Contestaţie la executare. Decizia nr. 2815/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2815/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 15336/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2815/2015
Ședința publică de la 04 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător A. E. D.
Grefier A. P.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de contestatorul M. M. C., domiciliat în municipiul B., .,etaj 1, ., cu domiciliul procesual ales în BUCUREȘTI,Șoseaua N. T., nr.14,., sector 1 împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 20.10.2014 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata A. J. A FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelantul M. M. C. și intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că apelul a fost motivat, a fost timbrat legal cu suma de 70 lei conform ordinului de plată nr. 2 din 7.05.2015, după care:
Din oficiu, instanța a invocat excepția tardivității apelului și nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. constată terminată cercetarea judecătorească și constatând că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil se constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, contestatorul M. M. C., în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice – B., a formulat contestație la executare solicitând: a) anularea Somației nr. 10/_ /_ din 30.06.2014 și a Titlului executoriu nr._ din 30.06.2014, ambele documente emise de intimată în Dosarul de executare nr._/10/_ /_ și comunicate contestatorului pe data de 11.07.2014 ; b) anularea executării silite ce face obiectul Dosarului de executare nr._/10/_ /_ ; c) suspendarea executării silite ce face obiectul Dosarului de executare nr._/10/_ /_, până la soluționarea definitivă a prezentei contestații ; d) obligarea intimatei la restituirea sumei de 1203 lei, indexată cu dobânda de 0,03%/zi de întârziere, în măsura în care, până la soluționarea prezentei contestații sau, după caz, până la suspendarea executării, se va ajunge la poprirea sumelor menționate în titlul executoriu.
În motivare, contestatorul a arătat, în esență, următoarele: a) intimata nu i-a comunicat vreo decizie de impunere cu nr._ din 25.02.2014 ; b) sumele stabilite cu titlul de contribuții sociale de sănătate prin Decizia din 03.03.2014, au fost achitate astfel: suma aferentă trim. I – 2014, pe data de 18.03.2014 cu chitanța . nr._, iar suma aferentă trim. II – 2014, pe data de 24.06.2014 cu chitanța . nr._.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172-173 C.pr.fisc., art. 711, 194 C.pr.civ.
Intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE – B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată motivând, în esență, astfel: a) atât somația, cât și titlul executoriu au fost întocmite cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Codul de procedură fiscală pentru valabilitatea acestora și nu a intervenit nicio cauză de stingere a debitului fiscal; b) susținerile contestatorului cum că nu a avut cunoștință de Decizia nr._/25.02.2014 nu corespund cu realitatea motivat de faptul că acesta a fost cel care a ales să depună declarația de venituri estimate 220 lei pentru anul 2014, tocmai în vederea modificării deciziei mai sus precizate ; c) anterior Deciziei nr._/25.02.2014, contestatorul înregistra obligații bugetare restante reprezentând contribuții de asigurări sociale în valoare de 23.777 lei, iar stingerea obligațiilor fiscale se face în următoarea ordine: toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii. Ca urmare, plata în valoare de 1203 lei, din data de 18.03.2014, efectuată cu chitanța nr._, în contul plății anticipate reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate aferente trim. II – 2014 a stins în fapt plata anticipată aferentă trim. I – 2014. În consecință, obligația de plată anticipată cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate aferente trim. II – 2014 a rămas nestinsă, fapt pentru care s-a demarat procedura de executare silită prin emiterea Somației nr. 10/_ /_ din 30.06.2014 împreună cu Titlul executoriu nr._ din 30.06.2014; d) cererea de suspendare a executării silite nu este motivată și nu s-a achitat cauțiunea.
Urmarea probatoriului administrat, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr._/20.10.2014 prin care a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect și a respins contestația la executare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la cererea de suspendare a executării silite pana la soluționarea contestației la executare, instanța a respins aceasta cerere ca rămasa fara obiect întrucât, așa cum rezulta in mod clar din art. 718 cod proc. civ., pentru a putea fi dispusa aceasta măsura este necesar ca judecata contestației la executare sa fie in curs, in desfășurare. Or, in speța, contestația la executare formulata a fost soluționata către instanța, cererea de suspendare a executării silite fiind astfel lipsita de obiect.
