Evacuare. Hotărâre din 02-04-2015, Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 3209/305/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 143/A
Ședința publică din data de 02 aprilie 2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: P. E.
La ordine fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâții K. Z. și K. I., împotriva sentinței civile nr. 1617 din 25.06.2014 a Judecătoriei Sf. G., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra cauzei de față, au avut loc în ședința publică din 17.03.2015, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 31.03.2015, și apoi pentru data de astăzi, 02.04.2015.
TRIBUNALUL:
Constată că prin sentința civilă nr. 1617 din 25.06.2014, Judecătoria S. G. a admis cererea formulată de reclamanta I. M., domiciliați în Sf. G., .. 81, jud. C. în contradictoriu cu pârâții K. Z. și K. I., domiciliați în Ungaria, Budapesta, .. 81, ., 12 a și în consecință:
A dispus evacuarea pârâților din imobilul, situat în Sf. G., .. 81, județ. C., înscris în Cf nr._ C1-U1 Sf. G. (nr. Cf. vechi 1043 S.) nr. top. 19/1 corp clădire nr. 1, compus din apartament cu 1 cameră, bucătărie, cămară, în suprafață de 51 mp și Cf nr._ C1-U2 Sf. G. (nr. Cf. vechi 1044 S.) nr. top. 19/2 corp clădire nr. 2, compus din apartament cu 1 cameră, bucătărie, în suprafață de 49 mp și teren înscris în Cf nr._ (nr. Cf. vechi 674 S.) nr. top. 19 în suprafață de 734 mp.
A respins cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali K. Z. și K. I. în contradictoriu cu pârâta reconvențională I. M., ca neîntemeiată.
A obligat pe pârâți să plătească reclamantei sumei de 641 lei reprezentând cheltuieli de judecată - taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și precizată de reclamanta I. M., înregistrată sub nr._ /22.07.2013 s-a solicitat în contradictoriu cu pârâții K. Z. și K. I., evacuarea pârâților, din imobilul înscris în Cf. nr._/C1 UI Sf. G., provenită din conversia de pe hârtie a Cf. nr. 1043 S. corp de clădire nr. l și Cf. nr._/CI U2 provenită din conversia de pe hârtie a Cf. nr. 1044 S. corp de clădire nr. 2, nr. top 19, 19/1, 19/2 (construcții împreună cu terenul aferent) situat în Sf. G., .. 81; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că, are un drept de uzufruct viager (asupra întregului imobil), dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP S. A. G. la data de 03 iulie 2012 sub nr. 1017, fiind aplicabil Noul Cod Civil.
Astfel, reclamanta potrivit art. 709 NCC în lipsa unei stipulații contrare are un drept de folosința exclusivă a bunului și dreptul de a culege fructele acestuia.
Pârâții deși sunt titulari ai nudei proprietăți nu au drept de folosință asupra imobilului, neavând încheiat vreun contract de închiriere sens în care solicită să fie evacuați, întrucât manifestă un comportament necorespunzător față de reclamantă, fiind simpli tolerați în imobil.
Deși nu locuiesc efectiv în imobil, fiind plecați în Ungaria, înainte de plecare au ocupat 3 camere cu mobila pe care o dețin și astfel reclamanta nu le poate folosi.
În drept, s-au invocat: disp. art. 703, 709 și următ. Noul Cod civil, art. 1824-1835 N.C.C. și Legea nr. 114/1996.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Pârâții deși legal citați nu s-au prezent, au depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamantei și cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la suma de 7.600 lei cheltuieli de întreținere și suportare a sarcinilor imobilului și un drept de retenție până la plata pretențiilor.
În motivarea cererii reconvenționale, se arată că au încheiat contractul de vânzare cumpărare dobândind nuda Proprietate a imobilului descris mai sus, reclamanta având drept de uzufruct viager. Până în Primăvara anului 2013 părțile au locuit împreună apoi, reclamanții reconvenționali au plecat la muncă în Ungaria. Întrucât pârâta reconvențională nu avea și nu are posibilități materiale de a-și îndeplini obligațiile de uzufructuară prev. de art.729 alin. l N.C.C. reclamanții reconvenționali susțin că, pe cheltuiala lor au efectuat următoarele lucrări de întreținere, în partea de locuință folosită de către aceasta - confecționat ușă pliantă în valoare de 600 lei, schimbat tencuiala camerei sale în valoare de 500 lei, repararea gardului și utilităților din grădină în valoare de 1800 lei, în ianuarie 2013 au cumpărat lemne de foc în sumă de 1500 lei, au suportat serviciile de apă, gaz, curent electric, lunar 100-120 lei timp de un an total 1200 lei, au achitat asigurarea voluntară pentru casă 700 lei, au plătit impozitul pe 2013 în valoare de 300 lei.
