nu este o donație argumentând prin aceasta că „între părți nu s-a încheiat un contract de donație distinct care să respecte condițiile de fond impuse de lege” însă nu precizează care sunt lipsurile actului juridic.
Potrivit codului civil în vigoare la data semnării convenției condițiile donației sunt aceleași ca și pentru orice convenție cu particularitatea că, este un act juridic unilateral, gratuit, să conțină acceptarea și trebuie să îmbrace forma autentică, iar în cauză convenția este încheiată în formă autentică; conține clauză expresă de acceptare a liberalității și nu conține obligații corelative pentru reclamant în ceea ce privește liberalitatea pentru suma de 990.000 Euro ci este un act unilateral gratuit.
Reclamantul a mai arătat că invocarea lipsei de voință de a dona nu este susținută, nu a existat nici un motiv de condiționare pentru plata sumei de 990.000 Euro și în plus, a mai arătat că, chiar și în lipsa primului act adițional încheierea promisiunii bilaterale de vânzare nu l-ar fi împiedicat să vândă terenul către un terț aceasta ar fi constituit doar o încălcare civilă a contractului sancționată cu restituirea prețului și eventualele daune care ar fi fost stabilire pe cale judecătorească, fără a afecta în vreun fel vânzarea către un terț.
Pentru suma de 990.000 Euro, reclamantul a arătat că nu a obținut nici un folos drept echivalent, aceasta constituind o liberalitate din fonduri proprii, fără nici o condiționare sau avantaj corelativ, pentru încălcarea obligațiilor din promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare s-a convenit și achitat o penalitate în cuantum de 10.000 Euro ( ceea ce este rezonabilă și conformă cu art.5 din Codul Civil din 1864) iar suma de 990.000 Euro nu este convenită, înțeleasă între părți ca o consecință a promisiunii bilaterale de vânzare.
Pârâții nu probează aceste afirmații și nici nu oferă explicație alternativă care a fost „elementul psihologic, intențional” care a determinat părțile să insereze în mod repetat, noțiunea de „ liberalitate”, să facă distincție expres „din surse proprii”, mai concret spus – de nu au modificat doar suma de 1.850.000 Euro în 1.000.000 Euro.
Apreciază în aceste condiții că voința de a dona a fost clar manifestată de către reclamant prin semnarea și acceptarea convenției, iar ulterior prin plata sumei de bani recunoscută de pârâți, că referirea pârâților la neînregistrarea convenției în evidențele Biroului Notarial ca fiind o liberalitate nu are relevanță juridică, deoarece natura juridică a unui act nu este determinată nici de denumirea acestuia și nici de către un terț fie el și notar public, ci ea este determinată de conținutul actului și legea aplicabilă.
A mai arătat reclamantul faptul că doar de la . Noului Cod Civil în Registrul Notarial de Evidență a Liberalităților sunt cuprinse și donațiile încheiate prin contract sau prin ofertă de donație urmată de acceptare, conform art. 1012 Cod Civil iar actul juridic în cauză este încheiat în anul 2007 și este anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.
În aceste condiții, argumentele pârâților referitoare la modalitățile de interpretare a contractelor nu sunt aplicabile în cauză deoarece, interpretarea contractelor se face doar atunci când în redactarea acestora sunt incluse clauze cu mai multe înțelesuri, termeni cu mai multe înțelesuri, înțelesul contractului este îndoielnic, lipsesc clauze, sau este redactat doar în termeni generali, ori convenția în cauză este foarte explicită, nu conține contradicții, corespunde cerințelor legii și prin urmare nu poate fi supusă unei alte interpretări decât cea menționată în conținutul ei, a fost redactată de un notar public, care prin autoritatea conferită de lege garantează legalitatea înscrisului autentificat precum și conformitatea conținutului actului juridic cu voința părților semnatare.
Apreciază reclamantul că, în lipsa unor argumente juridice legale pârâții își neagă propria voință contractuală cu scopul de a „scăpa” de consecințele juridice ale propriilor acte de dispoziție, iar apărările constituite pro causa nu pot fi apreciate de instanță ca fiind legale și temeinice având în vedere faptul că, nu sunt probate în nici un fel.
În vederea soluționării cauzei, părțile au solicitat și instanța a încuviințat, pentru părți proba cu înscrisuri și interogatoriul părților.
Pentru pârâți au fost depuse la dosar înscrisuri care au fost consemnate în opisul de documente întocmit – a se vedea filele 143-171 dosar și respectiv 190- 320 și au fost luate interogatorii părților care au fost atașate la filele 172-182 dosar.