Potrivit art. 145 din OG nr. 92/2003, executarea silită începe prin comunicarea somației însoțită de un exemplar al titlului executoriu, in speța somația nr. nr. 10/_ /_ si titlul nr._, a căror anulare se cere.
De asemenea, potrivit art. 45 din OG nr. 92/2003, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii, iar actul administrativ fiscal ce nu a fost astfel comunicat este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic. In speța, așa cum afirma si contestatorul, actul administrativ fiscal este reprezentat de decizia de impunere_ din 25.02.2014, cea menționata in titlul executoriu nr._ din 30.06.2014, a cărui anulare se cere.
Instanța a constatat ca nu poate fi reținuta susținerea petentului privind necomunicarea deciziei de impunere, întrucât intimata a făcut dovada comunicării deciziei in conformitate cu art. 44 din OG nr. 92/2003 (filele 29-29 la dosar).
In ce privește celelalte motive invocate de contestator in motivarea contestației la executare, instanța a avut in vedere art. 41 din OG nr. 92/2003 care arata ca in înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. Rezulta deci, in mod clar, ca si decizia de impunere_ din 25.02.2014 este un act administrativ.
In continuare, potrivit art. 205 din OG nr. 92/2003, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii, iar deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu art. 218 din OG nr. 92/2003.
Cu toate acestea, contestatorul aduce critici actului administrativ fiscal prin intermediul contestației la executare.
Or, potrivit art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003, contestația la executare poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. In acest sens statuează si art. 712 alin. 2 cod proc. civ., care menționează ca in cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Insa, așa cum s-a arătat mai sus, împotriva acestuia contestatorul avea deschisa o altă procedură prevăzută de lege, si anume contestația administrativa si, ulterior, contestarea la instanța de contencios administrativ.
Instanța a mai reținut si faptul ca in motivarea acțiunii contestatorul nu aduce critici executării silite propriu zise, ci temeiniciei si fundamentării titlului executoriu emis in cauza.
Împotriva sentinței a formulat apel contestatorul M. M. C., care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul susține că sentința are la bază o situație de fapt ce a fost eronat stabilită de către instanța de fond.
Arată că prin cererea introductivă nu a contestat decizia AJFP B. prin care s-au stabilit în sarcina sa contribuțiile anticipate pentru asigurări sociale de sănătate în cuantum de 1203 lei/trimestru, ci a contestat actele de executare emise la data de 30.06.2014 (în concret somația nr._/1/2014/_ din 30.06.2014 și titlul executoriu nr._ din 30.06.2014), întrucât la acea dată achitase contribuțiile anticipate pentru trimestrele I și II ale anului 2014.
Consideră că sentința atacată este rezultatul unei eronate stabiliri a situației de fapt ce are la bază anumite susțineri ale intimatei AJFP, nesusținute de mijloace de probă.
Arată că titlul de creanță pentru contribuțiile trimestriale de asigurări de sănătate pentru anului 2014 nu este reprezentat de decizia invocată de intimată, respectiv Decizia nr._ din 25.02.2014, ci de Decizia nr._ din 03.03.2014.
Însăși intimata, în cuprinsul întâmpinări, a arătat că Decizia nr._ din 25.02.2014 a fost modificată ca urmare a depunerii declarației privind venitul estimat.
Solicită să se constate că intimata susține că Decizia nr._ din 25.02.2014 i-ar fi fost comunicată prin publicitate la data de 02.09.2014 (prin anunțul colectiv nr._), însă această procedură de comunicare este caducă, întrucât la data de 03.03.2014 se emisese noua decizie de impunere cu nr._.
Prin urmare, toată această discuție cu privire la comunicarea sau necomunicarea deciziei din 25.02.2014 este lipsită de relevanță și este folosită în mod tendențios de către intimată. Arată, în continuare, că, în ce privește susținerile intimatei AJFP, potrivit cărora plățile efectuate la datele de 18.03.2014 (prin chitanța TS10 nr._) și 24.06.2014 (prin chitanța nr. TS10 nr._) ar fi stins de fapt anumite debite mai vechi, solicită să se constate că acestea sunt vădit nefondate.
Intimata AJFP nu a adus nicio probă în sensul în care la momentul celor două plăți ar fi existat debite mai vechi ale sale către fondul de asigurări de sănătate, în cuantum de 23.777 lei.
