Validare poprire. Decizia nr. 2811/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2811/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 22225/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2811/2015
Ședința publică de la 04 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător A. E. D.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de creditoarea S.C. CONSTRUCȚII U. S.A. IAȘI, cu sediul în IAȘI, ., județul IAȘI în contradictoriu cu terțul poprit C. JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în TÂRGOVIȘTE, Piața Tricolorului, nr. 1, județul DÂMBOVIȚA și debitoarea S.C. I. A. S.R.L., cu sediul în VIA ZONA INDUSTRIALE CAP_, NOCI –ITALIA, având ca obiect validare poprire
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta . Iași ,C. Județean Dâmbovița și . Noci-Italia.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, apelul a fost motivat, a fost timbrat legal cu suma de 500 lei conform chitanței nr._ din 12.05.2015, iar apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispoz. art. 411 al.2 Cod proc.civ., după care:
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz. art. 392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze, constată :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. pe data de 12.12.2013, sub nr._, creditoarea S.C. Construcții U. S.A. IAȘI, în contradictoriu cu debitoarea S.C. I. A. S.R.L. și terțul poprit C. Județean Dâmbovița, a solicitat instanței validarea popririi instituite de B.E.J. C. L. C. la data de 01.11.2013, în Dosarul de executare nr. 1021/2013, până la concurența sumei de 1.167.505,75 lei.
În motivare, creditoarea a arătat că prin Ordonanța nr. 14/2013 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr._/99/2013, debitoarea S.C. I. A. S.R.L. a fost obligată către creditoare să plătească următoarele sume de bani: 795.672,24 lei – preț neachitat, 134.260,41 lei – penalități de întârziere, penalități de 0,1%/zi de întârziere pentru neachitarea sumei de 795.672,24 lei, de la data de 02.11.2012 până la data plății efective și 42 lei – cheltuieli de judecată.
În baza titlului executoriu menționat anterior, creditoarea a declanșat procedura executării silite ce formează obiectul Dosarului execuțional nr. 1021/2013 al B.E.J. C. L. C., dosar în cadrul căruia, pe data de 01.11.2013, a fost emisă adresa de înființare a popririi către terțul poprit C. Județean Dâmbovița.
Ca răspuns, terțul poprit C. Județean Dâmbovița a emis Adresa nr._/28.11.2013 în care recunoaște că a încheiat cu debitoarea Contractul nr. 540/16.12.2011, însă precizează faptul că nu datorează nicio sumă de bani executantului întrucât acest contract a fost reziliat pentru încălcarea obligațiilor contractuale, începând cu data de 15.03.2013.
A arătat creditoarea că terțul poprit datorează debitoarei prețul contractului, în limitele conturării sale în funcție de rezilierea despre care s-a vorbit și în funcție de prestațiile executate în perioada de derulare a contractului. Potrivit prevederilor art. 789 alin. 1 C.pr.civ., dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul urmăritor are deschisă calea validării popririi.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 789 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, a fost solicitată încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul terțului poprit, respectiv al debitoarei și, în subsidiar, proba cu expertiză tehnică contabilă și/sau expertiză tehnică în specialitatea construcții și evaluarea proprietății imobiliare.
În susținerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri: adresa de înființare a popririi, din 01.11.2013 și dovada de comunicare a acesteia, Adresa nr. 20.859/28.11.2013 a C.J. Dâmbovița și, la solicitarea instanței, dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 1000 lei.
Deși legal citată debitoarea S.C. I. A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția cu privire la cererea dedusă judecății..
Terțul poprit C. Județean Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepție, tardivitatea cererii de validare a popririi susținând că a fost depășit termenul de 1 lună, prevăzut de art. 789 C.pr.civ.
A arătat terțul poprit că termenul de 1 lună se calculează de la data expirării celor 5 zile de când B.E.J. C. L. C. i-a pus în vedere, prin prima înștiințare de înființare a popririi, cu nr._/06.08.2013, să consemneze sumele de bani poprite și să facă dovada în acest sens. Emiterea unei noi înștiințări nu poate fi primită și, cu atât mai mult, viciul procedural nu poate fi acoperit la momentul în care termenul de 1 lună era expirat.