Din ansamblul materialului probator administrat Tribunalul reține în fapt următoarea situație de fapt:
Din contractul de vânzare –cumpărare autentificat de BNPA Geogeta E., S. S., D. T., F. B. sub nr. 4281 la data de 30.10.2007, atașat la filele 8-9 dosar, Tribunalul reține că, reclamantul a cumpărat de la numita Ș. C. V., terenul arabil în suprafață de 59.518 mp situat în intravilanul mun. B., jud. B., tarlaua 32, cu nr. cadastral_, intabulat în CF nr. 29.210, a mun. B., cu încheierea nr._/28.09.2007, emisă de OCPI B. conform celor de sub P/I/1 și P/II/1 și terenul arabil în suprafață de 14.085 mp situat în intravilanul mun. B., jud. B., tarlaua 32, .. cadastral_, intabulat în CF nr._, a mun. B., cu încheierea nr._/28.09.2007, emisă de OCPI B. conform celor de sub P/I/1 și P/II/1, din contract rezultând că, prețul stabilit de comun acord de către părți este de 62.500 Euro, echivalentul a 208.762,50 lei, preț pe care vânzătoarea declară că la primit în întregime de la cumpărător, în ziua autentificării contractului de vânzare –cumpărare.
La data de 08.11.2007, astfel cum rezultă din promisiunea bilaterală de vânzare –cumpărare, autentificată de BNP E. N., sub nr. 2160 la data de 08.11.2007, atașată la fila 10 dosar, reclamantul încheie cu pârâtul D. G., căsătorit cu D. V. o promisiune bilaterală de vânzare –cumpărare, prin care reclamantul, în calitate de promitent vânzător se obligă ca până cel mai târziu la data de 08.11.2008 să vândă pârâtului D. G., în calitate de promitent cumpărător suprafața de 10.000 mp teren din suprafața totală de 59.518 mp, situat în intravilanul mun. B., jud. B., tarlaua 32, cu nr. cadastral 14.209, teren care urma să intre în folosința promitentului cumpărător începând cu data de 08.11.2007, suma stabilită de cele două părți contractante ca preț pentru teren fiind de 83.000 lei, sumă pe care promitentul vânzător declară că a primit-o în întregime de la cumpărător, în ziua autentificării contractului de vânzare –cumpărare.
Prin contractul încheiat, reclamantul se obligă să depună toate diligențele pentru obținerea tuturor actelor în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare inclusiv să achite impozitul privind venitul din transferul proprietății imobiliare iar pârâtul să suporte taxele pentru întocmirea documentației cadastrale de dezmembrare a proprietății și cele de autentificare a contractului de vânzare cumpărare, transferul dreptului de proprietate asupra terenului urmând a se realiza cu ocazia perfectării contractului de vânzare cumpărare.
Prin actul adițional la promisiune bilaterală de vânzare –cumpărare, autentificată de BNP E. N., sub nr. 2160 la data de 08.11.2007, autentificat de BNP E. N., sub nr. 2413 la data de 13.12.2007, atașat la fila 11 dosar, părțile din proces, hotărăsc modificarea promisiunii încheiată în sensul că, pârâții declară că sunt de acord să se vândă unei terțe persoane suprafața de 10.000 mp ce a făcut obiectul promisiune bilaterală de vânzare –cumpărare, cu condiția ca în termen de 7 zile de la data perfectării contractului de vânzare –cumpărare, vânzătorul să achite soților D. din prețul încasat suma de 1.850.000 Euro, cei doi susținând că nu mai au nici o pretenție față de M. A. pentru restituirea sumei de 83.000 Ron pe care i-au achitat acestuia. Aceștia declară de asemenea că sunt de acord să se radieze din cartea funciară nr._ a Localității B. notarea promisiunii bilaterale de vânzare –cumpărare înscrisă conform încheierii nr._/2007, la rândul său M. A. fiind de acord să achite suma de 1.850.000 Euro solicitată de cei doi soți în termen de 7 zile de la data perfectării contractului de vânzare –cumpărare.
