Anulare act. Decizia nr. 812/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 812/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 34217/211/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 812/R/2013
Ședința publică de la 04.09.2013
Completul compus din:
Președinte O.-C. T.
Judecător A.-F. D.
Judecător O. R. G.
Grefier L. M.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către reclamanții F. H. și F. C. împotriva Sentinței civile nr. 1544 din 25.01.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimații pârâți ., C. L. C., C. C. F.,C. I. G., C. C. L. M., C. D. I., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurenților, avocat R. M. V., intimata Constante L. C., personal și asistată de avocat L. M. R., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care reprezentanta recurenților depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 433,44 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, datorate pentru recurs.
Tribunalul pune în discuție interesul din perspectiva primului contract de vânzare-cumpărare.
Reprezentanta recurenților arată că, în ceea ce privește primul contract de vânzare-cumpărare, în sens strict juridic, reclamanții nu prezintă interes în desființarea acestuia, dar din perspectiva documentației cadastrale, este necesară menționarea înstrăinărilor succesive, în vederea întabulării, astfel încât recurenții au un interes în promovarea acțiunii.
Reprezentantul intimaților arată că instanța de fond a admis în mod corect excepția lipsei de interes, având în vedere că acesta nu este actual.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.
Tribunalul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată. Învederează că interesul recurenților în promovarea acțiunii este legitim și actual, fiind necesar ca în final instanța să decidă căruia dintre cele două contracte de vânzare-cumpărare i se va da eficiență.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată. Învederează că recurenții nu au formulat un petit de realizare a dreptului de creanță. Mai arată că instanța de fond, în mod corect, a apreciat ca fiind lipsită de interes cererea de chemare în judecată a reclamanților, atâta timp cât prin acesta au solicitat și anularea transferului dintre C. D. I. și . I. este persoana de la care reclamanții F. au cumpărat printr-un antecontract suprafața de 990 mp. Dacă acest transfer patrimonial s-ar anula, ar avea loc desființarea titlului autorului lor.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr. 1544/25.01.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N., a fost admisă excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, invocată din oficiu.
A fost respinsă acțiunea formulata de reclamanții F. H. și F. C., în contradictoriu cu pârâții C. L. C., C. C. F., C. I. G., C. C. L. M., C. D. I., .>prin Primar, ca lipsită de interes.
Au fost obligați reclamanții la plata in favoarea paratului C. C. L. M. a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocațial.
S-a luat act că ceilalți pârâți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției lipsei de interes a reclamanților în formularea acțiunii, invocată din oficiu, potrivit art. 137 alin. 1 C.proc.civ.:
Prin acțiunea promovată, reclamanții F. H., F. C., în contradictoriu cu pârâții C. L. C., C. C. F., C. I. G., C. C. L. M., C. D. I., ., tind să obțină constatarea nulității absolute a transferului patrimonial dintre pârâtul de rândul 6 și pârâtul de rândul 5, precum și transferul dintre pârâtul de rândul 5 și pârâții de rândul 1-4, având ca obiect terenul în suprafață de 990 mp, situat în ., la locul „Lacul Chintău” și identificat în CF_ C. (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 3986 C.), cu nr. cad. 2479; să se dispună rectificarea CF nr. 3986 C., în sensul radierii din CF a întăbulărilor efectuate pe numele pârâților C. D. I., Constante L. C. și Constante C. F., C. I. G. și C. C. L. M..
La baza demersului procesual al reclamanților rezidă argumentarea că operațiunea juridică (transfer patrimonial), validată de instanța de judecată, prin Sentința civilă nr.356/2009, pronunțată în data de 14.01.2009 în dosarul nr._/211/2008, irevocabilă prin nerecurare, este lovită de nulitate absolută, întrucât, la momentul soluționării cauzei, nu s-a făcut dovada stingerii tuturor obligațiilor bugetare, conform art. 259 pct. 6 ind. 1 Cod fiscal, iar la dosar nu s-a depus certificatul fiscal prevăzut de prevederile imperative ale art.32 alin.1 din Legea nr.146/1997.
