Plângere contravenţională. Decizia nr. 132/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 5701/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 132
Ședința publică din data de 05.03.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P. I.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: B. D.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-contestator C. E. împotriva sentinței nr. 3107/2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimați M. CĂLĂRAȘI - DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE și POLIȚIA M. CĂLĂRAȘI - BIROUL RUTIER, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul M. Călărași - Direcția Taxe Și Impozite prin consilier juridic A. S. lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Tribunalul pune în vedere să se precizeze dacă mai sunt cererii de formulat.
Intimatul M. Călărași - Direcția Taxe Și Impozite prin consilier juridic A. S. precizează că nu mai are alte cererii de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cererii de formulat, tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Intimatul M. Călărași - Direcția Taxe Și Impozite prin consilier juridic A. S. solicită respingerea apelului declarat pentru considerentele expuse pe larg întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Tribunalul declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 17 septembrie 2013 și înregistrată sub nr._, contestatorul CINOIU E. a solicitat ca prin hotărârea ce se ca pronunța, în contradictoriu cu intimatele M. Călărași – Direcția Taxe și Impozite și Poliția municipiului Călărași – Biroul Rutier, să se dispună: - anularea somației nr._/ 11.09. 2013, emisă de intimata M. Călărași - Direcția Taxe și Impozite, prin care se urmărește silit recuperarea sumei de 150 lei reprezentând amendă, aplicată prin procesul – verbal de contravenție ., nr._ din 15.06. 2013, încheiat de Poliția municipiului Călărași – Biroul Poliției Rutiere,
- anularea procesului – verbal de contravenție ., nr._/ 15.05.2013 exonerarea de la plata amenzii aplicate prin acesta,repunerea în termenul de depunere a plângerii contravenționale și constatarea prescrierii „ executării sancțiunii amenzii.
În fapt la data de 11.09.2013 i s-a fost comunicată somația nr._/11.09.2013 emisă de intimata M. Călărași - Direcția Impozite și Taxe locale cu privire la amenda auto provenită din procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.05. 2013.
A menționat faptul ca procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu i-a fost comunicat, astfel înțelege să formuleze plângere contravențională împotriva acestuia.
Astfel la data de 15.05.2013 în baza procesului-verbal de contravenție . nr._, întocmit de agentul constatator B. O. din cadrul Biroului rutier al Poliției M. Călărași a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 63 alin.5 din O.U.G nr. 195/2002 R. cu amendă în cuantum de 150 lei reținându-se faptul că vehiculul auto cu numărul de înmatriculare_ ce aparține acestuia a oprit voluntar în paralel cu un alt autovehicul parcat regulamentar îngreunând circulația. În procesul-verbal de contravenție agentul constatator a consemnat la rubrica alte mențiuni faptul că persoana sancționată a luat la cunoștință dar refuză semnarea procesului verbal, martorul fiind asistent la încheierea procesului verbal .
Analizând conținutul rezultă o situație contradictorie în susținerea agentului constatator, respectiv faptul că martorul nu a semnat fapt ce contrazice celor menționate mai sus, procesul-verbal fiind semnat doar de agentul constatator.
Raportat la această situație de fapt a invocat excepția nulității absolute a procesului-verbal potrivit art. 19 alin. 1 din OG 2 2001 privind regimul juridic al contravențiilor „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestui„ întrucât înscrisul sancționator nu poartă datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia față de care agentul constatator susține că ar fi fost prezent la încheierea procesului - verbal.
A mai menționat că nu recunoaște și nu își însușește constatările efectuate de agentul constatator în ceea ce privește fapta contravențională și sancțiunea aplicată de acesta și reținute în sarcina sa, respectiv faptul că la momentul constatării contravenției ar fi oprit autoturismul voluntar în paralel cu un alt autovehicul care era parcat regulamentar.
A învederat faptul că a sesizat o defecțiune intervenită în mod neprevăzut la bordul mașinii situație de fapt care l-a determinat să oprească autovehiculul între alte două autovehicule aflate în vecinătatea zonei în care se afla el, această verificare nu a durat decât câteva minute, nici nu a influențat în vreun fel autovehiculele parcate și nu a obstrucționat circulația în zonă.
Pe cale de excepție, în temeiul art. 14 alin. l din O.G nr. 2/2001, a invocat prescrierea executării sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal sus-menționat, întrucât potrivit textului de lege invocat „Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost – comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii„.
