Succesiune. Decizia nr. 1248/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1248/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 7488/328/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 1248/2013
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C.-A. C.
Judecător C.-V. B.
Judecător M. O.-S.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare, recursul promovat de către reclamanții V. N., V. M., S. I., V. M., V. D., M. E., B. I., B. C. S., B. I. E., R. S. în contra Încheierii civile din 28.03.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimatul V. P., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul recurenților, avocat P. A., lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Reprezentantul recurenților depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, cu care părțile recurente au fost citate.
Tribunalul dispune a se consemna că prezentul recurs este declarat în termen, motivat, comunicat și timbrat după care, reprezentantul recurenților arătând că nu mai are alte cereri sau excepții prealabile, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris, cu precizarea că atâta timp cât suprafața acelui imobil nu era cunoscută, nefiind întabulat, a cerut certificat de atestare fiscală.Arată că nu s-a putut prezenta din motive obiective - a avut o cauză în alt oraș astfel că a depus o cerere de amânare. Tot în acest sens pârâtul a solicitat la rândul lui amânarea pentru angajarea unui apărător ori apreciază că nu sunt incidente prevederile art. 1551 întrucât era obligația sa să depună acel certificat de atestare fiscală dar nu s-a putut prezenta deși părțile i l-au pus la dispoziție într-un timp scurt. Și în cazul în care exista o neîndeplinire a obligației, aceasta nu perturba cursul normal al judecății având în vedere și cererile de amânare atât a reprezentantului reclamanților cât și a pârâtului care solicita pentru prima dată amânare pentru lipsa apărare, la care nu s-a opus nimeni. Instanța nu a soluționat nici cererea de amânare. Fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
TRIBUNALUL
Prin Încheierea civilă din 28.03.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., în temeiul art. 155 indice 1 C, proc.civ, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, până la îndeplinirea de către reclamanți a obligațiilor impuse în sarcina acestora de către instanța de judecată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că pentru acel termen de judecată reclamanții nu și-au îndeplinit obligația dispusă de instanță prin încheierea de ședință din data de 31.01.2013 respectiv de a indica suprafața utilă a construcțiilor în vederea stabilirii taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Împotriva încheierii examinate au promovat recurs reclamanții (f.4) solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
În motivarea cererii arată că nu sunt incidente prevederile art. 1551 C.pr.civ. întrucât obligația procedurală de a depune un înscris din care să rezulte suprafața utilă a construcțiilor a fost neîndeplinită datorită imposibilității obiective de a fi prezent reprezentantul reclamanților. De asemenea, instanța nu s-a pronunțat nici asupra cererii de amânare a cauzei formulată de pârâtul V. P. și nici asupra cererii de amânare a cauzei formulată de către reprezentantul reclamanților. În condițiile în care se dispunea amânarea cauzei pentru unul dintre cele două motive, suspendarea cauzei nu se mai impunea.
În drept au fost invocate prevederile art. 244 ind. 1 coroborat cu art. 304 ind. 1, art. 312 C.pr.civ.
Intimații, deși legal citați, nu și-au delegat un reprezentant în instanță și nici nu și-au formulat în scris poziția procesuală.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:
La termenul de judecată din data de 31.01.2013, prezent fiind reprezentantul reclamanților-recurenți, instanța de fond a stabilit în sarcina reclamanților obligația de a depune la dosarul cauzei suprafața utilă a construcțiilor în vederea stabilirii taxei de timbru, acordând termen pentru data de 28.03.2013.(f.52 dosar fond).
În ședința publică din data de 28.03.2013, instanța de fond a constatat că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația stabilit anterior, astfel că a dispus, în tem.art.155 ind.1 cod procedură civilă suspendarea soluționării cauzei.La acest termen de judecată nu s-au prezentat nici reclamanții și nici reprezentantul lor-avocat A. P..