Instanța a remarcat că, în realitate, reclamanții urmăresc să obțină desființarea acelei operațiuni juridice validate de instanță în baza unor antecontracte de vânzare-cumpărare succesive perfectate între pârâții de rândul 1-6, ținând seama de împrejurarea că și reclamanții sunt titulari unui drept de creanță în baza unui astfel de contract de vânzare-cumpărare, rămas fără obiect datorită faptei culpabile a pârâtului C. D. I..
Mai exact, conform situației de fapt și de drept conturată de reclamanți, pârâtul C. D. I. a perfectat un antecontract de vânzare-cumpărare nr. 3202/22.05.2008 cu . obiect imobilul amintit mai-sus. Subsecvent, pârâtul C. D. I. a încheiat cu pârâții de rândul 1 – 4, respectiv Constante L. C., Constante C. F., C. I. G. și C. C. L. M., un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată în data de 30.08.2008, privind același imobil teren, prin care, practic, pârâtul C. D. I. a transmis în patrimoniul pârâților de rândul 1 – 4 dreptul său de creanță, respectiv de a cere și obține de la pârâta . de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Prin Sentința civilă nr. 356/2009, pronunțată în data de 14.01.2009 în dosarul nr._/211/2008, irevocabilă prin nerecurare, pârâții de rândul 1-4 și-au realizat dreptul dobândit, instanța dispunând validarea succesivă a celor două antecontracte de vânzare-cumpărare, iar în baza hotărârii judecătorești evocate pârâții de rândul 1 -4 au efectuat formele de publicitate imobiliară a dreptului real dobândit, prin înscrierea acestuia în cartea funciară nr._ C. (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 3986 C.), nr. cad. 2479.
Totodată, și reclamanții F. H. și F. C. au perfectat cu pârâtul de rândul 5 – C. D. I. un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la același imobil teren în data de 14.05.2008, realizarea dreptului reclamanților fiind cu neputință decât în măsura în care se obține constatarea nulității absolute a transferului patrimonial ce a operat între pârâții de rândul 1 – 6 prin Sentința civilă nr. 356/2009, pronunțată în data de 14.01.2009 în dosarul nr._/211/2008, irevocabilă prin nerecurare.
Orice demers în justiție, indiferent de forma pe care acesta o îmbracă sau de partea procesuală de la care el provine, trebuie să urmărească un „profit”, material sau moral ori material și moral, respectiv trebuie să se sprijine pe un interes, ce trebuie să se subsumeze unor condiții – să fie juridic și legitim, născut și actual, direct și personal, pozitiv și concret.
Una dintre condițiile indeniabile de exercitare a acțiunii civile de către reclamanți nu este satisfăcută, și anume interesul, acel folos juridic care să justifice faptul că demersul procedural al petenților este în concordanță cu legea.
Sub acest aspect, interesul juridic al reclamanților în promovarea cererii in declararea nulității absolute a transferului patrimonial (consfințit/validat prin Sentința civilă nr. 356/2009, pronunțată în data de 14.01.2009 în dosarul nr._/211/2008, irevocabilă prin nerecurare), nu subzista, atâta timp cât obiectivul urmărit de aceștia (repunerea părților în situația anterioară, de natură a-și putea vedea realizat dreptul lor de creanță în contra pârâtului C. D. I. și grefat pe antecontractul de vânzare-cumpărare perfectat cu acesta din urmă în data de 14.05.2008) nu se tinde a fi realizat prin prezentul demers procesual, întrucât aceștia nu au înțeles să alăture petitului privind constatarea nulității a titlului pârâților de rândul 1 - 5 și un petit în realizare, respectiv un capăt de cerere prin care să solicite instanței obligarea pârâtului C. D. I. să încheie cu aceștia un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului imobil în litigiu sau, în caz contrar, ca hotărârea instanței să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Mai exact, lipsește acea cerință a interesului de a fi actual, necesar pentru exercitarea oricărei forme concrete și efective a acțiunii civile.
În cadrul acțiunilor în justiție, instanța de judecată este chemată să dea satisfacție unor drepturi sau interese legitime serioase, efective, concrete, iar nu teoretice, nefiind suficientă afirmarea unui interes eventual, cum este cazul în speța de față.
