Pretenţii. Încheierea nr. 507/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 507/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 722/242/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR.507/R/2013
Ședința publică de la 08 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. R. G.
Judecător O.-C. T.
Judecător A.-F. D.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenții D. V., D. V. și D. L. împotriva sentinței civile nr. 1292/2012 din 18.10.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, privind și pe intimat S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., intimat I. M. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că la data de 29.04.2013 s-a depus la dosar prin registratură din partea intimatului S.C. O. V. Insurance Group S.A. întâmpinare, iar la data de 30.04.2013 s-a depus la dosar prin registratură din partea intimatului și I. M. M. întâmpinare și concluzii scrise.
Se constată că la data de 07.05.2013 s-a depus la dosar prin registratură din partea intimatului I. M. M. o cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
TRIBUNALUL
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.1292/18 Octombrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Huedin, a fost respinsă cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanții D. V., D. V., D. Lucreția, în contradictoriu cu pârâții S.C. O. V. Insurance Group S.A. (fostă B.C.R. Asigurări V. Insurance Group S.A.) și I. M. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin Sentința penală nr.191/06 Noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul penal nr._ s-a dispus condamnarea inculpatului I. M.-M., la pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, sporită cu 3 luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă a părților vătămate I. C.-E., T. M.-C., D. V., D. V., D. Lucreția.
Totodată, în ceea ce îi privește pe reclamanții din prezenta cauză - D. V., D. V., D. Lucreția, a fost obligat inculpatul – pârâtul I. M.-M. în prezenta cauză la plata sumei de 3.500 Euro cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă D. V., 3.500 Euro cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă D. V. și 5.500 Euro cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă D. Lucreția, fiind respinse celelalte pretenții civile formulate în cauză. În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul și la plata sumei de 747 Euro și 1735,5 lei către părțile vătămate D. V., D. V. și D. Lucreția cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale.
Sentința pronunțată a fost opozabilă asigurătorului ..
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut de instanța penală că la data de 22.12.2005 în timp ce conducea autoturismul marca Subaru cu nr. de înmatriculare B-_-07 pe DN-1 E 60 din direcția Cluj-N. spre Oradea, inculpatul I. M. M. a ajuns în dreptul restaurantului Perla Ardealului situat pe raza comunei C., jud. Cluj, pe un sector de drum drept unde a observat că un alt autovehicul efectua o manevră de intrare într-o parcare virând spre stânga. Întrucât inculpatul circula cu viteză pe acel sector de drum și dorind să nu reducă viteza și să nu se intersecteze cu celalalt autovehicul a pătruns pe contrasens fără o prealabilă asigurare neobservând ca în spatele transporterului se găsea în deplasare autoturismul VW și a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca VW Sharan cu nr. de înmatriculare CV -259-GF, care se deplasa regulamentar pe sensul opus, autoturism ce era condus de partea vătămată D. V.. În urma accidentului de circulație a rezultat avarierea celor două autoturisme și vătămarea corporală a părților vătămate D. V., D. V. și D. L., aflați în autoturismul VW Sharan, precum și a părților vătămate I. C.-E. și T. M.-C., aflați în autoturismul marca Subaru, persoane ce au avut nevoie de intervenție medicală de urgență. Părțile vătămate D. V., D. V. au suferit leziuni corporale care au necesitat 34-35 zile de îngrijiri medicale, iar D. L. a avut nevoie de îngrijiri medicale de 54-55 zile, așa cum a rezultat de certificatele medico-legale ale Serviciului județean de medicină legală Bistrița Năsăud.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, instanța penală a apreciat că pretențiile civile formulate de pârțile civile D. V., D. V. și D. Lucreția au fost dovedite doar parțial. Astfel sumele de cate 1.500 Euro reprezentând despăgubiri materiale solicitate de părțile vătămate D. V., D. L. și 1.800 Euro de către partea vătămata D. V. nu au fost dovedite. Nedovedită a rămas și pretenția legată de plata sumei de 33.000 Euro sau echivalentul în lei a acestei sume de bani, reprezentând contravaloarea autoturismului marca VW Sharan distrus în accident. Afirmația părții civile D. Lucreția în sensul că în anul 2005 s-a achitat pe autoturism 33.000 euro, însă factura și celelalte acte au fost distruse trebuie privite cu rezervă. În orice caz, fiind așa cum susțin părțile civile, un autoturism cumpărat ’’ la prima mână și cu numerar’’, sarcina probei le revenea. Instanța a considerat că daunele morale solicitate de cele trei părți civile sunt admisibile, însă doar în parte, fiind cert că părțile civile au fost traumatizate de accidentul rutier, fiind și spitalizate, astfel că se impune compensarea suferinței fizice și psihice avute de părțile civile.
