Anulare act. Decizia nr. 823/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 823/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 8582/117/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 823/R/2013
Ședința publică de la 04 Septembrie 2013
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE O.-C. T.
Judecător A.-F. D.
Judecător O. R. G.
Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestator P. V. T. împotriva deciziei civile nr. 664/13.06.2013, pronunțată în dos. nr._/211/2012 al Tribunalului Cluj, privind și pe intimat G. E., intimat O. E., intimat T. G. F., având ca obiect anulare act_/211/2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul personal și reprezentantul intimatei G. E., av. L. M., cu delegație la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de 03.09.2013, contestatorul a depus la dosar, prin fax, cerere de suspendare având în vedere că a formulat cerere de strămutare.
Tribunalul, după deliberare, respinge cererea de suspendare și, în temeiul art. 133 C.pr.civ., pune în discuție excepția nulitășii recursului, raportat la împrejurarea că cererea de chemare în judecată nu cuprinde obiectul acesteia.
Contestatorul arată că a formulat o cerere pentru eliberarea unei copii după decizie, cerere care nu se regăsește la dosar.
Reprezentantul intimatei G. E. solicită admiterea excepției nulității, având în vedere că nu au fost arătate motivele contestației în anulare. Învederează că, contestatorul putea lua la cunoștință de conținutul deciziei chiar și la termenul de judecată anterior.
Tribunalul reține cauza în pronunțare asupra excepției nulității.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 1899/2013 pronunțată în dosarul civil nr._/211/2012 la Judecătoriei Cluj-N. a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. E., împotriva pârâților P. V. T., O. E., T. G. F., că neîntemeiata, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărare, instanța a reținut următoarele:
La data de 08 aprilie 1968 a intervenit decesul numitei V. G. Optima, antecesoarea parților în litigiu.
Prin Certificatul de moștenitor nr. 619/20.01.1969 eliberat de notariatul de Stat Județean Cluj în dosarul nr. 619/1968 s-a constatat calitatea de moștenitoare testamentara după defuncta V. G. Optima a reclamantei G. (fosta C.) E., nepoata de sora cu defuncta. La baza eliberării certificatului de moștenitor a stat testamentul autentificat sub nr. 7263/1967 prin care defuncta a instituit-o pe reclamanta că moștenitoare a întregii sale averi mobiliare și imobiliare.
Prin Certificatul de moștenitor nr. 1784/09.10.1986 eliberat de Notariatul de Stat Județean Cluj în dosarul nr. 1842/1976 s-a constatat calitatea de moștenitori legali după defuncta V. G. Optima a paratului P. V. T. și a numitei Tot E., în calitate de fiu și fiica. La baza eliberării certificatului de moștenitor au stat declarațiile de acceptare a succesiunii ale celor doi descendenți autentificate sub nr. 876/11.06.1968 și nr. 877/11.06.1968 de Notariatul de Stat al Județului A. în care aceștia au arătat că în calitate de fiu adoptiv și fiica adoptiva înțeleg sa accepte succesiunea după defuncta V. G. Optima, în termenul de acceptare a succesiunii prevăzut de art. 700 C. civ.
Numita T. E. a decedat la data de 03.07.1997, moștenitorii acesteia fiind parații de rândul 2 și 3, în calitate de descendenți direcți .
În drept, instanța retine că fiind relevante următoarele dispoziții legale menționate în Decret nr. 40/1953 privitor la procedura succesorala notariala:
Conform art. 13 notarul de stat, după ce a constatat că de pe urma persoanei decedate au rămas bunuri, cheamă înaintea sa pe toți moștenitorii presupușii și pe legatari.
Potrivit art.14 la termenul fixat, notarul de stat stabilește numărul și calitatea moștenitorilor, compunerea mesei succesorale, precum și întinderea drepturilor acestora. Stabilirea numărului și calității moștenitorilor se poate face prin declarații de martori date în fața notarului de stat.