De altfel, este de remarcat că reclamanții tind să obțină chiar invalidarea titlului autorului lor, respectiv a transferului patrimonial intervenit între . de proprietar originar al terenului, și pârâtul C. D. I.. În măsura în care se obține ineficiența operațiunii juridice în temeiul căreia s-a operat transferul dreptului de proprietate asupra terenului din patrimoniul Comunei C. în cel al pârâtului C. D. I., practic reclamanții nu-și pot vedea realizat dreptul lor de creanță dobândit prin antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 14.05.2008 încheiat cu pârâtul C. D. I., întrucât și acest pârât nu are decât calitatea unui titular al unui drept de creanță dobândit prin perfectarea unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare cu pârâta . aspect, pârâții nu par a avea nici măcar un interes eventual în formularea unui asemenea capăt de cerere – constatarea nulității absolute a transferului patrimonial dintre pârâta . C. D. I..
Relativ la operațiunea juridică de vânzare-cumpărare validată de instanță, prin Sentința civilă nr. 356/2009, pronunțată în data de 14.01.2009 în dosarul nr._/211/2008, întemeiată pe antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 30.08.2008, intervenit între pârâtul C. D. I., în calitate de promitent vânzător, și pârâții Constante L. C., Constante C. F., C. I. G. și C. C. L. M., în calitate de promitenți cumpărători, instanța a reținut, în acord cu cele expuse mai-sus, că reclamanții nu justifică un interes actual, ci doar unul eventual, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii civile promovate, mai cu seamă că se contestă, se tinde a se valorifica un caz de nulitate absolută a unui act juridic (negotium iuris) intervenit între terțe persoane.
Prin urmare, interesul reclamanților nu transpare, el nefiind unul actual si legitim, in condițiile în care nu au formulat și un capăt de cerere având ca obiect realizarea dreptului lor de creanță.
Așa cum s-a arătat, în măsura în care reclamanții nu au formulat și o acțiune prin care să tindă la realizarea obligației de a face, interesul lor in formularea acțiunii nu subzista, pentru a obține constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare intervenit între terțe persoane, întrucât această anulare nu le-ar aduce niciun folos practic.
Susținerea reclamanților, în sensul că ar putea să solicite ulterior realizarea dreptului lor de creanță născut din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul C. D. I., prin formularea unei alte acțiuni în justiție, nu a putut fi primită, în contextul în care interesul în formularea unei acțiuni în constatarea nulității absolute împotriva unui contract intervenit între terțe persoane se verifică de instanță chiar la momentul formulării acestei acțiuni, iar reclamanții înșiși au calitatea de terți față de contractul de vânzare-cumpărare contestat, ținând seama și de principiul securității raporturilor juridice.
În lumina acestor considerente, instanța a admis excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea acțiunii și, corelativ, a dispus respingerea acesteia, ca efect al admiterii excepției analizate.
Văzând și dispozițiile art.274 C.proc.civ. și reținând culpa procesuală a reclamanților, instanța a dispus obligarea acestora la plata în favoarea pârâților a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, achitat conform chitanțelor de plată nr. 4266/12.06.2012 și nr. 4267/13.06.2012, ambele eliberate de SCA L., Moscovits, S. & Asociații.
Împotriva Sentinței civile nr. 1544/25.01.2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N., au declarat recurs reclamanții F. H. și F. C., prin care au solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, în baza art. 304 ind. 1 și art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În motivare au învederat faptul că sunt promitenții cumpărători ai terenului în litigiu de la C. D. I., conform antecontractului de vânzare-cumpărare din 14 Mai 2008, fiind și cei care au fost înscriși în registrul agricol ca proprietari ai acestui teren până la momentul transferului fraudulos și au deținut în posesie acest teren.
Astfel, pentru a-și restabili drepturile încălcate au fost nevoiți să promoveze acțiunea din prezentul dosar.
La termenul din data de 23 Ianuarie 2013 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii, excepție pe care a admis-o, cu motivarea că atâta timp cât prin acțiunea introductivă nu au formulat și un petit de prestație tabulară în baza antecontractului de vânzare-cumpărare, interesul lor nu este actual, ci doar eventual.
