Succesiune. Decizia nr. 336/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 3544/328/2012
1ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 336/R/2013
Ședința publică de la 27 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A.-S. S.
Judecător D. T.
Judecător C.-V. B.
Grefier C.-S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent B. A., recurent B. N., recurent B. N. prin mandatar B. A., împotriva Sentinței civile nr. 4689/16.11.2012 dosar nr._ a Judecătoriei T., privind și pe intimat S. NICUȘOR cu dom procesual ales, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de după care instanța constată faptul că recursul este formulat în termen, este motivat și a fost comunicat, fiind scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar.
Instanța constată de asemenea faptul că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, sens în care, în baza actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 4689/16.11.2012 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria T. a admis acțiunea formulată de reclamantul S. Nicușor în contradictoriu cu pârâții B. A. și B. N..
A constatat că masa succesorală după defunctul B. N., decedat la data de 15.12.2007, se compune din întreg dreptul de proprietate asupra imobilului situat la adresa administrativă din .. 328, jud. Cluj, înscris în CF nr._ C. M. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 2440 C. M.) prevăzut cu nr. cad. 105 cu destinația de „Curți, construcții, arabil; Casă familială compusă din 3 camere, bucătărie, la subsol pivniță cu su= 86,84; șură și poiată cu su=43,62" în suprafață totală de 2500 m.p., și dispune predarea acesteia pe seama pârâților B. A. și B. N., în cota de 1/2 fiecare, în calitate de fii.
A obligat pârâții B. A. și B. N. să încheie cu reclamantul act autentic de vânzare cumpărare asupra imobilului în litigiu, în caz contrar sentința urmând să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
A dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară, ca bun propriu, cu titlu de drept cumpărare.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
A obligat pârâții B. N. și B. A. la plata în favoarea Statului a taxelor judiciare avansate cu titlu de ajutor public judiciar, respectiv suma de 2098,75 lei fiecare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
În fapt, imobilul în litigiu este situat din punct de vedere administrativ în .. 328, jud. Cluj și este înscris în CF_ C. M., provenită din conversia de pe hârtie a CF 2440 C. M., cu nr. cad. 105 cu destinația de „Curți, construcții, arabil; Casă familială compusă din 3 camere, bucătărie, la subsol pivniță cu suprafața de 86,84; șură și poiată cu suprafața de 43,62" în suprafață totală de 2500 m.p., având ca proprietar tabular pe B. N., în întregime, ca bun propriu, cu titlu de drept lege, respectiv construcție proprie.
B. N. a decedat la 15.12.2007, având ultimul domiciliu în .. Cluj, moștenitorii acestuia fiind pârâții B. N. și B. A., în calitate de fii.
În drept, instanța de fond a reținut că potrivit art. 650 C.civ. succesiunea se deferă sau prin lege, sau după voința omului, prin testament, în speță, fiind în prezența unei succesiuni legale.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar în probațiune, succesiunea după acesta nu a fost dezbătută pe cale notarială și nu s-au înregistrat testamente întocmite de acesta sau declarații privind opțiunea succesorală.
În ceea ce privește vocația succesorală, în temeiul prevederilor art. 669 C.civ. „Copiii sau descendenții lor succed tatălui, mamei, […] și oricărui alt ascendent, fără deosebire de sex și chiar de ar fi născuți din deosebite căsătorii”.
Totodată, potrivit art. 1669 din Noul Cod Civil, „(1) Când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite”.
Potrivit art. 885 din Noul Cod Civil, „drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părți, cât și față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea".
Art. 896 alin. 1 stabilește că „în cazurile în care cel obligat să transmită în folosul altuia un drept real asupra unui imobil nu își execută obligațiile necesare pentru înscrierea în cartea fundară, se va putea cere instanței judecătorești să dispună înscrierea".
În speță instanța a constatat că înscrisul sub semnătură privată încheiat între părți, este nul absolut ca și contract de vânzare-cumpărare, pentru nerespectarea formei autentice, însă în virtutea principiului conversiunii actului juridic are valoarea unui antecontract care dă naștere în sarcina ambelor părți unor obligații de a face, respectiv de a încheia în viitor contracte translative de proprietate, în condițiile de fond și formă cerută de lege.