Prin Decizia penală nr.294/27.09.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul I. M. M., părțile civile D. V., D. V. și D. Lucreția și . Insurance Group SA împotriva sentinței penale nr.191/06.11.2009 a Judecătoriei Huedin.
Cu privire la latura civilă s-a reținut de instanța de apel că părțile vătămate D. V., D. V. și D. Lucreția s-au constituit părți civile în cauză și au pretins obligarea inculpatului la plata unor daune materiale în sumă de 1800 euro în favoarea părții vătămate D. V. și câte 1500 euro în favoarea părților civile D. V. și D. Lucreția, a unor daune morale în sumă de câte_ euro și la plata contravalorii autoturismului marca WV Sharan distrus în accident, respectiv_ euro. Soluția instanței de fond a fost apreciată ca întemeiată în privința despăgubirilor pretinse referitoare la contravaloarea autoturismului distrus în accident, nefiind depuse nici un fel de acte doveditoare.
Prin Decizia penală nr.124/02.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost admis recursul declarat de inculpatul I. M. M. împotriva deciziei penale nr.294/A/2010 a Tribunalului Cluj, care a fost casată împreună cu sentința penală nr. 191/2009 a Judecătoriei Huedin.
În baza art.11 pct.2 lit. b rap. la art.10 lit. h C. p. p. și art. 13 C. p. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului recurent pentru comiterea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev și ped. de art. 184 alin. 2, 4 C. p. (părți vătămate I. C. E. și T. M.-C.) și a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1, 3 C. p. (părți vătămate D. V., D. V., D. Lucreția), ca urmare a împăcării părților.
S-a constatat stinsă acțiunea civilă promovată în cauză de părțile civile D. V., D. V. și D. Lucreția.
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată la data de 30 Mai 2012 reclamanții au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumelor rezultate din sentința penală nr. 191/06.11.2009 în cuantum de 12.500 Euro reprezentând despăgubiri civile și morale; la contravaloarea autoturismului VW Sharan distrus în accident, în cuantum de 25.000 Euro, precum și dobânda legală calculată la sumele menționate în sentință.
Un prim aspect ce trebuia menționat este acela că Sentința penală nr. 191/06 Noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul penal nr._ de care s-au prevalat reclamanții a fost casată în totalitate prin Decizia penală nr.124/02.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
Pe de altă parte, cu sumele de bani de 12.500 Euro reprezentând despăgubiri civile și morale și contravaloarea autoturismului VW Sharan distrus în accident, în cuantum de 25.000 Euro, reclamanții din prezenta cauză s-au constituit părți civile în procesul penal.
Instanța a reținut că potrivit art. 132 alin.1 C. penal împăcarea părților în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală și stinge și acțiunea civilă.
De altfel, în chiar dispozitivul Deciziei penale nr.124/02.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a menționat expres că se constată stinsă acțiunea civilă promovată în cauză de părțile civile D. V., D. V. și D. Lucreția, astfel că reclamanții nu mai pot porni o acțiune civilă în pretenții rezultând din infracțiune, într-un alt proces civil.
Potrivit dispozițiilor art.19 alin.1 Cod procedură penală „persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiune”.
