Plângere contravenţională. Sentința nr. 1876/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1876/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 4976/305/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 169/A
Ședința publică de la 24 aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte: V. I. A.
Judecător: U. G.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de petentul N. J. împotriva sentinței civile nr. 1876 din 18 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 17 aprilie 2015, susținerile și concluziile puse fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi – parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 24 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 1876 din 18 septembrie 2014, Judecătoria S. G. a respins plângerea formulată de către petentul N. J. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 01.11.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., ca neîntemeiată.
A menținut procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 01.11.2013 de către intimat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut și motivat în esență următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/01.11.2011, petentul N. J. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 320 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h din RA OUG 195/2002 și sancționată prin art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002. De asemenea, a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile. În sarcina sa s-a reținut că, la data menționată, petentul a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Biborțeni și a efectuat manevra de depășire neregulamentară a două autoturisme, care circula regulamentar, în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă."
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în cauză nefiind incident nici una dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ, aspecte privind nelegalitatea procesului-verbal nefiind invocate nici de către petent prin plângere.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, s-a reținut că în conformitate cu art. 120 alin. 1 lit. h din RA OUG nr. 195/2002 se interzice depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului”depășirea interzisă”.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (…) nerespectarea regulilor privind depășirea.
Instanța a constatat că petentul ulterior a constatat că a efectuat manevra de depășire în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, însă cu toate acestea s-a considerat nevinovat de săvârșirea contravenției considerând că se bucură de prezumția de nevinovăție.
Această împrejurare, precum și examinarea planșelor fotografice depuse la dosarul cauzei (care confirmă starea de fapt reținută în procesul-verbal), declarația martorului V. A., fundamentează concluzia că procesul-verbal contestat este temeinic.
În continuare, analiza instanței a privitsancțiunea aplicată petentului, acesta fiind aspectul asupra căruia susținerile părților sunt contradictorii.
În acest sens, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, fiind necesară ca sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Astfel, s-a constatat că sancțiunea principală aplicată petentului este prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, și se încadrează în limitele fixate de acesta.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii, instanța de fond a observat că interdicția impusă prin art. 120 alin. 1 lit. h din RA OUG 195/2002 a fost instituită pentru a asigura desfășurarea traficului rutier în condiții de siguranță. Norma menționată are un pronunțat caracter preventiv, determinat de faptul că depășirea neregulamentară prezintă un grad ridicat de pericol social prin consecințele grave pe care le poate antrena. În acest context, sancțiunea înscrisă în norma amintită are ca finalitate descurajarea conducătorilor auto de a încălca interdicția amintită și preîntâmpinarea producerii unor consecințe mai grave.
Aceasta fiind rațiunea legii, criteriul urmării produse, prevăzut de art. 21 alin. 3, nu poate fi aplicat nelimitat, acordarea unei relevanțe majore acestui element conducând la nesocotirea caracterului preventiv arătat mai sus. Din această perspectivă, faptul că acțiunea petentului nu a produs alte urmări, nu este de natură a diminua gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Referitor la susținerile petentului din plângere, este de observat că legea instituie în localități doar o limită maximă de viteză, o limită inferioară nefiind prevăzută, așa încât faptul că unii participanți la trafic se deplasează cu o viteză mai mică decât alții, nu îi îndreptățește pe aceștia din urmă să încalce normele privind circulația pe drumurile publice.
Tot sub aspectul circumstanțelor în care a fost săvârșită fapta, s-a constatat că petentul a executat în mod intenționat manevra de depășire neregulamentară în localitate (unde se impune o vigilență sporită din partea participanților la trafic – incompatibilă deci cu încălcări ale regulilor de circulație rutieră), în pofida interdicției semnalate prin indicatorul „depășirea interzisă”.
Față de cele expuse, instanța de fond a reținut că sancțiunea principală aplicată petentului se impune a fi menținută, ea având rolul de a-l responsabiliza pe acesta și de a-l descuraja să mai încalce dispozițiile legale în materie pe viitor.
În ceea ce privește sancțiunea complementară, prima instanță a constatat că art. 96 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 dispune că sancțiunile complementare - inclusiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile aplicată petentului - au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
Din economia prevederii citate rezultă că sancțiunile complementare (inclusiv cea aplicată petentului) sunt incidente indiferent de sancțiunea principală aplicată - amendă sau avertisment, ele fiind menite să completeze sancțiunea principală a amenzii, prin prevenirea săvârșirea altor fapte de aceeași natură.
Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, având în vedere gradul de pericol social abstract foarte ridicat al unor fapte contravenționale (cum e și cea din speță), legiuitorul a prevăzut pentru acestea un sistem de răspundere contravențională compus atât din sancțiune principală, cât și din una sau mai multe sancțiuni complementare. În acest caz, sancțiunea complementară se aplică automat pe lângă cea principală (oricare ar fi ea), neputându-se interveni asupra ei decât ca urmare a anulării sancțiunii contravenționale principale, deci prin anularea procesului-verbal de contravenție, ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză.
Față de considerentele ce preced, având în vedere că procesul-verbal de constatare a contravenției îndeplinește condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001, fapta săvârșită de către petent întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. h din RA OUG nr. 195/2002, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată și a menținut procesul-verbal ca legal și temeinic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul N. J. solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii cu consecința anulării procesului verbal de contravenție sau anulării sancțiunii complementare prevăzute de art. 96 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În motivarea căii de atac s-a arătat că prima instanță nu a luat în considerare probele administrate în dosarul cauzei sau a interpretat greșit aceste probe .
Într-adevăr, la . există indicator de interzicere a depășirii, dar această restricție poate să se termine la colțul primei intersecții așa cum prevede codul rutier.
Din probele depuse la dosarul cauzei se poate observa că până la parcarea de unde a pornit apelantul sunt mai multe intersecții și în aceste condiții semnificația indicatorului se sfârșește.
Din parcarea fabricii Bibco în sensul de mers Baraolt-Bățani, unde s-a deplasat apelantul, nu era amplasat nici un indicator de restricție a depășirii.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al județului C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate.
În esență, intimatul a arătat că procesul verbal de contravenție atacat de petent corespunde realității, fapta fiind corect reținută ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h din RAOUG nr. 195/2002, art.100 alin. 3 din OUG nr. 195/2002.
Actul constatator cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute art. 16 și 17 din OG nr.2 privind regimul juridic al contravențiilor.
Din oficiu, instanța de apel a solicitat relații de la autoritățile administrației locale privind modul de semnalizare cu indicatoare rutiere pe raza satului Biborțeni.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță prin sentința atacată, tribunalul reține că, judecătoria a constatat că starea de fapt reținută de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție . nr._/01.11.2013 corespunde realității, fiind dovedită cu planșele fotografice depuse la dosar, declarația martorului V. A., precum și relațiile obținute în instanța de apel de la autoritățile administrației locale.
Consiliul Județean C. prin adresa nr. 2965/30.03.2015 și Primăria Orașului Baraolt prin Procesul-verbal din 14.04.2010 arată că, în localitatea Biborțeni au fost montate 2 buc. indicatoare rutiere cu semnificația depășire interzisă și 2 buc. cu semnificația sfârșit depășirea interzisă.
Tribunalul reține că la 01.11.2013, apelantul a condus autoturismul marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 122 în localitatea Biborțeni și a efectuat manevra de depășire neregulamentară a două autovehicule pe sectorul de drum unde depășirea este interzisă semnalizat cu indicatoare rutiere montate la .>
Fapta petentului este una de pericol, iar actul constatator cuprinde toate mențiunile stipulate la art. 16, 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în sensul că fapta este clar descrisă de agentul constatator, care constituie contravenția prevăzută la art. 120 lit. h din Regulamentul de aplicare a codului rutier și sancționată de art. 100 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002 rep. Sancțiunea aplicată de agentul constatator a fost corect individualizată proporțional cu pericolul social al contravenției.
Apărările apelantului, conform căruia restricția depășirii s-ar opri la prima intersecție nu pot fi primite, având în vedere dispozițiile art. 66 alin.(6) din HG nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice care prevăd că, atunci „când indicatoarele de interzicere sau restricție sunt instalate împreună cu indicatorul ce anunță ., semnificația lor este valabilă pe drumul respectiv până la întâlnirea indicatorului”ieșire din localitate”, cu excepția locurilor unde alte indicatoare dispun altfel”.
Pentru aceste considerente, soluția primei instanțe este legală și temeinică drept pentru care în baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul de față va fi respins ca nefondat, iar hotărârea atacată va fi păstrată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul N. J., CNP_, domiciliat în comuna Brăduț, ., județul C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului C., cu sediul în mun. S. G., . nr. 16, județul C. împotriva sentinței civile nr. 1876/18 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria S. G., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 aprilie 2015.
Președinte Judecător Grefier
V. I. A. U. G. V. E.
Red. U.G./08.05.2015
Tehnored. V.E./11.05.2015
4 ex.
Judecător fond – G. A. – M.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 54/2015.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 123/2015.... → |
|---|