P. urmare, în temeiul art. 1669 din Noul cod civil va obliga pârâții B. A. și B. N. să încheie cu reclamantul act autentic de vânzare cumpărare asupra imobilului în litigiu, în caz contrar sentința urmând să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
În baza art. 274 C. Pr. civ., s-a luat act de faptul că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, potrivit căruia „ Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume”, instanța de fond a constatat că pârâții sunt părți căzute în pretenții și a obligat pe aceștia la plata în favoarea Statului a taxelor judiciare avansate cu titlu de ajutor public judiciar, respectiv suma de 2098,75 lei fiecare.
Pârâții B. A. și B. N. au declarat recurs în termen împotriva sentinței, solicitând admiterea recursului, casarea cu reținere iar după rejudecare cauzei, exonerarea lor de la plata sumei de 2098,75 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea statului.
Recurenții au susținut nelegalitatea și netemeinicia parțială a sentinței atacate, și anume cu privire la obligarea lor la plata taxei de timbru în favoarea Statului, arătând că nici în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nici în faza dezbaterilor reclamanții nu au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu s-au opus admiterii acțiunii.
Așadar, sub acest aspect, este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 alin .l, pct. 6, respectiv „instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut".
Prevederile art. 18 din OUG 51/2008 nu suscită nici un fel de interpretări în ceea ce privește obligarea pârâților la plata cheltuielilor judiciare către stat, statuând următoarele: „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume."
Astfel, potrivit art. 274 C. Proc. Civ., „partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", stabilindu-se astfel posibilitatea de a pune în sarcina pârâților eventualele cheltuieli de judecată doar în cazul în care s-a constatat o culpă procesuală din partea acestora, iar partea adversă solicită în mod expres acest lucru.
Or, în prezenta cauză nu se poate vorbi de culpa lor procesuală întrucât nu s-au opus admiterii acțiunii, ba mai mult, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pentru primul termen de judecată au arătat în mod expres că sunt de acord cu admiterea cererii de chemare în judecată și au solicitat, în temeiul art. 275 C. proc. civ., să nu fie obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Cu toate acestea, instanța, fără nici o justificare, a apreciat că sunt căzuți în pretenții.
Mai mult decât atât, în art. 22 alin. 1 din OUG 51/2008, se arată fără dubiu că: „Fondurile necesare acoperirii cheltuielilor pentru acordarea ajutorului public judiciar de către stat în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, denumit în continuare fondul pentru ajutor public judiciar, se constituie din sumele prevăzute la art. 25 alin. (1) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare", urmând astfel ca taxa de timbru și timbrul judiciar de la plata cărora reclamanții au fost scutiți să fie avansate din fondul special constituit în scopul aplicării actului normativ invocat.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale relevante, tribunalul constată netemeinicia recursului declarat în cauză, având în vedere următoarele considerente:
Cât privește taxa de timbru pusă în sarcina Statului urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar formulată de reclamantul S. Nicușor, nu prezintă relevanță împrejurarea că reclamantul nu ar fi solicitat pârâților cheltuieli de judecată, căci reclamantul putea să dispună numai de cheltuielile de judecată ce i-au fost ocazionate lui, nu și de cheltuielile de judecată suportate de un terț, în speță Statul Român.
Potrivit disp. art. 18 din OUG 51/2008, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse in sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
Acțiunea reclamantului formulată împotriva celor doi părți a fost admisă, ceea ce înseamnă că pârâții sunt căzuți în pretenții și prin urmare se impune obligarea lor la plata taxei de timbru pusă în sarcina statului.
Apreciem însă că această taxă poate fi pusă numai parțial în sarcina pârâților și anume taxa aferentă petitelor având ca obiect stabilirea masei succesorale și a calității de moștenitori, taxe care se ridică la suma de 1487,22 lei taxă de timbru + 5 lei timbru judiciar pentru constatarea masei succesorale și 2x50 lei taxă de timbru +0,3 lei timbru judiciar pentru stabilirea calității de moștenitor.
Aceasta întrucât in conținutul obligației de predare a bunului reglementată de art. 1315 Cod civil, promitenții vânzători aveau obligația de a preda promitentului cumpărător înscrisurile necesare transmiterii dreptului de proprietate, respectiv extrasul de carte funciară în care aceștia să figureze ca proprietari, act ce presupunea dezbaterea succesiunii.