În ceea ce privește repunerea în termen solicită aceasta întrucât nu a fost înștiințat niciodată de existența respectivului proces-verbal în nici o formă legală transmisă personal sau prin poștă cu recomandată de primire, apreciază că i-a fost încălcat dreptul legal de a contesta actul sancționator.
A menționat că a intrat în posesia unor copii ale procesului-verbal de contravenție și de afișare de la Direcția Impozite și taxe locale Călărași atunci când am fost somat că se va trece la executare silită.
Mai mult de atât a apreciat că este îndreptățit la repunerea în termen întrucât potrivit dispozițiilor art. 31 din O.G nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia iar conform art. 27 din același act normativ „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau domiciliul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor,,.Ori în speță este de observat că operațiunea de afișare nu s-a făcut în mod legal de agentul constatator Boțea O. întrucât la domiciliul său exista în permanență o persoană acasă care nu a primit nici personal nici prin poștă cu aviz de primire acest proces-verbal, ceea ce duce la concluzia că afișarea s-a făcut din biroul agentului procedural, neexistând nici o dovadă că a avut cunoștință de existența acestora.
În drept art. 711 și urm. din Legea 134/2010R. -Codul de procedură civilă ,O.G nr. 2/2001 R. privind regimul juridic al contravențiilor .
Prin întâmpinarea depusă de intimata M. Călărași a solicitat respingerea plângerii formulată de petent.
A invocat excepția tardivității formulării acțiunii, pe motiv ca raportat la art.31, alin. 1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, republicata, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. De asemenea, conform art.32, alin. 1 din actul normative sus-indicat, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Totodată, art.33, alin. l din OG nr.2/2001 prevede faptul ca judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile și va dispune citarea contravenientului sau, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.
Interpretând aceste dispoziții legale rezulta faptul ca reclamantul avea obligația contestării procesului-verbal de sancționare . nr._/15.05.2013, prin formularea unei plângeri contravenționale împotriva organului din care face parte agentul constatator, iar instanța investita cu soluționarea plângerii dispune citarea contravenientului sau a persoanei care a făcut plângerea, precum și a organului care a aplicat sancțiunea si a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere.
Ori, reclamantul nu a respectat dispozițiile legale menționate anterior, în sensul ca acesta avea obligația îndeplinirii unei proceduri prealabile formulării contestației la executare, respectiv introducerea unei plângeri contravenționale împotriva procesului-verbal de sancționare, care nu a fost emis de intimat, în aceasta situație nefiind îndeplinita procedura de soluționare a acestei plângeri, așa cum prevede legiuitorul.
Daca se va trece peste aceasta excepție, pe fondul cauzei a învederat că reclamantul a formulat, printr-o singura acțiune, atât contestație la executare, cât și plângere contravenționala, în situația în care plângerea contravenționala și contestația la executare sunt doua noțiuni juridice distincte, fiecare dintre acestea având o procedura speciala de soluționare.
Astfel, plângerea contravenționala se formulează de către o persoana sancționata cu amendă, în calitate de contravenient, împotriva unui proces-verbal de contravenție, în termen de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de sancționare, iar organul fiscal emite somație de plata, în vederea recuperării debitului.
Persoana interesata formulează contestație la executare împotriva somației de plată emisa de organul fiscal, în termen de 15 zile de la data comunicării către aceasta a somației de plata.
Prin somația înregistrata cu nr._/11.09.2013, reclamantul figurează cu un debit la bugetul local în cuantum de 150 lei, reprezentând contravaloarea procesului-verbal de sancționare ., nr._/15.05.2013.
În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia acesta nu ar fi avut cunoștința de existenta procesului-verbal de sancționare si implicit a amenzii contravenționale reținute în sarcina acestuia, a menționat:
La data de 15.05.2013, în urma controlului efectuat de către un reprezentant al Politiei M. Călărași - Biroul Rutier, s-a constatat faptul ca reclamantul a condus auto marca Skoda, înmatriculat cu nr._ și a oprit voluntar, în paralel cu alt autovehicul parcat regulamentar, îngreunând circulația în zona, fapta fiind sancționata contravențional cu amenda în cuantum de 150 lei, având în vedere prevederile legale menționate în cuprinsul procesului-verbal de sancționare.
În ceea ce privește prescrierea executării sancțiunii amenzii contravenționale, legiuitorul a stipulat faptul ca potrivit art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului-verbal se face prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, iar operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
La data de 13.06.2013, procesul-verbal de sancționare a fost comunicat la domiciliul contravenientului, fiind întocmit un proces-verbal de afișare, semnat de un martor. În concluzie, solicită respingerea acțiunii reclamantului.
