Fond funciar. Decizia nr. 1218/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1218/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 35328/211/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 1218/R/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 10 DECEMBRIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: E. L.
JUDECĂTOR: M. O.-S.
JUDECĂTOR: D.-I. T.
GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către recurenții C. L. DE APLICARE A FONDULUI FUNCIAR DE PE L. PRIMARIA MUNICIPIULUI CLUJ-N. și A. V. împotriva Sentinței civile nr. 9605/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimat C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR CLUJ - PREFECTURA CLUJ, intimat M. A., intimat M. C., intimat C. L., lichidator P. L., M. D. D., intimat M. A. M., intimat M. D., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.11.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Reține că prin sentința civila nr. 9605/17.06.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-N. a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M. A. M. și M. D., în calitate de moștenitori ai lui M. D. D., în contradictoriu cu pârâții C. LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-N., C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA JUDEȚULUI CLUJ-N., M. A., M. C., C. L. și intervenientul accesoriu A. V..
A obligat pârâta C. LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-N. la punerea în posesie a reclamanților și pârâților M. A., C. L. și M. C., la eliberarea procesului verbal de punere în posesie, la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate și înaintarea ei la C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA JUDEȚULUI CLUJ-N. pentru suprafața de teren de suprafața 450 m.p., teren situat în Cluj-N., ., jud. Cluj, identificat cu nr. top. 18.700, C.F. 987 Cluj.
A obligat pârâta C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA JUDEȚULUI CLUJ-N. să elibereze pe seama reclamanților și pârâților M. A., C. L. și M. C., titlu de proprietate pentru suprafața de 450 m.p., teren situat în Cluj-N., ., jud. Cluj, identificat cu nr. top. 18.700, C.F. 987 Cluj.
A respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție în interesul pârâtelor C. LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-N. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA JUDEȚULUI CLUJ-N. formulată de intervenientul A. V..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1054/15.09.2010 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._/211/2009, prin care s-a casat Sentința civilă nr. 7593/2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. la data de 11.06.2010 în dosarul nr._/211/2009, s-a dispus de către tribunal suplimentarea probațiunii cu efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie, prin care să se stabileasca dacă terenul în litigiu se identifică cu imobilul înscris în CF 987 Cluj, să se identifice acest teren sub aspect de vecinătăți și să se determine dacă acest teren este liber din punct de vedere juridic, respectiv dacă cu privire la acest teren a fost emis titlul de proprietate în favoarea unor terțe persoane. De asemenea, tribunalul a apreciat necesară suplimentarea probațiunii și în sensul de a se depune la dosar copia registrului agricol cu privire la terenul în litigiu, respectiv a se stabili cine și din ce an a figurat înscris în registrul agricol cu acest teren, stabilindu-se, totodată, necesitatea de a se administra probe din care să rezulte anul în care construcția, obiect al convenției de vânzare-cumparare, s-a autodemolat, probe în funcție de care se va stabili eventuala incidență a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată.
În cauză, instanța a reținut că la data de 22.03.2011, reclamantul M. D. D. a decedat – fila 58, M. A. M., în calitate de soție supraviețuitoare - fila 59, și M. D. A., în calitate de fiu – fila 60, au solicitat continuarea judecății prezentei cereri care face obiectul dosarului nr._ – fila 57.
Raportat la decizia de casare, instanța a reținut următoarele:
Potrivit raportului de expertiză depus la dosar la filele 74 – 75, terenul în litigiu se află în municipiul Cluj-N., ., jud. Cluj, terenul fiind o curte cu grădină, îngrădit pe toate laturile cu gard de lemn și plasă din sârmă cu stâlpi din țeavă, iar pe teren se află un adăpost de lemn, acoperit cu tablă, precum și urmele fundației unei foste construcții care s-a degradat și distrus. În urma măsurătorilor s-a constatat că suprafața reală a acestui teren este de 460 m.p., iar în regim de carte funciară, terenul se identifică în .._, care este înscrisă în CF nr. 897 Cluj, sub nr. de ordine A+1, ce reprezintă „arător la Dosul din Valea Chităului” în suprafață de 222 stj.p., respectiv 799 m.p., având ca proprietari tabulari pe Ș. I. și soția născută A. C., în cota de ½ parte, și pe F. I. și soția născută C. M., în cota de 1/2. parte. S-a mai indicat în cuprinsul raportului de expertiză, că din verificările efectuate de către d-l expert în baza de date a OCPI Cluj-N., până în prezent, pe terenul în litigiu nu au fost efectuate operațiuni cadastrale în vederea atribuirii de numere cadastrale cu scopul vreunei posibile întabulări, în baza legislației de fond funciar emise după anul 1990. Potrivit planului de amplasament depus la dosar la fila 77, terenul în litigiu se învecinează cu terenul proprietatea lui G. A. la nr. 49 și cu cel al d-nei P. Lucreția la nr. 53.