Potrivit art. 18 după 6 luni de la deschiderea succesiunii moștenitorii care au acceptat-o în acest termen, pot cere Notariatului de Stat competent, potrivit art. 1, sa li se elibereze certificatul de moștenitor, chiar dacă Notariatul de Stat nu a întocmit inventarul bunurilor.
Potrivit art.19 dacă moștenitorii sunt cunoscuți, au acceptat moștenirea și este neîndoielnic că nu exista alți moștenitori, notarul de stat poate elibera certificatul de moștenitor și mai înainte de împlinirea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii. De asemenea notarul de stat poate elibera de îndată certificatul moștenitorilor rezervatari.
Conform art. 25 după eliberarea certificatului de moștenitor nu se mai poate elibera alt certificat. Acei care au pretenții la moștenire, ori au fost prejudiciați în alt fel prin eliberarea ori cuprinsul certificatului, pot cere în justiție anularea lui și stabilirea drepturilor lor. P. la anularea prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplina în ce privește calitatea de moștenitor și cota sau bunurile ce revin fiecărui moștenitor. În cazul anulării certificatului de moștenitor, Notariatul de Stat va elibera un nou certificat, potrivit hotărârii definitive a instanței.
În cauza, din probele administrate la dosar instanța retine că după defuncta V. G. Optima au ramas trei succesibili, reclamanta și copiii defunctei, toți acceptând succesiunea în termen legal, deci dobândind calitatea de moștenitori ai defunctei. Calitatea de moștenitori ai reclamantei și ai descendenților defunctei rezulta din faptul acceptării succesiunii în termenul de opțiune succesorala, independent de eliberarea certificatului de moștenitor. Acesta este doar un act administrativ care constata calitatea de moștenitori și compunerea masei succesorale. Deci, faptul că în favoarea descendenților defunctei s-a eliberat un certificat de moștenitor după expirarea termenului de opțiune succesorala și după ce s-a eliberat anterior un alt certificat de moștenitor, după aceeași defuncta, pe numele altor moștenitor, nu are consecințe asupra calității de moștenitori pe care descendenții au dobândit-o prin actul unilateral de acceptare a succesiunii în termenul de 6 luni de la data decesului antecesoarei lor.
Problema în cauza consta în faptul că nu este normal că după același defunct sa se elibereze doua certificate de moștenitor în favoarea unor beneficiari diferiți. Instanța, din probele aflate la dosar și văzând dispozițiilor legale amintite, constata că aceasta situație de fapt se datorează exclusiv culpei reclamantei. Aceasta a fost prima care a demarat procedura de eliberare a certificatului de moștenitor după defuncta V. G. Optima și având în vedere că era ruda cu defuncta și avea cunoștința de faptul că aceasta are și doi copii, era obligata sa aducă la cunoștința notarului public aceasta împrejurare, eliberarea certificatului de moștenitor putând fi efectuata numai după ce notarul cita toți moștenitorii posibili ai defunctei. Faptul că certificatul de moștenitor s-a eliberat doar pe numele reclamantei semnifica faptul că aceasta a declarat în fața notarului public că defuncta nu mai are alți posibili moștenitori, deși conform legii cei doi copii ai defunctei, chiar daca erau adoptați, aveau drept de opțiune succesorala după mama lor. În realitate, reclamanta a obtinut certificatul de moștenitor în mod nelegal, omițând sa aducă la cunoștința notarului public că defuncta are doi copii adoptați, existând posibilitatea că aceștia sa fi acceptat succesiunea.
Dispozițiile art. 25 Decret nr. 40/1953 invocate de către reclamanta trebuie interpretate în sensul că după același defunct nu poate fi eliberat decât un singur certificat de moștenitor care sa includă toți moștenitorii, în caz contrar acesta fiind lovit de nulitate.