Consideră recurenții că instanța a interpretat greșit normele legale privitoare la interesul lor de a formula o acțiune în nulitatea absolută a transferului patrimonial operat prin Sentința civilă nr.256/2009, dosar nr.16._ pentru următoarele considerente:
Deși codul de procedură civilă nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, doctrina a conturat înțelesul noțiunii de interes ca fiind folosul practic, imediat pe care o parte îl are pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Astfel, nu se poate reține o lipsă de interes în promovarea prezentei acțiuni atâta timp cât au învederat instanței că acest demers are ca finalitate „validarea” antecontractului lor de vânzare-cumpărare și transferarea în continuare a dreptului lor de proprietate promitenților cumpărători O..
De altfel, interesul lor este cu atât mai relevant în speță cu cât la dosar a fost acvirat și dosarul nr._ prin care, fără să se cunoască transferul ulterior de proprietate către pârâții de rândul 1-4 prin „procedura executării atipice a antecontractului de vânzare-cumpărare, prin intermediul unei hotărâri judecătorești”, s-a solicitat validarea antecontractului de vânzare-cumpărare dintre reclamanții F. H. și F. C. și C. D., pe de o parte și între . D. I. (pârâtul de rândul 5 din prezenta acțiune), pe de altă parte.
Așadar, interesul lor este ca terenul ce face obiectul antecontractului lor de vânzare-cumpărare să revină în patrimoniul promitentului vânzător, pârâtul de rândul 5, C. D. I..
Prin transferul patrimonial de la pârâtul de rândul 5 în favoarea pârâților de rândul 1-4, prin Sentința civilă nr. 356/2009, bunul obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare perfectat cu ei, a ieșit din patrimoniul debitorului lor și acesta nu mai poate perfecta (benevol sau prin constrângere) obligația asumată prin antecontract. D. dacă transferul patrimonial ar fi fost legal, s-ar fi putut invoca lipsa lor de interes în promovarea prezentei acțiuni. Atâta timp cât acest transfer apare ca fiind lovit de nulitate absolută prin prisma textelor legale invocate, interesul lor există, iar instanța trebuie să analizeze cererea pe fond.
Nu în ultimul rând, interesul în promovarea prezentei acțiuni nu poate fi disociat de nulitatea absolută invocată, astfel cum aceasta are stabilit regimul său juridic. Atâta timp cât acest transfer patrimonial nul scoate din patrimoniul vânzătorului bunul promis lor prin vânzare, iar antecontractul de vânzare-cumpărare dintre ei și pârâtul de rândul 5 nu este anulat sau rezoluționat, interesul lor este pe deplin justificat.
Instanța de judecată trebuia să se pronunțe în limine litis, iar judecătorul fondului trebuia să se pronunțe cu privire la o nulitate absolută – dacă aceasta există și operează sau nu în cauză – căci interesul lor este actual, atâta timp cât antecontractul lor de vânzare-cumpărare nu a fost rezoluționat. Acest antecontract de vânzare-cumpărare le justifică interesul și actualitatea acestuia din urmă.
Prin întâmpinarea formulată, intimații C. L. C. și C. C. F., C. I. G. și C. C. L. M. (f.47-48), au solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de către recurenți și menținerea în întregime, ca legală și temeinică a sentinței atacate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat că în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind lipsită de interes cererea de chemare în judecată a reclamanților, atâta timp cât prin aceasta ei au solicitat și anularea transferului dintre C. D. I. și .> Or, pârâtul C. D. I. este chiar persoana de la care reclamanții F. au „cumpărat” printr-un antecontract, aceeași suprafață de 990 mp., înscrisă ulterior în C.F. nr._ C., cu nr. cadastral 2479.
Așadar, dacă acest transfer patrimonial s-ar anula, ar avea loc desființarea titlului autorului lor, situație în care reclamanții recurenți nu ar mai putea obține niciodată transferul dreptului de proprietate cu privire la imobilul în discuție.
În al doilea rând, tot corect, a reținut prima instanță că recurenții reclamanți nu au formulat și un petit de validare a propriului lor antecontract de vânzare-cumpărare semnat cu pârâtul C. D. I., și sub acest aspect, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți fiind lipsită de interes.