Conform adresei nr._/304/05.01.2012 – fila 96 din dosar, C. Municipală de fond funciar a comunicat că numiții M. A., A. V. și A. C. nu figurează cu poziție deschisă în registrul agricol din perioada anilor 1959 – 1963, iar din verificarea planurilor de punere în posesie scara 1:5000, .._ nu figurează transpusă pe plan, drept pentru care din evidențele sale nu reiese că s-ar fi emis titlu de proprietate.
Totodată, din adresa nr._/304/02.05.2012 a Comisiei municipale de fond funciar – filele 124 – 125, rezultă că terenul în suprafață de 222 stj.p., înscris în CF nr. 987 Cluj-N., identificat sub nr. topo._, Arător la Dosul din Valea Chintăului, situat în municipiul Cluj-N., . obiectul legilor fondului funciar.
În ceea ce privește anul autodemolării construcții existente pe terenul din Cluj-N., ., potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că nu se poate stabili cu exactitate acest an (martorul Igrițan V. declarând că după revoluție – fila 127, martorul G. A. a declarat că în anul 1995 era demolată – fila 128, martorul P. M. a susținut că după 1990 casa s-a demolat treptat, iar în 1999 era demolată complet – fila 146, iar martorul P. Lucreția a declarat că nu cunoaște data demolării construcției – fila 158).
În cauză, instanța a reținut că prin cererea adresată Primăriei Municipiului Cluj-N., înregistrată sub nr._/304/2005, M. D. D., M. A., C. L. și M. C. au formulat, în temeiul Legii nr. 247/2005, cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 450 m.p., teren situat în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj, identificat cu nr. top. 18.700, CF. 987 Cluj.
Cu privire la dovada proprietății asupra terenului, reclamantul a depus la dosar actul intitulat „contract de vânzare-cumpărare” încheiat în 13 iulie 1967 între M. A. și M. M., în calitate de vânzători, și M. V., împreună cu soția M. A., în calitate de cumpărători (fila 47 din dosarul nr._/211/2009), copia cărții funciare a imobilului înscris în C.F. 987 Cluj (fila 50 din același dosar), declarațiile vecinilor terenului, expertiză extrajudiciară și acte de stare civilă.
Așa cum s-a arătat și mai sus, terenul revendicat de părți este guvernat de legile fondului funciar, aspect care rezultă din adeverința nr._/21.05.2008 emisă de PriMaria Cluj-N., potrivit căreia terenul situat în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj, identificat cu nr. top. 18.700, C.F. 987 Cluj, a făcut obiectul legii fondului funciar (fila 7 din dosarul nr._/211/2009), precum și din adresa nr._/304/02.05.2012 a Comisiei municipale de fond funciar – filele 124 – 125.
Conform actului de deces . nr._, M. V. a decedat la data de 12.06.1988, iar din copia certificatului de căsătorie ..J. nr._ rezultă că a fost căsătorit cu pârâta M. A., născută R. (filele 67 - 68 din adresa nr._/304/02.05.2012 a Comisiei municipale de fond funciar – filele 124 – 125). Cei doi soți au avut trei copii, M. C., născut la 26.06.1969, conform actului de naștere ..3, nr._-A (fila 66), M. D. D., născut la data de 09.11.1967, conform C.I. . nr._, M. L., născută la data de 25.06.1966, conform certificatului de naștere ..x. nr._ (fila 63) și căsătorită C., conform certificatului de căsătorie ..8. nr._ (fila 64).
Așa cum s-a reținut și prin sentința casată, instanța a apreciat că, deși actul depus la dosar, încheiat în anul 1963, nu poartă semnătura părților contractante, martorii audiați în cauză au confirmat datele din cartea de imobil depusă de reclamant la filele 14 – 17 din dosar, că pe ., cel puțin din anul 1976, când s-a mutat în vecini martora P. Lucreția, familia reclamantului (martor care, după cum s-a arătat mai sus a locuit la nr. 53, lângă imobilul reclamantului). Alături de acest martor, vecin cu imobilul litigios, a declarat în mod similar și martorul G. A., care este proprietar al unui teren învecinat cu terenul 450 m.p., teren situat în mun. Cluj-N., . jud. Cluj, identificat cu nr. top. 18.700 C.F. 987 Cluj, martor care a locuit la nr. 49. Aceste aspecte au fost confirmate și de martorii C. E. – fila 89, Igrițan V. – fila 127 și P. M. – fila 146.