În drept, art. 205-208 din Legea nr.134/2010 privind C.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă de intimata Poliția mun. Călărași – Biroul Poliției Rutiere a solicitat respingerea contestației motivat de faptul că contestatorul solicită anularea procesului-verbal de contravenție criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Contestatorul a fost sancționat contravențional întrucât a oprit voluntar paralel cu un alt autovehicul parcat regulamentar, îngreunând circulația. A precizat că fapta contravențională nu a fost înregistrată cu ajutorul aparatului radar.
Procesul verbal de contravenție este legal întocmit, fapta săvârșită fiind prevăzută de dispozițiile art. 63 alin. 5 din OUG 195/2002.
Având în vedere data săvârșirii contravenției, a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale.
Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și ca. agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Solicită să se constate că în cuprinsul procesului – verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ care se stabilește și se sancționează contravenția.
Analizând conținutul plângerii depuse de contestator, rezultă că încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea de către agentul contestator în procesul-verbal de contravenție.
În ceea ce privește eventuala solicitare de înlocuire a pedepsei amenzii cu avertisment, solicită a fi respinsă ca neîntemeiată, motivat de faptul că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate și nu se justifică aplicarea avertismentului scris.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C. pr. Civ..
La data de 17.10. 2013, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea acesteia neîntemeiată, motivat de faptul că așa cum a menționat și în contestația la executare a somației nr._/11.09.2013 emisă de M. Călărași - Direcția Impozite și taxe locale cu privire la amenda auto stabilită prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.05.2013, procesul verbal nu i-a fost comunicat, iar agentul constatator nu a făcut dovada prin afișare la domiciliu a înscrisului sancționator.
Prin contestație a solicitat repunerea în termenul de formulare a plângerii împotriva procesului verbal de sancționare a contravenției, ca urmare a faptului că nu a fost înștiințat niciodată de existența respectivului proces verbal în nici o formă legală transmisă personal sau prin poștă cu recomandată de primire.
În ceea ce privește mențiunea potrivit căreia avea obligația îndeplinirii unei proceduri prealabile formulării contestației, o consideră ca neîntemeiată, deoarece nu este reglementată printr-un act normativ, anume O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, obligația unei persoane care a fost sancționată contravențional printr-un proces verbal, de a formula printr-o acțiune separată plângere contravențională, respectiv contestație la executare împotriva somației de plată emisă de organul fiscal, având în vedere faptul că somația a fost emisă în temeiul unui proces verbal de sancționare, pe care l-am contestat ca fiind întocmit cu nerespectarea prevederilor art.19 alin. l din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Raportat la situația de fapt învederată anterior, consideră că se poate solicita în cadrul formulării contestației la executare și admiterea plângerii contravenționale împotriva înscrisului sancționator.
În ceea ce privește prescrierea executării sancțiunii amenzii, a considerat-o ca fiind neîntemeiată, întrucât agentul constatator emitent al procesului verbal nu a respectat prevederile art. 27 din O.G nr. 2/2001, în sensul că nu s-a îndeplinit procedura de afișare la domiciliul său, a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr. 3107/2013, Judecătoria Călărași a admis excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale formulată de contravenientul CINOIU E., împotriva procesului – verbal de contravenție ., nr._ din 15.05. 2013 încheiat de I.P.J. CĂLĂRAȘI, respingând cererea contravenientului de a fi repus în termen .
A respins contestația la executare introdusă de același contravenient împotriva formelor de executare emise de intimata Primăria Călărași, pentru suma de 150 lei, în baza titlului executoriu, constituit de susmenționatul proces-verbal de contravenție .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul C. E. prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a Sentinței Civile apelate și pe cale de consecință anularea formelor de executare emise de intimatul-pârât M. Călărași - Direcția Taxe și Impozite, reprezentat prin Primar dl. D. D. Ș., cu sediul în . A, CUI-_, respectiv somația de plată nr._/11.09.2013, precum și procesul verbal de sancționare, ., nr._/15.06.2013, întocmit de Poliția M. Călărași - Biroul Rutier, cu sediul în str. . .
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a reținut faptul că în speța dedusă judecății, contestatorul a ridicat în cadrul contestației sale excepția ce ar atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție.
