Revendicare imobiliară. Decizia nr. 592/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 592/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 1613/235/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 592/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. L.
JUDECĂTOR: M. O.-S.
JUDECĂTOR: D.-I. T.
GREFIER: A. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent F. O.-A. împotriva Sentinței civile nr. 259/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., privind și pe pârât AMBRUȘAN M. - prin mandatar A. T., intimat AMBRUȘAN R. - prin mandatar A. T., intimat M. D.- prin mandatar A. T., intimat A. E.- prin mandatar A. T., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de 21.05.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. Sentința civilă nr. 259/2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de F. O.-A., în contradictoriu cu pârâții Mesaros D., A. E., și Ambrușan R..
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului prin care a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor judiciare.
A fost admisă în parte cererea pârâților prin care au solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor judiciare.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâți a sumei de 363 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Numiților F. V., C. V. și B. S. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 5100 mp, înscris în Titlul de proprietate nr. 7640/07.12.2007, tarlaua nr. 96, .>
Pârâta Ambrușan R. și defunctul Ambrușan M. erau la data sesizării instanței proprietarii terenului în suprafață de 5400 mp (măsurată 5350 mp) înscrisă în CF nr._ Mintiu-Gherlii, nr. cad._. În urma decesului pârâtului Ambrușan M. (f. 275), au fost introduse în cauză, în calitate de succesoare în drepturi ale acestuia, pârâtele Mesaros D. și Mesaros D. (f. 281-286).
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de d-nul expert B. I. a rezultat că cele două imobile sunt învecinate pe latura vestică, respectiv estică. Din același raport de expertiză tehnică judiciară rezultă că pârâții folosesc o suprafață de 5374 mp, iar reclamantul o suprafață de 4878 mp. Instanța a adoptat această din urmă variantă a raportului de expertiză (varianta în care poteca de pe latura estică a parcelei reclamantului este inclusă în suprafața de teren a acestuia) având în vedere că poteca nu figurează ca și vecinătate a imobilului nici în titlul de proprietate emis și nici în alt plan parcelar. În consecință, nu există nici un temei pentru ca poteca să fie considerată limita estică a parcelei reclamantului, urmând ca suprafața acesteia să fie inclusă în terenul reclamantului și a celorlalți doi coproprietari.
Concluzia raportului de expertiză este aceea că terenul pârâților se suprapune peste cel al reclamantului ai a celorlalți doi coproprietari, cu o suprafață de 222 mp. Varianta suprapunerii cu o suprafață de 443 mp nu a fost avută în vedere, atât timp cât s-a reținut că suprafața potecii este inclusă în suprafața imobilului reclamantului.
Concluzia finală a raportului de expertiză nu poate fi avută în vedere de instanța de judecată întrucât nu este argumentată, reprezentând o afirmație fără nici un suport probator. Din același raport de expertiză rezultă că pârâții folosesc o suprafață de teren chiar mai mică decât cea cumpărată de la numita M. L. (5374 mp față de 5400 mp). Faptul că în cartea funciară se arată că suprafața măsurată este de 5350 mp, nu înseamnă că întinderea dreptului lor de proprietate a fost limitat, ci doar că aceștia au acceptat o stare de fapt puțin diferită de cea ce drept. Oricum și dacă s-ar reține că pârâții sunt îndreptăți doar la 5350 mp, plusul de suprafață este cu mult sub 2%, deci în limita prevăzută de art. 25, alin. 2 din ordinul 634/2006 emis de Directorul general al ANCPI.
Împrejurarea că la înscrierea în cartea funciară a imobilului nu s-a folosit și planul parcelar nu le este imputabilă pârâților, și nu poate fi considerat un temei al restrângerii dreptului acestora întrucât nu s-a dovedit că acest plan a fost folosit pentru terenul reclamantului.
În cele din urmă, instanța a reținut că folosirea planului de punere în posesie (f. 231) era puțin relevantă, având în vedere scara redusă a acestuia, care îl face inexact pentru măsurătorile de precizie. Planul de punere în posesie nu conține nici o coordonată exactă care să permită identificarea precisă a terenurilor. O dovadă în plus a acestui caracter este aceea că până și domnul expert B. a fost pus serios în dificultate de acest plan parcelar, marja de eroare a concluziilor sale fiind de mai bine de 50% din suprafața revendicată. În acest instanța are în vedere faptul că planul de punere în posesie nu i-a permis expertului să identifice cu exactitate suprafața de teren în minus a reclamantului (443 sau 222 mp).
Un ultim argument în sensul că pârâții nu ocupă nici o suprafață de teren a reclamanților este acela să latura nordică a terenului acestora este faptic chiar mai scurtă decât cea înscrisă în planul de amplasament al imobilului - 43,26 m față de 43,30 m (f. 267, f. 233).