De asemenea, martorul M. A., persoana care figurează ca vânzător pe actul depus la fila 47 dosar, a recunoscut înstrăinarea făcută în favoarea familiei M. V. și soția M. A. – fila 107 din dosarul nr._/211/2009. Același martor a mai arată că, la rândul lui, a dobândit proprietatea casei și terenului în suprafață de 450 m.p., teren situat în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj, identificat cu nr. top. 18.700, C.F. 987 Cluj, de la numitul V. C., cu care a încheiat act sub semnătură privată.
Instanța a avut în vedere și faptul că, așa cum s-a reținut și de către prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 11 din Decretul nr. 151/1950, indicat de pârâta C. Locală de Fond Funciar Cluj în întâmpinare, înstrăinările de terenuri puteau avea loc doar prin acte autentice dar, potrivit art. 8 alin. 1 din același act normativ, erau supuse prevederilor acesteia înstrăinările de „bunuri rurale constând în terenuri arabile, pășuni, fânețe, vii, livezi, iazuri și bălți, aflate în afara vetrelor de . comunelor urbane”, or, actul încheiat la data de 13 iulie 1967 avea ca obiect „grădină cu suprafață de 450 metri pătrați cu casă…”, deci un teren intravilan cu construcția aferentă, ceea ce atrăgea incidența dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974. De asemenea, pârâta C. Locală de Fond Funciar, nefiind parte în actul încheiat la data de 13 iulie 1967 nici nu ar putea opune prescripția dreptului de a cere executarea obligației născute din convenție.
Deși înscrisul invocat de reclamant în susținerea cererii sale nu poartă semnătura părților contractante pentru a putea constitui proba încheierii unei convenții, instanța a reținut că, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, dovada dreptului de proprietate, conform art. 11 se poate face, după caz prin: acte de proprietate, carte funciară, registru agricol, cadastru, cereri de înscriere în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, orice mijloc de probă, inclusiv declarații martori. Așa cum s-a reținut și de către prima instanță care a soluționat prima dată fondul, depozițiile martorilor audiați în cauză, considerate probe în dovada proprietății, îndeplinesc și rigorile art. 6 alin. (13)3 a Legii nr. 1/2000, în vigoare la data formulării cererii de reconstituire, fiind depoziții ale vecinilor pe cele două laturi ale terenului pe care reclamantul îl revendică.
Instanța a apreciat că reclamantul, prin actele de stare civilă depuse, a dovedit că, alături de pârâții M. A., M. C. și C. L. au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, așa cum prevede art. 8 din Legea nr. 18/1991. Mai mult, probele testimoniale administrate sunt în măsură să facă dovada, așa cum impune art. 11 din Legea nr. 18/1991 și art. 6 alin. (13)3 a Legii nr. 1/2000 că sunt proprietarii terenului în suprafața 450 m.p., teren situat în mun. Cluj-N., . jud. Cluj, identificat cu nr. top. 18.700, C.F. 987 Cluj.
Față de considerentele expuse, instanța a admite cererea, conform dispozitivului sentinței.
Raportat la cererea de intervenție în interesul pârâtelor C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 CLUJ-N. și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR CLUJ-N. formulată de intervenientul A. V., instanța a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere că a admis cererea de chemare în judecată invocată de reclamanți. În ceea ce privește apărarile de fond ale intervenientului legate de contractul de vânzare – cumpărare încheiat de reclamant, de pretinsa posesiune și folosință a terenului în litigiu de către numiții M., faptul că terenul nu face obiectul legilor fondului funciar, față de considerentele mai sus expuse și materialul probator administrat în cauză, instanța le-a respins, ca neîntemeiate.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta C. locala de aplicare a Legii nr. 18/1991 Cluj-N., solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recursului pârâta a arătat că reclamantul isi intemeiaza acțiunea pe o convenție provizorie, din data de 1963, respectiv un antecontract de vanzare-cumparare sub semnătura privata prin care, susține reclamantul acest teren a fost cumpărat de către părinții sai M. V. si M. A..
