Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 124/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 21245/211/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 124/A/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D.-I. T.
Judecător: M. O.-S.
Grefier: L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra apelului promovat de
apelant . împotriva sentinței civile nr._/07.11.2012, pronunțată în dos._/_ al Judecătoriei Cluj-N., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din data de 07 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând, reține că, prin sentința civilă nr._/07.11.2012, Judecătoria Cluj-N. a respins ca neîntemeiată plângerea petentei .. împotriva Încheierii de respingere nr_ pronunțată de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj-Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj-N. în dosarul nr_/03.09.2012.
Analizând înscrisurile administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
La data de 6 iulie 2012 petenta . a formulat o cerere de înscriere în cartea funciară a modificării de funcțiune actuală a imobilului înscris în cartea funciară nr._-C1U22 în condițiile art. 33 pct.3 din Legea 7/1996, art.914 Cod civil, art.89 pct.5 din Ordinul nr.633/2006, fără necesitatea unei autorizații de construire.
Pentru susținerea acestei cereri petenta a depus un înscris denumit „Act” încheiat în formă autentică notarială prin care în calitate de unic și deplin proprietar al imobilului având ca funcțiune „spațiu tehnic” situat în Cluj-N., ., scara 2, decidea ca de la data acestui act bunul să fie folosit în mod exclusiv ca locuință.
A mai depus o „Documentației tehnică pentru actualizare date a unei unități individuale” întocmită de persoana fizică autorizată de ANCPI B. C., potrivit căreia s-a propus schimbarea categoriei de folosință din spațiu tehnic în suprafață de 50,38 m.p., în scara II demisol, în apartamentul 15 în scara II demisol (fila 26 ).
Totodată, în susținerea cererii petenta a depus expertiza tehnică nr.03/ ianuarie 2012 în care se constata că structura de rezistență a clădirii se prezintă în stare bună, nefiind observate degradări exterioare ale elementelor de construcție. Astfel că, din punct de vedere vizual s-a considerat că „este posibilă realizarea lucrărilor propuse de către proiectant și beneficiar, fără a fi luate măsuri suplimentare. Pentru schimbarea folosinței din destinația de spațiu tehnic în apartament nu sunt necesare lucrări de construire pentru care legea prevede necesitatea obținerii autorizației de construire și nici nu sunt cauzate modificări ale structurii de rezistență existente ale imobilului de locuințe colective”.
Prin Încheierea de respingere nr._/03.09.2012 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj-Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj-N. în dosarul nr._/03.09.2012 a fost respinsă cererea petentei . cu privire la imobilul cu nr. cadastral_-C1-U21, înscris în cartea funciară_-C1-_ Cluj-N. și s-a notat respingerea cererii cu nr. de mai sus, având ca obiect actualizare date a unei unități individuale sub B7 din cartea funciară_-C1-_ Cluj-N..
În motivarea acestei încheieri, registratorul a menționat că prin cerere s-a solicitat modificare funcțiune actuală imobil în condițiile art. 33 din Legea nr.7/1996, art.914 Cod civil, art.89 pct. 5 din ordinul 633/2006 pe baza actului autentificat sub nr.280/25.05.2012 de către BNP Fuchs T. și a documentației cadastrale pentru actualizare date nerecepționată de biroul cadastral. S-a constatat că nu sunt îndeplinite prevederile legale privind rectificarea înscrisurilor de carte funciară - respectiv documentația cadastrală nu a fost recepționată și nu s-a depus un înscris al autorității competente care să certifice schimbarea destinației din spațiu tehnic în locuință. Ca atare, având în vedere prevederile art. 33 alin.1 din Legea nr.7/1996, art. 89 și art. 39 alin.6 din Ordinul nr.633/2006 și art. 49 din Legea nr.7/1996, registratorul a concluzionat că la dosar lipsesc actele justificative ale cererii atât juridice, cât și tehnice, acte necesare conform art. 47 din Legea nr.7/1996.
Împotriva acestei încheieri comunicate la data de 12.07.2012 (f.19) a formulat cerere de reexaminare petenta (f. 13), cererea fiind respinsă prin Încheierea de respingere nr 76555emisă de Oficiul de Cadastru și publicitate Imobiliară Cluj-Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj-N. în dosarul nr_/03.09.2012 (f. 11, 12).
