Fond funciar. Sentința nr. 251/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 251/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 1471/249/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 547
Ședința publică de la 10 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. C.
Judecător M. A. C.
Grefier G. O.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul T. C. împotriva sentinței civile nr. 251/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele P. ORAȘ F., C. ORĂȘENEASCĂ F. PT. APLICAREA LG.18/1991 și C. JUDEȚEANĂ CĂLĂRAȘI PT.APLICAREA LG.18/1991, având ca obiect fond funciar nulitate absolută titlu proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat apelatul personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apelantul, având cuvântul, precizează că nu înțelege să-și angajeze apărător.
Totodată solicită proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Instanța admite proba cu înscrisuri solicitată de apelant, respectiv înscrisurile existente la dosar apreciind că sunt utile soluționării cauzei.
Apelantul, având cuvântul, precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța ia act că nu mai sunt cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părții pentru susțineri.
Apelantul, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, să se constate sentința atacată ca fiind nedreaptă și să fie obligate pârâtele să reconstituie dreptul de proprietate al mamei sale solicitat prin cererea 283 din 27.11.1991, solicitare acre a fost efectuată parțial inclusiv prin sentința 1090 în sensul că unul dintre titlurile de proprietate nici nu a fost modificat cel cu suprafața de 1,20 ha, a fost modificat doar cel de 3,61 ha. Să se reconstituie restul suprafeței legale.
Tribunalul declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei L. Gară sub nr._ /22.11.2013 reclamantul T. C., domiciliat în or. F., .. 87, jud. Călărași, a chemat în judecată pe pârâtele P. ORAS F., C. ORĂȘENEASCĂ F. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și C. JUDEȚEANĂ CĂLĂRAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în mun. Călărași, .. 5, jud. Călărași, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la reconstituirea diferenței dintre suprafața de 4,79 ha solicitată de semnatara cererii nr. 283 din 27.02.1991- defuncta T. Ș. și cea înscrisă în Titlul de proprietate nr. 4190 din 25.11.1998 de 3, 61 ha, respectiv 1,18 ha de la autorul acesteia I. T.. De asemenea a solicitat să se constate nulitatea absoluta parțială a Titlului de Proprietate nr. 4190 din 27.11.1998 în sensul radierii numitului T. N. și totodată înscrierea în acest titlu ca autor pe I. T..
În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 27.02.1991 prin cererea nr. 283, defuncta T. Ș.- mama sa, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,79 ha moștenită de la tatăl său I. T., identificat cu suprafața de 4,90 atât la poziția 854 cand apare cu numele de căsătorie E. Ș., cât și în adeverința nr. 9889 din 18.06.2008. In acel moment defuncta, respectând legea, aștepta să i se reconstituie cele 4,79 ha, mai puțin decât moștenea, de către comisii.
Precizează că, cele două comisii, pe lângă faptul ca nu au reconstituit decât 3,61 ha prin Titlul de proprietate nr. 4190 din 25.11.1998, i-au provocat defunctei și inclusiv acestuia o pagubă de 1,18 ha prin deturnarea în mod fraudulos a acestei suprafețe, motiv de a obliga pârâtele la reconstituirea celor 4,79 ha solicitate de către defuncta T. Ș. în cererea nr. 283/27.02.1991, semnată numai de către aceasta.
Arată că, înscrierea numitului T. St. N. în Titlul de proprietate nr. 4190/25.11.1998 este ilegală întrucât nu este semnatarul cererii de reconstituire nr. 283/27.02.1991 și nici moștenitorul autorului I. T., bunicul matern.
Mai precizează că, anterior hotărârii nr. 197/17.02.2009, Titlul de proprietate nr.4190/ 25.11.1998, avea un singur titular T. ST. N., oferind oportunitatea acestuia sa introducă suprafețe considerabile în circuitul civil.
Cererea reclamantului nu este întemeiată în drept.