Antecontractul de vanzare-cumparare nu a fost incheiat in forma autentica, dispozițiile legale in vigoare la aceea vreme, Decretul nr. 151/1950, instituind anumite formalități in cazul înstrăinărilor de imobile intre vii, forma autentica ad validitatem. In doctrina si practica s-a cristalizat ideea ca astfel de convenții nu puteau transfera proprietatea, dar ca in condițiile dreptului comun, dădeau naștere pentru parti la obligații reciproce, de a depune diligente in vederea perfectării contractului in forma imperativ ceruta de lege.
Prin urmare, . de vanzare-cumparare, chiar daca acesta indica bunul vândut, in sarcina vânzătorului, sub raportul conținutului juridic, principala obligație asumata este o obligație de a face ( de a incheia in viitor un contract de vanzare-cumparare ) si nu una de a da( de a transfera proprietatea). Consimțământul dat nu este susceptibil de a transfera proprietatea, pentru acest final fiind necesar un nou consimțământ. Transferul dreptului de proprietate se realizează fie la momentul semnării actului autentic notarial, fie in momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești care va tine loc de act autentic notarial.
Antecontractul de vanzare-cumparare a unui imobil, este o promisiune bilaterala de a contracta; in caz de neexecutare a obligației asumate, răspunderea este contractuala, iar executarea silita in natura, a obligației de a face, se asigura prin acțiunea personala având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care tine loc de act de vanzare-cumparare, supusa termenului de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr, 167/1958.
In alta ordine de idei, reclamantul in calitate de moștenitor al defunctului M. Vaier, putea solicita impreuna cu ceilalți moștenitori, doar cota de proprietate a acestuia, respectiv 1/2 din terenul aflat in litigiu, cealaltă cota de 1/2, revenindu-i mamei acestuia M. A., care este in viata si care la rândul ei trebuia sa solicite cota parte din teren care-i aparține. In urma verificării bazei de date, aceasta nu a formulat cerere in vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra cotei de 1/2 parte din terenul aflat in litigiu, iar reclamantul nu a făcut dovada faptului ca aceasta l-a imputernicit pe fiul sau sa solicite aceasta cota de proprietate.
Mai mult decât atat, reclamantul nu a făcut dovada faptului ca tatăl lor a avut in proprietate terenul aflat in litigiu, deoarece acesta nu a fost declarat nici in registrul agricol, n-a fost înscris nici in cartea funciara, nu a prezentat nici adeverința de inscriere in CAP.
Recurentul a mai arătat că nici vânzătorul de la care reclamantul susține faptul ca tatăl sau a cumpărat terenul aflat in litigiu nu figurează in registrul agricol, iar terenul pe care aceștia l-au cumpărat se afla situat in .. 86, in intravilanul municipiului. Terenul inscris in CF nr. 987, nr. Topo_, este un teren agricol, situat in extravilanul municipiului si are alti proprietari tabulari si nicidecum vânzătorul M. A. sau cumpărătorii M. Vaier si A., motiv pentru care consideră ca antecesorii reclamantului au cumpărat un alt teren si nu cel pe care il revendica acum.
De altfel in registrele agricole din perioada anilor 1959-1963, la adresa indicata in contractul de vânzare cumpărare, respectiv Valea Chintaului nr. 86, Vol XIII, poz. 112, 113, 114 apar cu totul alte persoane inscrise, respectiv J. Izidor, P. A. si P. T..
Și intervenientul A. V. a declarat recurs, solicitând modificarea in integralitate a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de intervenție accesorie și respingerii ca neîntemeiata a cererii de chemare in judecata, cu cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat.
În motivarea recursului intervenientul a arătat că este moștenitorul legal acceptant al succesiunilor defuncților S. loan si S. C., nasc. A., care au fost matusa sa paterna si unchiul său.
Întreaga cota parte de 1/2 parte din terenul în litigiu s-a transmis succesoral in favoarea sa chiar fara inscriere in cartea funciara in temeiul art.26 din D-L nr.115/1938 aplicabil in speța, asa incat are calitatea de moștenitor al ambilor coproprietari tabulari din c.f. nr.987 Cluj, cu nr.top. 18.700, in suprafața totala de 799 mp, de unde reclamantul dorește sa „desprindă" 450 mp. Ceilalți coproprietari tabulari sunt numiții F. I. si soția născuta Chetan M., cu nici unul dintre aceștia reclamantul neintelegand sa se judece cu toate ca atat acesta, cat si mama sa, cunosc inca de pe vremea cand dosarul civil nr._/211/2007 se găsea pe rolul Judecătoriei Cluj-N., iar apoi pe rolul Tribunalului Cluj, ca terenul in litigiu nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, ca acesta teren nu a fost introdus niciodată in CAP si nu a fost inscris in registrul agricol, fiind ocupat abuziv de către „ antecesorii faptici" ai numiților M. V. si M. A. si ca coproprietarii tabulari din c.f. nr.987 Cluj au moștenitori cunoscuți, in speța intervenientul, cu care mama reclamantului M. A. s-a judecat si in dosarul civil nr._/211/2007 al Judecătoriei Cluj-N. pretinzând dobândirea prin uzucapiune a aceleiași suprafețe de teren de 450 mp din litigiul de fata, acțiune respinsa irevocabil asa dupa cum rezulta din hotărârile judecătorești atașate.
