Anulare act. Decizia nr. 90/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 1783/120/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA - SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 90
Ședința publică din data de 24 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. M. G.
Judecător: S. D.
Judecător: A. S.
Grefier: S. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil promovat de recurentul reclamant P. S., domiciliat în București, ., Sector 6, împotriva sentinței civile nr. 4010 din 4 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, intimați pârâți fiind S. M., domiciliată în București, ., nr. 11, ., ., Sector 6, P. E., domiciliată în București, .. 50, ., M. V., domiciliată în ., județul Dâmbovița, C. I., domiciliată în București, .. 20, Sector 6 și G. (P.) E., domiciliată în București, .. 1, ., Sector 6, dosarul având ca obiect recurs anulare tranzacție.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat recurentul reclamant P. S. personal și asistat de avocat P. I. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, pentru intimații pârâți S. M., P. E. și C. I. toți lipsă a fost prezent avocat N. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015 și intimata Ganela E. personal lipsind intimata pârâtă M. V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul de ședință referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, după care: se învederează instanței că cererea de recurs a fost legal timbrată.
In temeiul dispozițiilor art. 159 1 alin 4 din codul de procedură civilă de la 1865, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apărătorul recurentului reclamant P. S., avocat P. I., având cuvântul, depune la dosar dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar. Arată că nu are cereri de formulat și nici nu solicită probe.
Tribunalul constată că cererea de recurs a fost legal timbrată.
Apărătorul intimaților pârâți avocat N. M., având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și nici nu solicită probe.
Intimata pârâtă G. E., având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și nici nu solicită probe.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului reclamant P. S., avocat P. I., având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond în totalitate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Se apreciază ca in speța este aplicabil principiul accesorium sequitur principale, conform căruia bunul sau contractul accesoriu urmează soarta juridica a bunului sau contractului principal de care depinde, pentru tranzacția care a avut la baza titlul de proprietate anulat, iar potrivit principiului consacrat de art. 728 C.civ. vechi că nimeni nu poate fi obligat sa rămână in indiviziune, astfel ca cererea sa este perfect admisibila. Solicită a se constata că prima instanță in mod greșit a apreciat ca in speța nu este aplicabil principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului inițial, atâta vreme cat, in opinia instanței, tranzacția încheiata nu are natura juridica a unui act subsecvent titlului de proprietate, si ca prin încheierea acesteia nu au fost transmise bunurile si s-a pus capăt doar stării de indiviziune . Motivarea sentinței instanței de fond este străina de natura pricinii, mai mult, cu cat după încheierea tranzacției fiecare dintre copărtași au înțeles sa dispună de dreptul său de proprietate și-au intabulat acest drept, iar legitimitatea dreptului lor de proprietate a fost însăși sentința civila care a consfințit tranzacția intre părți.
Instanța de fond nu a avut in vedere că loturile formate pentru încheierea tranzacției au avut in vedere anumite suprafețe de teren pe care trebuia sa le primească fiecare, în funcție de cota ce i-ar reveni. Astfel, la momentul încheierii tranzacției a cărei anulare o solicită a avut in vedere anumite bunuri ce intra in masa partajabila si totodată anumite cote pe care le are fiecare dintre părți asupra terenurilor, in sensul că, odată veneau 5 moștenitori si odată 7 moștenitori. Așadar se poate observa că pentru speța dedusa judecații reprezintă o mare importanta anularea titlului de proprietate pentru o suprafața de teren, întrucât odată ce această suprafața de teren a fost catalogata ca fiind de împărțit între mai puțini moștenitori in mod automat s-au modificat datele inițiale pe care le-a avut in vedere toate părțile care au semnat tranzacția.
Totodată, instanța nu a analizat aspectele invocate recurent, în legătură cu dezechilibrarea loturilor si in final încălcarea consimțământului părților semnatare ale tranzacției, întrucât odată ce a intervenit o modificare in aspectele ce au fost avute in vedere la momentul creării consimțământului prin prezentarea nereala a suprafețelor de teren ce compun masa partajabilă, in mod automat nu se mai poate retine faptul ca sunt întrunite elementele consimțământului, acest lucru ținând în mod clar de anularea actului care a stat ia baza încheierii tranzacției. Se impune așadar admiterea recursului, și casarea sentinței instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru refacerea loturilor.