În motivarea acestei încheieri s-a menționat că înscrierile în cartea funciară se fac conform art. 47 din Legea nr.7/1996, cererea fiind însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere. Art. 908 lit. d) cod civil și art. 89 din ordinul nr.633/2006 stabilesc când se face rectificarea întabulării sau înscrierii provizorii și care sunt înscrisurile necesare acesteia. Aceste prevederi legale se coroborează cu prevederile art.39 alin.6 din Ordinul nr.633/2006 potrivit căruia categoria de folosință, destinația și descrierea construcțiilor, se preiau din documentația cadastrală și se înscriu în cartea funciară. Actului depus la dosar îi lipsea consimțământul la rectificarea/modificarea înscrierilor din cartea funciară de către proprietar. S-a concluzionat că la dosar lipseau actele justificative ale cererii-un înscris emis de o autoritate competentă care să ateste schimbarea de destinație a imobilului din spații tehnice în spațiu locativ, precum și o documentație tehnico-cadastrală recepționată care să ateste componența și destinația actuală a imobilului.
Împotriva acestei încheieri de respingere, petenta . a formulat plângere considerând că aceasta este nelegală în condițiile în care în calitate de unic proprietar al imobilului a solicitat modificarea funcțiunii spațiului din „spațiu tehnic” în „spațiu locativ”, și întrucât era vorba numai de o modificare și nu de o rectificare de carte funciară, fără a fi nevoie de lucrări de construire, nu erau necesare autorizație de construire și documentație cadastrală.
Ca natură juridică cererea formulată de către petentă nu constituie o cerere de rectificare a înscrierilor de carte funciară în înțelesul art. 908 Cod civil cum întemeiat a susținut petenta, ci reprezintă o cerere de modificare a descrierii imobilului în sensul art. 914 Cod civil potrivit căruia proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia în condițiile legii și în înțelesul art. 89 alin.5 din Ordinul nr.633/2006 potrivit căruia prin modificare de carte funciară de înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil.
Cât privește susținerea petentei că această cerere de modificare a descrierii imobilului nu necesită întocmirea unei autorizații de construire și concomitent a unei documentații cadastrale, întrucât potrivit anexei 2 din Legea nr.50/1991 republicată privind construcțiile- se produce numai o „schimbare de destinației” fără a fi necesare lucrări de construire, instanța constată că prezentarea petentei își găsește numai parțial suport legislativ.
Preliminar, instanța constată că „spațiul tehnic” deținut de către petenta proprietară face parte din Corpul A, iar pentru acest corp- . care face parte și spațiul tehnic din prezenta cauză, petenta a obținut, potrivit susținerilor sale, o autorizație de construire.
Din prevederile art. 7 alin. 4, 12 și 15 din Legea nr.50/1991 instanța reține că autorizația de construire permite executarea lucrărilor de construire pe baza proiectului tehnic și a detaliilor de execuție, fiind emisă în baza unei documentații complete, iar pentru situația în care apar modificări de temă se solicită (de regulă) o nouă autorizație de construire.
„Modificarea de temă” reprezintă potrivit anexei 2 din Legea nr.50/1991 și art. 66 din Ordinul nt.839/2009 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.50/1991 orice schimbare inițiată de către investitor/proprietar care are în vedere funcțiunile și/sau capacitățile funcționale caracteristice, indicatorii tehnico-economici aprobați, soluțiile spațiale și/sau de amplasament și alte asemenea cerințe, care au fundamentat elaborarea documentației tehnice - D.T., care a stat la baza emiterii autorizației de construire.
Cu toate că cererea petentei de schimbare a destinației nu ar implica prin sine lucrări de construire suplimentare față de autorizația de construire pe care o deține deja, instanța apreciază că acest tip de schimbare de destinație nu presupune că autorizația de construire nu ar fi obligatorie, în condițiile în care petenta urmărește prin concursul OCPI și al instanței să eludeze prevederile autorizației de construire pe care o deține și în baza căreia a construit condominiumul din care face parte spațiul tehnic, spațiu gândit ca o parte integrantă funcțională din întreg blocul de locuințe compus din 10 apartamente cu dependințe.