Pe fond, terțul poprit a solicitat respingerea cererii de validare a popririi și desființarea popririi motivând, în esență, că nu datorează debitoarei S.C. I. A. S.R.L. nicio sumă de bani. Astfel, a arătat terțul poprit că până la momentul în care a operat rezilierea contractului, a efectuat către debitoare 3 plăți în baza a 3 facturi, acestea fiind singurele plăți care s-au făcut în baza contractului. După efectuarea acestor plăți, până la momentul rezilierii contractului, debitoarea nu a mai emis nicio factură către terțul poprit. Plățile menționate anterior au fost următoarele: a) suma de 3.997.656,9 lei achitată cu OP nr. 428 și 429, ambele din 12.03.2011, în baza Facturii nr. 1/05.03.2012 ; b) suma de 1.117.993,92 lei achitată cu OP nr. 1539, 1540, 1541 și 1542, toate din 12.09.2012, în baza Facturii nr. 2/11.06.2012 și c) suma de 535.510,75 lei achitată cu OP nr. 1779/18.10.2012 și OP nr. 131, 132, 133, toate din 07.11.2012, în baza Facturii nr. 3/05.10.2012.
În susținerea întâmpinării au fost depuse următoarele înscrisuri, în copie: adresa de înființare a popririi, din 31.07.2013, Contractul nr. 540/16.12.2011, notificarea de reziliere a Contractului nr. 540/2011, din 15.02.2013, Factura nr. 1/05.03.2012, Factura nr. 2/11.06.2012 și Factura nr. 3/05.10.2012.
Creditoarea S.C. Construcții U. S.A. IAȘI a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției tardivității cererii de validare a popririi susținând în motivare că prima adresă de înființare a popririi, din 31.07.2013, este lipsită de obiect în contextul în care debitoarea nu putea avea conturi deschise la terțul poprit. Poprirea a fost înființată în mod valabil abia prin adresa din 01.11.2013, termenul de formulare a cererii de validare a popririi calculându-se prin raportare la actul de înființare a popririi și cu luarea în considerare a datei de la care terțul poprit trebuia să plătească sau să consemneze suma urmăribilă.
Pe fond, creditoarea a susținut, în esență, că nu există certitudinea că cele 3 plăți despre care s-a vorbit în întâmpinare, reprezintă toate datoriile terțului poprit față de debitoare, acestea reprezentând numai datoriile din 3 facturi. Solicită încuviințarea unei probe cu expertiză (expertize) tehnică în specialitatea construcții și evaluarea proprietății imobiliare pentru lămurirea aspectului dacă în derularea Contractului nr. 540/2011 există lucrări executate și neachitate de către autoritatea contractantă și, în cazul unui răspuns afirmativ la această chestiune, care este valoarea acestor lucrări.
In drept, răspunsul la întâmpinare a fost întemeiat pe dispozițiile art. 201 alin. 2 C.pr.civ.
Urmare a materialului probator administrat, prin încheierea pronunțată la data de 02.03.2015 Judecătoria B. a dispus respingerea cererii, având ca obiect „validare poprire”, formulată de creditoarea . Iași, în contradictoriu cu terțul poprit C. Județean Dâmbovița și debitorul ., ca fiind nefondată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, . Iași, creditoare în prezenta cauză, a solicitat validarea popririi instituite de B.E.J. C. L. C. la data de 01.11.2013, în Dosarul de executare nr. 1021/2013, până la concurența sumei de 1.167.505,75 lei.
A susținut că, art.789 C. arată că dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. În cazul când asupra aceleiași sume datorate de terțul poprit există mai multe popriri, care nu au fost executate de către acesta, validarea lor se va putea judeca printr-o singură hotărâre, situație în care instanța îi va cita pe creditorul urmăritor și pe cei intervenienți, dacă este cazul, precum și pe debitorul și terțul poprit și, la termenul fixat pentru judecarea cererii de validare, va putea dispune administrarea oricărei probe necesare soluționării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun.
S-a reținut că, în instanța de validare, terțul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepțiile și mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului, în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi.