La data de 21.12.2007, părțile au încheiat Convenția autentificată de BNP Silvana-B. T. sub nr. 4157/21.12.2007, atașată la filele 12-13 dosar, prin care părțile contractante convin de comun acord să: A. diminueze suma prevăzută în actul adițional nr. 2413 la data de 13.12.2007 la promisiune bilaterală de vânzare –cumpărare, autentificată de BNP E. N., sub nr. 2160 la data de 08.11.2007, de la 1.850.000 Euro la suma de 1.000.000 Euro; B. să se modifice pct. nr. 1, paragraful 1 din actul adițional nr. 2413 la data de 13.12.2007 la promisiune bilaterală de vânzare –cumpărare, sub nr. 2160/08.11.2007/ autentificată de BNP E. N., prin adăugarea unei noi propoziții care va avea următorul cuprins:
„Noi D. G. și D. V., împreună cu M. A., declarăm că suma de 1.000.000 Euro, conform punctului A de mai sus, are natura unei liberalități pentru suma parțială 990.000 Euro, iar suma parțială de 10.000 Euro are natura unei penalități pentru încetarea Promisiunii bilaterale de vânzare nr. 2160/ 08.11.2007 și radierea acesteia din Cartea Funciară nr. 29.210 a localității B.”.
În continuare, în convenție soții D. declară în mod expres că acceptă de la M. A., necăsătorit, fără copii, suma de 990.000 Euro, cu titlu de liberalitate.
La punctul C. se menționează că: „Se modifică punctul nr. 1, paragraful 1, prima propoziție, ultima parte din Actul adițional nr. 2413/13.12.2007 la Promisiunea bilaterala de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 2160/08.11.2007 de BNP E. N., în sensul că: „ vânzătorul M. A. urmează să ne achite suma de 1.000.000 Euro după cum urmează: suma de 10.000 Euro din prețul încasat, urmând ca suma de 990.000 Euro să o achite din surse proprii.”
La punctul D se menționează că:„ Noi D. G., D. V. și M. A., declarăm că, suntem de acord și ne însușim modificarea Actului adițional nr. 2413/13.12.2007 la Promisiunea bilaterala de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 2160/08.11.2007 de BNP E. N., menționată la punctele A,B, și C de mai sus.”
La punctul E se menționează că:„ Noi D. G., D. V. și M. A., declarăm că toate celelalte prevederi ale Actului adițional nr. 2413/13.12.2007 la Promisiunea bilaterale de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 2160/08.11.2007 de BNP E. N. rămân neschimbate.”
După încheierea acestei convenții părțile contractante încheie declarații autentificate după cum urmează:
Pârâții D. G. și D. V. declară conform art. 292 Cod penal privind falsul în declarații că „au primit de la M. A. suma de 1.000.000 Euro în baza Promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 2160/08.11.2007 de BNP E. N., modificată prin Actul adițional nr. 2413/13.12.2007 de același notariat și a Convenției autentificată sub nr. 4157/21.12.2007de BNP Silvana-B. T. și nu mai avem nici un fel de pretenții, de nici o natură, prezente, trecute sau viitoare izvorâte din Promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare Convenția autentificată de BNP Silvana-B. T. sub nr. 4157/21.12.2007 și nu mai am nicio pretenție de nici o natură față de acesta cu privire la imobilul menționat în Promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 2160/08.11.2007 și solicit radierea acesteia din Cartea Funciară nr._ a localității B.….”, declarație autentificată de BNP R. I. D., sub nr. 21/09.01.2008;
Reclamantul M. A. declară conform art. 292 Cod penal privind falsul în declarații că „în baza Promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 2160/08.11.2007 de BNP E. N., modificată prin Actul adițional nr. 2413/13.12.2007 de același notariat și a Convenției autentificată sub nr. 4157/21.12.2007de BNP Silvana-B. T. am achitat, prin OP din data de 28.12.2007 emis de Banca Transilvania – Sucursala Unirii București, domnilor D. G. și D. V., soți, suma de 1.000.000 Euro. Suma achitată reprezintă după cum urmează: 10.000 Euro sumă stabilită prin Convenția autentificată sub nr. 4157/21.12.2007de BNP Silvana-B. T.; 990.000 Euro sumă plătită cu titlu de liberalitate.….”, declarație autentificată de BNP R. I. D., sub nr. 39/10.01.2008.
La data de 30.06.2014, reclamantul formulează cerere de ajutor public judiciar în baza OUG 51/2008, privind taxa de timbru, cerere încuviințată de instanță prin încheierea 11.07.2014, iar la data de 30.07.2014, reclamantul formulează o nouă cerere de ajutor public judiciar în baza OUG 51/2008, de această dată pentru scutirea lui de la plata cauțiunii stabilită de instanță în vederea soluționării cererii de sechestru asigurător formulată de acesta prin cererea introductivă de instanță, cerere respinsă însă de instanță prin încheierea din 04.09.2014. Împotriva acestei ultime măsuri reclamantul a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea din 12.09.2014 – a se vedea în acest sens filele 61-62, 92-93 dosar și 5-6 dosar asociat nr._ /a1.