Întrucât s-a invocat in dosarul nr._/211/2007 chiar de către mama reclamantului din prezenta cauza uzucapiunea, ca modalitate de drept comun de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu este evident ca implicit este exclusa, in ceea ce privește situația juridica a acestui teren, incidența legilor speciale pe care reclamantul si-a intemeiat acțiunea de fata intrucat terenul in suprafața totala de 799 mp nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, nefiind introdus niciodată in CAP, iar terenul nu a fost preluat de către Stat in perioada 1945-1989, fiind folosit si deținut de către antecesorii săi pana la data decesului acestora si fiind, așadar, supus regimului juridic de drept comun in privința dobândirii si transmiterii dreptului de proprietate.
Recurentul consideră că în speța nu are nici o valoare juridica in privința statuarii instanței de fond in primul ciclul procesual sau adresa depusa la dosar in rejudecare, in sensul terenul in litigiu a făcut obiectul legii fondului funciar, intrucat aceasta simpla adeverința sau adresa depusa la dosar in rejudecare, nu sunt însoțite de către nici un document justificativ din care sa rezulte realitatea celor arătate.
Adeverința emisa de către primărie sau adresa depusa la dosar in rejudecare au ca singura explicație faptul ca pentru terenul in suprafața de 450 mp in litigiu, numiții M. D. D., M. A., C. L. si M. C., prin cererea nr._/304/2005 din data de 17.11.2005, depusa in baza Legii nr.247/2005 au solicitat reconstituirea reconstituirea dreptului de proprietate.
Insa Legea nr. 18/1991, in art.8-11 si urm, arata in mod clar si neechivoc care sunt terenurile care fac obiectul acesteia, respectiv terenul in discuție sa fi fost introdus in CAP iar la data de 01.01.1990 sa se fi găsit in patrimoniul CAP, nici una dintre condițiile prevăzute de textul legal nefiind îndeplinite in cauza. De asemenea, in speța nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.27, alin.2, indice 1 din Legea nr. 18/1991, modif. prin legea nr.247/2005, intrucat reclamantul sau antecesorii sai nu au avut niciodată si nu au nici in prezent calitatea de proprietari ai terenului in litigiu.
In speța nu au incidența nici dispozițiile art.23 din legea nr.18/1991 invocate de către reclamant in susținerea pretențiilor sale, având in vedere ca in privința terenului nu au incidența legile fondului funciar.
A mai arătat ca susține si își însușește toate apărările făcute de către C. L. de fond funciar Cluj in primul ciclu procesual, atât in fata instanței de fond, cat si in fata instanței de recurs si cuprinse in motivele de recurs. Astfel, reclamantul nu a făcut sub nici o forma dovada faptului ca tatăl sau M. Vaier împreuna cu mama sa M. A. ar fi avut in proprietate terenul in litigiu, acest teren nefiind niciodată introdus in CAP, nu a fost declarat nici in registrul agricol, nu a fost inscris niciodată in cartea funciara in favoarea antecesorilor reclamantului, nefiind prezentata niciodată cererea de înscriere in CAP Cluj cu acest teren. Mai mult, nici vânzătorul de la care reclamantul susține faptul ca tatăl sau ar fi cumpărat terenul aflat in litigiu nu a introdus niciodată terenul respectiv in CAP si nici nu figurează in registrul agricol, nici in cartea funciara, numitul M. A., pretinsul vânzător al terenului, neputând justifica sub nici o forma cum ar fi ajuns sa dobândească in proprietate acest teren.
