Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 264/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 264/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 7584/117/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 264/2013
Ședința publică din 23 Mai 2013
Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE: D.-I. T.
GREFIER: G.-C. Ț.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulate de reclamanții H. A. I. și C. E. împotriva pârâtului S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
La data de 22 mai 2013, prin registratura instanței s-a depus la dosar din partea reclamantelor concluzii scrise, prin care solicită admiterea acțiunii formulate și precizate, cu cheltuieli de judecată. S-a atașat acestui script originalul chitanței nr._/1/21.05.2013.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 16 mai 2013, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând reține că prin cererea de chemare în judecată formulată reclamantele H. A. I. și C. E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea care se va pronunța să se constate caracterul politic al condamnării antecesorului lor, tata, respectiv bunic, Handraluca T., care prin sentința penala nr. 1545/1949 din dosar nr. 1139/1949 a Tribunalului M. Cluj Secția I, a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională, 3000 lei amenda corecționala, 3 ani interdicție corecționala, si confiscarea averii pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prevederile si ped de art 209 pct 2 lit e C penal combinat cu D 212/1948 si art. 59, 58 pct. 1-4 C; să fie obligat pârâtul la acordarea de daune morale în cuantum de 100.000 euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la cursul BNR la data plății pentru suferințele provocate; să fie obligat paratul la plata valorii actualizate a sumei de 3.000 lei achitata in 1949 cu titlu de amenda corectionala conform sentinței penale menționate; să fie obligat paratul la plata despăgubirilor materiale reprezentând echivalentul bunurilor confiscate ca efect al acestei condamnări, bunuri apreciate la suma de 50.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că Handraluca T., împreuna cu întreaga familie locuia in ., familia fiind compusa din părinții reclamantei Chetan E., reclamanta si sora sa Handraluca R., mama reclamantei de rândul 2. In anul 1949 in data de 16.04.1949 antecesorul lor Handraluca T. a fost arestat si dus de organele statului pentru a fi anchetat. Ulterior prin sentința penala nr. 1545/1949 din dosar nr. 1139/1949 a Tribunalului M. Cluj Secția I, a fost condamnat la 3 ani închisoare corectionala, 3000 lei amenda corectionala, 3 ani interdicție corectionala, si confiscarea averii pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prev si ped de art 209 pct 2 lit e C penal combinat cu D 212/1948 si art 59, 58 pct 1-4 C.
Pedeapsa a fost executata integral in Penitenciarul G. si apoi la Poarta A., a fost eliberat la data de 24.04.1952.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, consideră că acestea sunt rezonabile și îndreptățite, raportat la faptul că regimul comunist i-a răpit tatălui său 3 ani si patru luni din viata, fiind închis pe nedrept, si obligat sa stea departe de familie (soție, copii, părinți), fiind chinuit, bătut, înfometat și umilit intorcandu-se bolnav acasă. Familia a suferit de pe urma acestei întâmplări, mai ales copiii suferind in lipsa tatălui, de a cărui afecțiune si siguranța materiala au fost privați.
După arestare antecesorului lor i s-a confiscat întreaga avere. La Calatele era asociat cu fratele sau Handraluca T. si aveau magazin, carciuma, pivnița de vinuri. Bunurile care au fost confiscate sunt: mobila de sufragerie din lemn de nuc, compusa din dulap 4 usi, masa, 6 scaune, canapea, 2 fotolii; dormitor din lemn de trandafir compus din pat dublu, dulap haine 4 usi, cu doua noptiere, masa toaleta; bucătărie făcuta la comanda in Huedin compusa din bufet de vase pe un perete întreg, 4 tabureti, masa de bucătărie; 2 servicii de masa Rosental din porțelan chinezesc de 12 persoane; 10 seturi lenjerii de pat din damasc, brodate; 2 seturi de tacâmuri; 4 cai, 1 manz, trăsura, 10 buc covoare țesute din lâna.
În drept, invocă dispozițiile din LG 221/2009, art 1 lit b, d din D-L 118/1990, art 3 lit a, c din OUG 214/1999, art. 998-999 C civil.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția inadmisibilității petitului privind constatarea caracterului politic întrucât, așa cum reiese din extrasul sentinței penale nr. 1545/1949, este vorba de o condamnare pronunțată pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prevăzut de art. 209 pct.2 Cod penal, care constituie de drept o condamnare cu caracter politic.
În ceea ce privește acordarea de daune morale în cuantum de 100.000 euro, invocă de asemenea excepția inadmisibilității, având în vedere că dispozițiilor art.5 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale. În cazul în care cererea se bazează pe dispozițiile art. 998-999 C.civ., invocă prescripția dreptului la acțiune având ca obiect daune morale. În ce privește despăgubirile materiale solicitate, respectiv valoarea actualizată a amenzii corecționale solicitată, apreciază că sunt inadmisibile.
În privința cererii de despăgubiri pentru bunurile mobile confiscate, nu poate fi admisă, în condițiile în care textul invocat ca temei al cererii, art. 4 alin. 2, nu poate fi interpretat decât în corelație cu celelalte prevederi ale Legii nr. 221/2009, din ansamblul cărora rezultă că actul normativ se referă exclusiv la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor imobile confiscate, iar nu și cel al bunurilor mobile.