În ce privește însă taxa de timbru aferentă petitului având ca obiect încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, aceasta face parte din spezele vânzării, care potrivit art. 1305 C. civil, sunt în sarcina cumpărătorului. Nici în cazul în care nu s-ar fi încuviințat cererea de scutire de la plata taxei de timbru, partea din taxa achitată de reclamant aferentă acestui petit, nu ar fi putut fi pusă în sarcina pârâților din considerentul arătat, situație în care ea nu poate fi imputată pârâților nici în cazul în care această taxă a fost pusă în sarcina Statului, urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar.
Articolul 22 din O.U.G 51/2008 nu înlătură aplicarea disp. 18, ci prevede sursa financiară din care vor fi suportate pe parcursul procesului acele cheltuielile judiciare pentru care s-a încuviințat ajutorul public judiciar,cheltuieli care la finalul procesului, potrivit dispozițiilor art. 18, vor fi recuperate de la partea căzută in pretenții, in afară de cazul in care aceasta este chiar cea căreia i s-a încuviințat ajutorul public judiciar.
P. prisma considerentelor arătate mai sus, apreciem hotărârea primei instanțe parțial nelegală, dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1308 C. civil, motiv pentru care, cu opinie majoritară, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2 și 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va fi admis în parte recursul declarat de pârâții B. A. și B. N., împotriva Sentinței civile nr. 4689/16.11.2012 dosar nr._ a Judecătoriei T., pe care o va modifica în parte, în sensul că va obliga pârâții să plătească Statului suma de 793,5 lei, fiecare, reprezentând taxa de timbru avansată cu titlu de ajutor public judiciar și va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu opinie majoritară admite în parte recursul declarat de pârâții B. A. și B. N., împotriva Sentinței civile nr. 4689/16.11.2012 dosar nr._ a Judecătoriei T., pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâții să plătească Statului suma de 793,5 lei, fiecare, reprezentând taxa de timbru avansată cu titlu de ajutor public judiciar. Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2013.
Președinte,Judecător, Grefier,
A. S. S. C. V. B. C. S. Ș.
Cu opinie minoritară în sensul admiterii în întregime a recursului declarat de B. A. și B. N. ,prin mandatar, împotriva Sentinței civile nr. 4689/2012, în sensul modificării în parte a sentinței, prin înlăturarea obligației recurenților de la plata în favoarea Statului a taxelor de timbru judiciare.
Judecător,
D. T.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Apreciez că soluția asupra recursului declarat trebuie să fie în sensul admiterii în întregime și modificării în parte a sentinței, prin înlăturarea obligației recurenților de plată în favoarea Statului Român a taxelor de timbru avansate cu titlu de ajutor public judiciar.
OUG 51/2008 are în vedere posibilitatea acordării unor ajutoare reclamanților, însă soluția asupra cheltuielilor de judecată trebuie să urmeze dispozițiile de principiu cuprinse în art. 274 și urm. C.pr.civ.
Reclamantul este cel care este dator să suporte, la înregistrarea cererii de chemare în judecată, achitarea taxelor de timbru.
În situația în care acesta beneficiază de ajutor public judiciar, soluția asupra acestor cheltuieli se circumscrie dispozițiilor de principiu cuprinse în art. 274 C.pr.civ.
Dispozițiile art. 18 din OUG 51/2008, reținute de către instanța de fond, nu sunt aplicabile în cauza de față, întrucât, într-adevăr, prin admiterea acțiunii se poate aprecia că recurenții sunt părți căzute în pretenții, însă lor nu li se poate reține vreo culpă procesuală, devreme ce, la primul termen de judecată, prin întâmpinare ( f.47) au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiuni așa cum a fost formulată, solicitând a se avea în vedere dispozițiile art. 275 C.pr.civ.
În cauza de față, pârâții nu au fost puși în întârziere astfel că devin pe deplin incidente prevederile art. 275 C.pr.civ., în sarcina acestor intimați neputându-se pune obligația plății cheltuielilor de judecată, inclusiv a taxelor judiciare de timbru de care reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar.
De asemenea, nu se poate reține că cei doi pârâți ar fi trebuit să suporte taxele de timbru aferente dezbaterii succesorale, întrucât reclamantul a formulat o acțiune pe cale oblică, fiind astfel dator să suporte toate taxele de timbru aferente acțiunii formulate, neavând relevanță că dacă pârâții s-ar fi adresat ei înșiși, fie notarului, într-o procedură necontencioasă, fie instanței într-o procedură contencioasă, ar fi avansat ei aceste cheltuieli.
Judecător,
D. T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 775/2013. Tribunalul CLUJ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