Instanța de fond a constatat astfel, că niciunul dintre cele doua certificate de moștenitor eliberate după defuncta V. G. Optima nu sunt valabile deoarece niciunul nu cuprinde toți moștenitorii defunctei, ori în cauza este incontestabil că defuncta are trei moștenitori. Având în vedere că aceasta situație de fapt a fost generata de câtre reclamanta care cu rea credința nu a informat notarul public despre faptul că defuncta avea și doi copii care trebuiau chemați la dezbaterea succesiunii, instanța apreciază că aceasta nu poate în prezentul litigiu sa se prevaleze de omisiunea ei pentru a obține anularea certificatului de moștenitor eliberat pe numele descendenților defunctei. Instanța, lecturând conținutul testamentului de care se prevalează reclamanta, din care rezulta că testatoarea a declarat, la rândul sau, în fața notarului că nu are copii, și văzând și data la care s-a autentificat acest act (cu câteva luni înainte de decesul testatoarei) este indreptatita sa aprecieze că descendenții defunctei când au solicitat eliberarea certificatului de moștenitor pe numele lor nu au avut cunoștința că matisa lor a fost instituita de către mama lor că legatar universal.
În consecința, nici nu chemat-o la dezbaterea succesiunii. De altfel, din cuprinsul hotărârilor judecătorești depuse la dosar, rezulta în mod cert că parații au avut cunoștința de acest testament numai cu ocazia proceselor având că obiect legile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor, întrucât atât reclamanta cat și parații au fosmulat cereri de reconstituire la Legea nr.18/1991 și la Legea nr. 10/2001 cu privire la imobilele care au aparținut defunctei V. G. Optima.
Reclamanta G. E. a promovat apel împotriva Sentinței civile nr. 1899/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._/211/2012, prin care solicită admiterea apelului și pe cale de consecință, schimbarea în tot a sentinței civile atacate cu consecința admiterii acțiunii în sensul constatării nulității absolute a Certificatului de moștenitor nr. 1784/1986 eliberat de Notariatul de Stat Județean Cluj, în dosarul succesoral 1842/1996, cu cheltuieli de judecată la fond constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial. Cheltuieli de judecată în apel.
În drept, au fost invocate prevederile art. 296 și următoarele C.pr.civ.
În motivare s-a arătat că sentința civilă atacată este nelegală și netemeinică fiind dată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 40/1953 și greșita apreciere a problemelor dezlegate, intrate în puterea lucrului judecat.
După defuncta V. G. - Optimia a fost dezbătută succesiunea prin eliberarea certificatului de moștenitor nr. 619 din 20 ianuarie 1969 de către Notariatul de Stat Județean Cluj stabilindu-se că singura moștenitoarea este C. E., ulterior căsătorită G..
În realitate textul art. 25 din Decretul 40/1953 stabilește că după eliberarea unui certificat de moștenitor nu se mai poate elibera un alt certificat de moștenitor (după același defunct) mai ales care se stabilească cu totul alți moștenitori.
Rațiunea legii este foarte clară în sensul că dezbaterea succesiunii după un defunct se realizează o singură dată prin emiterea unui singur certificat de moștenitor și orice certificat de moștenitor subsecvent este lovit de nulitate absolută. Eventualele persoane prejudiciate de eliberarea certificatului de moștenitor pot cere în instanță doar anularea certificatului de moștenitor însă nu pot solicita notariatului eliberarea unui alt certificat de moștenitor.
Pârâții au urmat procedura prev. de teza a II-a a articolului 25 al Decretului 40/1953 însă demersul acestora a fost respins în mod irevocabil.
Prin Sentința civilă nr. 9922/1998 pronunțată în dosar nr._/1995 de Judecătoria a fost respinsă acțiunea formulată de intimați privind anularea certificatului de moștenitor mis reclamantei.
Sentința menționată a rămas definitivă prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr. 3379/A/1999 adusă în dosar nr. 9154/C/1999 de Tribunalul T. și irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Timișoara prin Decizia civilă nr. 2972/2001 din dosar nr. 1560/C/2001.
Și demersul judiciar al intimaților pârâți din prezentul dosar a fost respins în mod irevocabil prin hotărârile judecătorești astfel: prin Sentința civilă nr. 8797/2000 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr. 3398/2000, rămasă definitivă prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr. 692/A/2001 pronunțată în dosar nr. 2575/2001 de Tribunalul Cluj și irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia civilă nr. 2054/2001 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 4651/2001.
