Revendicare imobiliară. Sentința nr. 400/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 400/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 719/235/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 318
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 400/2013
Ședința publică din 06 Septembrie 2013
Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE: D. T.
GREFIER: G.-C. Ț.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulate de reclamant P. R. UNITĂ GRECO-CATOLICĂ Ț. în contradictoriu cu pârâtele P. O. Ț., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR A COMUNEI Ț., C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CLUJ, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și a doua strigare se prezintă reprezentantul pârâtei P. O. Ț., avocat A. B..
La a treia strigare a cauzei, ora 9.34, la apelul nominal se prezintă de asemenea, reprezentantul pârâtei P. O. Ț., avocat A. B., lipsă fiind reclamanta și celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, având în vedere dispozițiile Codului de procedură civilă, raportat la pretențiile formulate în petitul I - considerat principal și temeiurile de drept invocate, ținând cont și de valoarea imobilului indicată de reclamantă, evaluare ce nu a fost apreciată în niciun fel de instanța de fond, tribunalul pune în discuție necompetența Tribunalului Cluj în soluționarea cauzei.
Reprezentantul pârâtei arată că pornind de la Decretul nr. 126, modificat prin Legea nr. 182/2005, soluționarea cauzei este de competența Tribunalului Cluj.
În timpul ședinței de judecată se prezintă reprezentanta reclamantei, avocat P. F..
Cu privire la excepția pusă în discuție, reprezentanta reclamantei arată că petitele I și II sunt principale și distincte. Solicită admiterea excepției și trimiterea dosarului spre judecare Judecătoriei G., competentă soluționeze caua.
Reprezentantul pârâtei susține în continuare că Tribunalul Cluj este competent. Arată că cererea de anulare se judecă în funcție de valoarea obiectului litigiului și nu de alte criterii. Cu privire la imobil, acesta este înscris în CF în proprietatea pârâtei, iar la stabilirea valorii trebuie să se țină cont și de părerea pârâtei, care apreciază că este mai mare de 500.000 lei. Dacă am vorbi de valoarea terenului, și aceasta depășește valoarea ce stabilește competența judecătoriei și oricum ar trebui efectuată o expertiză de evaluare. În plus, arată că art. 3 din Decretul 126/1990 stabilește în partea finală competența exclusivă a Tribunalului. De altfel nici un petit din cerere nu este de competența Judecătoriei. Dacă nu ne-am judeca pe Decret, acțiunea ar fi trebuit timbrată la valoare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. Română Unită Greco-Catolică Ț. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâtele P. O. Ț., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupa terenurilor a comunei Ț., prin Primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupa terenurilor Cluj prin Prefect, să dispună: rectificarea situației de carte funciară prin anularea încheierii de întabulare nr. și restabilirea situației de cate funciară anterioară acestei încheieri să constatați nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr. 3177/2221/10.03.2004 și a procesului-verbal de punere în posesie corespunzător acestuia, în sensul radierii din aceste acte a terenului intravilan în suprafață de 4400 mp înscris în tarlaua 117 parcelele 7, 8 și 9; obligarea pârâtei de ord. 1 să-i recunoască dreptul de proprietate și să-i predea în posesie biserica și terenul aferent situat în Ț. înscris în Cf 370 Ț. si obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința 663/2013, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ a fost declinată competența soluționării acțiunii formulate de reclamantă în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., petitele 1 și 3 ale cererii de chemare în judecată, art. 3 Legea 126/1990, apreciind că petitele de anulare a titlului de proprietate 3177/2004 și a procesului verbal de punerea în posesie corespunzător au un caracter subsecvent, ce atrag incidența art. 17 C.pr.civ.
Tribunalul în temeiul art. 137 C.pr.civ.a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, excepție pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Reclamantul este cel care în virtutea principiului disponibilității investește instanța cu soluționarea unor pretenții.
Potrivit art. 112 C.pr.civ.cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului atunci când prețuirea este cu putință, precum și arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea.