Apărătorul intimaților pârâți, avocat N. M., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, a se menține sentința civilă a instanței de fond ca fiind legală și temeinică, și obligarea recurentului la cheltuieli de judecată arătând că, intimatele au intabulat fiecare dreptul lor de proprietate asupra terenurilor ce le-au revenit din tranzacție, prin încheierile emise de OCPI Dâmbovița și depuse la dosarul cauzei; că, P. E. și Strănilă M. a învederat instanței că ulterior rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de expedient au fost încheiate două contracte de donație care, de asemenea sunt depuse la dosarul cauzei Se mai arată că este relevant faptul că cele două acte de donație existau la data judecării cauzei, nefiind desființate prin vreo hotărâre judecătorească și că în privința celor două loturi nr.1 și 2 din tranzacție care se află în proprietatea lui P. E., terenurile ce alcătuiesc aceste loturi nu se regăsesc între terenurile prevăzute în actul de donație că moștenitorii defunctului P. Gh A. au dobândit bunurile din patrimoniul defunctului nu în temeiul titlului de proprietate, ci în temeiul legii.
Mai solicită a se constata că este nulă tranzacția încheiată în baza unor înscrisuri dovedite ulterior a fi false. Descoperirea ulterioară de înscrisuri necunoscute părților și care ar fi putut influența conținutul tranzacției nu reprezintă o cauză de nulitate a acesteia, cu excepția cazului în care înscrisurile au fost ascunse de către una din părți sau, cu știință ei, de către un terț .
Totodată, tranzacția este nulă dacă din înscrisurile descoperite rezultă că părțile sau numai una din ele nu avea nici un drept asupra căruia să poată tranzacționa, în cauza neregăsindu-se o asemenea situație deoarece terenurile ce au alcătuit lotul nr.1 și nr.2 atribuite prin tranzacție în deplină proprietate lui P. A., respectiv P. E. nu fac parte din actul de donație în baza căruia a fost anulat parțial titlul de proprietate pentru a se putea trage concluzia că cele două ar fi primit un bun asupra căruia nu aveau dreptul.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 11.09.2012 sub nr. de Dosar_ reclamantul P. S. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții S. M., P. E., M. V., C. I. și G. (PÂRCĂLĂBEANU) E., să dispună anularea contractului de tranzacție consfințit prin Sentința civilă nr. 4526/30.11.2006 pronunțată în Dosarul nr._ și pe cale de consecință, refacerea loturilor pentru fiecare moștenitor.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Targoviște, Stratila M. a solicitat ieșirea din indiviziune asupra averii rămase de pe urma defectului său tată, P. Gh. A., decedat la data de 21.11.1987 iar în cadrul acestui dosar s-a constatat ca masa bunurilor de împărțit între moștenitorii lui P. Gh. A. este compusă din suprafețele de teren din titlul de proprietate nr._/2002 și cele din certificatul de moștenitor nr. 167/1999. La data de 30.11.2006 instanța a luat act de învoiala părților și a pronunțat sentința pe care o solicită să fie anulată. A menționat că la baza contractului de tranzacție au stat TP și certificatul de moștenitor, Titlul de proprietate nr._/2002 a fost supus controlului judiciar în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Targoviste în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3401/03.06.2009, cauză în care s-a anulat parțial acest titlu doar pentru patru suprafețe de teren, în total o suprafață de 4220, cu motivația ca terenurile aparțin în exclusivitate numai moștenitorilor P. S., M. V., C. I. și P. M. – A. de pe urma bunicului matern ținând cont ca aceștia sunt copiii din prima căsătorie a defunctului P. A., în baza contractului de donație autentificat sub nr. 168/19.11.1945.Ulterior s-a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței iar prin încheierea din 11.07.2011 instanța a admis cererea și în urma demersurilor întreprinse s-a emis titlu de proprietate nr._/28.12.2011 pentru suprafața de 2 ha și 2073 mp.