În condițiile în care reclamantul nu a înțeles să achite cauțiunea în sumă de 495.000 Euro, stabilită de instanță, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 24.09.2014, instanța a dispus respingerea cererii de sechestru asigurător formulată de reclamant – a se vedea fila 107 dosar.
Din înscrisurile atașate la filele 121-124 dosar, instanța reține că, la solicitările pârâtului D. G. datate 29.10.2014 și respectiv 12.11.2014, prin adresele nr. 1024/29.10.2014 și respectiv 1586/12.11.2014, notarul public Silvana-B. T. comunică faptul că „ actul autentificat sub nr. 4157 la data de 21.12.2007 nu a fost înregistrat în evidențele Biroului Notarial ca fiind o liberalitate, acesta fiind înscris în Registrul General Notarial.”
Din declarația datată 08.01.2008, atașată la fila 144 dosar, Instanța reține că, reclamantul și cei doi pârâți declară că: „din suma de 1.850.000 Euro, reprezentând obligație de plată a lui M. A. către D. G. și D. V. conform act adițional la Promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 2160/08.11.2007 de BNP E. N., modificată, act adițional autentificat sub nr. 2413 din 13.12.2007 de BNP E. N., s-a achitat suma de 1.000.000 Euro.
Pentru suma rămasă de plată în cuantum de 850.000 Euro, noi M. A., D. G. și D. V., am consimțit a renunța la plata acesteia de către M. A. către D. G. și D. V., vânzarea terenului nefăcându-se la suma apreciată inițial, la această dată singura sumă încasată de D. G. și D. V. fiind suma de 1.000.000 Euro.”
La data de 20.12.2007, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP Silvana-B. T., sub nr. 4145/ 20.12.2007, atașat la filele 145-146 dosar, reclamantul M. A. în calitate de vânzător, vinde numitului D. N., căsătorit cu D. M., în calitate de cumpărători suprafața de 59.518 mp. teren, situat în intravilanul mun. B., jud. B., tarlaua 32, cu nr. cadastral_, intabulat în CF nr._, a mun. B., conform Încheierii nr. 89.558/05.11.2007 emisă de ANCPI- OCPI B., la prețul de 75.000 Euro, echivalentul a 264.000 lei, preț achitat integral în numerar la data semnării contractului de vânzare –cumpărare în formă autentică, din contract rezultând că terenul a fost dobândit de vânzător de la numita Stirbulescu C. V., conform contractul de vânzare –cumpărare autentificat de BNPA Geogeta E., S. S., D. T., F. B. sub nr. 4281 la data de 30.10.2007.
A doua zi, respectiv la data de 21.12.2007, cumpărătorii D. N. și D. M. în calitate de vânzători de această dată, vând societății ., în calitate de cumpărător, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de același BNP Silvana-B. T., sub nr. 4158/ 21.12.2007, atașat la filele 147-154 dosar, terenul în suprafața de 59.518 mp. teren, situat în intravilanul mun. B., jud. B., tarlaua 32, cu nr. cadastral_, intabulat în CF nr._, a mun. B., dobândit de aceștia prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP Silvana-B. T., sub nr. 4145/ 20.12.2007, prețul tranzacției fiind de 6.844.570 Euro, reprezentând 24.092.886 lei ron, preț din care potrivit pct. 2.2 din contract, s-a plătit: - suma de 2.750.000 Euro în echivalent lei 9.680.000 Ron la data autentificării contractului de vânzare cumpărare prin virament după cum urmează: a) suma de 483.858 Ron reprezentând impozitul pe transfer imobiliar datorat de vânzător este achitat direct în contul notarului public cu OP, b) restul de 9.196.142 Ron este achitat în contul vânzătorului nr. RO72BACX_6000 deschis la Unicredit Ț. Bank SA cu OP; - suma de 4.094.570 Euro în echivalentul în lei la data plății se va achita până la data de 10.01.2008, prin virament bancar în același cont.
Ca urmare a neachitării integrale a prețului convenit, părțile au solicitat înscrierea în Cartea funciară a privilegiului vânzătorului conform art. 1337 cod civ., privilegiu ce se va radia în baza declarației autentice a vânzătorului de primire a prețului.