Or, așa cum s-a menținut, reclamanții s-au constituit parte civilă în procesul penal cu toate sumele de bani pretinse în prezenta cauză, astfel că dispozițiile art.19 Cod procedură penală nu sunt incidente în cauză.
Instanța a apreciat, de asemenea, că în speță nu există niciunul din cazurile speciale de rezolvare a acțiunii civile prevăzute de art.20 Cod procedură penală.
Nu în ultimul rând s-a avut în vedere că potrivit art.129 Cod procedură civilă, rolul activ al judecătorului se referă la intervenția acestuia în legătură cu starea de fapt și motivarea în drept a cererii, putând să ceară explicații și să pună în discuția părților orice împrejurare de fapt sau de drept cu privire la cele invocate în susținerea pretențiilor și a apărărilor. Potrivit alin. 6 al aceluiași articol judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Reclamanții au beneficiat de asistența unui avocat, persoană calificată juridic, au fost puse de instanță în discuție toate aspectele legate de cadrul procesual, temeiurile de fapt și de drept al cererii de chemare în judecată, însă rolul activ al judecătorului nu presupune a da indicații părților cu privire la cererile ce trebuie formulate.
Reclamanții, în susținerea temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, s-au prevalat de dispozițiile art.46 din Ordinul nr.11/2007 al CSA pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, dispozițiile legale invocate fiind însă abrogate prin art. 1 din Ordinul nr. 8/2008 al CSA.
În consecință, având în vedere starea de fapt reținută și dispozițiile legale apreciate ca fiind incidente în cauză, instanța a respins cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanți.
Împotriva Sentinței civile nr.1292/18 Octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Huedin, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții D. V., D. V. și D. Lucreția (f.3-4), prin care au solicitat admiterea recursului, desființarea în întregime a sentinței civile atacate și, în consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată și onorariu de avocat, la ambele instanțe.
În motivare au arătat că în speță se aplică un caz special, prevăzut de art.20 alin.1 Cod procedură penală, în sensul că prin procesul penal nu a fost soluționată acțiunea civilă decât parțial.
Instanța de fond nu a judecat fondul cauzei și nu a motivat respingerea cererii, ceea ce se poate deduce din dispozitivul sentinței.
Mai mult, împăcarea efectivă din recurs a fost numai între inculpat și părțile vătămate, fără să aibă nici o legătură cu asigurătorul, care rămâne să răspundă în continuare pentru riscul asigurat, potrivit contractului de asigurare, întrucât nu au obținut nici acum despăgubirile datorate, pentru mașina avariată în totalitate.
De asemenea, nu există nici o reglementare legală prin care să se stabilească faptul că împăcarea părților din procesul penal, stinge acțiunea în despăgubiri față de asigurătorul care, de bunăvoie ar fi trebuit să-și execute obligația de plată a sumei pentru autoturismul avariat, firma de asigurări neavând nici calitatea de inculpat, nici de parte vătămată în procesul penal.
În urma procesului penal, nu au obținut decât parțial sumele pretinse ca despăgubiri, acestea fiind menținute ca și cuantum, în același mod, de către instanța de apel și chiar dacă acele două hotărâri au fost casate în recurs, constatându-se împăcarea părților, acțiunea civilă era rezolvată la acel moment numai în parte și nicidecum nu poate fi considerată stinsă față de asigurător.
Potrivit legii asigurării, raporturile juridice dintre ei și asigurator sunt reglementate în cadrul contractului de asigurare, aici existând drepturi și obligații de ambele părți, numai activarea contractului realizându-se la momentul producerii riscului asigurat, obligațiile asigurătorului nedecurgând direct din evenimentul rutier, ci din contractul de asigurare.
Pentru toate aceste considerente, au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris.
Totodată, au solicitat judecarea cauzei și în condițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S.C. O. V. Insurance Group S.A. (f.13-16), a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
În motivare a învederat faptul că a solicitat instanței să constate că procesul penal a fost stins prin împăcarea părților vătămate/civile, reclamanții cu inculpatul I. M. M., fapt reținut în mod corectă de către instanța de fond.
