Legea 10/2001. Sentința nr. 424/2013. Tribunalul CLUJ
Comentarii |
|
Sentința nr. 424/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 4639/117/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 424/2013
Ședința publică de la 17 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C.-A. C.
Grefier C.-S. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. G., reclamant M. L. P. MANDATAR L. M. și pe pârât P. MUN.C. N., pârât M. C. N., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 10.09.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
A fost sesizată cu cererea formulată de reclamanții M. G. și M. L. în contradictoriu cu pârâții P. mun.C.-N. și M. C.-N. prin care s-a solicitat anularea Dispoziției primarului municipiului C.-N. nr.2957 din 26 mai 2011 si obligarea acestuia sa propună acordarea masurilor reparatorii in echivalent in conformitate cu Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu privire la imobilul apartament situat in C.-N. ..29, . de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arată faptul că în mod nelegal prin dispoziția primarului municipiului C.-N. nr.2957 din 26 mai 2011, comunicata in data de 30.01.2013, li s-a respins notificarea nr. 144 din 11.02.2002, privind acordarea de despăgubiri pentru apartamentul nr.6, situat pe ..29, înscris in cf nr._ C., nr. topo_/S/VI, motivat de faptul ca nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la masurile reparatorii prevăzute de legea nr. 10/2001.
Arată, în acest sens că, apartamentul susmenționat, a fost proprietatea lor până in anul 1984 când prin decizia nr.244 din 2 iulie 1984 a Consiliului popular al județului C., cota de 1/2 din apartament a fost trecuta in proprietatea statului fără plata, iar prin Decizia nr.305 din 14 septembrie 1984 a Consiliului popular al județului C. s-a trecut in proprietatea statului cota de 1/2 din același apartament, cu plata, unei despăgubiri bănești, de 16.143,50 lei vechi (rol) care este mult mai mica decât valoarea acestuia.
Deși au depus actele in completare in data de 12 ianuarie 2013, deoarece la acest moment au aflat de stadiul de soluționare al cererii lor, întrucât procedura de comunicare a dispoziției nr.2958 (așa cum scrie pe formularul de expediere) nu a fost îndeplinita, pârâtul in mod nejustificat a respins notificarea pe motivul ca nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la masurile reparatorii prevăzute de legea nr.10/2001.
In condițiile în care imobilul în litigiu nu mai poate fi restituit în natura reclamanții arată că sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, cuantumul acestor despăgubiri reprezentând diferența dintre suma încasata cu titlu de despăgubire conform deciziei nr. 305/14.09.1984 emisa de fostul Consiliul Popular C. în baza Decretului nr. 223/1974, actualizata cu coeficientul de actualizare legal si valoarea de piața a locuinței, stabilita conform standardelor internaționale de evaluare.
În drept au fost invocate disp.art.4 al.2, art.23, art.24 și art.26 al.3 din Legea nr.10/2001, art.148, 223 pct.3, art.451 și urm.art.447 cod pr.civilă.
Pârâții P. municipiului C.-N. și M. C.-N. au depus la dosar întâmpinări, prin care au solicită respingerea acțiunii, arătând că reclamanții nu au depus, în termenul legal, acte doveditoare ale dreptului de proprietate.
Pârâtul M. C.-N. a invocat și excepția lipsei calității procesual pasive arătând că raportat la dispozițiile art.26 al.4 coroborat cu art.21 al.4 din Legea nr.10/2001 acordarea măsurilor reparatorii în favoarea persoanelor îndreptățite se dispune prin dispoziția primarului, așa încât M. C.-N. nu are nici o obligație legală față de reclamanți.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Premergător analizării fondului, în conformitate cu disp.art.137 cod pr.civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. C.-N., care urmează a fi respinsă pentru considerentele ce vor fi expuse.
Astfel, calitatea procesuală pasivă constă între identitatea între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Potrivit art.21 al.4 din Legea nr.10/2001 “ In cazul imobilelor detinute de unitatile administrativ-teritoriale restituirea in natura sau prin echivalent catre persoana indreptatita se face prin dispozitia motivata a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucuresti, ori, dupa caz, a presedintelui consiliului judetean”.
Art.26 al.4 din Legea nr.10/2001 prevede că “ In cazul in care dispozitia motivata de solutionare a cererii de restituire in natura este atacata in justitie de persoana indreptatita, in functie de probele de la dosar, entitatea care a emis dispozitia va a dopta o pozitie procesuala raportata la acestea. De asemenea, entitatea care a emis dispozitia va decide, motivat, de la caz la caz, daca va exercita caile de atac prevazute de lege, in cazul solutiilor date de instantele de judecata” .
Stabilirea cadrulu i procesual din perspectiva lipsei legitimării Municipiului C.-N. se face raportat și la pretențiile deduse judecății, în speță fiind contestată o dispoziție emisă de primar.
Reținând, așadar, lipsa calității procesuale pasive a Municipiului C.-N. instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fond, instanța reține că prin Dispoziția nr.2957/26.05.2011 emisă de P. mun.C.-N. a fost respinsă notificarea nr.144/11.02.2002 înregistrată sub nr._/45/08.04.2003 formulată de reclamanți pentru apartamentul nr.6 din imobilul situate în mun.C.-N. ..29, deoarece revendicatorii nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prevăzute de lege, în conformitate cu prevederile art.3 coroborat cu art.23 din Legea nr.10/2001, republicată.
Așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 6,16,18, 28, 38,39, dispoziția contestată a fost comunicată reclamanților la data de 30.01.2013, în raport de care cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.02.2013 este formulată cu respectarea termenului legal de 30 de zile prev. de art.26 al .3 din Legea nr.10/2001.
