Pretenţii. Decizia nr. 226/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 11493/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 226/R/2013
Ședința publică din 27 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-S. S.
JUDECĂTOR: D. T.
JUDECĂTOR: V. G.
GREFIER: C.-S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul S. A. S., împotriva Sentinței civile nr._/08.11.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimat E.ON E. România SA, cu sediul procesual ales la . România SA Regiunea Nord Cluj, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:
- recurent Pârât - S. A. S. personal
Lipsă fiind:
- intimat Reclamant - E.ON E. Romania SA, cu sediul procesual ales la . România SA Regiunea Nord Cluj
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că în prezenta cauză a fost declarat apel, apel formulat în termen.
Instanța, invocă din oficiu, în temeiul dispozițiilor art.137 raportat la art.159 alin.1 pct.2 și at.158 alin.3 Cod de procedură civilă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, Secția Civilă, având în vedere faptul că pretențiile derivă dintr-un contract de furnizare a gazului metan.
Recurentul arată că nu-și poate preciza poziția procesuală față de excepția invocată.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
TRIBUNALUL
Reține că prin Sentinței civile nr._/08.11.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. s-a admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamanta . România SA în contradictoriu cu pârâtul S. A. S. și în consecință: a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei 2479,46 lei, reprezentând contravaloare gaze naturale.
S-ai respins pretențiile constând în obligarea pârâtului la plata de penalități de întârziere
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în suma de 220 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Contractul depus la dosar, prin care reclamanta, în calitate de vânzător, se obliga să furnizeze gaze naturale în beneficiul pârâtului, în calitate de cumpărător-consumator nu este semnat de către partea pârâtă. Potrivit prevederilor contractului, consumatorul are obligația să achite integral și la termen facturile emise de furnizor, neachitarea facturii la termen atrage după sine penalități de întârziere.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, facturi fiscale și anexe la penalități la facturi fiscale, prima instanță a constatat că reclamanta și-a îndeplinit obligația de furnizare a gazelor naturale, a facturat consumul și penalitățile de întârziere. Reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii de conciliere directă, în condițiile prevăzute de art. 7201 și urm. C. Proc. Civ., fără ca acest demers să aibă vreun rezultat. În speță, pârâtul, legal citat, nu a făcut dovada că a efectuat vreo plată în contul reclamantei pentru facturile emise deși a beneficiat de serviciile reclamantei. Achitarea sumei de 900 de lei nu a fost probată în vreun fel de către pârât și nici convenția dintre părți cu privire la plata de 300 lei lunar.
Pentru motivele de mai sus, instanța a constatat că reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtului. Văzând dispozițiile art. 969 alin. 1 C.civ., care consacră principiul forței obligatorii a contractului pentru părțile contractante, instanța a apreciat că reclamanta și-a îndeplinit întocmai obligația de furnizare a gazelor naturale, în schimb pârâtul nu și-a executat obligația de a plăti contravaloarea acestora. Cât privește debitul accesoriu - penalități de întârziere-instanța a reținut că acesta nu reprezintă o creanță certă, lichida și exigibilă.
In condițiile în care operațiunile comerciale dintre părți s-au desfășurat în baza unui contract în formă simplificată, simpla mențiune pe facturi a unor penalități de întârziere nu poate fi asimilată unei clauze penale din perspectiva principiului forței obligatorii a contractului (art. 969 C. Civ), dat fiind că este vorba de un act unilateral de voință al creditorului, neasumat de către debitor. Așa cum s-a arătat și în practica Înaltei Curți de Casație si Justiție, acceptarea la plată a acestor facturi nu echivalează cu acordul celeilalte părți cu privire la pretinsele penalități de întârziere.
Ca urmare acest capăt de cerere va fi respins ca neîntemeiat. Văzând disp. art. 274 Cod procedură civilă și raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, paratul a fost obligat să plătească reclamantei și cheltuieli de judecată in suma de 220 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul S. A. Ș..
În motivarea cererii a arătat pârâtul recurent că a fost somat de Agenția de colectare a creanțelor pe cale amiabila, Coface România pentru eșalonarea plaților datorate la E.ON E. România, fata de care și-a luat angajamentul de a achita datoria in rate de 300 lei lunar, pana la achitarea integrala a datoriei plus penalitățile cuvenite. A achitat lunar suma convenita (conform chitanțelor anexa) suma totala fiind de 4085,68 lei, ultima rata fiind achitata la data 2.11.2012, in suma de 260 lei, comunicata telefonic (0265-_) de către operatorul de serviciu, suma conținând plata datoriei si penalitățile cuvenite.
In urma înțelegerii cu Agenția de colectare a creanțelor Coface România, și-a respectat obligația, achitând lunar suma convenita si nu vad datorita cărui motiv a fost chemat in instanța, fapt pentru care solicită instanței scutirea de plata cheltuielilor de judecata, procesul fiind pornit in ciuda faptului ca și-a respectat angajamentul.
La termenul de judecată din data de 27 februarie 2013, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, Secția Civilă, având în vedere faptul că pretențiile derivă dintr-un contract de furnizare a gazului metan.
Analizând excepția necompetenței materiale invocate, tribunalul reține că este întemeiată și urmează să fie admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale, precum si, in raport cu natura si numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj în prezent Tribunalul Specializat, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială. În prezent, deși persoanele care desfășoară asemenea activități se numesc profesioniști, sub aspectul competenței situația a rămas neschimbată în condițiile existenței și menținerii la nivelul Județului Cluj a unui Tribunal Specializat.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj-Secția civilă și va declina competența de soluționare a recursului declarat, de S. A. S., împotriva Sentinței civile nr._/08.11.2012 pronunțată în dosar civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N. în favoarea în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj-Secția civilă.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de S. A. Ș., împotriva Sentinței civile nr._/08.11.2012 pronunțată în dosar civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N. în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2013.
Președinte, A.-S. S. | Judecător, D. T. | Judecător, V. G. |
Grefier, C.-S. Ș. |
Red.dact.S.S./C.Ț.
2 ex/5.03.2013
Jud.fond.D. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 403/2013. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 12/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