Instanța a interpretat în acest sens dispozițiile art. 1 alin.4 lit. a³ din Legea nr.50/1991 potrivit căruia prin exceptare de la prevederile alin.2 (autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții) se pot emite autorizații de construire și fără documentația de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate pentru schimbarea folosinței construcțiilor existente, dacă noua folosință corespunde prevederilor regulamentului local de urbanism aferent planului de urbanism general sau planului de urbanism zonal aprobat, în vigoare.
Ca urmare, dispozițiile Legii nr.50/1991 trebuie interpretate unele prin altele și trebuie stabilit scopul urmărit de legiuitor atunci când a prevăzut obligativitatea emiterii unei autorizații de construire.
Este adevărat că proprietarul unui imobil își exercită atributele dreptului de proprietate în mod direct, cu plenitudinea atributelor conferite de art. 555 Cod civil, dar în același timp proprietarul își exercită dreptul de proprietate în anumite limite prevăzute de lege (art. 556 Cod civil).
Ca urmare, în mod corect a fost respinsă cererea petentei de înscriere în cartea funciară a noii funcțiuni stabilite de către proprietar, în condițiile în care lipseau actele justificative ale cererii- fie o autorizație de construire, fie un aviz din partea autorității competente că această autorizație nu este necesară și o documentație cadastrală recepționată, în condițiile în care potrivit art. 39 alin.6 din Ordinul nr.633/2006 în ceea ce privește categoria de folosință, destinația și descrierea construcțiilor, acestea se preiau din documentația cadastrală, iar documentația cadastrală se recepționează (art.26 din Ordinul nr.633/2006 și art. 3 din Ordinul nr.634/2006).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta ., solicitând: admiterea apelului formulat și în consecință modificarea sentinței apelate în sensul admiterii plângerii formulate împotriva încheierii de respingere nr._/2012 pronunțată în dosar nr._/2012 OCPI și pe cale de consecință, admiterea cererii formulate, dispunând modificarea descrierii imobilului înscris în CF_-C1-U21 Cluj, așa cum acest lucru a fost solicitat.
În motivare se arată că iImobilul inscris în CF_-C1-U21 Cluj-N. este o unitate individuală înscrisă ca atare în cartea funciară, construcția fiind înscrisă în sistemul integrat de carte funciară și cadastru, în baza unei documentații cadastrale.
Prin actul autentificat sub nr. 59/31.01.2012 BNP „FUCHS" petenta, în calitate de unică proprietară și în exercitarea acestui drept, a decis ca de la data adoptării actului imobilului să-i fie atribuită o folosință exclusivă de spațiu de locuit.
A depus cerere pentru modificarea descrierii imobilului, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 914 C.civ. Nou. La cererea formulată și înregistrată la OCPI - BCPI a fost anexat în original act autentificat sub nr. 59/31.01.2012, „Documentație tehnică pentru actualizare date a unei unități individuale", documentație întocmită de către expert ANCPI B. A. și expertiza tehnică 03/ianuarie 2012 întocmită de către expert tehnic MLPAT P. V. V., expertiză care arată că destinația actuală nu presupune și nu este condiționată de realizarea de lucrări de construire pentru care este necesară emiterea unei autorizații de construire ori lucrări care pot influența rezistența construcției.
Cererea a fost respinsă, precum a fost respinsă și cererea de reexaminare, astfel încât a formulat plângere
La dosarul cauzei a depus și adresa 5420/10.05.2012 emisă de către ANCPI prin Directorul general, adresă care confirmă împrejurarea că cererea este temeinică și că dată fiind înscrierea construcției în cartea funciară în baza unei documentații cadastrale nu era necesară întocmirea unei noi documentații cadastrale.
Mai trebuie precizat că imobilul a fost realizat în bata Autorizațiilor de Construire emise de către autoritățile competente pentru "locuințe mici D+P+E+M". beneficiarul autorizației fiind apelanta. In cursul anului 2010 imobilul a fost înscris în cartea funciară.
Autorizația de construire a fost pe deplin respectată iar lucrările de construire au fost integral executate.