In ceea ce privește inscrisul sub semnătura privata intitulat „ contract de vanzare-cumparare " in baza căruia reclamantul pretinde ca tatăl sau si mama sa ar fi dobândit posesiunea terenului in litigiu in suprafața de 450 mp de la numiții M. A. si M. M., intelege sa invoce ca o apărare de fond, pe de o parte, nulitatea absoluta a acestuia, pentru lipsa semnăturilor părtilor contractante, in condițiile art.1172 si 1176 C.civ., iar pe de alta parte inopozabilitatea acestuia fata de el, in calitate de moștenitor legal al proprietarilor tabulari de rd.1-2, pentru neindeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art.1182 C.civ.- nedobandirea de data certa a inscrisului care astfel nu poate face credința impotriva terțelor persoane.
De asemenea, precizează că nu cunoaște cine sunt numiții M. A. si M. M., care i-ar fi vandut terenul in litigiu mamei reclamantului si soțului acesteia, aceste persoane nu au dobândit nici un drept de proprietate asupra terenului in litigiu de la antecesorii săi si nici nu s-a făcut nici o dovada a modului cum terenul in litigiu ar fi ajuns in „folosința " numiților M. ulterior decesului celor 2 proprietari tabulari menționați. La fel, nici ceilalți 2 coproprietari tabulari, F. losef si soția născuta Chetan M. nu si-au instrainat niciodată dreptul de proprietate si nici nu au predat posesia si folosința părții lor din terenul in litigiu.
Mai mult, recurentul contestă insasi pretinsa „posesiune si folosința" a terenului in litigiu de către numiții M., intrucat nu exista nici o dovada ca la momentul anului 1967 aceștia ar fi deținut terenul in litigiu, si intrucat in cuprinsul actului nul nu se face oricum nici o alta identificare a terenului cu vecinătăți si datele cadastrale-funciare, este posibil sa fie vorba de orice alt teren de pe Valea Chintaului si nu neapărat despre terenul in litigiu.
În ceea ce privește probatiunea testimoniala administrata in cauza la solicitarea reclamantului, nici aceasta nu este concludenta, fiind irelevanta atâta vreme cat terenul in litigiu nu face obiectul legilor fondului funciar.
Prin întâmpinarea formulată intimații M. A. M., M. D., C. L., M. A., M. D., M. C. au solicitat respingerea recursurilor.
Intimații au arătat, referitor la motivul de recurs prin care se susține că nu au făcut dovada dreptului de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu datele de identificare cuprinse în cererea de chemare în judecată, că recurenta pârâtă se contrazice singură, astfel susține că, în condițiile dreptului comun, convențiile de natura celei pe care au depus-o în proces, dădeau naștere la obligații reciproce de a depune diligente în vederea perfectării contractului de vanzare-cumparare în forma cerută de lege, deci recurenrta recunoaște actul dintre părți și manifestarea de voința a acestora, dar nu recunoaște valabilitatea actului sub aspectul formal prevăzut de lege al încheierii acestuia de la acel moment.
Analizând cu precădere practica judiciara, atat de la vremea respectiva, cat si din prezent, cu trimitere la prevederile art. 1073, 1077, 1295 Codul Civil, este sigur că transferul dreptului de proprietate asupra terenului în cauza, la momentul respectiv, s-ar fi realizat cu respectarea condițiilor extrinseci și intrinseci de validitate ale unui astfel de act, impuse de lege, dacă nu era regimul comunist de la acel moment care dorea o urbanizare generală a populației, după un plan „ diabolic" și care a interzis înstrăinarea de orice terenuri, suprafața de teren revendicată de intimați fiind cuprinsă în planul de sistematizare.
În opinia lor, pentru a combate motivul de recurs al recurentei care contesta practic dreptul lor de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, cred ca este suficienta argumentația instanței de fond cu privire la aceste critici care au fost speculate de recurenta si în fata instanței de fond prin intâmpinare, precum si faptul că pe bună dreptate si cu argumentație legală, instanța de fond face trimitere la rigorile dispozițiilor art. 6 alin (1) din Legea nr. 1/2000, ale art. 8 si 11 din Legea nr. 18/1991, dispoziții legale din care rezultă că dovada proprietății, în materie funciară, se poate face prin orice mijloace de probă, chiar prin declarații de martori, vecini pe toate laturile proprietății revendicate, în cauză toate aceste cerințe fiind respectate.
Consideră că instanța de fond a respectat atat dispozițiile legale cat si probatiunea administrată în cauză, iar din coroborarea probelor si aplicarea corecta a legii, a rezultat temeinicia si legalitatea cererii de chemare în judecată, iar argumentele folosite de recurenta prin recursul declarat nu pot fi primite în sensul temeiului de drept invocat de recurentă ca motiv de recurs si consacrat în prevederile art. 304 pct. (9) C. proc. civ..