La cerere reclamantul a anexat în xerocopie următoarele acte: Sentința civilă nr. 1090/21.11.2008 a Judecătoriei L. Gară, pronunțată în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, Sentința civilă nr. 648/19.06.2009 a Judecătoriei L. Gară, pronunțată în dosarul nr._, Titlul de proprietate nr. 4190/25.11.1998, adresa nr. 6101/17.04.2008 emisă de P. or. F., adeverința nr. 4468/28.03.2008, Hotărârea nr. 197/17.02.2009, adresa nr. 5493/16.10.2009, notificarea din data de 22.02.2010, cererea din data de 27.02.1991 și înregistrată la P. or. F. sub nr. 283/27.02.1991, adeverința nr. 9889/08.06.2008, certificatul de deces ., nr._-def. T. Ș., filele din registrul agricol, certificatul de naștere ., nr._-T. C., cartea de identitate a reclamantului.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.42 din Lg nr.1/2000
Pârâtele nu au formulat întâmpinare în termenul prev. de art.201 alin.1 NC.pc, calculat de la comunicarea cererii și, deși legal citate, nu s-au prezentat la judecarea cauzei prin reprezentant.
În ședința publică din 19.03.2014 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei or.F., excepție pe care a admis-o pentru considerentele menționate în încheierea de la acea dată.
La același termen de judecată instanța a dispus unirea cu fondul a excepției autorității de lucru judecat în privința capătului 1 de cerere
În cauză instanța a administrat la solicitarea reclamantului proba cu înscrisuri, in cadrul căreia s-au mai depus, pe lângă cele atașate cererii de chemare în judecată, următoarele: adresa nr.135/06.02.2014 emisă de P. or. F., HCL F. nr.56/2009, înscris sub semnătură privată încheiat la 20.08.2007denumit chitanță, înscris sub semnătură privată încheiat la 30.07.2007denumit chitanță, cererea înregistrată sub nr.283/27.02.1991, declarație din 24.04.1991, extras registru agricol 1959-1963, anexa 2a, HCJ Călărași nr.197/17.02.2009, fișa de punere în posesie, titlul de proprietate nr.4190 din 25.11.1998.
De asemenea instanța a dispus atașarea dosarului nr._ menționat in cererea de abținere formulată de președintele completului inițial învestit cu soluționarea cauzei.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr.251/25.03.2014, Judecătorie L. Gară a admis excepția autorității de lucru judecat în privința capătului 1 de cerere, având ca obiect obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate in baza cererii înregistrată sub nr.283/27.02.1991 la P. or. F., invocată din oficiu.
A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta P. or. F. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A respins capătul 1 de cerere, formulat de reclamantul T. C., domiciliat în or. F., .. 87, jud. Călărași în contradictoriu cu pârâtele C. Locală F. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și C. Județeană Călărași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, cu sediul în mun. Călărași, .. 5, jud. Călărași,ca fiind intervenită autoritatea de lucru judecat.
A respins, ca neîntemeiat, capătul 2 de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.4190/27.11.1998, formulat în contradictoriu cu pârâtele C. Locală F. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și C. Județeană Călărași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat referitoare la capătul de cerere nr.1, instanța o admite pentru următoarele considerente:
Conform capătului 1 din cererea ce face obiectul cauzei, reclamantul T. C. a solicitat obligarea pârâtelor C. Județeană Călărași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și C. Locală F. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor să reconstituie diferența de teren dintre suprafața de 4,79 Ha solicitată prin cererea nr.283/27.02.1991 și cea înscrisă în T.P. nr.4190/27.11.1998.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul T. C. a solicitat obligarea pârâtelor C. Județeană Călărași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și C. Locală F. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor să reconstituie suprafețele de 4,39 ha extravilan, 0,40 intravilan și 0,10 ha curți conform cererii nr.283/27.02.1991 și să valideze suprafețele din această cerere nereconstituite până la momentul formulării cererii de chemare in judecată.
Prin sentința civilă nr.490/29.06.2010 pronunțată de Judecătoria L.-Gară în dosarul nr._ s-a respins, ca neîntemeiată cererea reclamantului, sentința rămânând irevocabilă prin anularea recursului, conform deciziei nr.768/R/28.09.2010 pronunțată de Tribunalul Călărași.
Potrivit art.430 alin.1 NCpc hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar conform art.432 NCpc autoritatea de lucru judecat poate fi invocată de instanță, părți, în orice stare a procesului.