De altfel, și prin hotărârile judecătorești irevocabile, pronunțate între același părți s-a stabilit același lucru că singura moștenitoare este apelanta apelantă.
Astfel prin Decizia civilă nr. 486/A/2002 pronunțată în dosar nr. 3965/2002 de către Tribunalul A. s-a stabilit că în urma admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune în reducțiunea certificatului de moștenitor că afect al respingerii capătului de cerere privind reducțiunea, stabilindu-se că pârâta-apelanta din prezentul dosar este unica moștenitoare a defunctei.
De asemenea, este nerelevantă susținerea apelanților potrivit căreia aceștia au redobândit calitatea de fii adoptivi ai defunctei testatoare atâta vreme cât calitatea de unică moștenitoare a defunctei a fost stabilită în persoana revizuentei, a apelantei din prezentul dosar.
În mod nelegal și cu ignorarea efectului pozitiv al lucrului judecat instanța de fond constată astfel că niciunul dintre cele două certificate de moștenitor eliberate după defuncta V. G. Optimia nu este valabile, adică nici cel eliberat în favoarea apelantei reclamante.
Întrucât așa cum au arătat mai sus prin hotărtârile judecătorești menționate anterior a fost dezlegată problema legalității certificatului de moștenitor eliberat în favoarea apelantei apelante reclamante, stabilindu-se că acesta este legal.
Instanța de fond reține că nici unul dintre cele două certificate de moștenitor eliberate după defuncta V. G. Optimia nu este valabil, pentru că în final să conchidă că pentru toate aceste considerente instanța urmează să respingă acțiunea că neîntemeiată
Raportat la paragraful al doilea menționat arată că nu înțeleg rațiunea pentru care deși instanța stabilește că certificatul de moștenitor nr. 1784/1986 eliberat de Notariatul de stat județean Cluj nu este legal, respinge acțiunea că neîntemeiată.
În mod nelegal stabilește prima instanță reaua-credință a apelantei la momentul eliberării celor două certificate de moștenitor.
În realitate, așa cum rezultă din toate hotărârile judecătorești depuse în probațiunea, pârâtul P. V. T. și persoana T. E. au fost înfiați de către V. G. Optimia fiind persoane cu care însă această nu a întreținut nici un fel de relație.
Or, câtă vreme defuncta menționată nu ținea nici un fel de legătură cu persoanele înfiate este evident că nici apelanta în calitate de nepoată de soră a acesteia nu avea cunoștință de aceste persoane. Mai mult, în testamentul lăsat apelantei defuncta a arătat că aceasta nu are copii. Or, în aceste condiții este evident că apelanta nu are nici o culpă și nici nu poate fi considerată de rea-credință în legătură cu eliberarea celor două certificate de moștenitor sau cu faptul că nu ar fi informat notarul instrumentator cu privire la faptul adopției de către defunctă.
Dovada faptului că adopția a fost una fictivă, prin acest act neurmărindu-se stabilirea unor raporturi de filiație specifice adopției și faptul că adoptarea nu și-a stabilit niciodată domiciliul comun cu copii adoptați sunt elemente care dovedesc susținerea apelantei în sensul că nu avea de unde să ia la cunoștință de existenta actului juridic al adopției.
Mergând pe raționamentul instanței pârâții se fac vinovați de neinformarea notarului care a întocmit certificatul lor de moștenitor cu privire la existența testamentului întocmit în favoarea apelantei.
Prima instanța aplică un tratament juridic diferențiat afirmând că apelanta este de rea-credință, cu toate că nici pârâții nu au informat notarul cu privire la testamentul existent în favoarea apelantei, și de altfel apelanta nu avea cunoștință despre faptul adopției celor două persoane.
Intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sent.civ.nr. 1899/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. ca fiind temeinică și legală; cu cheltuieli de judecată.