Se arată în considerentele încheierii pronunțate că, având a se pronunța asupra unui recurs în interesul legii, privind natura juridică a termenului de 3 luni prevăzut de dispozițiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila, la dispoziția creditorului, debitorului sau organului de executare, pentru a sesiza instanța de executare cu validarea popririi, ICCJ a arătat in Decizia nr. 7/2013, faptul că, in interpretarea si aplicarea art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila stabilește ca termenul de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia sa consemneze sau sa plătească suma urmăribila, in care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare in vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix si absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii
S-a reținut de asemenea că, și noul cod de procedura civila menține pentru părțile interesate, obligativitatea de a sesiza instanța, in vederea validării popririi, într-un termen de „cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă”. Sub acest aspect, apărările terțului poprit referitoare la tardivitatea cererii apar ca fiind întemeiate.
Pe de alta parte, văzând dispozițiile art. 518 C., potrivit cărora, „decizia în interesul legii își încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării”, având in vedere ca art. 460 C. 1865 a fost abrogat odată cu actul normativ care îl conținea, pentru a nu se invoca neaplicabilitatea RIL-ului menționat, instanța a analizat si fondul cauzei, respectiv, daca terțul poprit datora sau nu vreo suma de bani debitorului poprit.
Din actele dosarului, rezulta ca terțul poprit C. Județean Dâmbovița nu datorează nici un fel de sume debitorului poprit S.C. I. A. S.R.L, iar din actele depuse la dosar, respectiv, facturile fiscale si ordinele de plata, rezulta că plățile efectuate pentru parte din lucrări, au fost achitate înainte de a se fi solicitat înființarea popririi, iar sub acest aspect, sumele nu mai erau datorate debitorului poprit, astfel încât, sa se justifice efectuarea de verificări referitoare la ceea ce s-a achitat acestuia.
Mai mult, așa după cum chiar creditoarea susține, adresa de înființare a popririi a fost înaintată terțului poprit la data de 13.11.2013, or, plățile au fost efectuate înainte de aceasta data, respectiv, in anul 2012, iar sub acest aspect, suma nu mai era datorata, in sensul art. 782 C., in alin. 2 arătându-se in mod clar ca „in adresa de înființare a popririi i se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine, potrivit alin. (1), terț poprit, interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit”.
D. urmare, numai pentru sumele datorate debitorului si neachitate acestuia încă, se poate infinita, iar ulterior, in caz de refuz, valida, poprirea. Pentru ceea ce s-a achitat deja debitorului, poprirea nu mai poate fi înființata/validata, creditorul putând alege in a exercita alte forme de executare prevăzute de lege. Acesta este argumentul pentru care instanța a înțeles sa respingă cererea creditoarei de a se efectua expertiza in cauza.
Se reține de asemenea că, nu se justifică nici verificarea daca ar mai fi lucrări efectuate si neachitate de către terțul poprit, că, din adresa nr. 2688/15.02.2013, aflata la fila 52 – 53 dosar, rezulta ca terțul poprit C. Județean Dâmbovița si-a exprimat dezacordul fata de „schimbarea de denumire a societarii”, pe care a apreciat-o ca fiind nelegala, fata de conținutul actelor prezentate si dispozițiile legale in materie societara, prevăzute atât in România, dar si in Italia.
Un alt aspect pe care terțul poprit l-a observat, iar acest aspect putea fi verificat chiar de către creditoarea urmăritoare, dat fiind caracterul public al informației, punctul de lucru al . inchis de la data de 07.11.2012 iar în temeiul art. 26.2 din Contractul de execuție de lucrări nr. 540/2011, terțul poprit a înțeles sa rezilieze de drept acest contract, iar după aceasta notificare, la dosar nu exista nici un fel de opoziție din partea . la existenta vreunor obligații contractuale neonorate.
Sub acest aspect, instanța a reținut că rezilierea contractului a intervenit înainte de comunicarea adresei de înființare a popririi și drept urmare, la momentul 13.11.2013, terțul poprit nu numai ca nu datora nimic debitorului, dar nici nu se mai afla in raporturi juridice cu acesta, pentru a se justifica efectuarea de verificări referitoare la stadiul lucrărilor și plăților efectuate.
Împotriva încheierii pronunțată la data de 02.03.2015 în dosarul_ al Judecătoriei B. a formulat apel creditoarea solicitând admiterea apelului, urmând a se dispune schimbarea în tot a hotărârii apelate și pe fond admiterea cererii de validare poprire.