Or din analiza comparata a capătului 1 de cerere din prezenta cauze cu cea ce a făcut obiectul dosarului nr._ , înregistrată pe rolul aceleiași instanțe, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.490/29.06.2010, devenită irevocabila prin anularea recursului, rezultă că intre cele doua există identitate de părți, obiect și cauză juridică.
Astfel, în privința părților se reține că în ambele cauze calitatea de reclamant aparține d-lui T. C., pârâte fiind C. Județeană Călărași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și C. Locală F. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
Sub aspectul obiectului, se constată că ambele cereri (capătul 1 din cererea ce face obiectul acestei cauze și cererea ce face obiectul dosarului nr._ ) se solicita reconstituirea suprafeței de teren solicitată prin cererea înregistrată sub nr.283/27.02.1991 la P. or. F., cerere formulată de tatăl reclamantului T. N. și semnată de mama acestuia - T. Ș..
În privința cauzei juridice, motivele invocate sunt identice, respectiv faptul că suprafețe menționate in cerere, ce au fost solicitate de mama sa, erau moștenite de la tatăl acesteia - I. T..
Ca urmare a admiterii excepția autorității de lucru judecat în privința capătului 1 de cerere - referitor la reconstituirea diferența de teren dintre suprafața de 4,79 Ha solicitată prin cererea nr.283/27.02.1991 și cea înscrisă în T.P. nr.4190/27.11.1998-, instanța va respinge acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu cele două Comisii, ca fiind intervenită autoritatea de lucru judecat.
Cu privire la capătul 2 cerere având ca obiect constatarea nulității parțiale a Titlului de Proprietate nr. 4190 din 27.11.1998 în sensul radierii de la titulari ai lui T. N. și înscrierea ca defunct de pe urma căruia se face reconstituirea a lui I. T., instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. nr.283/27.02.1991 la Primăriei or. F., in care calitatea de petiționar aparține, conform mențiunilor din cuprinsul cererii, lui T. N., tatăl reclamantului, iar semnătura din josul cererii lui T. Ș. (mama reclamantului), s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 4,39 ha teren arabil extravilan și 0,40 ha teren intravilan, petiționarul precizând că este căsătorit cu I. T. Ș., iar terenul reprezintă „moștenire de la părinții soției mele”.
În baza cererii menționate, la data de 25.11.1998 C. Județeană Călărași a emis titlul de Proprietate nr. 4190 din 27.11.1998 prin care s-a reconstituit în favoarea lui T. N. pe raza satului Goștilele, or.F., suprafața de 3 ha și 6.100 m.p., compusă din 3 ha și 5.300 m.p. arabil extravilan și 800 m.p., intravilan - curții construcții.
Prin sentința civilă 1090/21.11.2008 pronunțată de Judecătoria L.-Gară în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, a fost obligată C. Locală F. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor să soluționeze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la data de 27.02.1991 sub nr. 283 și cu privire la T. Ș..
În executarea sentinței anterior menționate pârâta C. Județeană Călărași a emis Hotărârea nr. 197/17.02.2009 prin care a fost modificat titlul de proprietate nr. 4190/25.11.1998 precum și poziția 184 din Anexa 2a, alături de T. N. fiind înscrisă și T. Ș..
Plângerea formulată de reclamantul T. C., împotriva acestei HCJ a fost respinsă ca tardivă prin sentința civilă 802/14.10.2009 pronunțată de Judecătoria L.-Gară în dosarul nr._ .
Reclamantul a pornit executarea silită împotriva pârâtei C. Locală F. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor în temeiul sentința civilă nr 1090/21.11.2008 pronunțată de Judecătoria L.-Gară, fiind format dosarul de executare silită nr.58/2009 al B. O. C. .
Prin sentința civilă 648/19.06.2009 pronunțată de Judecătoria L.-Gară în dosarul nr._ a fost admisă contestația la executare formulată de C. Locală F. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și au fost anulate formele de executare silită din dosarul nr.58/2009 al B. O. C., reținându-se că obligația stabilită prin sentința nr 1090/21.11.2008 a fost executată de bună voie anterior demarării executării silite, prin emiterea Hotărârea CJ nr. 197/17.02.2009 care a avut drept consecință înscrierea in titlu a lui T. Ș. alături de T. N..