În realitate, acea „Fișă analitică debite plăți solduri”, care însoțește întâmpinarea AJFP B. nu reprezintă un titlu de creanță în sensul Codului de procedură fiscală, documentul în cauză nici măcar nu este asumat prin semnătură de vreun reprezentant al AJFP B..
În aceste condiții, este evident că sumele achitate în datele de 18.03.2014 și 24.06.2014 au stins contribuțiile aferente trimestrelor I și II 2014, neexistând un alt debit anterior care să-i fie adus la cunoștință la acel moment.
Prin urmare, solicită să se constate că actele de executare emise de intimată la 30.06.2014 sunt lipsite de bază legală, astfel că se impune admiterea contestației introductive.
Intimata DGRFP G. prin AJFP B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal.
Astfel, intimata susține că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt care corespunde cu realitatea, astfel că, potrivit art. 145 din OG nr. 92/2003, executarea silită începe prin comunicarea somației însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
În conformitate cu dispozițiile art. 172 Cod pr. fiscală, competența instanțelor judecătorești de a soluționa contestația la executare se limitează la executarea legalității formelor de urmărire propriu-zise, ele neputând verifica temeinicia și legalitatea titlului de creanță, adică modul în care s-au stabilit obligațiile fiscale sau calculul acestora.
Așa cum rezultă și din afirmațiile contestatorului, actul administrativ fiscal (titlul de creanță) este reprezentat de decizia de impunere_ din 25.02.2014, cea menționată în titlul executoriu nr._ din 30.06.2014, a cărei anulare a fost cerută pe calea contestației la executare.
Intimata solicită să se aibă în vedere că în speță apelantul a arătat la instanța de fond că titlul de creanță invocat ca temei al respectivei creanțe este decizia nr._ din 25.02.2014, precizând că nu i-a fost comunicată această decizie, ca ulterior, în calea de atac a apelului, să critice sentința pronunțată de instanța de fond, arătând că, de fapt, titlul de creanță nu este reprezentat de decizia nr._ din 25.02.2014, ci decizia nr._ din 03.03.2014.
Or, apelantul nu se poate folosi în fața instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță.
Arată că a depus înscrisurile care fac dovada comunicării deciziei în conformitate cu dispozițiile art. 44 din OH nr. 92/2003, tocmai pentru a se înlătura susținerile făcute de contestator în fața primei instanțe.
În ceea ce privește modalitatea de stingere a datoriilor debitorului cu privire la contribuțiile de asigurări sociale, intimata a arătat la instanța de fond că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 115 alin.1 din OG nr. 92/2003.
Învederează instanței că potrivit art. 205 Cod pr. fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva actelor administrative fiscale se poate formula contestație împotriva legii. Criticile aduse de apelant actelor administrative fiscale nu pot face obiectul contestației la executare.
La termenul de judecată din 04.09.2015, Tribunalul, din oficiu, a invocat excepția tardivității formulării apelului.
Astfel, potrivit art. 650 alin. 3 NCPC, hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
În speță, hotărârea atacată a fost comunicată apelantului la data de 23.03.2015, conform dovezii aflată la fila 54 dosar fond, iar apelul a fost declarat la data de 21.04.2015, conform dovezii datei depunerii actului prin oficiul poștal (fila 6 dosar apel), deci peste termenul legal de 10 zile.
Chiar dacă în dispozitivul sentinței a fost trecut eronat termenul de 30 de zile de declarare a apelului, această eroare nu profită apelantului, întrucât termenul de apel este dat de lege și nu de judecător, judecătorul neputând limita, extinde sau înlătura termenul de exercitare a căii de atac.
Așa fiind, raportat la dispozițiile legale invocate în cele ce preced, tribunalul va respinge apelul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția invocată din oficiu.
Respinge, ca tardiv formulat, apelul formulat de contestatorul M. M. C., domiciliat în municipiul B., . A, etaj 1, ., cu domiciliul procesual ales în București, Șoseaua N. T. nr. 14, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr._/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., ., jud. B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2015.
Președinte, M. Ș. | Judecător, A. E. D. | |
Grefier, A. P. |
Red. A.E.D
Tehnored. A.E.D/M.H.
4 ex./09.09.2015
Dosar fond nr._
Judecător fond - I. R. N.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 2811/2015. Tribunalul BUZĂU | Pretenţii. Hotărâre din 29-09-2015, Tribunalul BUZĂU → |
|---|