Din conținutul contractului rezultă că părțile au declarat că prețul astfel stabilit pentru terenul înstrăinat este „ real și serios” a se vedea pct. 2.4 și respectiv „ ferm și irevocabil” a se vedea pct. 2.5 din contract.
De menționat este faptul că reclamantul M. A., cumpărătorul D. N. și numitul Naughton Philip Luke, așa cum rezultă din certificatul emis de ORC București, document atașat la filele 164-165 dosar, sunt asociați în ., iar la data de 10.04.2007, M. A. și . administrată de Naughton Philip Luke au semnat cu numita Ș. C. V., Contractul de cesiune drepturi litigioase privind terenul în suprafață de 15 ha situat în mun. B., autentificat sub nr. 845/10.04.2007 de BNPA A. P. R. și D. C., atașat la filele 159-160, prețul cesiunii fiind în sumă de 200.000 Euro, din care cedenta a primit 75.000 Euro la data autentificării contractului urmând ca diferența să o primească până la data de 10.09.2007, titlul de proprietate nr. 100.964 fiind eliberat la data de 18.09.2007 de Comisia județeană B. și, așa cum rezultă din contractele de înstrăinare încheiate ulterior, respectiv: contractul de vânzare –cumpărare autentificat de BNPA Geogeta E., S. S., D. T., F. B. sub nr. 4281 la data de 30.10.2007, prin care reclamantul a cumpărat de la numita Stirbulescu C. V., terenul arabil în suprafață de_ mp; contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP Silvana-B. T., sub nr. 4145/ 20.12.2007, prin care reclamantul M. A. în calitate de vânzător, vinde numitului D. N., căsătorit cu D. M., în calitate de cumpărători aceeași suprafață de teren, contractul de vânzare cumpărare autentificat de același BNP Silvana-B. T., sub nr. 4158/ 21.12.2007, prin care D. N. și D. M. în calitate de vânzători de această dată, vând societății ., în calitate de cumpărător, același teren; contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNPA Geogeta E., S. S., D. T., F. B., sub nr. 4281/30.10.2007, prin care reclamantul a cumpărat de la numita Stirbulescu C. V., terenul arabil în suprafață de_ mp, situat în intravilanul mun. B., jud. B., tarlaua 32, .. cadastral_, intabulat în CF nr._, a mun. B., teren cumpărat ulterior de pârâții D. conform contractului de vânzare cumpărare autentificat de BNP E. N., sub nr. 2197/12.11.2007; contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNPA Geogeta E., S. S., D. T., F. B., sub nr. 4280/30.10.2007, prin care Stirbulescu C. V. vinde numiților N. V. Roger și I. C. D., terenul arabil în suprafață de 70.000 mp, situat în intravilanul mun. B., jud. B., tarlaua 43, cu nr. cadastral_, intabulat în CF nr._, a mun. B., contract atașat la filele 157-158 dosar.
De observat este faptul că, așa cum rezultă din certificatul de naștere . nr._, atașat la fila 23 dosar, instanța reține că la data de 09.08.2011, în București s-a născut minorul M. A. A., fiul lui M. A. și M. I. A., motiv pentru care reclamantul a formulat prezenta acțiune solicitând instanței să constate că a intervenit revocarea de drept a liberalității sub forma donației sumei de 990.000 Euro, făcută celor doi pârâți, invocând în drept disp. art. 829 și 836 și 840 din vechiul cod civ., dispoziții legale incidente față de disp. art. 3 și 4 din Legea 287/2009, de punere în aplicare a Noului cod civil și raportat la momentul încheierii donației.
Potrivit disp. art. 829 cod civ.” Donațiunea între vii se revocă, pentru neîndeplinirea condițiilor cu care s-a făcut, pentru ingratitudine și pentru naștere de copii în urma donațiunii.”
În conformitate cu disp. art. 836 cod civ. „Orice donațiuni prin acte între vii făcute de persoane ce n-au copii sau descendenți existenți în timpul facerii lor, oricare ar fi valoarea acestor donațiuni și sub orice titlu s-ar fi făcut, fie chiar donațiunea mutuală sau remuneratorie, fie în fine donațiunea în favoarea maritagiului făcută soțiilor de oricare altă persoană, afară de ascendenții lor, sunt revocate de drept, dacă donatorul, în urma donațiunii, dobândește un copil legitim, un postum, sau chiar când a legitimat pe un copil natural, prin maritagiu subsecvent.”