Acum reclamanții au înțeles să recureze sentința pe motive total neîntemeiate, însă cu recunoașterea faptului că în virtutea prevederilor art.132 Cod penal, „Împăcarea părților în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală și stinge și acțiunea civilă. Împăcarea este personală și produce efecte numai dacă intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, împăcarea se face numai de reprezentanții lor legali. Cei cu capacitate de exercițiu restrânsă, se pot împăca cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege. Împăcarea produce efecte și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu”.
În ceea ce privește motivul de recurs cu privire la care recurenții consideră că instanța de fond nu ar fi calificat sumele solicitate de aceștia, solicită ca instanța de recurs să constate faptul că această calificare este numai în sarcina reclamanților, în nici un caz nefiind apanajul instanței de judecată să califice natura juridică a sumelor pe care reclamanții le solicită.
În ceea ce privește motivul de recurs cu privire la care recurenții susțin că împăcarea dintre ei și inculpat nu ar avea nici o înrăurire asupra răspunderii S.C. O. V. Insurance Group S.A., în calitate de asigurator, solicită de asemenea instanței de recurs respingerea acestui motiv ca neîntemeiat.
Astfel, așa cum a reținut în mod corectă instanța de fond, în conformitate cu prevederile Legii nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, precum și a Ordinului C.S.A. aplicabil, are calitate de asigurator de răspundere civilă.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 și următoarele Cod procedură civilă, art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul I. M. M. (f.18-21) a solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că potrivi t art.20 alin.1 Cod procedură penală, dacă în procesul penal nu a fost soluționată acțiunea civilă, părțile constituite civile pot formula pretenții pe cale separată. În cazul de față, nu este aplicabilă această procedură, deoarece așa cum a arătat, instanța penală de fond, Judecătoria Huedin a soluționat în temeiul art.343 alin.3 Cod procedură penală pretențiile privitoare la suma de 33.000 Euro, reprezentând contravaloarea declarată a autoturismului marca Volkswagen Sharan, respingându-le, iar potrivit dispozițiilor art.132 alin.1 Cod procedură civilă, împăcarea părților în cazurile prevăzute de lege, înlătură răspunderea penală și stinge și acțiunea civilă.
Totodată, potrivit art.346 Cod procedură penală, în cazul încetării procesului penal, instanța se pronunță și asupra acțiunii civile.
Pe cale de consecință, împăcarea cu reclamanții a stins acțiunea civilă a acestora atât în privința autoturismului acestora marca Volkswagen Sharan, cât și a despăgubirilor civile pentru daune morale.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din data de 08 Mai 2013, tribunalul a invocat excepția lipsei de competență materială în soluționarea cauzei.
Analizând excepția invocată, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții din prezentul dosar au înțeles să formuleze pretenții și împotriva BCR ASIGURĂRI V. INSURANCE GROUP S.A în calitate de asigurător.
Astfel, fiind un caz de coparticipare procesuală pasivă, unul dintre pârâți fiind asigurătorul, tribunalul conchide că, raportat la obiectul cererii deduse judecății, respectiv pretenții ce decurg din Legea nr.136/1995 privind contractul de asigurare, este vorba despre raporturi juridice privind persoane care au calitatea de profesioniști în materia activităților de producție, comerț sau prestări de servicii.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.158 C.proc.civ. tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții D. V., D. V. și D. Lucreția împotriva Sentinței civile nr. 1292/2012 din 18.10.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 Mai 2013.
Președinte, O. R. G. | Judecător, O.-C. T. | Judecător, A.-F. D. |
Grefier, L. C. |
L.C. 09 Mai 2013
A.P.B./09 Mai 2013/1410
A.F.D./2 exemplare/10 mai 2013
Judecător fond: S. J. M. – Judecătoria Huedin
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1190/2013. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 961/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