Așa cum s-a reținut cu ocazia analizării excepției autorității de lucru judecat prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul T. C. a solicitat obligarea pârâtelor C. Județeană Călărași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și C. Locală F. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor să reconstituie suprafețele de 4,39 ha extravilan, 0,40 intravilan și 0,10 ha curți conform cererii nr.283/27.02.1991 și să valideze suprafețele din această cerere nereconstituite până la momentul formulării cererii de chemare in judecată. Prin sentința civilă nr.490/29.06.2010 pronunțată de Judecătoria L.-Gară în dosarul nr._ s-a respins, ca neîntemeiată cererea reclamantului, sentința rămânând irevocabilă prin anularea recursului, conform deciziei nr.768/R/28.09.2010 pronunțată de Tribunalul Călărași.
În considerentele sentinței civile nr.490/29.06.2010 se reține că „în perioada 1959-1963 în registrul agricol vol. 8 fila 94 figurează T. N. cap de gospodărie (alături de T. Ș. soție și T. J. fiică) cu teren în suprafață totală de 4,74 ha din care 0,10 ha teren intravilan fără a exista mențiuni cu privire la proveniența terenului. În ceea ce îl privește pe I. T., bunicul matern al reclamantului, acesta a figurat în registrul agricol F.-. perioada 1956-1958 cu 5,12 ha din care 0,10 ha curți-clădiri și casă de locuit. De la I. T. în aceeași perioadă a dispărut suprafața de 0,38 ha, regăsindu-se la M. I.. Din perioada 1956-1958 și până în 1963 cap de gospodărie al acestei poziții de rol este T. N., tatăl reclamantului și ginerele lui I. T., fără a se specifica schimbarea titularului de rol și fără ca I. T. să mai apară menționat. Cum lui T. N. i s-a reconstituit și dreptul de proprietate asupra a 1,20 ha (prin titlul de proprietate nr._/2006), împreună cu cei 3,61 ha reconstituiți prin titlul de proprietate nr. 4190/1998, familiei T. N. și Ș. i s-a reconstituit integral dreptul de proprietate înscris în partida acestei familii în registrul agricol aferent perioadei 1959-1963”
Așadar, analizând temeinicia cererii reclamantului in privința obligării pârâtelor la reconstituirea suprafeței menționate in cererea nr.283/27.02.1991 (solicitare care a fost reiterată in capătul 1 de cerere al prezentei cauze) instanța reține doua împrejurări – faptul că în registrul agricol aferent perioadei 1959-1963 titular de rol este tatăl reclamantului și împrejurarea că bunicul matern al reclamantului - I. T., care a figurat anterior - in perioada 1956-1958 – drept cap de gospodărie nu mai este menționat și nici nu se specifică schimbarea titularului de rol și se pronunță implicit asupra îndreptățirii tatălui reclamantului de a figura în calitate de titular al dreptului de proprietate in titlul de proprietate nr. 4190/1998.
Așa cum s-a reținut în practică și doctrină lucru judecat are atât o funcție negativă, iar expresia acestei funcții este dată de excepția autorității de lucru judecat,a cărei invocare atrage imposibilitatea promovării unei cereri între aceleași, părți, având același obiect și cauză juridică, dar și o funcție pozitivă, a cărei manifestare se regăsește in prezumția legală de lucru judecat (art.431 NCpc, respectiv art.1201 VCc). Aceasta din urmă presupune că într-o judecată ulterioară între aceleași părți, nu mai poate fi pusă in discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ce s-a soluționat anterior, această modalitate de soluționare nemaiputând fi contrazisă, indiferent dacă a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente.