Potrivit art. 729 alin. l NCC uzufructuarul este obligat să efectueze reparațiile de întreținere și întrucât aceste lucrări au fost făcute de reclamanții reconvenționali, apreciază că, aceasta s-a îmbogățit fără just temei, în dauna acestora.
Cu toate acestea solicită să rezolvă diferendul pe cale amiabilă întrucât datorită vârstei și veniturilor realizate nu are posibilități materiale de a îndeplini obligațiile de întreținere și riscă să-și piardă uzufructul.
În probațiune s-au solicitat: interogatoriul pârâtei reconvențională, înscrisuri-chitanțe plata unor servicii și cumpărare de materiale, probe testimoniale – fără indicarea numelor martorilor.
Față de cererea reconvențională depusă reclamanta - pârâtă reconvențională a depus întâmpinare, arătând că acțiunea în pretenții formulată de reclamanții reconvenționali este tardiv formulată și neîntemeiată; lucrările și pretinsele investiții nu au fost efectuate de aceștia, cu excepția unei părți din gard la a cărui montare a ajutat și pârâtul K. Z.. Cererea privind dreptul de retenție este neîntemeiată chiar și fată de susținerile pârâților.
Din actele și lucrările cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1017/03.07.2012 BNP S. A. G. reclamanta-vânzător a transmis dreptul de nudă proprietate asupra imobilului înscris Cf. nr._/C1 UI Sf. G., provenită din conversia de pe hârtie a Cf. nr. 1043 S. corp de clădire nr. l și Cf. nr._/CI U2 provenită din conversia de pe hârtie a Cf. nr. 1044 S. corp de clădire nr. 2, nr. top 19, 19/1, 19/2 (construcții împreună cu terenul aferent) situat în Sf. G., .. 81, la prețul de 82.000 lei, sumă achitată integral, fapt recunoscut prin semnarea contractului, reclamanta rămânând cu dreptul de uzufruct viager asupra imobilului, sarcină înscrisă în Cf .
După încheierea contractului, pârâții o perioadă au locuit în imobil (una din case compusă din 2/3 camere), însă relațiile dintre părți s-au deteriorat, atunci când reclamanta (necunoscând limba română) a înțeles conținutul contractului de vânzare cumpărare încheiat (care nu i-a fost tradus - potrivit declarațiilor sale în dosar UP nr. 1179/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. G.), aceasta trăind cu impresia că au încheiat un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, însă pentru că nu i se presta întreținere, iar între părți au intervenit neînțelegeri, reclamanta a formulat plângere penală împotriva pârâților pentru fapta de înșelăciune, solicitând anularea acestui contract, întrucât nu reprezintă voința sa, neprimind suma indicată ca preț plătit.
Prin rezoluția dată de procuror s-a dispus neînceperea urmăririi penale, apreciindu-se că, fapta reclamată nu este prevăzută de legea penală (art. 10 lit. b C.pr.pen.).
În cauză, nu s-a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți, însă reclamanta a solicitat evacuarea pârâților întrucât aceștia deși nu locuiau efectiv în imobil la data sesizării instanței (22.07.2013) ocupau una din casele cu mobila și bunurile personale, făcând imposibilă folosința acesteia de către persoana sa, în calitate de uzufructuar, fapt recunoscut implicit de pârâți prin neprezentarea nejustificată la interogatoriu (făcându-se aplicarea disp. art. 358 NCPC) față de inexistența unei procuri speciale în sensul disp. art. 356 NCPC.
Potrivit disp. art. 709 NCC - în lipsă de stipulație contrară, uzufructuarul are folosința exclusivă a bunului, inclusiv dreptul de a culege fructele acestuia.
Astfel, corespunzător atributelor de posesie și folosință din conținutul dreptului său, uzufructuarul are dreptul exclusiv de a obține posesia bunului, de a o exercita pașnic și nestingherit și dreptul de a folosi exclusiv bunul, de a-i culege fructele în deplină proprietate.
În temeiul acestui drept, dreptul de uzufruct îi conferă titularului dreptul de a folosi bunul în mod exclusiv și de a solicita instanței obligarea nuzilor proprietari să-i respecte acest drept, chiar prin evacuarea acestora din imobil.