Conform disp. art. 840 cod civ. „Prescripția acțiunii de revocare se împlinește după 30 de ani de la nașterea fiului.”
Instanța constată că, într-adevăr, potrivit disp. legale mai sus invocate, orice donație se revocă de drept în cazul nașterii de copii, ori în cauza dedusă judecății se constată că deși potrivit convenției părților autentificată de BNP Silvana-B. T. sub nr. 4157/21.12.2007, părțile de comun acord stipulează că suma de 1.000.000 Euro, are natura unei liberalități pentru suma parțială 990.000 Euro iar suma parțială de 10.000 Euro are natura unei penalități pentru încetarea Promisiunii bilaterale de vânzare nr. 2160/ 08.11.2007 și radierea acesteia din Cartea Funciară nr._ a localității B., actul în forma încheiată de părți nu poate îmbrăca forma unei liberalități – donații.
Este adevărat că părțile au încheiat convenția mai sus menționată cu respectarea disp. art. 813 cod civ., respectiv prin act autentic precum și ale art. 814 cod civ. potrivit cărora „ Donațiunea nu obligă pe donator și nu va produce nici un efect decât din ziua în care va fi fost acceptată”, respectiv cei doi pârâți declarând în mod expres în convenție că acceptă de la reclamantul M. A., necăsătorit, fără copii, suma de 990.000 Euro, cu titlu de liberalitate.
Cu toate acestea având în vederea succesiunea întocmirii actelor autentice menționate în considerentele ce preced, rezultă fără dubiu că între părți nu s-a încheiat o donație ci o tranzacție oneroasă, legată de modul de tranzacționare a terenului ce a făcut obiectul promisiunii inițiale de vânzare cumpărare.
Instanța constată că, în practică și în literatura de specialitate, așa cum de altfel au menționat și pârâții în întâmpinarea formulată, convenția invocată de către reclamant, nu este o donație, în condițiile în care, liberalitățile sunt acte cu titlu gratuit prin care o valoare trece dintr-un patrimoniu în altul fără a se urmări un contraechivalent, din cadrul liberalităților făcând parte: donațiile, darurile manuale, legatele, ori în cauza de față lipsind „animus donandi” nu ne aflăm în prezența unei donații, iar menționarea cuvântului „liberalitate”, de către părți în actele juridice întocmite nu este de natură să confere operațiunii caracterul unui contract de donație.
Astfel cum au arătat și pârâții, contractul invocat de reclamant ca fiind unul de donație, este de fapt un contract oneros în sensul disp. art. 945 Cod Civil 1864 potrivit cărora „Contractul oneros este acela în care fiecare parte voiește a-i procura un avantaj”, precum și ale art. 946 Cod Civil 1864 potrivit cărora „contractul gratuit sau de binefacere este acela în care una dintre părți voiește a procura, fără echivalent, un avantaj celeilalte”.
Raportat la aceste dispoziții legale instanța constată că, din succesiunea încheierii actelor notariale existente la dosar, rezultă cu certitudine că părțile au încheiat inițial, la data de 8.11.2007 promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare având ca obiect o suprafață de teren, respectiv 10.000 mp, contract care a fost modificat prin două acte notariale succesive, primul autentificat sub nr. 2413/13.12.2007 prin care părțile contractante stabilesc faptul că, sunt de acord să renunțe la drepturile dobândite prin promisiune, în sensul ca vânzarea suprafeței de 10.000 mp să fie efectuată către un terț „cu condiția ca în termen de 7 zile de la data perfectării contractului de vânzare cumpărare, vânzătorul M. A. să le achite din prețul încasat suma de 1.850.000 Euro” și în condițiile în care vânzarea nu s-a făcut la prețul stabilit între reclamant și terțul cumpărător părțile au încheiat cel de-al doilea act adițional la promisiune intitulat „convenție”, sub aspectul prețului care a fost diminuat la suma de 1.000.000 Euro, astfel că, chiar dacă în acest ultim act părțile stipulează că suma de 990.000 Euro reprezintă liberalitate, în realitate părțile nu au avut intenția de a face donație și respectiv de a primi ca donație, această sumă de bani în condițiile în care atât din înscrisul intitulat convenție cât și din declarațiile ulterioare date de părți rezultă că plata acestei sume de bani reprezenta modalitatea convenită de părți pentru finalizarea acordului lor privind transmiterea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 10.000 mp, asupra căruia au revenit, cu scopul înstrăinării întregii suprafețe de teren la un preț mult mai mare.