Astfel, instanța, având în vedere aspectele reținute in litigiul anterior în baza înregistrărilor din registrul agricol (a se vedea in acest sens extrasul din registrul agricol aferent perioadei 1953-1955 - fila 19 dosar și extrasul din registrul agricol aferent perioadei 1959-1963 - fila 97 dosar), și dispozițiile art.8 alin. 2 din Lg nr.18/1991 in varianta în vigoare la data emiterii titlului de proprietate ( „de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta”), ale art 11. alin.1 din Lg nr.18/1991 in varianta în vigoare la data emiterii titlului de proprietate( „suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă) și ale art.23 alin.2 din Lg nr.18/1991 in varianta în vigoare la data emiterii titlului de proprietate („suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție „) constată că tatăl reclamantului era alături de mama acestuia îndreptățit la reconstituire prin emiterea titlului nr.4190/27.11.1998, iar forma de stabilire a dreptului de proprietate este cea de reconstituire direct in patrimoniul persoanelor deposedate (astfel că nu se impune menționarea numelui vreunui defunct de pe urma căreia s-ar face reconstituirea). Astfel T. N. era titular de rol în registrul agricol („cap de gospodărie”) în perioada in care a avut loc colectivizarea (1959-1963), în dreptul numelui acestuia apărând mențiunea de „țăran întovărășit”(prin urmare T. N. fiind cel care a adus pământul in cooperativă, era persona care avea la data respectivă atributul dispoziției bunului) și nu s-a demonstrat printr-un înscris că terenul menționat in RA 1959-1963 constituia in tot/in parte bun propriu al lui T. Ș. (mențiunile din registrul aferent perioadei 1953-1955 nefiind suficiente prin ele însele a proba aceasta întrucât nu fac si dovada titlului cu care terenul a ajuns in patrimoniul soților T.).
În consecință, având in vedere și dispozițiile art.III alin.1 lit.a Lg 169/1997,
instanța va respinge ca neîntemeiat capătul 2 de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.4190/27.11.1998, formulat în contradictoriu cu cele două Comisii.
Totodată având in vederea admiterii excepției lipsei calității procesuale a Primăriei or.F., va respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâta P. or.F. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
In fine având in vedere admite excepției autorității de lucru judecat în privința capătului 1 de cerere, având ca obiect obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate in baza cererii înregistrată sub nr.283/27.02.1991 la P. or. F., invocată din oficiu, va respinge acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu cele două Comisii, ca fiind intervenită autoritatea de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea celor două capete ale cererii introductive.
În motivare arată că în fapt, capatul 1 de cerere in gradul 2 de jurisdicție nu a fost judecat pe fond, instanta nu a stabilit decât pentru suprafața de 2 ha conform cererii de inscriere in GAC atașata ca afinul lui I. T. -T. N.- figureaza alaturi de T. Ș. dar atat paratele cat si instantele nu au dovedit ca titlul de proprietate nr._/2006 (dupa decesul def. T. Ș.) a fost modificat conform sentintei civile nr. 1090/21.11.2008 dispusa in dosarul nr._ pentru ca 1,20 ha existente in titlul menționat mai sus si nemodificat, cumulat cu 3,61 ha existent in TP 4190/25.11.1998 sa ajunga la suprafața de 5,12 sau 4,79 cat a solicitat persoana indreptatita in cererea nr. 283/27.02.1991 de la autorul acesteia I. T., paratele si instanta confiscând dreptul la moștenire pe latura materna.
Totodata mențiunile din cuprinsul cererii nr. 283/27.02.1991 făcute de „ petitioner" reprezintă datele de identificare a personei indreptatite de a solicita reconstituirea proprietatii,
lipsa semnăturii petiționarului fiind dovada certa ca acesta nu era indreptatit sa semneze aceasta cerere, calitatea de ginere nu este compatibila cu filiația iar daca nu era cunoscuta proveniența suprafeței nu trebuia retrocedat de către parate, suprafața solicitata fiind de la I. T. cum reiese si din aceeași cerere înscrierea lui T. N. in TP 4190/25.11.1998 fiind nelegala reconstituirea inițiala s-a făcut in beneficiul unei personae neindreptatite, T. Ș. fiind si cooperator dar avand si partida lui I. T..
Precizeaza ca in aceeași sentinta nr. 1090/21.11.2008 ramasa definitiva si irevocabila dispusa in dosarul nr._ tot IN NUMELE LEGII „Ia act ca Primaria oras F. nu are calitate procesuala pasiva".
În drept invocă art.III din Legea 169/1997, art.11, 12, 14 din Legea 18/1991.
În dovedire a depus înscrisuri.
Intimata C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Călărași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
În motivare a arătat în esență că sentința este legală și temeinică, reiterând considerentele din cuprinsul acesteia.
Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că sentința apelată este nedreaptă, întrucât respectarea legii fondului funciar impunea reconstituirea pentru familia T. a suprafeței totale de 7,12 ha, cât a dovedit cu acte că s-ar fi cuvenit.
Analizând actele dosarului, în raport de motivele de apel formulate și de probele administrate, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește primul capăt de cerere, în mod legal și temeinic prima instanță a apreciat că este incidentă autoritatea de lucru judecat, procedând la respingerea acestui capăt în virtutea excepției menționate. În acest sens, analiza comparativă a cadrului procesual stabilit în prezenta cauză și a celui stabilit în dosarul nr._ denotă faptul că ne aflăm în prezența triplei identități de părți, obiect și cauză. Mai precis, tribunalul constată că în dosarul precedent au figurat aceleași părți, în aceeași calitate, respectiv T. C. în calitate de reclamant, pe de o parte și P. F., respectiv C. Locală F. și C. Județeană Călărași în calitate de pârâte. În ceea ce privește obiectul, înțeles ca pretenția formulată prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat, acesta este la rândul său identic: reconstituirea suprafețelor menționate în cererea nr.283/27.02.1991. În sfârșit, cauza cererii de chemare în judecată, înțeleasă drept fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii, aceasta este identică în raport cu acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._, motivele invocate fiind identice.
După cum a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art.430 al.1 C.pr.civ. hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar potrivit art.431 al. 1 din același cod, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Rezultă că atâta timp cât reclamantul a dedus judecății o cauză identică, ce a fost soluționată în sensul respingerii cererii sale în mod irevocabil, o nouă judecată nu este admisibilă, astfel că apelul formulat sub acest prim aspect este neîntemeiat, în mod legal și temeinic instanța de fond admițând excepția invocată din oficiu.
De asemenea, în ceea ce privește cel de-al doilea capăt al cererii introductive, în mod corect instanța de fond a avut în vedere efectul puterii de lucru judecat în referire la considerentele sentinței civile nr.490/2010 pronunțată în dosarul nr._, unde s-a reținut în esență că familiei T. N. și Ș. i s-a reconstituit integral dreptul de proprietate înscris în partida acestei familii în registrul agricol aferent perioadei 1959-1963. Împrejurarea că în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ a fost analizată întinderea drepturilor și calitatea de persoane îndreptățite a soților T. N. și Ș. se impune a fi avută în vedere în prezenta cauză din perspectiva aspectului negativ al puterii de lucru judecat, în sensul că partea care a pierdut procesul nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu.
Tribunalul reține că în mod corect prima instanță a coroborat constatările din litigiul anterior cu mențiunile din extrasele din registrul agricol depuse la dosar în prezenta cauză și a concluzionat în sensul că T. N. era titular de rol, fiind cel care a adus pământ în cooperativă, prin urmare stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire direct în patrimoniul persoanei deposedate este în acord cu prevederile Legii 18/1991 și nu se justifica menționarea numelui vreunui defunct de pe urma căruia să se fi realizat reconstituirea. De altfel, chiar apelantul anexează apelului cererea de înscriere în GAC a numitului T. N. cu suprafața de 2 ha. În raport de această situație de fapt și de lipsa unei contraprobe care să ateste că terenul ar fi constituit bun propriu al numitei T. Ș., urmează a concluziona că în drept nu este întrunit nici unul dintre cazurile de nulitate absolută a titlului de proprietate nr.4190/1998 reglementate de art.III din Legea 169/1997, în mod corect prima instanță respingând și cel de-al doilea capăt de cerere.
În sfârșit, constatările instanței de fond în referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei F. sunt pe deplin justificate, în mod corect apreciindu-se că această pârâtă nu este decât o structură administrativă lipsită de atribuții în materia fondului funciar.
Față de aceste considerente, în baza art.480 C.pr.civ. se va respinge apelul declarat de apelantul T. C. împotriva sentinței civile nr.251/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria L.-Gară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelantul T. C. împotriva sentinței civile nr.251/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria L.-Gară.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2014.
Președinte, N. C. C. | Judecător, M. A. C. | |
Grefier, G. O. |
Red.CNC
Dact.OG
Ex.6/19.09.2014
Jud. fond.S. A. M.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 132/2014. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3058/2014. Tribunalul... → |
|---|