Apelanta G. E. (fostă C.) s-a prezentat la data de 20 ianuarie 1969, la 8 luni după decesul d-nei V. G., în fața Notariatului de Stat Județean Cluj, pentru a solicita eliberarea unui certificat de moștenitor în calitate de moștenitoare testamentară și a declarat că este „singură moștenitoare". Astfel, în mod corect, instanța de fond a reținut faptul că reclamanta apelantă fiind prima care a demarat procedurile notariale, avea obligația să aducă la cunoștința notarului existența moștenitorilor legali ai defunctei, respectiv, cei doi copii adoptați. În mod cert, notarul ar fi dispus citarea intimaților și ar fi constatat că au acceptat succesiunea după defuncta G. E., în termenul legal de 6 luni și nu așa cum susține reclamanta în motivarea acțiunii introductive, că în afara acestuia. Reaua-credință a apelantei este evidentă atât prin faptul că a declarat fals în fața notarului, precum și prin faptul că susține că au dat declarația de acceptare a succesiunii după trecerea termenului de 6 luni, deși, de 20 de ani de când se judecă, declarațiile intimaților de acceptare a succesiunii i-au parvenit în fiecare proces în care ne-au judecat. Intimații nu au avut cunoștință de existența testamentului dat în favoarea apelantei. Aceasta, cu câteva luni înainte de decesul testatoarei, a dus notarul de stat la domiciliul testatoarei, care nici nu se mai putea deplasa și a pus-o să testeze în favoarea ei, făcând chiar și mențiunea că nu are copii. Toate acestea, în condițiile în care au îngrijit-o până în momentul în care a refuzat întreținerea intimatilor, datorită intervenției apelante. Chiar și așa, au continuat să îi trimită bani, pe care aceasta refuza să-i ridice, la îndemnul apelantei.
Legea prezumă buna-credință a declarațiilor notariale și că exclusiv, datorită declarațiilor sale mincinoase s-a ajuns la eliberarea unor certificate de moștenitor diferite
În consecință, față de acest prim motiv de apel, reclamanta apelantă este cea care a obținut în mod nelegal certificatul ei de moștenitor, omițând în mod deliberat să aducă la cunoștința notarului existența moștenitorilor legali.
În privința celui de-al doilea motiv de apel invocat, s-a arătat că instanța, în mod irevocabil, a respins cererea de reducțiune testamentară ca tardivă, nu pe fond. Așa cum au arătat și au depus la dosar, prin deciziei civile nr.261/2007, Curtea de Apel Alba Iulia, le-a dat câștig de cauză, chiar dacă s-a invocat acea decizie prin care au pierdut procesul pentru că nu au invocat în termen reducțiunea testamentară. În consecință, acea decizie nu are o valoare absolută în ceea ce privește dreptul de moștenitori legali a intimaților asupra averii defunctei. Mai mult, în testamentul lăsat de către d-na V. reclamantei, aceasta îi lasă toată averea sa mobilă și imobilă aflată în patrimoniul său de la acea dată, neputând dispune pe viitor potrivit dispoz.art.888 și urm.din vechiul Cod civil. Reclamanta a încercat să desființeze și actele de adopție, tot din așa-zise motive frauduloase, dar C.S.J. prin Decizia nr.496/1997 le-a menținut, respingându-i acțiunea. Anularea calității de moștenitori legali a intimaților nu a intrat sub puterea lucrului judecat prin dezlegarea dată acestor cauze, pentru că aceștia au obținut-o respectând legea, iar apelanta în mod fraudulos și nu invers,așa cum susține.
Nu există nicio contradicție în motivarea instanței de fond. Aceasta, în urma analizării înscrisurilor depuse, doar a constatat, în mod just, felul în care s-au derulat faptele, încercările reclamantei de a le înlătura de la moștenire, modul în care a obținut certificatul de moștenitor etc. Dacă în urma acestor analize și după expunerea lor în considerentele hotărârii, instanța a constatat că este exclusiv culpa reclamantei și că nu există niciun motiv temeinic de anulare a certificatelor lor de moștenitor, asta nu înseamnă că există o contradicție în hotărâre, ci a fost concluzia logică și legală la care putea să ajungă.