În consecință, instanța a reținut că din probele administrate a rezultat că reclamanții nu au încălcat dreptul de proprietate al pârâților, astfel că nu pot fi ținuți la eliberarea vreunei suprafețe de teren.
Pentru aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea.
A respins ca neîntemeiată cererea reclamantului prin care a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor judiciare, având în vedere faptul că aceștia nu au căzut în pretenții.
Instanța a admis în parte cererea pârâților prin care au solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor judiciare. Admiterea în parte a cererii este justificată de faptul că marea majoritate a demersurilor mandatarului pârâților au fost realizate fără nici o utilitate pentru prezenta cauză, fiind adresate altor instituții decât Judecătoria G. (Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției, Camera Deputaților, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, P. de pe lângă Judecătoria G., P. de pe lângă Înalta Curte de Casție și Justiție, Inspectoratul General al Poliției Române, Postul de Poliție Mintiu-Gherlii, Tribunalul Cluj). De asemenea, mandatarul pârâților nu este îndreptățit la a primi beneficiul nerealizat în zilele în care a participat la ședința de judecată, întrucât nu a dovedit existența unui astfel de prejudiciu. De asemenea, mandatarul pârâților nu este îndreptățit la a primi alte cheltuieli de deplasare decât cele pentru care a depus dovezi la dosar. Nu în ultimul rând, pârâților nu le-au fost acordate cheltuielile cu taxele judiciare aferente cererii disjunse, asupra acestora urmând a se pronunța instanța învestită cu judecarea acesteia. În consecință, reclamantul a fost obligat la plata sumei de 363 lei.
Împotriva hotărârii a declarat recurs în termen legal reclamantul F. O. A. (f. 3-6) solicitând admiterea recursului, în principal modificarea în tot a hotărârii de fond în sensul admiterii acțiunii, în subsidiar, casarea în întregime a hotărârii de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurentul consideră ca instanța de fond a realizat o interpretare proprie a raportului de expertiză efectuat în cauză, fara ca aspectele pe care le-a menționat in considerentele sentinței recurate, sa fie aduse la cunoștința expertului si eventual sa fie clarificate prin lămuririle expertului sau printr-o completare a raportului de expertiza. Potrivit dispozițiilor art. 201 Cod procedura civila, daca instanța considera necesar sa cunoască părerea unor specialiști, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța
va numi, la cerere sau din oficiu unul sau trei experți. Conform art. 212 Cod procedura civila, daca instanța nu este lămurită prin expertiza făcuta, poate dispune întregirea expertizei sau o noua expertiza. Raportat la aceste dispoziții legale, recurentul consideră ca instanța de judecata a procedat in mod greșit si prin încălcarea legii, atunci când, fara ca problemele sau intrebarile ce au apărut in urma lecturarii raportului sa le aducă la cunoștința expertului sau sa le pună in discuția pârtilor pentru clarificarea deplina, a realizat practic o interpretare proprie a raportului, inlaturand concluzia finala a expertului, pe motivul ca nu este argumentata, intrucat nu are niciun suport probator. Practic, instanța a cenzurat părerea specialistului, . subiectiva, inlaturand astfel, in mod nejustificat, insasi esența probei, fara ca, anterior, sa fi adus la cunoștința expertului eventualele clarificări pe care le-ar fi socotit a fi necesare.
Recurentul apreciază ca si situația potecii respective, ar fi trebuit a fi lămurită deplin pe parcursul judecații, dispozițiile art. 129 al. 4 si al.5 Cod procedura civila conferind instanței prerogative de a acționa pe parcursul judecații cauzei, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale. In lipsa oricăror informații concrete privind situația juridica a acestei poteci (care reprezintă practic un acces spre terenurile aflate in zona respectiva), înțelegem sa criticam soluția instanței de a include poteca in lotul subsemnatului. Astfel, deși este adevărat ca, in Titlul de proprietate nr. 7640, poteca nu figurează menționata ca si vecinătate, daca este sa luam in considerare rolul pe care aceasta ii are in zona respectiva - acces către terenurile din zona respectiva, consideram ca, prin insasi natura si amplasamentul acesteia, poteca nu poate face parte din terenul subsemnatului. Oricum, situația putea fi lămurită de către instanța potecii si regimul acesteia putea fi lămurită printr-o simpla adresa la Comisia locala de fond funciar a Comunei Mintiu Gherlii, iar nu prin deducții lipsite de suport concret. Chiar si in situația in care, in mod cert si neechivoc, poteca respectiva ar fi inclusa in lotul recurentului, expertiza a stabilit, in mod concret, ocuparea unei suprafețe de 222 mp din terenul subsemnatului, de către parați.