Legiuitorul a stipulat faptul că procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, în acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia, potrivit art. 19 alin. l din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Înscrisul sancționator nu poartă datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia față de care agentul constatator susține că ar fi fost prezent la încheierea procesului verbal.
În situația în care procesul verbal nu a fost semnat de martor asupra agentului constatator care a întocmit și a aplicat sancțiunea planează suspiciuni, întrucât acesta susține că la momentul producerii presupusei fapte, aceasta nu a fost înregistrată cu ajutorul aparatului radar.
Mai mult de atât, această susținere este confirmată și de faptul că procesul verbal nu a fost semnat de către martor, deși în O.G nr.2/2001 se stipulează în mod expres această obligație, lipsa semnăturii martorului de pe procesul verbal echivalând cu neîndeplinirea de către agentul constatator a obligațiilor prevăzute de lege.
Instanța de fond a reținut faptul că a invocat excepția prescrierii executării sancțiunii amenzii aplicate în procesul verbal de contravenție.
În conformitate cu prevederile art. 14 alin. l din O.G nr. 2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Instanța de fond nu a luat în considerare mențiunile potrivit căreia a solicitat repunerea în termenul de constatare a procesului verbal de sancționare, deoarece nu a fost înștiințat niciodată de existența respectivului proces verbal în nici o formă legală transmisă personal sau prin poștă cu recomandată de primire.
În aceste circumstanțe, i-a fost încălcat dreptul legal de a contesta actul sancționator.
Procesul verbal de contravenție care se presupune că i-a fost comunicat prin afișare la domiciliul său în prezența martorului, fapt care nu constituie un motiv de respingere privind repunerea în termenul legal de depunere a plângerii, respectiv în termen de 15 zile de la data afișării, raportat la art. 31 alin. 1 din O.G nr.2/2001.
În situația în care ar fi fost îndeplinită procedura de afișare, persoana care se afla în permanență la domiciliul său (C. C. - mama sa) avea posibilitatea să ia la cunoștință de faptul că agentul constatator cât și martorul asistent ale căror semnături sunt evidențiate pe procesul verbal de afișare, au respectat și au îndeplinit obligația de afișare a procesului verbal de contravenție.
De asemenea, apelantul a mai arătat că este proprietarul unui spațiu (atelier de tâmplărie) în care își desfășoară activitatea zilnic și care se află în vecinătatea domiciliului său respectiv ., la o distanță mică de casa mea.
Astfel, puteam lua la cunoștință de faptul că cei 2 semnatari ai procesului verbal de afișare s-au prezentat personal la domiciliul meu și că au afișat înscrisul sancționator la loc vizibil și anume pe gardul ce împrejmuiește casa sa.
Ori, atât el cât și mama sa nu au văzut și nu au constatat faptul că agentul constatator și martorul asistent ar fi afișat procesul verbal de contravenție la domiciliul său .
Instanța de fond a reținut faptul că a solicitat repunerea în termenul de depunere a plângerii fără a preciza temeiul legal.
Persoana care se considera vătămată prin constatarea faptei și aplicarea sancțiunii poate formula plângere în termen de 15 zile de la data comunicării, numai în situația în care persoana care a procedat la afișarea procesului verbal a îndeplinit procedura de afișare, potrivit art. 14 alin. l din O.G nr. 2/2001.
Atât agentul constatator cât și martorul asistent nu au îndeplinit procedura de afișare la domiciliul său a procesului verbal de contravenție motiv pentru care nu se poate reține în sarcina sa existența unei culpe în ceea ce privește formularea plângerii în termenul legal.
Instanța de fond s-a pronunțat numai în ceea ce privește procesul verbal de afișare, omițând să ia în considerare argumentele sale în ceea ce privește legalitatea și temeinicia procesului verbal de sancționare, respectiv faptul că nu a fost semnat de martorul asistent căreia îi revenea obligația legală conform art. 19 alin.l din OG nr.2/2001 și că agentul constatator nu a consemnat elementele de identificare ale martorului, cerințe imperative care echivalează cu constatarea nulității absolute a înscrisului sancționator.
Sunt îndeplinite condițiile de repunere în termen de formulare a plângerii împotriva procesului verbal de sancționare întrucât nu s-a îndeplinit faptic procedura de afișare a procesului verbal de contravenție la domiciliul său și nici nu s-a constatat legalitatea și temeinicia înscrisului sancționator.