Astfel, în lipsa unei solicitări de valorificare a propriului lor antecontract de vânzare-cumpărare din 14 mai 2009, cererea de anulare a transferurilor patrimoniale menționate anterior nu este în măsură să aducă nici un folos recurenților, folos care trebuie să fie legitim și, mai ales, să existe la data înregistrării acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115, art. 274, art. 312 Cod procedură civilă.
Analizând recursul, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Contrar celor reținute de către prima instanță, tribunalul apreciază că reclamanții justifică interesul în promovarea cererii privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul C. D. I. și pârâții 1-4, Constante și C.. Aceasta deoarece, fiind promitenții cumpărători ai imobilului înstrăinat de pârâtul C. D. I., reclamanții urmăresc să încheie vânzarea-cumpărarea în formă autentică, ori nu pot proceda la aceasta cât timp nu este anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat de promitentul vânzător, C. D. I., cu pârâții Constante și C..
Nu se poate reține că interesul nu este actual doar pentru că reclamanții nu au formulat și un capăt de cerere având ca obiect realizarea dreptului lor de creanță provenit din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu C. D. I., întrucât pentru realizarea acestui drept de creanță nu este neapărat nevoie de formularea unei cereri în justiție, contractul de vânzare-cumpărare putând fi încheiat în formă autentică și în fața unui notar public.
Așadar, nu se poate reține că nu ar aduce nici un folos practic reclamanților constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare dintre pârâți, cât timp, în ipoteza admiterii acestui petit, aceștia ar putea încheia contractul de vânzare-cumpărare cu pârâtul C. D. I. la un notar public.
Dar, tribunalul reține că reclamanții au interes doar în ceea ce privește constatarea nulității contractului încheiat între pârâții C. D. I. și familiile Constante și C., nu și în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare dintre . D. I., întrucât desființarea acestui din urmă contract ar duce la lipsirea promitentului vânzător C. D. I. de calitatea de proprietar și astfel, nu ar putea fi validat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți cu pârâtul C. D. I..
Pentru toate aceste considerente și în baza art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte recursul declarat de reclamanții F. H. și F. C. împotriva Sentinței civile nr. 1544/25.01.2013 a Judecătoriei Cluj-N., pe care o va casa doar în parte, în ceea ce privește petitul privind constatarea nulității transferului patrimonial dintre pârâții C. D. I. și Constante L. C., Constante C. F. și C. I. G. și C. C. L. M. și petitul de rectificare CF în sensul radierii întabulărilor efectuate în favoarea ultimilor pârâți menționați, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în aceste limite.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligați reclamanții la plata în favoarea pârâtului C. C. L. M. a sumei de 400 lei onorariu avocațial în fond, reprezentând jumătate din onorariu justificat la fond, dată fiind menținerea soluției primei instanțe doar pentru unul din cele două contracte în privința cărora a fost formulată acțiunea, pentru diferență urmând a se pronunța instanța de rejudecare.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 274 și art. 276 Cod procedură civilă, vor fi obligați recurenții să achite intimatei Constante L. C. suma de 1240 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând jumătate din onorariu avocațial, justificat prin chitanța de la fila 55 dosar recurs, față de admiterea în parte a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamanții F. H. și F. C. împotriva Sentinței civile nr. 1544 din 25.01.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o casează doar în parte, în ceea ce privește petitul privind constatarea nulității transferului patrimonial dintre pârâții C. D. I. și Constante L. C., Constante C. F. și C. I. G. și C. C. L. M. și petitul de rectificare CF în sensul radierii întabulărilor efectuate în favoarea ultimilor pârâți menționați, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în aceste limite.
Obligă reclamanții la plata în favoarea pârâtului C. C. L. M. a sumei de 400 lei, onorariu avocațial în fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe recurenți să achite intimatei Constante L. C. suma de 1240 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 04.09.2013.
Președinte, O.-C. T. | Judecător, A.-F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, L. M. |
L.M. 05 Septembrie 2013
Pregătit pentru motivare A.P.B./05 Septembrie 2013/1230
Red. O.R.G./Dact. A.P.B./2 exemplare/09 Septembrie 2013
Judecător fond: G.-R. F.-H. – Judecătoria Cluj-N.
| ← Certificarea titlurilor executorii europene. Încheierea nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 809/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