Recurentul înțelege sa critice sentința recurata si din prisma faptului ca instanța de fond a considerat ca nerelevant faptul ca, la înscrierea in CF a imobilului aparținând paraților nu s-a folosit si planul parcelar, atât timp cat nu s-a dovedit ca planul parcelar a fost folosit pentru terenul recurentului. Potrivit concluziilor Raportului de expertiza judiciara (pct. 6.1) expertul desemnat a concluzionat ca: in baza măsurătorilor din teren, a studierii documentelor si documentației din dosarul cauzei, imobilul in proprietatea subsemnatului are amplasamentul din teren, conform planului de punere in posesie al Comisiei Locale de Fond Funciar Mintiu Gherlii (Anexa 2,4). Ca atare, concluzia instanței de fond încearcă sa contureze o situație echivoca acolo unde aceasta nu exista. Localizarea incerta privește doar . reiese din Anexa 9 a raportului de expertiza. Planul de punere in posesie i-a permis expertului sa localizeze in concret terenul subsemnatului, singura problema constând in includerea sau nu a potecii in suprafața terenului aparținând subsemnatului. Astfel, nu planul, ci poteca si regimul acesteia au creat expertului probleme in a identifica exact suprafața de teren pe care parații o ocupa, fapt care insa nu indreptatea instanța sa considere ca, aceste concluzii ale expertului au o marja de eroare de 50%.
Indiferent cum s-ar analiza situația, este cert si neechivoc faptul ca singura proba științifica administrata in cauza a demonstrat ca parații ocupa o suprafața din terenul recurentului, iar decizia instanței de judecata nu numai ca ignora aceste concluzii, dar incearca sa le si interpreteze ., atâta timp cat nu au fost aduse nici la cunoștința expertului si nici a părtilor.
P. întâmpinarea formulată, intimatul A. T. I. (f. 13-17) a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul solicită ca instanța să rețină că lotul lor este întabulat, deci opozabil erga-omnes, în vreme ce terenul reclamantului este neîntabulat, recurentul reclamant prezentând ad probationem în prima instanță doar un titlu de proprietate, neîntabulat, deci neînscris în circuitul civil, deci fără opozabilitate. Mai mult, pe titlul de proprietate al reclamantului-recurent, figurează și proprietarele coindivizare B. S. și C. V..
Dacă instanța a admis acțiunea reclamantului, opunând un teren întabulat unui neîntabulat și încălcând astfel principiul general de drept enunțat prin adagiul latin " primum postere, potior jure,", precum si axioma de drept a opozabilității erga-omnes,deci prima instanța ar fi avut obligația sa le improcesueze si pe cele doua proprietare coindivizare cu reclamantul recurent respectiv B. S. si C. V..
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Beneficiarii Titlului de proprietate nr. 7640/07.12.2007, eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj (f. 4 dosar judecătorie) pentru terenul în suprafață totală de 1 ha 4.775 mp., sunt F. V., C. V. și B. S.. Obiectul prezentului litigiu îl constituie . suprafață de 5.100 mp., amplasată în tarlaua nr. 96, teren situat în extravilanul localității Mintiul Gherlii.
Conform Certificatului de moștenitor nr. 389/11.12.2008, eliberat de B.N.P. F.&Geoarza&Geoarza în dosarul succesoral nr. 374/2008 (f. 5 dosar judecătorie), moștenitorul defunctului F. A.-V., decedat la data de 10.03.2008, este recurentul F. O.-A., iar în masa succesorală intră cota de 1/3 parte din terenul evidențiat în titlul de proprietate analizat.
Intimații pârâți, prin reprezentant, au invocat faptul că acțiunea în revendicare este promovată de către un singur coproprietar. Susținerile intimaților sunt fondate deoarece în practica judiciară s-a statuat în mod constant în sensul că reclamantul într-o acțiune în revendicare trebuie să fie proprietarul unic și exclusiv al bunului respectiv. În ipoteza în care un bun este în coproprietate, acțiunea în revendicare poate fi introdusă numai de către toți copărtașii. S-a apreciat de asemenea că un copărtaș nu poate revendica bunul aflat în coproprietate sau o parte materială determinată din bun, corespunzătoare cotei sale părți ideale din dreptul de proprietate, înainte de efectuarea partajului. În prezenta cauză, acțiunea a fost promovată de către un singur coproprietar, mai exact de succesorul în drepturi, respectiv moștenitorul unuia dintre coproprietarii terenului.
În ceea ce privește fondul cauzei, Tribunalul constată că potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. B. I. (f. 224-236 dosar judecătorie), vecinătățile indicate în titlul de proprietate eliberat în favoarea antecesorului în drepturi al recurentului reclamant și a altor persoane nu sunt identice cu cele constate la fața locului. Astfel, în titlul de proprietate sunt indicate următoarele vecinătăți: la nor – șanț; la est – I. I.; la sud – P. M. și la vest – B. M. La fața locului expertul a constatat că pe latura de est terenul cu privire la care recurentul pretinde că are calitatea de proprietar se învecinează cu o cale de acces (potecă), apoi terenurile proprietarilor I. I. și F. A.