Intimații au insistat în fața instanței de fond să arate reclamanta apelantă care a fost mijlocul fraudulos prin care au fost obținute certificatele, în condițiile în care, contrar susținerilor acesteia au acceptat succesiunea în termenul legal.
Nu s-a răspuns și lasă nelămurit în continuare acest aspect, nici măcar nu îl mai menționează printre motivele de apel, deși, acesta a fost motivul care a stat la baza solicitării anulării certificatelor noastre .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod proced.civ.
La termenul de judecată din data de 13.06.2013 instanța a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs, prin raportare la dispozițiile art.282 ind.1 C.pr.civ., apreciind că acțiunea promovată vizează anularea unui act juridic al cărui obiect este evaluabil în bani, iar valoarea indicată este mai mică de 100.000 lei.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul a apreciat că acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
În litigiul dedus judecății sunt opuse două certificate de moștenitor, respectiv cel emis sub nr. 1784/1986 de Notariatul de Stat Județean Cluj, prin care s-a constatat calitatea de moștenitori ai defunctei V. G. Optima în persoana numiților P. V. T. și T. E., în calitate de fiu și fiică și respectiv, certificatul de moștenitor nr.619/20.01.1969 emis de Notariatul de Stat Județean Cluj, în care s-a constatat calitatea de moștenitoare după aceeași defunctă, a recurentei G. E., nepoată de soră cu defuncta.
Prin prezentul demers judiciar, recurenta tinde a obține constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor emis de Notariatul de Stat Județean Cluj sub nr. 1784/1986 în dosarul succesoral nr._/1986, prevalandu-se de dispozițiile Decretului nr.40/1953, în vigoare la momentul emisterii actului contestat.
Potrivit dispozițiilor art.25 din Decretul nr.40/1953, “După eliberarea certificatului de moștenitor nu se mai poate elibera alt certificat. Acei care au pretenții la moștenire, ori au fost prejudiciati în alt fel prin eliberarea ori cuprinsul certificatului, pot cere în justiție anularea lui și stabilirea drepturilor lor.”
În speță, se constată că eliberarea certificatului de moștenitor a cărui anulare se solicită este ulerioară celui de care se prevalează intimații, și numai recurenta a investit instanța în prezentul dosar, cu o cerere privind constatarea nulității certificatului de moștenitor care îi este opus.
Se mai reține totodată că certificatul de moștenitor face dovada deplină în ce privește calitatea de moștenitor și cotele succesorale, pană la anularea sa.
Din această perspectivă și în raport de prevederile art.25 din Decretul 40/1953 anterior citat, în mod eronat a analizat prima instanță culpa reclamantei în crearea situației de fapt, aceea de coexistență în timp a două certificate de moștenitor, deoarece instanța nu a fost sesizată cu o acțiune în anularea certificatului emis în favoarea reclamantei, ci doar a celui de care se prevalează parații.
În același context, instanța în mod greșit a statuat în sensul că niciunul dintre cele două certificate de moștenitor nu ar fi valabil deoarece, așa cum s-a arătat, doar în privința unuia s-a solicitat constatarea nulității absolute, ca atare instanța era ținută, conform art.129 al.6 C.pr.civ., să se pronunțe strict în limitele investirii sale, asupra obiectului cererii deduse judecății.
Apoi, în condițiile în care reține totuși, nevalabilitatea certificatului de moștenitor nr. 1784/1986, instanța nu oferă nicio justificare legală pentru care respinge cererea reclamantei de constatare a nulității acestuia, critica recurentei în această privință fiind pe deplin întemeiată.
Tribunalul a mai reținut că în condițiile în care primul certificat de moștenitor, respectiv cel emis sub nr. 619/20.01.1969 nu a fost anulat și nici nu s-a cerut anularea lui, cel de-al doilea certificat de moștenitor a fost emis cu încălcarea prevederilor art.25 din Decretul nr.40/1953.