Referitor la certificatul de moștenitor nr. 167/1988, după apariția Legii nr. 18/1991 pentru terenul cuprins în certificatul de moștenitor s-a emis un titlu de proprietate care a fost supus controlului judiciar în cauza ce a formulat obiectul dosarului nr._ al Judecătoria Târgoviște în care s-a pronunțat irevocabil sentința civilă nr. 6021/17.12.2009, sentința prin care s-a anulat titlul de proprietate existent și s-a emis unul nou, nr._/02.05.2011 în care au fost incluși toți cei trei copii ai tatălui respectiv P. E., S. M., P. S..
Acest titlu de proprietate a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 311/18.01.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Targoviște, dosar în care instanța a luat de învoiala părților și a pronunțat o hotărâre de expedient, terenul de 250 mp din titlul de proprietate nr._/02.05.2011 revenind pârâtelor P. E. și S. M..
A mai arătat că solicită anularea contractului de tranzacție deoarece titlul de proprietate care a stat la baza încheierii contractului de tranzacție a fost anulat, în conformitate cu prev. art 1713 vechiul cod civil și conform principiul resoluto iure dantis resolvitur jus accipiens.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere reclamantul a arătat că urmează ca instanța de judecată să stabilească loturile pentru fiecare moștenitor în conformitate cu actele legale pentru aceștia ținând cont de titlurile de proprietate pe care le deținem astfel: a) terenurile din titlul de proprietate nr._/28.12.2011 să se țină cont de faptul ca trebuie împărțit la 7 moștenitori; b) terenurile din actul de donație autentificat sub nr. 168/19.09.1945 să se țină cont de faptul ca trebuie împărțit doar celor 4 moștenitori beneficiari ai donației.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1713 vechiul Cod civil.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La cerere, au fost anexate fotocopii de pe următoarele înscrisuri: Sentința civilă nr. 4526 pronunțată la data de 30.11.2006 în Dosarul nr._ al Judecătoriei Târgoviște, Certificatul de moștenitor nr. 167/18.02.1988 eliberat de notariatul de Stat al Județului Dâmbovița, Titlul de proprietate nr._/24.01.2002 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Dâmbovița, sentința civilă nr. 3401 pronunțată la data de 03.06.2010 în Dosarul nr._ al Judecătoriei Târgoviște, încheierea pronunțată la data de 11.07.2011 în Dosarul nr._ al Judecătoriei Târgoviște, sentința civilă nr. 6021 pronunțată la data de 17.12.2009 în Dosarul nr._ al Judecătoriei Târgoviște, Titlul de proprietate nr._/02.05.2011 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Dâmbovița, sentința civilă nr. 811 pronunțată la data de 18.01.2012 în Dosarul nr._ al Judecătoriei Târgoviște, încheierea pronunțată la data de 21.03.2012 în Dosarul nr._ al Judecătoriei Târgoviște.
Pârâta C. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat ca în cazul admiterii primului capăt al cererii, instanța să dispună atribuirea în favoarea sa a lotului nr. 7, astfel cum este el alcătuit în tranzacția care a făcut obiectul hotărârii de expedient. În motivare a arătat în esență că dreptul de proprietate asupra acestor terenuri a fost intabulat pe numele său și al mamei sale, P. A., prin încheierile nr._/28.02.2008, nr._/28.02.2008 și nr._/06.03.2008 emise de O.C.P.I. Dâmbovița. A menționat că în tranzacția inițială nu a fost inclus terenul în suprafață de 3.200 mp situat în T25, P1089/1, acesta urmând să fie inclus în masa de partaj.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115, 673-673 ind. 14 C.proc.civ., 728, 742 C.civ. de la 1864.
În apărare, s-a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatorii și orice alte probe a căror necesitate de administrare ar reieși din dezbateri.
Pârâta P. E. a depus întâmpinare prin care a solicitat ca în cazul admiterii primului capăt al cererii, instanța să dispună atribuirea în favoarea sa a următoarelor loturi: lotului nr. 2 și lotul nr. 1, astfel cum sunt acestea alcătuite în tranzacția care a făcut obiectul hotărârii de expedient. În motivare a arătat în esență că dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care le-a primit prin donație a fost intabulat pe numele său prin Încheierile nr._/26.05.2009 și nr._/26.05.2009 emise de O.C.P.I. Dâmbovița iar actul de donație subzistă, nefiind desființat prin hotărâre judecătorească. A menționat de asemenea, că în tranzacția inițială nu a fost inclus terenul în suprafață de 3.200 mp situat în T25, P1089/1, acesta urmând să fie inclus în masa de partaj.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115, 673-673 ind. 14 C.proc.civ., 728, 742 C.civ. de la 1864.
