Plângere contravenţională. Sentința nr. 2036/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2036/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 954/305/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 154/A
Ședința publică de la 3 aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte: V. I. A.
Judecător: U. G.
Grefier: V. E.
Pe rol se află, în pronunțare, apelul declarat de petentul F. D. D. împotriva sentinței civile nr. 2036 din 7 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 20 martie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi –parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 27 martie 2015, apoi pentru ziua de astăzi, 3 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Constată că, prin sentința civilă nr. 2036 din 7 otombrie 2014, Judecătoria S. G. a respins plângerea formulată de către petentul F. D. – D. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.02.2014 de către intimata Poliția L. a municipiului S. G., ca neîntemeiată și în consecință a menținut procesul – verbal de constatare a contravenției atacat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut și motivat în esență următoarele:
La data de 18.02.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 170 lei în temeiul art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 5 din OUG nr. 195/2002.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în cauză nefiind incident nici una dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ, aspecte privind nelegalitatea procesului-verbal nefiind invocate nici de către petent prin plângere.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal s-a reținut că potrivit art. 108 alin. 1 lit. a pct. 5 din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție „circulația pe un sector de drum pe care accesul este interzis”.
În procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.02.2014 s-a menționat că la data de 18.02.2014, ora 11,34 petentul a circulat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe .. Nuferilor spre . indicatorului „accesul interzis”.
Prin plângere petentul nu a contestat starea de fapt, învederând doar că regulile de dirijare a circulației au fost modificate recent, precum și faptul că indicatorul este amplasat în așa fel încât nu permite observarea cu ușurință și din timp. Însă, instanța de fond nu a putut avea în vedere aceste aspecte ca fiind de natură a exclude răspunderea, conducătorii auto având obligația de a respecta semnele și regulile de dirijare a circulației.
În aceeași ordine de idei, din adresa nr._/2014 emisă de Primăria Municipiului S. G. rezultă că în municipiul S. G. pe . cu . a existat și pe data de 18.02.2014 indicator rutier „acces interzis”.
În ceea ce privește posibilitatea sancționării, s-a constatat că potrivit art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 – în vigoare la data constatării faptei – „în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are atribuții” privind „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunii pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar”.
Așadar, având în vedere că potrivit art. 1 din RA OUG nr. 195/2002 „participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație și semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră”, iar din probele administrate în cauză rezultă că la data sancționării petentul nu a respectat semnificația indicatorului „acces interzis”, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 5 din OUG nr. 195/2002.
În ceea ce privește sancțiunea, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede că la aplicarea acesteia vor fi avute în vedere limitele amenzii prevăzute de actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, fiind necesară ca sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Astfel, având în vedere că petentul a condus autovehiculul pe drumurile publice, în interiorul localității, pe un sector de drum pe care este interzis accesul pe respectivul sens de mers, încălcând astfel normele edictate pentru asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției, respectiv amendă în cuantum minim este proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite.
În consecință, având în vedere că procesul-verbal de constatare a contravenției îndeplinește condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001, fapta săvârșită de către petent întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 5 din OUG nr. 195/2002, sancționată de art. 99 alin. 2 din același act normativ iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată și să mențină procesul-verbal ca legal și temeinic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul F. D.-D..
În prima parte a cererii de apel, petentul – apelant reiterează aceeași stare de fapt pe care a menționat-o în plângerea contravențională, fără să aducă vreo critică asupra sentinței atacate.
La fel ca și în plângerea adresată judecătoriei, apelantul apreciază că amenda contravențională de 170 lei nu respectă principiul proporționalității cu gradul de pericol social al faptei săvârșite în condițiile în care poliția locală nu a făcut dovada unor circumstanțe care să impună aplicarea sancțiunii contravenționale, pe care o consideră excesivă.
În cererea de apel, mai arată apelantul că procedural, Poliția L. S. G. nu este o unitate structurală cu personalitate juridică și că nu poate avea calitatea de subiect procesual activ sau pasiv, aceasta fiind în fapt doar un Departament de Serviciu Public al Poliției Locale, în cadrul UAT Primăria S. G., excepție care nu a fost evocată în fața instanței de fond.