De asemenea nefiind îndeplinită procedura de afișare a înscrisului sancționator în termen de o lună de la constatarea faptei, culpă reținută în sarcina agentului constatator și a martorului asistent, acesta fiind și unul din motivele pentru care a solicitat prin contestație la executare formulată, repunerea în termenul legal de formulare a plângerii, respectiv în 15 zile de la data afișării procesului verbal la domiciliul său instanța a învederat faptul că a invocat și apărări de fond, în sensul reținerii de către agent a unei situații de fapt neconforme cu realitatea.
Ori, în contestația formulată de el a invocat faptul că nu recunoaște și nu își însușește constatările efectuate de agentul constatator în ceea ce privește fapta contravențională și sancțiunea aplicată de acesta și reținute în sarcina sa, respectiv faptul că la momentul constatării contravenției ar fi oprit autoturismul voluntar în paralel cu un alt autovehicul care era parcat regulamentar.
A sesizat o defecțiune intervenită în mod involuntar la bordul mașinii, situație de fapt care l-a determinat să oprească autovehiculul între alte două autovehicule aflate în vecinătatea zonei în care se afla iar această verificare nu a durat decât câteva minute și nici nu a influențat în vreun fel autovehiculele parcate nefiind obstrucționată circulația în zonă.
Instanța de fond a reținut că era necesar să se aibă în vedere modalitatea și înscrisul doveditor al comunicării.
Instanța de fond a menționat că plângerea a fost introdusă la 17.09.2013, dată la care a luat la cunoștință de emiterea de către organul fiscal a somației de plată pentru suma de 150 lei, reprezentând contravaloarea amenzii.
Nu s-a luat în considerare că a făcut dovada neîndeplinirii de către agentul constatator și martorul asistent a obligației de afișare a înscrisului sancționator la domiciliul său.
Așadar, termenul legal de contestare a procesului verbal de sancționare de care instanța trebuia să țină cont în motivarea hotărârii judecătorești pronunțate, este de 15 zile de la data afișării înscrisului sancționator la domiciliul său și nicidecum de 15 zile de la data luării la cunoștință de emiterea somației de plată.
Instanța de fond a admis în mod neîntemeiat excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale împotriva procesului verbal de sancționare luând în considerare două aspecte, respectiv:
- faptul că agentul constatator și martorul asistent ar fi comunicat prin afișare procesul verbal la domiciliul său în termen de o lună precum și faptul că a formulat contestație la executare împotriva somației de plată și repunerea în termenul legal de contestare a înscrisului sancționator.
Instanța de fond reține doar faptul că acest proces verbal de contravenție a fost afișat la data de 13.06.2013 în prezența martorului asistent B. D. -CNP-_, domiciliat în municipiul Călărași, ., dar nu ia în considerare faptul că acest proces verbal a fost încheiat fără respectarea prevederilor art. 19 alin. l din OG 2/2001.
Instanța de fond consideră că nu a adus nici un fel de probă din care să reiasă faptul că acest proces verbal nu a fost afișat la domiciliul său, dar cum dovedește instanța că agentul constatator a făcut dovada afișării procesului verbal de contravenție la domiciliul său .
In ceea ce privește reținerea instanței de fond potrivit căreia la domiciliul său se afla în permanență o persoană care ar fi putut semna de primire, nefiind susținută de nici o probă, este eronată, întrucât mama sa (C. C.), poate confirma personal faptul că nu a fost îndeplinită procedura de afișare a înscrisului sancționator la domiciliul său, neexistând nici o dovadă că ar fi avut cunoștință de existența acestuia iar această susținere nefiind fictivă.
Instanța a reținut că potrivit art.31 alin. l din O.G nr.2/2001, împotriva procesului verbal de contravenție se poate face plângere în termen de 15 zile de la data întocmirii sau comunicării acestuia.
Plângerea s-a făcut la data de 17.09.2013 având în vedere faptul că somația a fost emisă la data de 11.09.2013, și nu la data de 13.06.2013 când se presupune că a fost afișat procesul verbal de contravenție, motivat de faptul că agentul constatator nu a făcut dovada afișării acestui proces verbal la domiciliul său.
Instanța de fond reține faptul că petentul a pretins că a formulat plângerea în termen în raport cu data comunicării somației, ori această reținere este eronată întrucât în situația în care agentul constatator și martorul asistent nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii de afișare a procesului verbal de sancționare, a fost nevoit dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, respectiv din vina acestora să formuleze contestație la executare la somația de plată în termenul de 15 zile de la data luării la cunoștință de emiterea acestuia, precum și solicitarea repunerii în termenul legal de 15 zile de contestare a procesului verbal de sancționare.