Potrivit Anexei 2 a Legii 50/1991 "recepția lucrărilor...este actul prin care se certifică finalizarea lucrărilor executate în conformitate cu prevederile proiectului tehnic și cu detaliile de execuție".
Pentru a pronunța hotărârea apelată prima instanța a reținut o situație juridică nereală, greșită, ce nu rezultă din probele administrate. Astfel, instanța nu s-a limitat la a analiza temeinicia și legalitatea soluției cererii de reexaminare și a considerentelor acesteia, prin raportare la plângerea formulată, ci și-a întemeiat hotărârea pe considerente ce nu au fost avute în vedere la respingerea cererii. Așa fiind hotărârea pronunțată de către prima instanță este ab initio nelegală, fiind pronunțată o soluție ce excede limitelor de investire a instanței.
Prima instanță nu are în vedere dispozițiile legale expres invocate de petentă din aceste legi, iar pe de altă parte aplică și interpretează greșit normele reținute în considerente, desocotind ipoteza juridică a textelor la care se face trimitere.
Dispozițiile art. 12 și 15 Legea 50/1991 reținute de prima instanță sunt vădit străine și inutile în soluționarea cauzei.
Este vădit nelegal a considera ca aplicabile dispozițiile art. 2 al 4 lit a 3 pentru că acesta normă juridică reglementează posibilitatea emiterii autorizației în anumite situații speciale, reglementându-se ca excepție posibilitatea de emitere a autorizației " fără documentații de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate.
De asemenea străine de cauză sunt referirile la dispozițiile art. 7 al 4, art. 66 Ordin 839/2009 și Anexa 2 a Legii 50/1991- pct „modificarea de temă", conducând la vădita nelegalitate a hotărârii pronunțată de către prima instanță.
Prima instanță în mod eminamente greșit se raportează și ia în considerare situația unei modificări de temă, cu alte cuvinte ia în considerare situația în care proiectul ce stă la baza emiterii Autorizației de Construire (DTAC) suferă modificări în cursul realizării lucrărilor de construcții.
Ori, în prezenta cauză execuția lucrărilor de construire a fost finalizată, fiind întocmit procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor, certificatul de atestare a construcției, construcția fiind înscrisă în cartea funciară. In aceste condiții nu sunt aplicabile dispozițiile celor două art. 66 Oordin 839/2009 si art. 7 al 15 Legea 50/1991 construcției în speță.
Apelanta a invocat în plângere dispoziții exprese ale legii care însă nu au fost avute în vedere de către prima instanță investită cu soluționarea plângerii.
Practic prima instanță nu a soluționat motivele plângerii și mai mult, a făcut abstracție de dispoziții exprese ale legii, refuzând să aplice aceste dispoziții fără ca însă să aducă argumente în acest sens.
Astfel a invocat că autorizația de construire reprezintă pentru schimbarea de destinație o condiție legală, doar în măsura în care sunt necesare efectuarea de lucrări de construire pentru schimbarea destinației. Că este așa rezultă atât din interpretarea sistematică a art. 3 Legea 50/1991 dar și din prevederile exprese ale:
Anexei nr. 2 a legii 50/1991 - Definirea unor termeni utilizați în cuprinsul legii - „Schimbare de destinație" (pct.30) - "în înțelesul prevederilor art. 3, este necesară emiterea unei autorizații de construire și/sau desființare, după caz, numai în situația în care pentru realizarea schimbării de destinație a spațiilor sunt necesare lucrări de construcții pentru care legea prevede emiterea unei autorizații de construire"
art. 18 al. 3 Ordin Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței 839/2009 de aprobare a Normelor de aplicare a legii 50/1991 - Lucrări care se exceptează de la autorizare -"în înțelesul prevederilor art. 3 alin. 1 Ut. a) din Lege, dacă în vederea schimbării destinației unor spații interioare existente astfel cum este definită în anexa nr. 2 la Lege, nu se realizează lucrări de construcții pentru care legea prevede emiterea unei autorizații de construire, nu este necesară emiterea acestui act"
Apoi, deși prima instanță afirmă intenta de eludare a legii, nu consideră necesar a indica normele legale care ar fi încălcate.
