Pretenţii. Decizia nr. 613/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 613/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 1932/211/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 613/R/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04 IUNIE 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. O.-S.
JUDECĂTOR: D.-I. T.
JUDECĂTOR: E. L.
GREFIER: C.-G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent S. R. DE RADIODIFUZIUNE și pe intimat ., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 4645 din 11.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., dosar având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul constată că recursul este formulat și motivat în termen, comunicat.
La data de 30 mai 2013 s-a depus prin registratura instanței întâmpinare din partea intimatei ., prin care se solicită respingerea recursului.
Tribunalul reține cauza în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 4645 din 11.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., s-a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată prin întâmpinare. S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. Română de Radiodifuziune în contradictoriu cu pârâta ., ca fiind inadmisibilă.
A fost obligată reclamanta la plata în favoarea pârâtei a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 137 C.pr.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.” Excepția inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzută de art. 7201 și urm. C.pr.civ. este o excepție de fond, peremptorie și relativă.
Astfel, potrivit art. 7201 alin. 1 și alin. 11, astfel cum a fost modificat prin art. 219 pct. 21 din Legea nr. 71/2011 începând cu data de 01.10.2011, „în procesele și cererile dintre profesioniști evaluabile în bani și derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii sau concilierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei. Reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face și prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.
Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2. Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți. Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată.”
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă este fundamentată pe dispozițiile art. 40 din Legea nr. 41/1994, care reglementează prezumția legală de beneficiar a pârâtei cu privire la serviciile de radiodifuziune.
Astfel, potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, modificată, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Din acest text de lege rezultă că legea nu prezumă calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune al tuturor persoanelor juridice, beneficiară a serviciului de radiodifuziune fiind doar acea persoana juridică în favoarea căreia se prestează efectiv acest serviciu public.
Această prezumție pe care reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată a fost prevăzută de art. 3 din HG nr. 977/2003, cu privire la care, prin Sentința civilă nr. 278/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, menținută prin Decizia nr. 4949/2009 a Î.C.C.J., publicată în M.O. nr. 691/14.10.2009, s-a admis excepția de nelegalitate, confirmându-se astfel, interpretarea art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 mai sus precizată
În consecință, având în vedere că art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 condiționează calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune de prestarea efectivă a acestui serviciu către persoana juridică în cauză, că art. 3 din HG nr. 977/2003 a fost constatat ca fiind nelegal, instanța a apreciat că prezenta acțiune intră sub incidența dispozițiilor art. 7201 și urm. C.pr.civ., fiind vorba despre raporturi contractuale între profesioniști. Împrejurarea că reclamanta și-a întemeiat cererea pe obligația legală care ar reveni în sarcina pârâtei de a plăti serviciile de radiodifuziune independent de calitatea de beneficiar a acesteia, fără a încheia o convenție în acest sens, nu poate atrage inaplicabilitatea dispozițiilor privitoare la îndeplinirea procedurii conciliere directe.
Apreciind că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 7201 și urm. C.pr.civ., și analizând cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor legale menționate, motiv pentru care a admis excepția inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe, invocată prin întâmpinare, și a respins cererea formulată de reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta ., ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii concilierii directe.
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”. Având în vedere că instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, iar pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, instanța a obligat reclamanta, ca parte căzută în pretenții, la plata în favoarea pârâtei a sumei de 400 lei reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta S. Română de Radiodifuziune, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că potrivit art.1 din Legea nr.41/1994 SRR este serviciu public autonom de interes național, nu o persoană juridică obligată la încheierea de contracte în vederea stabilirii de raporturi juridice pentru activitățile prestate, iar potrivit art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 obligația de a achita taxa pentru serviciul public de radiodifuziune incumbă tuturor persoanelor juridice cu sediul social în România, ceea ce exclude încheierea unui contract de prestări servicii între SRR și toți beneficiarii serviciului public de radiodifuziune.
Așadar, recurenta arată că obligația de a achita taxa pentru serviciul public de radiodifuziune rezultă din lege și nu dintr-un contract comercial, fapt pentru care dispozițiile art.720¹ C.proc.civ. nu sunt incidente.
Prin întâmpinarea formulată de intimata S.C. A. I. SRL a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Intimata a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă de conciliere directă
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanta a invocat existența unei obligații stabilite prin dispozițiile art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994, conform cărora „persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii”.
Întrucât nu se invocă existența unor raporturi juridice contractuale, tribunalul consideră că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.720¹ alin.1 C.proc.civ., potrivit cărora „în procesele și cererile dintre profesioniști evaluabile în bani și derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 3 si 5 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, va admite recursul, va casa sentința pronunțată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S. R. de Radiodifuziune împotriva sentinței civile nr. 4645 din 11.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2013.
PREȘEDINTE, M. O.-S. | JUDECĂTOR, D.-I. T. | JUDECĂTOR, E. L. |
GREFIER, C.-G. H. |
Red.D.T./C.Ț./20.06.2013
Jud.fond: I. A. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 809/2013. Tribunalul CLUJ | Legea 10/2001. Sentința nr. 90/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