Reținerea instanței potrivit căreia pe fondul cauzei petentul nu ar fi făcut referire la niciun motiv de nulitate a formelor de executare este neîntemeiată întrucât în contestația formulată a învederat în mod clar și categoric faptul că au existat motive de nulitate a formelor de executare, respectiv a somației emise în temeiul procesului verbal de contravenție și a procesului verbal de sancționare, întrucât înscrisul sancționator nu poartă datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia față de care agentul constatator susține că ar fi fost prezent la încheierea procesului verbal, potrivit art. 19 alin.l din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că executarea silită ar fi început în baza unui titlu executoriu valabil, respectiv procesul verbal de sancționare și că aceasta respectă cerințele legale întrucât așa cum a menționat anterior instanța de fond nu a luat în considerare faptul că el a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal de sancționare și nu se poate susține că acest proces verbal de contravenție constituie un titlu executoriu valabil care nu respectă cerințele legale prevăzute de art. 19 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Instanța de fond trebuia să ia în considerare faptul că procesul verbal de sancționare a contravenției trebuia să aibă la baza întocmirii sale mijloace de probă temeinice în ceea ce privește vinovăția petentului în săvârșirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate în actul sancționator neputând singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absența altor mijloace de probă, mai ales că agentul constatator care a întocmit și a aplicat sancțiunea susține că la momentul producerii presupusei fapte, aceasta nu a fost înregistrată cu ajutorul aparatului radar, mai mult de atât această susținere este confirmată și de faptul că procesul verbal nu a fost semnat de către martorul asistent menționat în înscrisul sancționator.
Instanța de fond reține la fila 4 din hotărârea judecătorească contestată faptul că a formulat o singură acțiune, atât pentru contestație la executare cât și pentru plângere contravențională, în situația în care plângerea contravențională și contestația la executare sunt două noțiuni juridice distincte, dar conform prevederilor Legii nr. 134/2001 cod procedură civilă, care nu reglementează în mod exclusiv obligația unei persoane care se consideră vătămată prin întocmirea unui proces verbal de contravenție precum și pentru emiterea unei somații de către organul fiscal, de a formula prin acțiuni diferite atât plângere contravențională cât și contestație la executare, în situația în care organul fiscal a întocmit somația ca urmare a procesului verbal.
În eventualitatea în care instanța reține faptul că avea obligația formulării a două acțiuni separate, una având ca obiect plângere contravențională și alta contestație la executare, instanța de fond avea posibilitatea de a disjunge cele două dosare.
În concluzie s-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat .
În drept au fost invocate prevederile art. 466-482 din Legea 134/201O - codul de procedură civilă O.G nr. 2/2001 R. privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului si menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 3107/04.01.2013 pronunțata de Judecătoria Călărași in dosarul nr._ .
În motivarea solicitării s-a arătat că apelantul-reclamant face referire la excepția nulității absolute a procesului-verbal de contravenție, invocând prevederile art. 19. alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora înscrisul sancționator nu cuprinde datele personale din actul de identitate al martorului si semnătură acestuia.
La rubrica" mențiuni” din cuprinsul procesului-verbal de contravenție agentul constatator a consemnat faptul ca persoana sancționata a luat la cunoștința de fapta constatata și de sancțiunea aplicata, dar refuza să semneze procesul-verbal martorul fiind asistent la încheierea acestuia.
Legiuitorul a stipulat faptul ca potrivit art. 17 din actul normativ menționat anterior, nulitatea procesului-verbal se constata din oficiu în situația în care nu sunt prevăzute mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Procesul-verbal de constatare a contravenției cuprinde aceste mențiuni obligatorii.
Persoana sancționata contravențional menționează ca instanța de fond a reținut faptul ca a fost invocata excepția prescrierii executării sancțiunii amenzii, raportat la prevederile art. 14. alin. 1 din OG nr. 2/2001 nefiindu-i comunicat procesul-verbal, situație de fapt care echivalează cu neîndeplinirea procedurii de afișare a înscrisului sancționator.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 27 din OG 2/2001. comunicarea procesului-verbal se face prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, iar operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Procesul-verbal de sancționare a fost comunicat la dala de 13.06.2013, fiind întocmit un proces-verbal de afișare, semnat de un martor, în care este consemnat faptul ca înscrisul sancționator a fost comunicat la domiciliul contravenientului, întrucât acesta nu a fost găsit la domiciliu pentru a primi o copie de pe procesul-verbal de contravenție.