În urma efectuării măsurătorilor cu privire la cele două parcele, expertul a concluzionat: a) în varianta în care calea de acces (poteca) nu face parte din terenul pus în posesie în tarlaua nr. 96, . folosită de către pârâți din terenul reclamantului este de 443 mp. și b) în varianta în care calea de acces (poteca) face parte din terenul pus în posesie în tarlaua nr. 96, . folosită de către pârâți din terenul reclamantului este de 222 mp.
Expertul a arătat de asemenea că pentru rezolvarea suprapunerii identificate se impune punerea în posesie a pârâților pe amplasamentul din planul cadastral de punere în posesie și întocmirea în baza Legii nr. 7/1996 a documentației cadastrale de repoziționare a parcelei deținute de pârâți, fără a afecta suprafața parcelei reclamantului și a pârâților.
În varianta a doua propusă de expert, respectiv cea în care calea de acces (poteca) face parte din terenul recurentului reclamant, expertul a arătat că vecinătățile sunt conforme cu cele din titlul de proprietate.
Or, această constatare a expertului este în contradicție cu cele reținute în anterior în raportul de expertiză și evident cu vecinătățile menționate în titlul de proprietate pentru . 5.100 mp.
Tribunalul constată de asemenea că în C.F. nr._ Mintiu Gherlii (f. 24-25 dosar judecătorie) s-a notat că imobilul cu nr. cadastral_ în suprafață de 5400 mp. din acte (suprafață măsurată 5350 mp.) este înregistrat în planul parcelar fără o localizare certă datorită lipsei planului parcelar.
În consecință, pentru a se stabili cu certitudine dacă există sau nu o suprapunere între terenul cu privire la care recurentul pretinde că are calitatea de proprietar și terenul aflat în proprietatea intimaților, se impune întocmirea unor documentații cadastrale pentru ambele parcele, recepționate de O.C.P.I., ținând cont și de planul de punere în posesie care a fost avut în vedere de către comisia locală de fond funciar. În același timp, există posibilitatea reglementării situației vecinătăților terenului în suprafață de 5.100 mp. prin rectificarea titlului de proprietate analizat, deoarece între mențiunile din titlul de proprietate și constatările de la fața locului există neconcordanțe, în titlu nefiind menționată calea de acces (poteca) pe niciuna din laturile terenului. Or, la fața locului expertul a constatat că terenul se învecinează cu o potecă, iar propunerile au fost în sensul includerii sau neincluderii acestei poteci în . recurentului.
Tribunalul reține de asemenea că în Adresa 3833/07.01.2013, emisă de Primăria comunei Mintiu Gherlii (f. 280 dosar judecătorie), se arată că la data punerii în posesie a proprietarilor din zona în litigiu s-a regăsit o potecă în partea de est a proprietății numitului F. A.. Ulterior, s-a emis Adresa nr. 1364/14.05.2013 (f. 24) în care se reiterează faptul că terenul în suprafață de 0,221 ha este utilizat ca potecă pentru accesul imobilelor din locul numit „Lab” Mintiu-Gherlii, această suprafață de teren nefiind cuprinsă în Titlul de proprietate nr. 7640/07.]2.2007 a numitul F. A..
Față de cele expuse, se poate concluziona în sensul că, fără prealabila reglementare a situației punerilor în posesie, nu se poate statua asupra pretențiilor reclamantului în cadrul unei acțiuni promovate pe calea dreptului comun.
Pentru considerentele expuse, criticile recurentului vor fi apreciate nefondate în întregime, în cauză nefiind prezent motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Recurentul a invocat și motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7 și 8 C.pr.civ., dar criticile cuprinse în memoriul de recurs nu se încadrează în textele legale menționate. S-a dat eficiență și dispozițiilor art. 304¹ din același cod, hotărârea nefiind supusă apelului.
Astfel, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul F. O.-A. impotriva Sentintei civile nr. 259/26.02.2013 pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei G., care va fi menținută in totul.
În baza dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., va fi respinsă cererea formulata de intimati de obligare a recurentilor la plata cheltuielilor de judecata, deoarece nu s-a făcut dovada efectuării cheltuielilor pretinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul F. O.-A. impotriva sentintei civile nr. 259/26.02.2013 pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei G., pe care o mentine in totul.
Respinge cererea formulata de intimati de obligare a recurentilor la plata cheltuielilor de judecata.
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2013.
Președinte, E. L. | Judecător, M. O.-S. | Judecător, D.-I. T. |
Grefier, A. P. |
Red. EL/tehn ./2 ex.
Jud fond – G. M. I. – Judecătoria G.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 307/2013.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 463/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