Sunt fără relevanță în cauză referirile primei instanțe la conduita culpabilă a reclamantei, precum și apărările intimaților privind buna lor credință în obținerea certificatului de moștenitor contestat, pe motiv că nu au știut de existența testamentului dat în favoarea recurentei. Aceasta întrucat, prin hotărari judecătorești irevocabile, respectiv Sentința civilă nr.9922/1998 pronunțată în dosar nr._/1995 a Judecătoriei Cluj-N., confirmată prin Decizia civilă nr.3379/A/1999 a Tribunalului T. și Decizia nr.2972/2001 a Curții de Apel Timișoara, s-a statuat în sensul valabilității testamentului ce a stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nr.619/1969 emis în favoarea reclamantei, testament prin care defuncta a lăsat întreaga sa avere recurentei, instituind-o moștenitoare universală.
Ca o consecință, certificatul de moștenitor emis în favoarea reclamantei a fost și el apreciat ca valabil, astfel încat urmează că recurenta, ca moștenitoare universală al cărei titlu nu a fost anulat, va culege în această calitate,întreaga masă succesorală a defunctei.
Calea legală pe care un moștenitor rezervatar poate obține recunoașterea drepturilor sale succesorale în condițiile în care apreciază că acestea sunt încălcate prin instituirea unui moștenitor testamentar universal, este acțiunea în reducțiunea testamentului . Cum intimații au recurs fără succes la această cale, nu pot obține pe cale indirectă, ceea ce nu au obținut prin mijlocul juridic pus la dispoziția lor de lege, încălcand în acest mod cele statuate cu putere de lucru judecat prin hotărarile judecătorești anterioare.
Așa fiind, avand în vedere considerentele și temeiurile legale expuse, în temeiul dispozițiilor art.312 al.2,3 C.pr.civ., art. 304 pct.9 C.pr.civ. tribunalul a admis recursul declarat de reclamanta G. E. împotriva Sentinței civile nr. 1899/2013 pronunțată în dosarul civil nr._/211/2012 la Judecătoriei Cluj-N., pe care a modificat-o în întregime în sensul că a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Girugiuman E. împotriva pârâților P. V. T., O. E., T. G. F., și, în consecință: a constatat nulitatea absolută a Certificatului de moștenitor nr. 1784/1986 emis de Notariatul de Stat Județean Cluj.
Raportat la soluția adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ. a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 2882,8 lei, cheltuieli de judecată din care suma de 1754 lei la fond constand în onorariu avocațial și taxă judiciară de timbru și timbre judiciare (f. 18,136 dosar fond, f.34,43 recurs) și suma de 1128,8 lei în recurs reprezntand onorariu avocațial taxă judiciară de timbru și timbre judiciare (f.34,43,52).
Impotriva hotararii a formulat contestație în anulare pârâtul P. V. T., aceasta nefiind motivată.
Potrivit art.137 alin 1 C pr civ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, în conformitate cu art.133 alin 1 C pr civ cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
Tribunalul apreciază că dispozițiile art.133 C pr civ sunt aplicabile oricărei cereri, inclusiv celor prin care se exercită căile ordinare sau extraordinare de atac, în speță contestația în anulare.
În aceste condiții, verificând cuprinsul contestației în anulare promovate de către contestatorul P. V. T., tribunalul statuează că nu sunt respectate cerințele imperative impuse de art.133 alin 1 C pr civ, în sensul că aceasta nu cuprinde obiectul cererii, sens în care va fi admisă excepția nulității și, în consecință va fi anulată contestația în anulare formulată de contestatorul P. V. T. împotriva deciziei civile nr. 664/13.06.2013, pronunțată în dos. nr._/211/2012 al Tribunalului Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția nulității și, în consecință:
Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul P. V. T. împotriva deciziei civile nr. 664/13.06.2013, pronunțată în dos. nr._/211/2012 al Tribunalului Cluj.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2013.
Președinte, O.-C. T. | Judecător, A.-F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, L. M. |
L.M. 05 Septembrie 2013
Red AD/tehn . septembrie 2013
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Decizia nr. 870/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