In al doilea rând, instanța se află într-o gravă eroare de fapt și de drept. Autorizația de construire este un act juridic ce și-a epuizat efectele juridice prin executarea integrală a lucrărilor de construcție precum și prin eliberarea procesului verbal de recepție, a certificatului de atestare a edificării construcției și înscrierea imobilului în cartea funciară. Ca atare nu pot fi eludate prevederile unui act ce nu mai produce la prezentul moment efecte juridice.
In aceeași modalitate, profund eronată, prima instanță nu remarcă că imobilul este o unitate individuală înscrisă ca atare în cartea funciară, împrejurare care infirmă total reținerea instanței - „spațiu gândit ca o parte integrantă funcțională din întreg blocul de locuințe"
Așa cum a reținut înalta Curte de Casație și Justiție "judecătorul tranșează litigii prin aplicarea normei de drept incidente, nefiindu-i permis să statueze pe cale de norme generale și reglementare, pentru că altminteri înseamnă că ia locul puterii legiuitoare" (COJ dec. civ. 1832/2011)
In realitate prin admiterea cererii formulate nu ar fi încălcate dispozițiile legale, pentru schimbarea de destinație în concret nu este necesară o autorizație de construire, astfel încât în concret acesta schimbare nu poate fi calificată ca încălcând legea 50/1991.
Chiar dacă instanța poate păși la interpretarea legii, ori poate proceda chiar la completarea acesteia când există lacune, totuși acesta nu poate modifica o lege în vigoare și nu poate pronunța o hotărâre în contra unor dispoziții legale exprese.
In prezentul caz este vorba de edificarea imobilului în strictă concordanță cu autorizația de construire eliberată în acest scop, cu materialele și finisajele prevăzute în proiect. Modificarea de folosință și destinație a unor spații situate la demisol nu este supusă autorizării atâta vreme cât nu se este necesară realizarea de lucrări de construire în acest sens. Caracteristicile acestor spații permit folosirea lor ca spații de locuit fără nicio modificare doar în acord cu voința proprietarului ca expresie a plenitudinii dreptului de proprietate. Este vorba de un imobil individual, proprietate exclusivă și nu proprietate indiviză iar potrivit art. 914 C.civ. "proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia".
Prima instanță a reținut că se impune respingerea reținând ca pentru o astfel de operațiune este necesara "întocmirea unei documentații cadastrale, ori cată vreme documentația nu a fost întocmită, nu ar fi îndeplinita o condiție de temeinicie a cererii.
Prin esența ei, operațiunea de modificare presupune ca înscrierea inițiala a fost deja efectuată, impunându-se modificarea ei intrucat mențiunile inițiale nu mai corespund situației actuale
Asa cum rezulta din adresa ANCPI nr. 5420/10.05.2012, operațiunea de înscriere a schimbării destinației se efectuează in baza documentației cadastrale, exclusiv in situația in care construcția nu este deja inscrisa in cartea funciara in baza unei documentații cadastrale.
In cazul in care construcția este inscrisa in sistemul integrat de cadastru si carte funciara in baza unei documentații cadastrale, fiind inclusa in baza de date grafica -cum este cazul si in speța de fata, „se va intocmi de către compartimentul de cadastru al biroului teritorial fisierul.cpxml in care este evidențiata schimbarea destinației."
Folosința stabilita pentru imobilul în cauză, ca unic proprietar, în exercitarea atributului de folosință, nu este supusă niciunei condiții prealabile, iar apelanta este în drept a cere modificarea mențiunilor de carte funciară, pentru ca acesta să reflecte realitatea de fapt. Apoi este de subliniat că, art. 888 C.civ. prevede înscrierea în cartea funciară în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătorești, a certificatului de moștenitor ori în baza actului administrativ în cazurile prevăzute de lege. Ori, apelanta a solicitat înscrierea și a anexat documentației înscrisul autentic, acesta fiind temeiul și nu actul administrativ, iar actul administrativ se poate constitui în temei al înscrierii doar când legea prevede.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 295-297 c.pr.civ., tribunalul reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Pentru început, se reține că prima instanța nu este legată de întemeierea în drept a cererii astfel cum aceasta a fost făcută de către reclamant, și ca atare, indiferent de indicarea în drept a temeiului acțiunii, instanța poate aplica situației deduse judecății în cauză normele pe care le apreciază aplicabile în cauză.