În situația bunului obiect al dreptului de uzufruct al reclamantei toate aceste drepturi îi sunt îngrădite de pârâți, aceștia nefăcând dovada contrară a celor susținute de reclamantă, necontestând în nici un mod, prin întâmpinare/probe, această stare de fapt, împrejurări ce formează convingerea instanței că, cererea formulată de reclamantă de evacuare a pârâților din imobilul ocupat, este întemeiată, pârâții nejustificând un titlu locativ asupra imobilului pe timpul vieții reclamantei și nici dreptul de a folosi imobilul asupra căruia au un drept de nudă proprietate.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat că, se justifică admiterea acțiunii reclamantei și evacuarea pârâților din imobil.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâți se constată că, s-a solicitat constatarea unor pretinse investiții făcute imobilului în litigiu precum și suportarea unor sarcini (impozit), cerere pe care instanța de fond o găsește neîntemeiată.
Pârâții au solicitat constatarea unor situații de fapt, fără a produce dovezi în susținerea cererii (nu s-au depus înscrisuri care să ateste plata impozitului, cumpărarea de lemne de foc, achitarea contravalorii consumului de gaz, curent electric, apă, asigurare de locuință), dovada plății acestora neputând a se face cu martori, astfel cum au solicitat pârâții prin reprezentant.
Susținerile pârâților au fost contestate de reclamantă prin întâmpinare și la interogatoriul administrat în cauză, fapt rezultat în parte și din depozițiile martorilor audiați în cauză (propuși de reclamantă).
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins cererea reconvențională formulată de pârâți ca neîntemeiată.
Potrivit disp. art. 453 alin. 1 N.C.P.C partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească cheltuieli de judecată, astfel că, prima instanță a admis cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Sentința sus menționată a fost atacată cu apel de către pârâții-apelanți K. Z. și K. I., solicitându-se casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului se arată că sentința este lovită de nulitate relativă pentru încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 201 și următoarele C.p.civ. În acest sens, apelanții au susținut că în cererea de chemare în judecată reclamanta a indicat, ca adresă a pârâților, pe cea din S. G., deși avea cunoștință că părțile nu mai locuiesc la respectiva adresă. În luna decembrie apelanții au aflat întâmplător de proces, astfel că au depus o cerere la dosar, în care au indicat adresa lor reală și au solicitat comunicarea actelor de procedură la respectiva adresă. Instanța de fond, însă, nu a dispus comunicarea actelor de procedură la domiciliul pârâților pentru ca aceștia să poată formula întâmpinare. În plus, după depunerea la dosarul cauzei a cererii reconvenționale, instanța nu a pus în vedere pârâților eventualele lipsuri ale acelei cereri și nu a acordat un termen pentru complinirea acestora. Pârâții - apelanți nu au avut timpul necesar pregătirii apărării, a pregătirii cererilor în probațiune. Pentru toate aceste motive, apelanții apreciază că desfășurarea procesului s-a făcut cu încălcarea gravă a normelor de procedură.
În drept, au fost invocate prevederile art. 201 și 466 C.p.civ.
Intimata I. M. a formulat întâmpinare (fila 15) solicitând respingerea apelului ca nefondat. În cuprinsul întâmpinării se arată că articolul 201 C.p.civ. invocat de apelanți nu reglementează pretinsele încălcări legale care să atragă anularea sentinței. Dealtfel, nulitatea invocată este una relativă, astfel încât părțile ar trebui să dovedească existența unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. În ceea ce privește susținerea că domiciliul apelanților la data înregistrării acțiunii ar fi fost în Ungaria, aceasta este total neîntemeiată. Din actele de la dosar rezultă că apelanții aveau domiciliul în Sf. G., astfel că procedura a fost legal îndeplinită cu aceștia. Pe parcursul procesului pârâții și-au angajat un avocat care avea obligația să se informeze în legătură cu toate lucrările dosarului. Întrucât probele nu au fost depuse în termen, instanța de fond, în mod corect a decăzut pârâții din dreptul de a mai propune probe.
În apel nu s-au administrat noi probe.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat.
Se constată că motivele pentru care apelanții critică sentința instanței de fond sunt de ordin procedural, anume indicarea, cu rea credință de către reclamantă, a unei alte adrese decât cea a domiciliului real al pârâților și privarea acestora de dreptul de a-și construi și exercita apărarea în cauză.
În speță nu există reaua credință a reclamantei, câtă vreme adresa indicată drept domiciliu al pârâților în cuprinsul acțiunii înaintate spre soluționare judecătoriei este cea cu care figurează numiții K. Z. și K. I. în evidența populației și la momentul actual (fila 31 dosar apel). Pârâții au locuit faptic la adresa indicată de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, tocmai acesta fiind și unul din motivele promovării prezentei acțiuni în evacuare de către parte.