Analizând actele dosarului, tribunalul reține următoarele:
Din actele comunicate de CNSAS rezultă că prin sentința nr.1545/1949 a Tribunalului M. Cluj antecesorul reclamantelor Handraluca T. a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională și s-a dispus confiscarea averii, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prev. de art.209 C.penal. De asemenea, a fost obligat să plătească suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării, instanța reține că potrivit art.1 alin.2 lit. a din Legea nr.221/2009 constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art.209 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare, iar conform art.4 alin.1 din aceeași lege persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3).
În consecință, în condițiile în care condamnarea suferită de antecesorul reclamantelor întră în categoria celor care constituie de drept condamnări cu caracter politic, instanța constată că nu se impune constatarea acestui caracter, astfel încât urmează să respingă ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
În privința petitului având ca obiect plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral, reclamantele au invocat dispozițiile Legii nr.221/2009, precum și dispozițiile art.998, 999 din Vechiul cod civil.
Potrivit art.5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009, în vigoare la data introducerii acțiunii, „orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despagubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare”.
Ulterior, prin OUG nr.62/2010 dispozițiile art.5 alin.1 lit. a din lege au fost modificate, având următorul cuprins: „acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
- 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
- 2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;
- 3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea”.
Prin decizia nr.1358/2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.761/15.11.2010, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice C. și s-a constatat că prevederile art.5 alin.(1) lit.a) teza întâi din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Potrivit art.147 alin.(1) din Constituție, dispozițiile din legile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În consecință, instanța constată că, în condițiile în care de la data publicării deciziei menționate au trecut 45 de zile, fără să intervină nici o modificare a dispozițiilor art. 5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009, aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958 „termenul prescripției este de 3 ani”, iar conform dispozițiilor art.8 alin.1 “prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data cînd păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atît paguba cît și pe cel care răspunde de ea”.
În speță, instanța consideră că dreptul la acțiune pentru obligarea statului la plata daunelor morale pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării politice suferite de antecesorul reclamantelor s-a născut (doar teoretic, având în vedere aspectele care urmează să fie analizate) la data eliberării sale, deoarece în acel moment acesta cunoștea toate elementele esențiale pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Cu toate acestea, fiind evident că o acțiune ar fi fost lipsită de succes în timpul regimului comunist și ar fi condus în mod cert la represalii din partea autorităților comuniste, instanța consideră că dreptul efectiv la acțiune s-a născut abia în momentul schimbării regimului comunist, respectiv la data de 1 ianuarie 1990, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (de ex. decizia nr.3769/2007, pronunțată în dosarul nr._, Secția civilă și de proprietate intelectuală).
Totodată, instanța mai reține că la data de 09.04.1990 a intrat în vigoare Decretul-Lege nr.118/1990 prin care au fost acordate o . drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 și prin care a fost recunoscut implicit caracterul abuziv și ilicit al măsurilor luate de autoritățile comuniste față de opozanții regimului, astfel încât reclamantele ar fi avut posibilitatea să solicite acordarea de daune morale pentru măsura administrativă suferită, dacă apreciau că drepturile acordate prin acest act normativ sunt insuficiente pentru acoperirea prejudiciului suferit.
Instanța nu poate lua în considerare ca moment de început al termenului de prescripție data intrării în vigoare a Legii nr.221/2009, întrucât caracterul ilicit, prejudiciul, precum persoana care răspunde au fost cunoscute și puteau fi invocate încă din anul 1990, așa cum s-a reținut mai sus.
În consecință, instanța apreciază că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958 era împlinit la data promovării prezentei acțiuni, motiv pentru care va admite excepția.
În ceea ce privește despăgubirile reprezentând echivalentul valorii bunurilor mobile confiscate, instanța reține că prin Decizia nr.6/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 245 din 29 aprilie 2013 s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
Ținând cont de dispozițiile art.330 alin.4 C.proc.civ., în vigoare la data înregistrării acțiunii, potrivit cărora „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”, instanța constată că cererea reclamantelor este neîntemeiată.
De asemenea, instanța consideră neîntemeiată cererea reclamantelor privind valoarea actualizată a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, întrucât în temeiul dispozițiilor art.5 alin.1 lit. b din Legea nr.221/2009 pot fi acordate doar despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare.
Pentru toate motivele expuse mai sus, instanța va respinge cererea privind plata daunelor morale, dreptul la acțiune fiind prescris, restul capetelor de cerere din acțiune urmând să fie respinse ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune și respinge capătul de cerere din acțiunea reclamantelor C. E. cu domiciliul în Cluj-N., Calea Mănăștur nr. 54, . și H. A. I., cu domiciliul în Cluj-N., Calea Mănăștur nr. 85, ., jud. Cluj, având ca obiect obligarea pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul procesual ales în Cluj-N., Piața A. I. nr. 19, jud. Cluj, la plata daunelor morale, dreptul la acțiune fiind prescris.
Respinge ca neîntemeiate restul capetelor de cerere din acțiunea formulată de reclamantele C. E. și H. A. I. împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Mai 2013.
PREȘEDINTE, D.-I. T. | ||
GREFIER, G.-C. Ț. |
Red. D.T./C.Ț./18.06.2013
| ← Succesiune. Decizia nr. 1248/2013. Tribunalul CLUJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 345/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