Potrivit prevederilor art. 31 alin. 1, art. 32 alin. 1, coroborate cu art.33 alin. 1 din OG nr. 2/2001, persoana sancționata are obligația de a formula plângere contravenționala împotriva procesului-verbal de contravenție, în termenul de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, plângere care se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșita contravenția, iar instanța investită cu soluționarea plângerii dispune citarea contravenientului sau a persoanei care a făcut plângerea, precum și a organului care a aplicat sancțiunea și a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere.
Contravenientul nu a respectat dispozițiile legale menționate anterior, în sensul ca acesta avea obligația ca anterior formulării contestației la executare împotriva somației de plata nr._/11.09.2013 să introducă o plângere contravenționala împotriva procesului-verbal de sancționare, care nu a fost emis de intimata-parata.
Raportat la dispozițiile normative sus-indicate Mun. Călărași a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale.
Apelantul-reclamant menționează faptul ca a solicitat repunerea în termenul de depunere a plângerii, iar instanța de fond a reținut faptul ca nu a fost precizat temeiul legal.
Ori, întrucât procesul-verbal de sancționare a fost comunicat la domiciliul contravenientului, prin proces-verbal de afișare, iar acesta avea obligația de a formula plângere contravenționala în termen de 15 zile de la data comunicării înscrisului sancționator, situație de fapt care nu s-a materializat, instanța de fond a reținut temeinic faptul ca repunerea în termenul de depunere a plângerii este neîntemeiata.
Contravenientul susține ca instanța de fond a reținut faptul ca apărările de fond formulate de acesta nu reflecta o situație conforma cu realitatea, raportat la consemnările agentului constatator.
În procesul-verbal de contravenție persoana care a constatat fapta și a aplicat sancțiunea a reținut ca persoana sancționata a condus auto marca Skoda și a oprit voluntar în paralel cu alt autovehicul parcat regulamentar, îngreunând circulația în zona, contravenientului aplicându-i-se prevederile art.63, coroborate cu art. 99 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Apelantul-reclamant învederează ca instanța de fond reține faptul ca în privința calculării termenului de o luna de la data comunicării procesului-verbal de contravenție trebuie avut in vedere modalitatea și înscrisul doveditor al comunicării.
Analizând procesul-verbal de afișare, rezultă faptul ca înscrisul sancționator a fost comunicat contravenientului la data de 13.06.2013, în prezenta unui martor asistent, petentul susținând ca operațiunea de afișare a fost realizată ilegal, din biroul agentului constatator, precum și faptul ca la domiciliul acestuia există în permanență o persoana care ar fi putut semna de primire, situație de fapt nesusținuta de probe concludente.
Contravenientul susține faptul ca instanța de fond a admis în mod neîntemeiat excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal, luând în considerare faptul ca s-a îndeplinit procedura de afișare a înscrisului sancționator, precum și faptul ca s-a formulat contestație la executare și s-a solicitat repunerea în termenul de contestare a procesului-verbal.
Instanța de fond a admis excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal, având în vedere dispozițiile art. 14, alin. l din OG nr.2/2001, potrivit cărora înscrisul sancționator a fost comunicat legal contravenientului în termenul de o luna de la data constatării faptei și aplicării sancțiunii.
Apelantul-reclamant considera ca instanța de fond a interpretat eronat prevederile art. 31, alin. 1 din OG nr.2/2001 în sensul ca petentul a pretins ca a formulat plângerea în termen in raport cu data comunicării somației la executare.
Având în vedere dispozițiile normative precizate anterior, instanța de fond a reținut faptul că întrucât termenul de exercitare a caii de atac împotriva înscrisului sancționator are caracter imperativ, încălcarea acestuia atrage decăderea din dreptul de a formula plângere.
Întrucât somația înregistrata cu nr._ a fost emisă la data de 11.09.2013. iar plângerea a fost introdusa la data de 17.09.2013, instanța de fond a examinat cu prioritate excepția tardivității formulării plângerii, care a fost admisă raportat la dovada comunicării înscrisului sancționator, prin proces-verbal de afișare.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect contestație la executare, instanța a reținut faptul ca petentul nu a făcut referire la nici un motiv de nulitate a formelor de executare.
Petentul susține faptul ca instanța de fond a reținut eronat faptul ca executarea silita a început în temeiul unui titlu executoriu valabil și ca acesta respecta cerințele legale, motivat de faptul ca mențiunile agentului constatator nu servesc drept temei pentru aplicarea sancțiunii, în absență altor mijloace de proba.