Prin urmare, chiar dacă petenta a indicat anumite texte legale iar instanța s-a raportat la alte temeiuri de drept în susținerea soluției de respingere, apreciind că acestea din urmă au aplicabilitate în cauză, nu se poate reține o nelegalitate a hotărârii din acest punct de vedere.
Apelanta . este proprietara imobilului înscris în cartea funciară nr._-C1-U21 reprezentând scara II, demisol spațiu tehnic 2 compus din 3 spații tehnice cu suprafață utilă de 50,38 mp, teren atribuit în proprietate de 40,55/593 parte și părți indivize comune 6,84/100.
Prin actul autentificat la BNPA “Fuchs” în data de 31.01.2012 petenta, în baza prevederilor art. 1324 și 1325 NCC raportat la art. 1169 NCC, în calitate de unic și deplin proprietar al imobilului înscris în cartea funciară nr._-C1-U21 Cluj, constând în “spațiu tehnic” a decis ca de la data acestui act, bunul să fie folosit în mod exclusiv ca locuință. Pentru acest spațiu petenta a solicitat prin cererea înregistrată sub nr._/06.07.2012 la OCPI Cluj, schimbarea destinației spațiului în aceea de locuință, anexand raport de expertiză tehnică, declarații vecini, declarație autentică nr.59/31.01.2012 emisă de BNP Fuchs, declarația autentificată sub nr.280/24.05.2012 de bNP Fuchs adresa nr.5420/10.05.2012 a ANCPI.
Prin încheierea de respingere nr._/12.07.2012 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj-Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj-N. a fost respinsă cererea apelantei . cu privire la imobilul cu nr. cadastral_-C1-U21, înscris în cartea funciară_-C1-_ Cluj-N. și s-a notat respingerea cererii cu nr. de mai sus, având ca obiect actualizare date a unei unități individuale sub B7 din cartea funciară_-C1-_ Cluj-N... Ulterior, cererea de reexaminare împotriva acestei încheieri a fost respinsă prin încheierea de respingere nr._/30.08.2012 . În motivare, în esență, a fost reținută incidența prevederilor art. 914 Cod Civil, art. 89,39 din Ordinul nr. 633/2006.S-a mai reținut că operațiunea de schimbare a categoriei de folosință sau destinației imobilului pentru imobilele înregistrate în sistem informatic de cadastru și de carte funciară se efectuează la cererea proprietarului, în baza unei adeverințe eliberate de primăria unității administrativ teritoriale pe raza căruia este situat imobilul, cu privire la schimbarea destinației imobilului, prin care autoritatea competentă, primăria, stabilește dacă este cazul sau nu emiterea unei autorizații în acest sens și certifică dacă sunt sau nu respectate PUG-ul sau PUZ-ul aprobat, conform prevederilor legale în vigoare.
Sub acest aspect, tribunalul reține că potrivit art. 31 Legea nr. 350/2001 certificatul de urbanism cuprinde între altele b) regimul economic al imobilului – folosința actuală, destinații admise sau neadmise, stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă, reglementări fiscale specifice localității sau zonei.
Apoi, în sensul Legii 350/2001, coeficientul de utilizare a terenului (CUT) reprezintă raportul dintre suprafața construită desfășurată (suprafața
desfășurată a tuturor planșeelor) și suprafața parcelei. Nu se iau în calculul suprafeței construite desfășurate: suprafața subsolurilor cu înălțimea liberă de până la 1,80 m, suprafața subsolurilor cu destinație strictă pentru gararea autovehiculelor, spațiile tehnice sau spațiile destinate protecției civile, suprafața balcoanelor, logiilor, teraselor deschise și neacoperite, teraselor și copertinelor necirculabile, precum și a podurilor neamenajabile, aleile de acces pietonal/carosabil din incintă, scările exterioare,
Transformând însă spațiile tehnice în locuințe, acestea sunt necesare a fi luate în considerare la stabilirea CUT, care astfel este posibil să depășească mărimea acestui indice urbanistic pentru zona respectivă.