Într-adevăr pentru termenul de judecată din data de 28.03.2013, reprezentantul reclamanților a formulat cerere de amânare pentru faptul că trebuie să se prezinte într-o altă cauză care formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Târgu-J..
A formulat cerere de amânare pentru angajare de apărător și pârâtul V. P..
Criticile recurenților că neîndeplinirea obligației, nu este culpa reclamanților, ci s-a datorat imposibilității obiective a reprezentantului acestora de a fi prezent în instanță și că, s-a dispus suspendarea judecării pricinii fără ca instanța să se pronunțe în prealabil asupra cererilor de amânare formulate sunt nefondate.
Cazul particular de suspendare facultativă a judecății, reglementat de dispozițiile art.155 ind.1 cod procedură civilă, constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei părții reclamante pentru neîndeplinirea unor obligații prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecății.
În raport de natura obligației care le-a fost impusă, culpa reclamanților este evidentă, în mod corect, instanța de fond, reținând incidența dispozițiilor art.155 ind.1 cod procedură civilă.
Așa cum a reținut și instanța de fond îndeplinirea obligației nu reclama prezența avocatului sau a reclamanților, personal, în fața instanței, în concret, indicarea suprafeței utile a construcțiilor putând fi realizată și printr-un înscris depus la dosar înaintea termenului de judecată.Mai mult, având cunoștință despre obligație și termenul până la care trebuie îndeplinită, era îndatorirea reprezentantului reclamanților de a-și încunoștiința clienții, care independent de prezența avocatului, fie, se prezenta unul dintre cei zece reclamanți și comunicau cele ce li s-a solicitat, fie depuneau, la dosar, un înscris în acest sens.Așadar, lipsa reprezentantului reclamanților nu constituie o împrejurarea obiectivă, care să excludă culpa acestora de la îndeplinirea obligației stabilite de instanță.Sancțiunea suspendării cauzei putea fi evitată printr-o minimă diligență din partea reclamanților care au și avut asistență juridică de specialitate.
Nu este de neglijat nici termenul pe care reclamanții l-au avut la dispoziție pentru îndeplinirea obligației stabilite în sarcina lor, din 31.01.2013 și până în 28.03.2013, respectiv 2 luni.
Faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor de amânare formulate de reprezentantul reclamanților și de către pârât, în condițiile date nu atrage, în mod automat, nelegalitatea încheierii recurate.
Câtă vreme reclamanții nu s-au conformat măsurilor impuse de instanță, deși aveau, potrivit art.129 al.1 cod procedură civilă, obligația de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, în mod corect s-a aplicat sancțiunea procedurală prev. la art.155 ind.1 cod procedură civilă înaintea oricărei cereri de amânare.Prin faptul că instanța de fond a arătat că îndeplinirea obligației nu este condiționată de prezența avocatului reclamanților, implicit s-a pronunțat și asupra lipsei de relevanță a cererii de amânare.
Cu atâta mai mult apare ca lipsită de temeinicie și critica referitoare la poziția instanței de fond față de cererea de amânare pentru pregătirea apărării formulate de către pârât, prin nepronunțarea asupra acesteia, recurenții-reclamanți nefiind vătămați în nici un mod, astfel că nu există nici interesul de a o invoca.Singura în drept să invoce acest aspect este partea în privința căreia s-a produc viciul de procedură, în speță, pârâtul.
Față de toate aceste considerente, în tem.art.312 al.1 cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanții V. N., V. M., S. I., V. M., V. D., M. E., B. I., B. C. S., B. I. E., R. S. în contra Încheierii civile din 28.03.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanții V. N., V. M., S. I., V. M., V. D., M. E., B. I., B. C. S., B. I. E., R. S. în contra Încheierii civile din 28.03.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Decembrie 2013.
Președinte, C.-A. C. | Judecător, C.-V. B. | Judecător, M. O.-S. |
Grefier, G. P. |
Red.CC/dact.GP
21.03.2014
Jud.fond:C. M. M.
2 ex.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 264/2013.... → |
|---|