Instanța constată că, nu pot fi primite apărările reclamantului făcute prin răspunsul la întâmpinare formulat, referitoare la prețul/mp teren, la titularul dreptului de proprietate în sensul că, prin promisiunea bilaterală de vânzare autentificată sub nr. 2160/8.11.2007, nu s-a transmis dreptul de proprietate promitenților cumpărători astfel că, aceștia nu aveau ce să vândă conform principiului Nemo plus iuris transferre potest quam ipse habet, în condițiile în care stabilirea sumelor stipulate de părți în actele notariale încheiate nu au avut la bază un preț/mp teren, suma inițial stabilită de 1.850.000 Euro din prețul pe care urma să-l încaseze din vânzarea întregului teren, către un terț, constituind de fapt bani stabiliți în vederea radierii notării interdicției de înstrăinare din cartea funciară.
Este total adevărat că părțile contractante au avut tot timpul reprezentarea actelor pe care le încheie și de comun acord au stabilit să denumească actul întocmit ca fiind o liberalitate, conștienți fiind că în această modalitate eludează legea, în condițiile în care atât reclamantul cât și pârâții au încheiat anterior mai multe tranzacții imobiliare, aceștia fiind consiliați în acest sens de avocați și potrivit mențiunilor făcute de notari actele întocmite le-au fost citite anterior semnării lor.
Reaua credință a reclamantului și dorința acestuia de a eluda legea rezultă fără dubiu și din faptul că, după încheierea primului act adițional de stabilire a sumei inițiale de 1.850.000 Euro și de radiere din cartea funciară nr._ a localității B. a Promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare și respectiv a convenției în care se face mențiunea de „ liberalitate”, se încheie două vânzări succesive a imobilului teren în suprafață de 59.518 mp, prima la data de 20.12.2007, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP Silvana-B. T., sub nr. 4145/ 20.12.2007, atașat la filele 145-146 dosar, prin care reclamantul vinde numitului D. N., căsătorit cu D. M., cumpărătorul D. N. fiind nimeni altul decât asociatul reclamantului din ., astfel cum rezultă din certificatul emis de ORC București, document atașat la filele 164-165 dosar, iar cea de-a doua vânzare se realizează a doua zi, respectiv la data de 21.12.2007, prin care cumpărătorii D. N. și D. M., în calitate de vânzători de această dată, vând societății ., în calitate de cumpărător, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de același BNP Silvana-B. T., sub nr. 4158/ 21.12.2007, atașat la filele 147-154 dosar.
Din analiza celor două acte succesive de înstrăinare, instanța constată că însăși prețul stabilit de părți este de natură a dovedi reaua credință a reclamantului în condițiile în care, acesta vinde asociatului său D. N., și soției acestuia D. M., terenul în suprafața de 59.518 mp. teren, situat în intravilanul mun. B., jud. B., tarlaua 32, cu nr. cadastral_, intabulat în CF nr._, a mun. B., la prețul de 75.000 Euro, echivalentul a 264.000 lei, preț achitat integral în numerar la data semnării contractului de vânzare –cumpărare în formă autentică, iar a doua zi soții D. înstrăinează același teren societății ., de această dată prețul tranzacției fiind de 6.844.570 Euro, reprezentând 24.092.886 lei Ron, preț din care potrivit pct. 2.2 din contract, s-a plătit: - suma de 2.750.000 Euro în echivalent lei 9.680.000 ron la data autentificării contractului de vânzare cumpărare prin virament după cum urmează:
a) suma de 483.858 Ron reprezentând impozitul pe transfer imobiliar datorat de vânzător este achitat direct în contul notarului public cu OP,
b) restul de 9.196.142 Ron este achitat în contul vânzătorului nr. RO72BACX_6000 deschis la Unicredit Ț. Bank SA cu OP; - suma de 4._ Euro în echivalentul în lei la data plății se va achita până la data de 10.01.2008, prin virament bancar în același cont.
Mai mult, din răspunsurile la interogatoriul administrat, atât reclamantul cât și pârâtul au relatat aspecte din care rezultă că suma de 990.000 Euro nu a constituit nici un moment un act de liberalitate ci o modalitate de soluționare a unor tranzacții oneroase existente între părți, parte din acestea încheiate vădit cu scopul de eludare al legii.
Faptul că suma de 990.000 Euro nu a fost achitată de reclamant din fonduri proprii și că nu a avut natura unei liberalități rezultă și din ordinul de plată nr. 1 din data de 28.12.2007 și respectiv extrasul emis de bancă, aflate la filele 191-192 dosar, în care nu se menționează că aceasta reprezintă „ donație/liberalitate” ci se face mențiunea că reprezintă bani achitați potrivit contractului de vânzare cumpărare teren.