Potrivit art. 129 alin. 6 C.pr.civ. în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra cererii deduse judecății, cu respectarea principiului disponibilității, limitele investirii instanței fiind stabilite prin obiectul cererii, motivele de fapt și de drept.
În fața tribunalului reclamanta a precizat că petitele principale ale cererii de chemare în judecată sunt cele menționate la pct. 1 și 2 din cererea de chemare în judecată, respectiv rectificarea situației de carte funciară prin anularea încheierii de întabulare și restabilirea situației anterioare și constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate 3177/2221/ 2004.
Cele două petite sunt de competența materială a judecătoriei, potrivit art. 1 pct. 1 C.pr.civ. și Legea 18/1991 așa cum a fost modificată.
Este real că prin petitul al treilea s-a solicitat obligarea pârâtei P. O. Ț. să recunoască reclamantei dreptul de proprietate și să îi predea în posesie reclamantei biserica și terenul aferent situat în Ț., însă competența materială în ceea ce privește acest petit se determină după valoarea litigiului, precum și temeiul de drept invocat.
În drept, cererea a fost întemeiată doar pe prevederile art. 563 Cod civil, art. 480 cod civil 1864, art. 34 din Decretul Lege 115/1938.
Este evident, din temeiurile invocate în fapt și în drept arătate mai sus, că reclamanta a înțeles să se prevaleze de dispozițiile dreptului comun în materie de revendicare.
În problema retrocedării lăcașurilor de cult legiuitorul a adoptat Decretul-Lege nr. 126/1990, act normativ care în art. 3 prevede o competență derogatorie de la art. 1 C.pr.civ., stabilind că în astfel de litigii competența revine tribunalului.
Însă, în cauza de față reclamanta nu a înțeles să uziteze procedura specială, mergând pe calea dreptului comun, ea asumându-și eventualele riscuri cu privire la admisibilitatea sau inadmisibilitatea demersului său judiciar așa cum a fost formulată cererea de chemare în judecată precum și obligații legate de timbrarea cererii.
Instanța este datoare să respecte limitele investirii și să soluționeze cererea, prin aplicarea normelor de drept invocate la situația de fapt rezultată în urma probațiunii administrată în cauză, dar în strânsă legătură cu petitele cererii de chemare în judecată.
În condițiile în care reclamanta a înțeles să se prevaleze de dispozițiile de drept comun și pentru acest al treilea petit competența materială se stabilește în raport de valoarea imobilului.
În cauză reclamanta a invocat o valoare a bunului de 150.000 lei, valoare pe care pârâta P. O. Română Ț. a contestat-o, aspect care însă nu are relevanță în cauză. În condițiile în care instanța de fond considera derizorie această valoare, fie pentru determinarea taxei de timbru, fie pentru stabilirea competenței, trebuia să pună în discuție și să dispună efectuarea unei expertize de evaluare, astfel ca prin raportare la un element obiectiv, străin de poziția procesuală a părților, competența materială să fie determinată corect raportat la criteriul valoric. În lipsa acestei expertize, trebuie să prevaleze evaluarea/prețuirea reclamantei, titulara acțiunii civile.
Așa fiind, pentru considerentele de mai sus, competența materială raportat la pretențiile formulate, criteriul valoric, temeiurile invocate în susținerea cererilor formulate și locul situării bunului aparține Judecătoriei G..
Ca o consecință a admiterii excepției și al stabilirii competenței materiale, tribunalul constată ivit conflictul negativ de competență și în temeiul art. 22 C.pr.civ. va dispune înaintarea dosarului Curții de Apel Cluj în vederea pronunțării unui regulator de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, invocată din oficiu.
Declină în favoarea Judecătoriei G. competența soluționării cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta P. Română Unită Greco-Catolică în contradictoriu cu P. O. T., C. locală de fond funciar T. și C. județeană Cluj.
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Înaintează dosarul Curții de Apel Cluj în vederea pronunțării unui regulator de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Septembrie 2013.
Președinte, D. T. | ||
Grefier, G.-C. Ț. |
Red.dact.D.T./C.Ț.
2 ex/12.09.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 27/2013. Tribunalul CLUJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 742/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