Recurenta susține ca antecontractul de vanzare-cumpărare este lovit de nulitate, folosindu-se de aceasta susținere ca o apărare de fond, dar nu solicita anularea acestuia, condiție in care suntem in prezenta unui act valabil, neanulat, iar, pe de altă parte, recurenta face trimitere la dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privind termenul general de prescripție, aspect combătut in mod foarte legal si temeinic de către instanța de fond, care in considerentele hotărârii pronunțate a precizat ca recurenta nu poate invoca astfel de apărări, fiind terț fata de acel contract.
Al doilea motiv de recurs este întemeiat pe faptul că reclamantul M. D., in prezent decedat ar fi putut solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului privind doar cota de ½ parte din terenul obiect al cauzei.
Acest motiv de recurs este neintemeiat prin prisma verificării cuprinsului cererii formulată în temeiul Legii nr. 247/2005, unde numitul M. D. D. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate atat în nume personal cat si în numele mamei sale M. A. si a fraților sai, fiind mandatat verbal de acestia sa depun cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Totodată, este de observat faptul ca după depunerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, prin Adresa nr._/304/21.05.2008 a serviciului Administrativ Fond Funciar si prin adresa nr._/304/23.10.2008 emisă de același serviciu, i s-a adus la cunoștința numitei M. A. faptul ca terenul a fost cooperativizat si i s-a solicitat, tot numitei M. A., să depună acte doveditoare in susținerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, înscrisuri pe care le anexează .
In ceea ce privește dovada dreptului de proprietate, având in vedere ca recurenta prezintă niște argumente neintemeiate, arată ca familia lor a plătit si plătește in continuare impozitul pe teren, exista chitanțele la dosarul cauzei, iar cu privire la faptul că terenul se identifica ., este un aspect de asemenea combătut de expertiza efectuata in cauza si de probele testimoniale.
In ceea ce privește recursul declarat in cauză de intervenientul A. V., raportat la prevederile art. 56 C. proc. civilă, este intemeiat numai in ceea ce privește apărările formulate in cauza de recurenta comisia locala, parte in interesul căreia a intervenit in fata instanței de fond.
Așadar, solicită a se observa ca multe din motivele de recurs ale intervenientul se afla in contradictorialitate cu susținerile comisiei locale, în sensul în care comisia susține ca terenul in litigiu a fost cooperativizat, iar intervenientul susține ca nu a fost cooperativizat, comisia nu susține ca nu au fost administrate toate probele, iar intervenientul susține inversul, ceea ce, raportat la prevederile art. 56 C. proc. civila, face ca aceste motive de recurs sa fie neavenite.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._/304/17.11.2005 la Primăria Cluj-N. reclamantul M. D. D. a solicitat, în calitate de moștenitor al defunctului M. V., alături de moștenitorii M. A., M. D., M. C. și C. L., reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui terenul în suprafață de 450 mp, fără să individualizeze acest teren.
A anexat copia unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 13.07.1967 prin care numitul M. A. a vândut defunctului M. V. imobilul - grădina în suprafață de 450 mp și casa edificată pe teren – situat în Cluj-N., ..86.
Reclamanții au susținut că antecesorul lor a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 450 mp, parte din terenul înscris în CF 987 Cluj, cu nr.topo._, în suprafață de 799 mp.
Conform copiei CF 987 Cluj, proprietari tabulari ai terenului menționat sunt Ș. I. și soția nascută A. C., în cota parte de ½ și F. I. și soția născută C. M., în cota parte de ½.
La solicitarea reclamanților au fost audiați martorii M. A., P. Lucreția, G. A., C. E..
Primul martor, persoana care figurează în calitate de vânzător în contractul menționat mai sus, a declarat că a deținut terenul în litigiu și în 1967 l-a vândut antecesorului reclamanților. Terenul a fost înscris în registrul agricol și a plătit impozit pentru el. Martorul a cumpărat terenul de la o persoană pe nume V. C. pe care l-a văzut numai cu ocazia înstrăinării. A precizat că nu mai deține înscrisul prin care a cumpărat terenul și că actul a fost încheiat cu aproximativ 4-5 ani înainte de a vinde terenul.
Martora P. Lucreția a declarat că s-a mutat pe ., moment în care familia reclamanților locuia pe această stradă. Martora știe că familia reclamantului a cumpărat terenul, fără să poată preciza de la cine.
Din declarația martorilor G. A. și C. E. rezultă că aceștia locuiesc pe ., respectiv 1998 și se învecinează cu terenul reclamanților. Martorii au arătat că pe teren există o cabană pe care o folosesc reclamanții.