În speță, apelanta a edificat un imobil cu mai multe apartamente, prevăzut, potrivit documentației, cu spații tehnice la demisolul imobilului.
Aceste spații tehnice nu sunt luate în considerare la stabilirea coeficientului de utilizare a terenului,indice urbanistic în funcție de care se calculează suprafața desfășurată a construcției în raport cu întinderea parcelei de teren pe care se construiește.
Pe de altă parte, apelanta susține că spațiul, a cărui schimbare de destinație o solicită, nu mai necesită efectuarea vreunei lucrări de construcție, în fapt destinația actuală a acestuia fiind de apartament. Astfel, susține petenta că nu are nevoie de nicio documentație în plus față de cele depuse deja la dosar, petitul de schimbare a destinației impunându-se a fi admis.
Această înseamnă însă că, deși inițial blocul de locuințe a fost prevăzut în proiect cu cate un spațiu tehnic la demisolul fiecărei scări, aceste spatii au fost realizate încă început ca apartamente, așadar cu nerespectarea autorizatiei de construire, fie au fost modificate ca atare ulterior, în lipsa unei autorizații în acest sens.. Așa se explică neconcordanța, sub aspectul destinației spațiilor, între înscrierea din CF- făcută pe baza autorizației de construire-,a documentației cadastrale și a procesului-verbal de terminare a lucrărilor și susținerea petentei că pentru schimbarea de destinație în speță nu sunt necesare lucrări de construire .
Ca atare, împrejurarea că în realitate, lucrările de compartimentare și branșare au fost deja executate neautorizat și că în prezent, spațiul funcționează ca și locuință, nu este relevant în cauză din perspectiva operațiunii de schimbare a destinației spațiului întrucat nu se poate ca pe cale ocolită, cu concursul instanței de judecată, să se ajungă la încălcarea dispozițiilor autorizațiilor de construire și a documentelor de urbanism, prin transformarea ulterioară pe cale civilă a spațiilor tehnice în spații de locuit..
În plus, se reține că pe calea procedurii de autorizare se verifică dacă într-adevăr, spațiul tehnic îndeplinește condițiile legale cerute pentru schimbarea destinației în locuință, atât în fapt cât și din punctul de vedere al reglementărilor urbanistice și al respectării indicilor urbanistici.
Contrar susținerilor apelantei, se apreciază că în mod corect prima instanță a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 2 alin.4 lit. a³ din Legea nr.50/1991 potrivit căruia, prin exceptare de la prevederile alin.2 (autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții) se pot emite autorizații de construire și fără documentația de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate pentru schimbarea folosinței construcțiilor existente, dacă noua folosință corespunde prevederilor regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic general - PUG sau planului urbanistic zonal - PUZ, aprobat, în vigoare.
Aceste prevederi legale, se completează cu principiul conform căruia proprietarul își exercită dreptul de proprietate în anumite limite prevăzute de lege (art. 556 Cod civil) și, prin urmare, nu contravine prevederilor art. 555 Cod civil. Ca atare înscrisul intitulat „act”, autentificat sub nr. 59/31.01.2012 de către BNPA „Fuchs”, nu poate suplini condițiile prevăzute de lege.
Pe de altă parte, nu pot fi reținute susținerile petentei referitoare la prevederile pct. 30 din anexa nr. 2 din Legea nr. 50/1991 care definesc noțiunea de schimbare de destinației, întrucat acesta nu înlătură textele legale mai sus expuse, ci le completează, fie și numai pentru faptul că inexistența unor lucrări de construire nu atrage după sine, în mod automat, îndeplinirea tuturor celorlalte condiții prevăzute de lege.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 296 c.pr.civ., tribunalul urmează a respinge ca nefondat apelul declarat și pe cale de consecință va menține ca temeinică și legală sentința atacată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de petenta . împotriva sentinței civile nr._/07.11.2012, pronunțată în dos._/_ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Martie 2013.
Președinte, D.-I. T. | Judecător, M. O.-S. | |
Grefier, L. M. |
L.M. 15 Martie 2013
Red./Dact. M.O:S./L.M.-12.04.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1256/2013. Tribunalul CLUJ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 659/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