Instanța de fond a reținut faptul ca procesul-verbal de sancționare reprezintă un titlu executoriu valabil, raportat la mențiunile efectuate de agentul constatator în cuprinsul acestuia în ceea ce privește fapta constatată, sancțiunea aplicată circumstanțele producerii faptei, precum și actul normativ în baza căruia s-a aplicat sancțiunea contravenționala, respectiv OUG nr. 195/2002.
De asemenea, instanța de judecata reține faptul ca nu exista din oficiu cauze de nulitate a executării, fapt pentru care contestația la executare formulata de contravenient împotriva somației de plata a fost respinsă ca neîntemeiata.
În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia instanța de fond a reținut faptul ca printr-o singura acțiune a fost formulata atât contestație la executare, cât și plângere contravenționala, în cazul dedus judecații se are în vedere 2 noțiuni juridice distincte, reglementate de acte normative diferite, privind proceduri de soluționare diferite.
Astfel, plângerea contravenționala se formulează de persoana interesata în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de contravenție, în conformitate cu dispozițiile art. 31, alin. 1 din OG nr. 2/2001, iar contestația la executare se formulează în termen de 15 zile de la data la care persoana interesată ia la cunoștința de actul respectiv de executare, respectiv somația de plata, având în vedere prevederile art.714 si urm. din Legea nr. 134/2010 privind C.pr.civ.
În concluzie, s-a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 3107/04.01.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .
În drept au fost invocate prevederile art. 205-208 din Legea nr. 134/2010 privind C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3107/2013, Judecătoria Călărași a admis excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale formulată de contravenientul CINOIU E., împotriva procesului – verbal de contravenție ., nr._ din 15.05. 2013 încheiat de I.P.J. CĂLĂRAȘI, respingând cererea contravenientului de a fi repus în termen .
A respins contestația la executare introdusă de același contravenient împotriva formelor de executare emise de intimata Primăria Călărași, pentru suma de 150 lei, în baza titlului executoriu, constituit de susmenționatul proces-verbal de contravenție .
Soluția instanței de fond este greșită întrucât procesul – verbal de contravenție . nr._ din 15.05. 2013 încheiat de I.P.J. CĂLĂRAȘI a fost comunicat prin afișare.
Prin decizia nr. 10 /2013 pronunțată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Cum în speță nu s-a făcut dovada comunicării prin poștă a procesului – verbal de constatare a contravenției rezultă că modalitatea de comunicare a acestuia doar prin afișare este lovită de nulitate, considerându-se astfel că procesul – verbal nu a fost comunicat niciodată.
Față de această situație nu se poate pune problema repunerii în termen întrucât procesul – verbal nefiind comunicat apelantul este în termen să îl conteste.
În aceste condiții excepția prescripției sancțiunilor dispuse prin procesul – verbal este întemeiată întrucât potrivit art. 14 alin. l din O.G nr. 2/2001, „Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost – comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii„.
Pentru aceste motive în temeiul art. 480 alin 2 c.pr. civ. urmează a admite apelul și a schimba în tot sentința apelată și rejudecând urmează a admite plângerea contravențională formulată împotriva procesului - verbal de constatare a contravențiilor . nr._/15.05.2013 dresat de Poliția Mun. Călărași - Biroul Rutier, constatând prescrisă executarea sancțiunilor dispuse prin acesta.
Pe cale de consecință, titlul executoriu fiind desființat urmează a admite contestația la executare și a anula somația nr._/11.09.2013 emisă de intimatul Mun. Călărași - Direcția Taxe și Impozite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul C. E. în contradictoriu cu intimații Mun. Călărași - Direcția Taxe și Impozite și Poliția mun. Călărași - Biroul Rutier împotriva sentinței civile nr. 3107/4.11.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .
Schimbă în tot sentința apelată și rejudecând admite plângerea contravențională formulată împotriva procesului - verbal de constatare a contravențiilor . nr._/15.05.2013 dresat de Poliția Mun. Călărași - Biroul Rutier, constatând prescrisă executarea sancțiunilor dispuse prin acesta.
Admite contestația la executare și anulează somația nr._/11.09.2013 emisă de intimatul Mun. Călărași - Direcția Taxe și Impozite.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 5.03.2014 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. P. I. I. C.
GREFIER,
B. D.
Red/Teh ..04.2014
. 04.04.2014
Jud. Călărași - I. D.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Sentința nr. 251/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI → |
|---|