Conform dispozițiilor art.6 alin.1 - 1 din Legea nr.1/2000, aplicabile la data formulării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, „(1) L a stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si forestiere, in conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orasenesti, municipale si comisiile judetene, constituite potrivit legii, vor verifica in mod riguros existenta actelor doveditoare prevazute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicata, precum si pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestor acte, tinandu-se seama si de dispozitiile art. 11 alin. (1) si (2) din aceeasi lege.
(1^1) Titlurile de proprietate obtinute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta libera a vechilor amplasamente fac dovada absoluta a proprietatii, obligand comisiile de fond funciar sa procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
(1^2) Consemnarile efectuate intre anii 1945 si 1990 in registrele agricole, cererile de intrare in fostele cooperative agricole de productie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neinsotite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate.
(1^3) In situatia in care nu mai exista inscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate cand aceasta se face pe vechile amplasamente si cand martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
(1^4) Orice proba dovedind dreptul de proprietate al fostilor proprietari poate fi inlaturata numai printr-o proba de aceeasi forta produsa de catre detinatorul actual al terenului sau de catre terti, tagaduind dreptul de proprietate”.
Raportat la starea de fapt descrisă mai sus și ținând cont de aceste dispoziții legale, tribunalul consideră fondate criticile recurenților, în sensul că reclamanții și pârâții M. A., M. C., C. L. nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Astfel, în condițiile în care în CF 987 Cluj imobilul cu nr.topo._ este intabulat în favoarea numiților Ș. I. și soția nascută A. C., în cota parte de ½ și F. I. și soția născută C. M., în cota parte de ½, iar reclamanții au susținut că antecesorul lor a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare, aceștia erau obligați să facă dovada transmiterii dreptului de proprietate de la proprietarii tabulari.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 13.07.1967, tribunalul constată că în calitate de vânzător figurează M. A., fără să existe nici o dovadă a dobândirii de către acesta a dreptului de proprietate de la proprietarii tabulari. Audiat în calitate de martor, M. A. a declarat că a cumpărat terenul de la o persoană pe nume V. C..
În consecință, la dosar nu există dovada unui titlu de proprietate valabil obținut anterior intrării în vigoare a Legii nr.18/1991.
De asemenea, reclamanții nu au fost în măsura să depună la dosar copii ale registrelor agricole, cerere de intrare în CAP sau alte documente existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor
În fine, nici prin probele testimoniale nu s-a făcut dovada transmiterii valabile a dreptului de proprietate în favoarea antecesorului reclamanților, martorii arătând doar că terenul a fost cumpărat de antecesorul reclamanților, fără să știe dacă a fost cumpărat de la proprietarii tabulari.
Tribunalul mai reține că simpla posesie asupra terenului înainte de anul 1990 nu prezintă relevanță pentru dovedirea îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate.
În consecință, reținând că reclamanții și pârâții M. A., M. C., C. L. nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, întrucât nu au dovedit existența acestui drept în patrimoniul antecesorului lor anterior anului 1990, tribunalul reține că nu mai este necesar să analizeze susținerile recurenților privind valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 13.07.1967 și nici cele referitoare la incidența dispozițiilor legilor privind fondul funciar.
Pentru toate motivele expuse mai sus, în baza art.304 pct.9, art.304¹ și art.312 alin.1- 3 C .proc.civ., tribunalul urmează să admită recursurile și să modifice în întregime sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanții M. A. M. și M. D. și va admite cererea de intervenție accesorie formulată de A. V..
În baza art.274 C.proc.civ. intimații reclamanți vor fi obligați să achite recurentului A. V. suma de 400 lei cheltuieli de judecată la fond, reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursurile declarate de pârâta C OMISIA L. DE APLICARE A FONDULUI FUNCIAR CLUJ-N. și de intervenientul A. V. împotriva sentinței civile nr. 9605/17.06.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o modifică în întregime în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții M. A. M. și M. D. și admite cererea de intervenție accesorie formulată de A. V..
Obligă intimații reclamanți să achite recurentului A. V. suma de 400 lei cheltuieli de judecată la fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 d ecembrie 2013 .
PREȘEDINTE, E. L. | JUDECĂTOR, M. O.-S. | JUDECĂTOR, D.-I. T. |
GREFIER, L. C. |
Red. D.T./E.C./ 10.04.2014
Jud. fond: I. A. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 466/2013. Tribunalul CLUJ | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 629/2013.... → |
|---|