Reclamanții s-au căsătorit la data de 21.07.1979, fapt constatat din certificatul de căsătorie . nr._ aflat la fila 12 dosar.
Potrivit înscrierilor din cartea funciară nr._ C.-N. asupra apartamentului cu n r.top_/S/VI a fost proprietar reclamantul M. G. în baza titlului de proprietate nr._/15.12.1981.(f.13 dosar).
P. Deciziile nr.244/02.07.1984 și nr.305/14.09.1984 emise în baza Decretului nr.223/1974 imobilul a trecut în proprietatea Statului Român și în administrarea operativă a ICRAL C.-N..La data de 11.07.1984 a fost întocmit și procesul-verbal de preluare.Din despăgubirea de 40.000 lei vechi stabilită de Comisia județeană de evaluare prin procesul-verbal nr.7636/1984 s-a virat suma de 23.856,50 lei în contul CEC Sucursala C. în vederea lichidării creditului, iar diferența de 16.143,50 lei s-au plătit reclamantei M. L..
În atare situație, instanța reține că imobilul revendicat se încadrează în categoria imobilelor prev. la art.2 al.1 lit.h din Legea nr.10/2001 deoarece, chiar dacă autoritatea de stat a emis decizie administrativă și a plătit o sumă de bani cu titlu de preț, statul a preluat imobilul fără titlu valabil, încălcând regimul constituțional al ocrotirii proprietății, prin obligația impusă proprietarului de a înstrăina imobilul către stat.De altfel, txtul art.2 al.1 lit.h din Legea nr.10/2001 nu condiționează caracterul abuziv al preluării de împrejurarea că statul a plătit sau nu o sumă de bani în schimbul imobilului și de valoarea acesteia, astfel că intră în sfera de aplicare a textului și imobilele pentru care s-a plătit o despăgubire rezonabilă.
Față de înscrisurile existente la dosar, instanța apreciază că reclamanții au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite la restituire raportat la dispozițiile art.3 al.1 lit.b din Legea nr.10/2001, în calitate de proprietari ai imobilului la data preluării în mod abuziv a acestuia.
Urmează a se analiza natura măsurilor reparatorii ce pot fi dispuse.
Potrivit art.1 al.1, art.7 și art.9 de esența Legii nr.10/2001 este restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat.
Pe cale de excepție, dacă această măsură nu este posibilă, ori este expres înlăturată de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, sau propunerea de acordare de despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005, atunci când măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
În speță, imobilul este proprietatea tabulară a numiților Guttman A. și soția Guttman J., dobândită în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/1996 încheiat cu . în temeiul dispozițiilor Legii nr.112/1995.
Față de împrejurarea că imobilul nu poate fi restituit în natură, fiind deținut cu titlu de cumpărare de persoane fizice ale căror titluri nu au fost atacate, reclamanții au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent.
La data de 20.05.2013 a intrat în vigoare Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România care la art.4 prevede că dispozițiile acestei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Din această perspectivă solicitarea reclamanților urmează a fi analizată în contextul procedurii reglementate prin dispozițiile Legii nr.165/2013.
Și în accepțiunea Legii nr.165/2013 așa cum reiese din dispozițiile art.1 al.1 și art.2 din lege prioritate are restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist.
Al.2 al art.1 din Legea nr.165/2013 prevede că în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în capitolul III.
Potrivit art.16 din Legea nr.165/2013 punctele se determină conform art.21 al.6 și 7 din lege.
În acest sens, art.21 al.6 din Legea nr.165/2013 prevede că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte.Un punct are valoare de un leu.
La al.7 al. art.21 din Legea nr.165/2013 se arată că numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform al.6 din lege.
Nefiind posibilă restituirea în natură a imobilului și reținând incidența dispozițiilor Legii nr.165/2013, cererea reclamanților de acordarea măsurilor reparatorii în echivalent presupune ca singură variantă compensarea prin puncte.
În virtutea considerentelor de fapt și de drept invocate, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C.-N. și va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M. G. și M. L., formulată în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Se va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M. G. și M. L. în contradictoriu cu pârâtul P. mun. C.-N. și în consecință:
Se va dispune anularea dispoziției de respingere a notificării nr.2957/26.05.2011 emisă deP. mun. C.-N..
Se va constata calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților M. G. și M. L. la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.165/2013 și stabilește dreptul acestora la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte care se determină potrivit art.21 al.6 și 7 din Legea nr.165/2013.
În tem.art.274 cod pr.civilă instanța va obliga pe pârâtul P. mun.C.-N. să plătească reclamanților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C.-N..
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M. G. și M. L., ambii cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat L. M. cu sediul în mun.C.-N. ..17, . formulată în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N. cu sediul în mun.C.-N. Calea Moților nr.1-3, jud.C., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M. G. și M. L. în contradictoriu cu pârâtul P. mun. C.-N. cu sediul în mun.C.-N. Calea Moților nr.1-3, jud.C..
Dispune anularea dispoziției de respingere a notificării nr.2957/26.05.2011 emisă deP. mun. C.-N..
Constată calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților M. G. și M. L. la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.165/2013 și stabilește dreptul acestora la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte care se determină potrivit art.21 al.6 și 7 din Legea nr.165/2013.
Obligă pe pârâtul P. mun.C.-N. să plătească reclamanților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2013.
Președinte, C.-A. C. | ||
Grefier, C.-S. Ș. |
RED./DACT./CC/CȘ
09.12.2013/6ex.
← Fond funciar. Decizia nr. 274/2013. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 201/2013. Tribunalul CLUJ → |
---|