În motivarea apelului a arătat că prin ordonanța nr. 14/2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul_/99/2013 debitoarea a fost obligata la plata către aceasta a următoarelor sume de bani: 795.672,24 lei cu titlu de preț neachitat din contractul de consultanță 2203/16.08.2011; 134.260.41 lei cu titlu de penalități de întârziere; penalități de 0.1% pe zi de întârziere calculate pentru neachitarea sumei de 795.672,24 lei de la data de 02.11.2012 si până la achitarea efectivă a acestei sume si cheltuieli de judecată de 42 lei, iar în baza acestui titlu executoriu apelanta a arătat că a declanșat executarea silită ce formează obiectul dosarului 1021/2013 de pe rolul B. C. L. C. dosar în cadrul căruia la 01.11.2013 s-a emis adresa de înființare a popririi către terțul poprit C. Județean Dâmbovița.
Ca răspuns, C. Județean Dâmbovița a emis adresa_/28.11.2013 în care recunoaște faptul că a încheiat contractul nr. 540 din 16.12.2011 cu debitoarea având ca obiect „Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural precum și crearea/modernizarea infrastructurilor conexe din zona Ansamblului Brâncovenesc Potlogi", dar arată pe de altă parte faptul că nu datorează nici o sumă de bani executantului întrucât acest contract a fost reziliat pentru încălcarea obligațiilor contractuale începând cu data de 15.03.2013,iar în adresa menționată terțul poprit nu face însă nicio discuție cu privire la sumele de bani datorate în temeiul contractului 540/16.12.2011 în intervalul de timp 16.12._13 și cu privire la achitarea sau nu a acestora.
Apreciază că, în mod nelegal instanța de fond a respins prin încheierea din 02.03.2015, înainte de închiderea dezbaterilor, probele solicitate de ei.
Motivarea instanței a fost aceea că „probele solicitate privesc lămurirea relațiilor comerciale existente între creditoare și debitoarea ., în condițiile în care prezentul dosar are ca obiect validarea popririi".
Susține că, în condițiile în care a solicitat ca în temeiul prevederilor art. 293 intimatul C. Județean Dâmbovița a depus la dosarul cauzei toate actele privind derularea contractului 540 ce a fost încheiat între C. Județean Dâmbovița și . și în condițiile în care a solicitat o expertiză tehnică de specialitate care să determine situația de fapt a executării contractului 540/2011 încheiat intre terțul poprit si debitoare solicită să se constate că toate probele solicitate vizau strict lămurirea situației de fapt între terțul poprit și debitoarea ..
Mai mult decât atât, probele solicitate fuseseră solicitate prin chiar răspunsul la întâmpinare, răspuns ce conținea motivarea lor referitoare la utilitatea acestor probe: prin adresa nr. 2688/15.02.2013 emisă de terțul poprit către debitoare se face vorbire la pagina 2 paragraf 7 de reglementarea aspectelor legate de „modalitatea de stingere a drepturilor și obligațiilor reciproce dintre părțile contractante". Din această adresă rezultă că la data de 15.02.2013 puteau exista obligații ale terțului poprit față de debitoarea sa, obligații care nu pot fi decât pecuniare, iar pe de altă parte depunerea de către terțul poprit a unui număr de 3 facturi emise de către debitoare si a documentelor de achitare a acestora nu înseamnă că terțul poprit și-a achitat toate datoriile către ., ci doar că a achitat datoriile rezultate din 3 facturi.
Arată de asemenea că, urmează a se reține faptul că subscrisa este un terț față de raporturile dintre cei 2 pârâți și nu are nici acces, nici informații cu privire la modul de derulare a contractului de achiziție publică de lucrări 540/2011, așa încât nu poate cunoaște ce parte a contractului 540/2011 a fost executată efectiv de către debitoare, dacă debitoarea a emis facturi pentru toate lucrările executate si dacă terțul poprit a achitat toate lucrările executate de debitoare.