În fața instanței de fond pârâții - apelanți au fost reprezentați de către avocatul lor angajat în cauză (păstrând termenul în cunoștință prin intermediul avocatului lor). Acesta a depus la fila 19 din dosarul judecătoriei o notă scrisă în care a solicitat comunicarea tuturor actelor de procedură la o adresă din Sf. G.. De asemenea s-a indicat și adresa pârâților din Ungaria, adresă la care părțile au fost citate.
Tribunalul constată, de asemenea, examinând cuprinsul încheierilor de ședință, că la primul termen de judecată din data de 05.02.2014, avocatul pârâților s-a prezentat în fața instanței, a primit copie după cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă. Judecătoria a încuviințat la acel termen, cererea avocatului pârâților de amânare a judecății pentru studiul acțiunii și formularea de eventuale apărări. Aceste apărări au și fost depuse la fila 38 din dosarul de fond. Pârâții, prin avocat, au formulat, de asemenea, cerere reconvențională.
Apoi, se constată că la al treilea termen de judecată pârâții, prin avocat au solicitat amânarea în scopul soluționării cauzei pe cale amiabilă.
La termenul de judecată din data de 14 mai 2014 instanța de fond, cu respectarea principiului contradictorialității, s-a pronunțat asupra excepției tardivității formulării cererilor în probațiune de către pârâții-apelanți. Soluția instanței de fond este una corectă, dată în aplicarea prevederilor art. 205 alin 2 lit. d C.p.civ., art. 209 alin 3 C.p.civ. coroborat cu art. 194 lit. e din C.p.civ. Astfel, pârâții aveau obligația de a indica numele, domiciliul martorilor, teza probatorie vizată cu această probă, în cuprinsul întâmpinării și cererii reconvenționale depuse la fila 38, 39 din dosarul de fond. În plus, pârâții nu au solicitat în cuprinsul întâmpinării administrarea probei cu expertiza, nu au formulat obiective în acest sens.
Față de cele mai sus reținute, tribunalul constată că pârâții au fost reprezentați la toate termenele de judecată acordate de instanța de fond, de către avocatul lor împuternicit în cauză. Acesta a luat cunoștință de cuprinsul acțiunii, a formulat apărări, pretenții pentru pârâți, a apus concluzii cu privire la toate chestiunile invocate în litigiu. Astfel fiind nu se poate reține încălcarea de către instanța de fond a dreptului la apărare al pârâților-apelanți, nici a celorlalte principii fundamentale ce guvernează procesul civil (oralitate, contradictorialitate, cunoașterea termenelor de judecată, citare).Nerespectarea de către judecătorie a termenelor stipulate de art. 201 C.p.civ., prin fixarea primului termen de judecată anterior recomunicării acțiunii la adresa indicată drept domiciliul faptic al pârâților din Ungaria nu a produs acestor părți nici o vătămare deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, la primul termen de judecată instanța a încuviințat cererea de amânare a avocatului pârâților și a oferit părților posibilitatea pregătirii apărării.
În soluționarea cauzei pe fond, judecătoria a administrat probe (în prezența și a avocatului împuternicit de către pârâți), iar în urma analizării coroborate a acestora a reținut, în mod corect temeinicia cererii de evacuare a pârâților.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este una corectă și legală, în speță neexistând nici un motiv din cele prevăzute de art. 480 alin. 3 teza întâi, alin. 4, alin. 5, alin. 6 C.p.civ., care să atragă anularea hotărârii.
Astfel fiind, în temeiul art. 480 alin. 1 C.p.civ., tribunalul va dispune respingerea apelului ca nefondat.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.p.civ., reținând culpa procesuală a apelanților, aceștia vor fi obligați la plata către intimată a sumei de 1700 lei, cheltuieli de judecată în apel (constând în onorariu de avocat, conform chitanței nr. 590/2014, fila 37).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca fiind nefondat apelul declarat de apelanții K. Z. și K. I. în contradictoriu cu intimata I. M., împotriva sentinței civile nr. 1617/25.06.2014 a Judecătoriei Sf. G., pe care o păstrează.
Obligă apelanții să plătească intimatei suma de 1700 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.04.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. C. D. C. P. E.
Red.D.C./27.05.2015, Tehnored.P.E./27.05.2015, 5 exp.
Jud. fond. - M.-Kovács I.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 107/2015.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 54/2015.... → |
|---|