Apelantul arată, că pârâta nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut de lege, la care el să aibă posibilitatea să depună un răspuns la întâmpinare, mai arată, că Primăria municipiului S. G., deși nu este chemată în cauză, a depus înscrisuri cu valoare probatorie.
De asemenea, apelantul consideră că în mod nejustificat, instanța de fond nu a luat în considerare solicitarea sa de aplicare a principiului proporționalității dintre sancțiune și gradul de pericol social al faptei contravenționale.
În fine, apelantul mai face o seamă de aprecieri personale, în sensul că, ar avea anumite suspiciuni și bănuieli cu privire la o justiție corectă și dreaptă, că la nivel local ar fi o „solidaritate maghiară ce acționează implacabil asupra românismului”, aserțiuni gratuite care nu pot constitui motive de apel pentru reformarea hotărârii atacate.
Intimata Poliția L. S. G. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului de față.
În esență, se arată, că plângerea contravențională formulată de petentul F. D. D. a fost respinsă de judecătorie, după ce au fost analizate toate probele administrate în cauză, reținându-se că procesul – verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit.(f.20).
Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel și actele dosarului în baza art. 479 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că apelul nu este fondat.
Judecătoria a pronunțat o sentință legală și temeinică, prezentând o situație de fapt corectă în consens cu conținutul probelor administrate în cauză.
De asemenea, judecătoria a aplicat corect textele legale incidente speței, interpretate în litera și spiritul lor reținând în final, că la data de 18.02.2014 apelantul – petent F. D. D. a circulat cu autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe .. Nuferilor spre . indicatorului rutier „accesul interzis” faptă care întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 108 alin.1 lit. a pct. 5 din OUG nr. 195/2002 și care este sancționată de art. 99 alin.2 din același act normativ.
Judecătoria a stabilit de asemenea că sancțiunea aplicată contravenientului a fost corect individualizată de agentul constatator, consecința fiind respingerea ca nefondată a plângerii petentului – apelant.
Instanța de fond a analizat în mod obiectiv gradul de pericol social concret al contravenției săvârșite de petent și a stabilit că sancțiunea de 170 lei, ce reprezintă minimul amenzii prevăzută de actul normativ, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Judecătoria a reținut în mod corect, că prin fapta petentului de a nu respecta semnificația indicatorului „acces interzis” s-a creat un real pericol pentru siguranța celorlalți participanți la traficul rutier care circulau regulamentar pe . unic de circulație.
În această situație, tribunalul însușește motivarea judecătoriei înlăturând ca nefondate aserțiunile apelantului, în sensul că, instanța de fond a respectat întocmai principiul proporționalității dintre sancțiunea aplicată de agentul constatator în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent.
Tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 4,6 din Legea nr. 155/2010, poliția locală are personalitate juridică, constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.
Faptul că pârâta nu a depus întâmpinare nu a avut nicio relevanță asupra analizei pe care a făcut-o instanța de fond asupra plângerii făcute de petent împotriva procesului – verbal de contravenție întocmit de pârâtă.
Conform normelor procedurii civile, nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului (în speța de față Poliția locală S. G.) din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, prin urmare acest fapt nu l-a vătămat cu nimic pe petent și nici nu poate constitui motiv de apel care să conducă la anularea procesului – verbal de contravenție.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, apelul declarat urmează a fi respins ca nefondat potrivit art. 480 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, cu consecința păstrării hotărârii ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de petentul F. D.-D. în contradictoriu cu intimata Poliția L. a municipiului S. G. împotriva Sentinței civile nr. 2036 din 07 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria S. G., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 aprilie 2015.
Președinte Judecător Grefier
V. I. A. U. G. V. E.
Red. U.G./15.04.2015
Tehnored. V.E./15.04.2015
4 ex.
Judecător fond – B. K. Agota
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 130/2015. Tribunalul... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 42/2015.... → |
|---|