În aceste condiții urmează a se constata că, expertiza este perfect admisibilă, dată fiind calitatea lor de terț față de raporturile dintre debitoare si terțul poprit, calitate care îi permite administrarea oricăror mijloace de probe, așa încât urmează a se constata că în mod nelegal instanța de fond a respins administrarea probelor cu înscrisuri în temeiul prev. art. 293 Cod de procedură civilă și respectiv a probei cu expertiză tehnică în specialitatea construcții și evaluare proprietăți imobiliare, propuse prin răspunsul la întâmpinare și reiterate pe larg prin notele separate de probe.
Pe fondul cauzei susține că, urmează a se avea în vedere față de poziția lor de terț față de contractul 540/2011 si față de chiar susținerile terțului poprit din adresa 2688/15.02.2013 că, analiza realității stingerii tuturor sumelor datorate de terțul poprit către debitoare nu se poate face doar prin analiza documentelor scriptice depuse de C. Județean Dâmbovița, ci trebuie să se facă prin analiza situației de fapt adică prin analiza lucrărilor efectiv realizate și compararea valorilor acelora cu valorile facturilor achitate de C. Județean Dâmbovița.
În ceea ce privește afirmația instanței de fond potrivit căreia la dosarul cauzei nu este nici un fel de opoziție din partea I. A. referitoare la existența unei obligații contractuale neonorate, solicită ca instanța de control judiciar să observe faptul esențial că . nu are nici un interes să susțină existența unor obligații contractuale neonorate pentru că aceasta ar însemna să le deschidă lor calea recuperării creanței.
În condițiile în care I. A. nu are nici un interes să îi faciliteze în vreun fel recuperarea creanței de la terțul poprit C. Județean Dâmbovița, ascunderea eventualelor sume neachitate de C. Județean Dâmbovița este în interesul acesteia.
Urmează a se avea în vedere că interesul comun al celor 2 pârâte - intimate era și este de a o împiedica să afle vreun element de fapt concret legat de eventuala neexecutare de către terțul poprit a tuturor obligațiilor financiare legate de contractul 540/2011.
In aceste condiții instanța trebuia să-i permită administrarea de probe în vederea stabilirii situației reale de fapt a sumelor datorate de terțul poprit debitoarei.
În drept, a invocat dispoz. art. 466 și urm. și art. 780 și urm. Cod de procedură civilă.
In dovedirea apelului a solicitat proba cu înscrisuri si expertiza tehnică mai sus detaliată.
Intimatul C. Județean Dâmbovița formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțată de către instanța de fond, susținând că, contrar susținerilor apelantei reclamante instanța de fond a procedat la o analiză corectă a cauzei dedusă judecății cât și la o motivare legală și temeinică, dată în cuprinsul încheierii de respingere a cererii de validare a popririi instituită de B. C. L. C. în dosarul nr. 1021/2013
Coroborând motivele în fapt și în drept ale cererii introductive cu situația de fapt și de drept expusă prin apărările formulate la fond și susținută cu înscrisuri de instituția intimată chemată în calitate de terț poprit Judecătoria B. a pronunțat, în mod legal soluția de respingere a cererii de validare a popririi, inclusiv cu privire la probele solicitate de . SRL.
Având în vedere cadrul legal aplicabil în materia soluționării unei cereri de validare a popririi, astfel reglementat prin Codul de procedură civilă, s-a reținut întemeiat respingerea probelor solicitate prin cererea introductivă întrucât acestea privesc lămurirea relațiilor comerciale existente între creditoarea . debitoarea . .
Prin cererea formulată apelanta își exprimă nemulțumirea față de soluția instanței de fond pe considerentul că nu s-a ținut cont de faptul că, prin nota de probă depusă, s-ar fi referit doar la acte și fapte derulate între terțul poprit C. Județean Dâmbovița și debitoarea ., societate chemată, de asemenea în prezenta cauză, probatoriu care privea: depunerea la dosarul cauzei de către C. Județean Dâmbovița a actelor privind contractul nr. 540/16.12.2011 și o expertiză tehnică care să determine situația de fapt a executării contractului de lucrări.
Reluând prin apel solicitarea probelor de la fond a solicitat ca aceasta să fie respinsă având în vedere că, în calitate de autoritate contractantă în cadrul contractului nr. 540/2011 a depus la dosarul cauzei: contractul de lucrări, notificarea de reziliere, cât și facturile înaintate de executantul . pentru lucrările efectuate și plătite de C. Județean Dâmbovița și așa cum reglementează art. 780 Cod procedură civilă și cum însăși apelanta reclamantă a arătat prin acțiune, "sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente."