Din redarea în formă scrisă a dialogului ambiental audio, purtat la data de 30.06.2014, între reclamant și pârâtul D. G., efectuată de P. de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Tehnic, atașate la filele 251-319 dosar, instanța reține că ambii recunosc faptul că tranzacția figurează ca liberalitate însă în realitate acesta a avut cu totul o altă natură și mai mult, contrar susținerilor reclamantului că suma de 990.000 Euro a fost plătită din fonduri proprii, acesta recunoaște cu ocazia convorbirii purtate cu pârâtul D. G. că tranzacția a fost făcută de Avrig și D., acesta din urmă fiind cel care i-a dat banii reclamantului, iar acesta la rândul lui i-a dat pârâtului D. conform angajamentului - a se vedea alin. 1 fila 265 dosar.
Mai mult la fila 282 alin. 9, dosar însăși reclamantul recunoaște că pârâtul D. a fost doar un intermediar prin care s-a plătit suma de 1.000.000 Euro, că pârâtul „a încasat o donație, care știți foarte bine că donația respectivă n-a fost nici un fel de donație că nu e nimeni tâmpit pe lumea asta să cunoască un om în cafenea, la ceai….”.
Instanța constată că, față de considerentele ce preced, reclamantul prin documentele atașate la dosar nu a făcut dovada existenței unui act de liberalitate/donație în favoarea pârâților, pentru a fi incidente în cauză disp. art. 829 și 836 din codul civil de la 1864 privind revocarea donațiilor, ca urmare a nașterii fiului său M. A. A..
Chiar dacă, tranzacțiile încheiate între părți au avut drept scop eludarea legii, și prin modul de întocmire al acestora pot constitui elementele constitutive ale unei infracțiuni, din înscrisurile atașate la filele 251-319 dosar rezultă că acestea fac deja obiectul unei anchete penale.
În aceste condiții tribunalul constată că acțiunea de față este neîntemeiată, aceasta fiind formulată abuziv de către reclamant, în condițiile în care așa cum rezultă din întregul material probator acesta a avut în mod constant reprezentarea că actele semnate și suma remisă nu constituie o liberalitate/donație, motiv pentru care va fi respinsă ca atare.
Referitor la ajutorul public judiciar acordat, instanța constată că, potrivit disp. art.19 alin. (2) din OUG 51/2008, privind ajutorul public judiciar „Instanța poate dispune însă, odată cu soluționarea cauzei, obligarea părții care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că acțiunea a fost exercitată abuziv.
În cauză instanța constată că în faza de regularizare a cererii reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru stabilită de instanță, cerere admisă prin încheierea dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică de la 11 Iulie 2014., instanța încuviințând reclamantului ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru în cuantum de 130.590,9 lei, încheiere dată fără cale de atac potrivit disp.15 din OUG 51/2008.
Cum, din probele administrate în cauză instanța a constatat că acțiunea a fost formulată abuziv de către reclamant, în condițiile în care așa cum rezultă din întregul material probator acesta a avut în mod constant reprezentarea că actele semnate și suma remisă nu constituie o liberalitate/donație, potrivit disp. mai sus menționate, în baza art. 19 al. 2 Teza a II-a din OUG nr. 51/2008, va obliga reclamantul la restituirea către stat a sumei de 130.590,90 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar.
Potrivit disp. art. 21 din OUG 51/2008, privind ajutorul public judiciar, dispozitivul prezentei hotărâri cuprinzând obligația de plată a sumelor pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar, constituie titlu executoriu și va fi comunicat din oficiu organelor competente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. A., domiciliat în comuna Jilava, . A, jud. Ilfov, în contradictoriu cu pârâții D. G. și D. V., ambii domiciliați în B., .. 10, jud. B., și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor procedurale la S. „D. ȘI ASOCIAȚII”, cu sediul în București, ., sector 2, având ca obiect revocare donație, pretenții și sechestru asigurător ca neîntemeiată.
În baza art. 19 al. 2 Teza a II-a din OUG nr. 51/2008, obligă reclamantul M. A. la restituirea către stat a sumei de 130.590,9 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 12.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. Ș. M. H.
Red. M.Ș.
Thred. A.P./M.Ș.
6 ex./14.05.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2209/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2190/2015.... → |
|---|