Or, așa cum a menționat și prin apărările la fond și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, inclusiv prin răspunsurile date B. C. L. C. la adresele de înființare a popririi nr._/06.08.2013 și nr._/13.11.2013, situația reglementată prin textul art. 780 Cod procedură civilă nu se regăsește în cazul Consiliului Județean Dâmbovița.
Contractul de lucrări nr. 540/16.12.2011 a fost reziliat de drept, începând cu data de 15.03.2013, cu o prealabilă notificare, fără îndeplinirea altor formalități și fără intervenția vreunei alte autorități sau instanțe de judecată, așa cum a fost reglementat prin art. 26.2 din contract, pentru încălcarea obligațiilor contractuale de executantul ..
La data rezilierii contractului nr. 540/2011, C. Județean Dâmbovița nu mai datora nici o sumă de bani executantului lucrării, respectiv plățile efectuate de C. Județean Dâmbovița către executantul Asocierea ..R.L și S.C. Ramb Sistem S.R.L, în perioada cuprinsă între data de 05.03.2011 (când a fost emis ordinul de începere a lucrărilor) până la data de 15.03.2013 (data rezilierii de drept a contractului), s-au derulat astfel: în data de 12.03.2011, a fost achitată, cu OP nr. 428 și nr. 429, suma de 3.997.656,9 lei, reprezentând avans pentru lucrări (factura fiscală nr. 1/05.03.2012); în baza situațiilor de lucrări aprobate, executantul a emis două facturi pe care C. Județean Dâmbovița, în calitate de beneficiar, le-a verificat și achitat: Factura fiscală nr. 2/11.06.2012, în valoare de 1.117.993,92 lei, achitată cu OP nr. 1539, nr. 1540, nr. 1541, nr. 1542 din 12.09.2012 si factura fiscală nr. 3/05.10.2012, în valoare de 535.510,75 lei, achitată cu OP nr. 1779/18.10.2012 și OP nr. 131, nr. 132, nr. 133 din 07.11.2012.
Până la data rezilierii contractului nu a fost emisă nicio altă factură de către executantul Asocierea ..R.L și S.C. Ramb Sistem S.R.L și nemaiexistând raporturi juridice între C. Județean Dâmbovița și ., întrucât contractul a fost reziliat, nu au mai existat nici situații de plată în sarcina autorității contractante.
Mai mult, conform mecanismului reglementat prin art. 19.1 din contractul nr. 540/2011, o plată din partea achizitorului este condiționată de primirea facturii emisă de executant, proporțional cu stadiul execuției lucrărilor, or, după cum a arătat mai sus, singurele facturi aferente lucrărilor executate în cadrul contractului nr. 540/2011 și plătite de C. Județean Dâmbovița au fost: factura fiscală nr. 1/05.03.2012 în sumă de 3.997.656,9 lei, reprezentând avans pentru lucrări, și Ordinele de plată nr. 428 și nr. 429 din 12.03.2011; factura fiscală nr. 2/11.06.2012 și Ordinele de plată nr. 1539, nr. 1540, nr. 1541, nr. 1542 din 12.09.2012 și factura fiscală nr. 3/05.10.2012 si Ordinele de plată nr. 1779/18.10.2012 și nr. 131, nr. 132, nr. 133 din 07.11.2012.
Concluzionând, C. Județean Dâmbovița nu datorează nici o sumă de bani executantului ..R.L, debitor în cadrul dosarului de executare al B. C. L. C. nr. 1021/2013, astfel că, a solicitat respingerea apelului ca nefundat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțată de către instanța de fond la data 02.03.2015 de Judecătoria B. .
Examinând încheierea apelată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a normelor legale incidente, Tribunalul constată că este temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță creditoarea S.C. Construcții U. S.A. IAȘI a solicitat în contradictoriu cu debitoarea S.C. I. A. S.R.L. și terțul poprit C. Județean Dâmbovița, validarea popririi instituite de B.E.J. C. L. C. la data de 01.11.2013, în Dosarul de executare nr. 1021/2013, până la concurența sumei de 1.167.505,75 lei.
Prin încheierea pronunțată la data de 02.03.2015 Judecătoria B. a dispus respingerea cererii, având ca obiect „validare poprire”, formulată de creditoarea . Iași, în contradictoriu cu terțul poprit C. Județean Dâmbovița și debitorul ., ca fiind nefondată, instanța făcând referire în considerentele încheierii pronunțate, la Decizia nr. 7/2013, pronunțată de ICCJ în recursul în interesul legii, privind natura juridică a termenului de 3 luni prevăzut de dispozițiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila, la dispoziția creditorului, debitorului sau organului de executare, pentru a sesiza instanța de executare cu validarea popririi, s-a statuat că, in interpretarea si aplicarea art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila stabilește ca termenul de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia sa consemneze sau sa plătească suma urmăribila, in care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare in vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix si absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.
S-a reținut de asemenea că, și noul cod de procedura civila menține pentru părțile interesate, obligativitatea de a sesiza instanța, in vederea validării popririi, într-un termen de „cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă”, așa încât sub acest aspect, apărările terțului poprit referitoare la tardivitatea cererii apar ca fiind întemeiate.
Făcând trimitere la dispozițiile art. 518 C., potrivit cărora, „decizia în interesul legii își încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării”, având in vedere ca art. 460 C. 1865 a fost abrogat odată cu actul normativ care îl conținea, pentru a nu se invoca neaplicabilitatea RIL-ului menționat, instanța fondului a analizat și fondul cauzei, respectiv, dacă terțul poprit datora sau nu vreo sumă de bani debitorului poprit.
Raportat la fondul cauzei din actele dosarului, s-a reținut că, rezultă că terțul poprit C. Județean Dâmbovița nu datorează nici un fel de sume debitorului poprit S.C. I. A. S.R.L, iar din actele depuse la dosar, respectiv, facturile fiscale si ordinele de plata, rezulta că plățile efectuate pentru parte din lucrări, au fost achitate înainte de a se fi solicitat înființarea popririi, iar sub acest aspect, sumele nu mai erau datorate debitorului poprit, astfel încât, sa se justifice efectuarea de verificări referitoare la ceea ce s-a achitat acestuia., iar adresa de înființare a popririi a fost înaintată terțului poprit la data de 13.11.2013, or, plățile au fost efectuate înainte de aceasta data, respectiv, in anul 2012, iar sub acest aspect, suma nu mai era datorată, in sensul art. 782 C., în alin. 2 arătându-se in mod clar ca „in adresa de înființare a popririi i se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine, potrivit alin. (1), terț poprit, interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit”.
S-a apreciat astfel că, numai pentru sumele datorate debitorului si neachitate acestuia încă, se poate infinita, iar ulterior, in caz de refuz, valida, poprirea, neputând fi înființată/validată poprirea pentru ceea ce s-a achitat deja debitorului, instanța înțelegând sa respingă cererea creditoarei de a se efectua expertiza în cauză.
De asemenea s-a apreciat că, nu se justifică nici verificarea dacă ar mai fi lucrări efectuate si neachitate de către terțul poprit, în condițiile în care din adresa nr. 2688/15.02.2013, aflată la fila 52 – 53 dosar, rezulta ca terțul poprit C. Județean Dâmbovița si-a exprimat dezacordul fata de „schimbarea de denumire a societarii”, pe care a apreciat-o ca fiind nelegala, fata de conținutul actelor prezentate si dispozițiile legale in materie societara, prevăzute atât in România, dar si in Italia.
Un alt aspect a fost acela că, punctul de lucru al . închis de la data de 07.11.2012 iar în temeiul art. 26.2 din Contractul de execuție de lucrări nr. 540/2011, terțul poprit a înțeles sa rezilieze de drept acest contract, iar după aceasta notificare, la dosar nu exista nici un fel de opoziție din partea . la existenta vreunor obligații contractuale neonorate, instanța reținând că, rezilierea contractului a intervenit înainte de comunicarea adresei de înființare a popririi și drept urmare, la momentul 13.11.2013, terțul poprit nu numai ca nu datora nimic debitorului, dar nici nu se mai afla în raporturi juridice cu acesta, pentru a se justifica efectuarea de verificări referitoare la stadiul lucrărilor și plăților efectuate.
Prin apelul formulat, se invocă faptul că, în mod nelegal instanța de fond a respins prin încheierea din 02.03.2015, înainte de închiderea dezbaterilor, probele solicitate de ei, cu motivarea că, „probele solicitate privesc lămurirea relațiilor comerciale existente între creditoare și debitoarea ., în condițiile în care prezentul dosar are ca obiect validarea popririi". Apreciază că solicitarea expertizei tehnice de specialitate care să determine situația de fapt a executării contractului 540/2011 încheiat intre terțul poprit si debitoare precum și toate celelalte probele solicitate vizau strict lămurirea situației de fapt între terțul poprit și debitoarea I. A..
Susține că, probele fuseseră solicitate prin chiar răspunsul la întâmpinare, răspuns ce conținea motivarea referitoare la utilitatea lor raportat la probele deja administrate cauzei, cu atât mai mult cui cât este un terț față de raporturile dintre cei 2 pârâți și nu are nici acces, nici informații cu privire la modul de derulare a contractului de achiziție publică de lucrări 540/2011, așa încât nu poate cunoaște ce parte a contractului 540/2011 a fost executată efectiv de către debitoare, dacă debitoarea a emis facturi pentru toate lucrările executate si dacă terțul poprit a achitat toate lucrările executate de debitoare.
Se invocă de asemenea faptul că analiza realității stingerii tuturor sumelor datorate de terțul poprit către debitoare nu se poate face doar prin analiza documentelor scriptice depuse de C. Județean Dâmbovița, ci trebuie să se facă prin analiza situației de fapt adică prin analiza lucrărilor efectiv realizate și compararea valorilor acelora cu valorile facturilor achitate de C. Județean Dâmbovița, precum și faptul că, intimata I. A. nu are nici un interes să îi faciliteze în vreun fel recuperarea creanței de la terțul poprit C. Județean Dâmbovița și că interesul comun al celor 2 pârâte - intimate era și este de a o împiedica să afle vreun element de fapt concret legat de eventuala neexecutare de către terțul poprit a tuturor obligațiilor financiare legate de contractul 540/2011.
Referitor la aceste critici tribunalul constată că, sunt nefondate, în condițiile în care așa cum corect a reținut și instanța de fond, nu se justifică verificarea dacă ar mai fi lucrări efectuate și neachitate de către terțul poprit, în condițiile în care așa cum rezultă din adresa nr. 2688/15.02.2013, aflată la fila 52 – 53 dosar, terțul poprit C. Județean Dâmbovița și-a exprimat dezacordul fata de „schimbarea de denumire a societarii”, pe care a apreciat-o ca fiind nelegală, față de conținutul actelor prezentate și dispozițiile legale în materie societară, prevăzute atât in România, dar și în Italia, precum și motivat de faptul că, punctul de lucru al . închis de la data de 07.11.2012 iar în temeiul art. 26.2 din Contractul de execuție de lucrări nr. 540/2011, terțul poprit a înțeles sa rezilieze de drept acest contract, rezilierea contractului intervenind înainte de comunicarea adresei de înființare a popririi fapt care conduce la concluzia că, la momentul 13.11.2013, terțul poprit nu numai ca nu datora nimic debitorului, dar nici nu se mai afla în raporturi juridice cu acesta.
Față de considerentele ce preced, Tribunalul constată că apelul de față este nefondat motiv pentru care în baza art. 480 alin.1 cod proc. civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul civil formulat de apelanta - creditoarea S.C. CONSTRUCȚII U. S.A. IAȘI, cu sediul în IAȘI, ., județul IAȘI în contradictoriu cu terțul poprit C. JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în TÂRGOVIȘTE, Piața Tricolorului, nr. 1, județul DÂMBOVIȚA și debitoarea S.C. I. A. S.R.L., cu sediul în VIA ZONA INDUSTRIALE CAP_, NOCI –ITALIA.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2015
Președinte, M. Ș. | Judecător, A. E. D. | |
Grefier, A. P. |
Red.Ș.Mdos.fond-_
Teh.red.Ș.M/A.P/5ex. jud.fond-N.N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2834/2015. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2815/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