În apărare, a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatorii și orice alte probe a căror necesitate de administrare ar reieși din dezbateri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta S. M. a solicitat ca în cazul admiterii primului capăt al cererii, instanța să dispună atribuirea în favoarea sa a lotului nr. 6, astfel cum este acesta alcătuit în tranzacția care a făcut obiectul hotărârii de expedient. În motivare a arătat în esență că dreptul de proprietate i-a fost donat prin contractul de donație autentificat sub nr. 1774/25.05.2009 de către Societatea Civilă Mentor – Birou Notarial, fiicei sale, C. L.-M., fiind intabulat pe numele acesteia. A menționat că acest act de donație nu a fost desființat prin hotărâre judecătorească. A arătat de asemenea, că în tranzacția inițială nu a fost inclus terenul în suprafață de 3.200 mp situat în T25, P1089/1, acesta urmând să fie inclus în masa de partaj.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115, 673-673 ind. 14 C.proc.civ., 728, 742 C.civ. de la 1864.
În apărare, s-a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatorii și orice alte probe a căror necesitate de administrare ar reieși din dezbateri.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize topocadastrale.
Reclamantul a precizat că nu înțelege să formuleze cerere de chemare în judecată a altor persoane (a se vedea Încheierea pronunțată la data de 14.10.2014).
Prin încheierea pronunțată la data de 14.10.2014 instanța a disjuns primul capăt al cererii de chemare în judecată având ca obiect ,,anulare tranzacție” și a dispus formarea dosarului de față, înregistrat sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.4010/04.11.2014,Judecătoria Târgoviște a respins ca neîntemeiată cererea formulată și precizată de reclamantul P. S., în contradictoriu cu pârâtele S. M., P. E., M. V., C. I., G. (P. E.), precum și cererea acestuia, de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr._/24.01.2002 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Dâmbovița (f. 13) s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea: P. S., S. M., P. E., C. I., G. E., P. A. și M. V., în calitate de moștenitori ai defunctului P. Gh. A..
Ulterior emiterii acestui Titlu de proprietate, prin Sentința civilă nr. 4526 pronunțată la data de 30.11.2006 de către Judecătoria Târgoviște în Dosarul nr._ s-a luat act de acordul părților cu privire la împărțirea terenurilor reconstituite prin titlu de proprietate nr._/24.01.2002.
Instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert B. G. a fost făcut obiectul tranzacției toate terenurile din acest titlu de proprietate, cu excepția suprafeței de 3.200 mp situată în T25, P 1089/1 (precizările de la f. 97).
Prin sentința civilă nr. 3401 pronunțată la data de 03.06.2010 în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgoviște, îndreptată prin încheierea pronunțată la data de 11.07.2011, s-a constat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/24.01.2002 pentru 4 suprafețe de teren, astfel: a) 2.666 mp categoria de folosință livadă, situată în T 97, P43 care urmare a tranzacției, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, le-a revenit numiților P. S., G. E., S. M., C. I. și P. A.; b) 196 mp categoria de folosință păduri, situată în T89, P 4/1 care urmare a tranzacției, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, i-a revenit reclamantului P. S.; c) 644 mp categoria de folosință alte terenuri, situată în T94, P 3 care urmare a tranzacției, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, i-a revenit pârâtei M. V.; d) 715 mp, situată în T39, P 1532/2 care urmare a tranzacției, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, i-a revenit pârâtei M. V..
Instanța a mai reținut că defunctul P. Gh. A. a avut o fiică, rezultată din a doua căsătorie, încheiată cu P. A. (decedată), respectiv pe pârâta P. E..
Celelalte părți sunt au calitatea de copii din prima căsătorie.
Analizând comparativ suprafețele care au făcut obiectul tranzacției, suprafețele pentru care a fost anulat titlul de proprietate și moștenitorii cărora le-au revenit, instanța a constatat că dintre suprafețele pentru care a fost anulat parțial titlul, doar terenul de 2.666 mp categoria de folosință livadă, situată în T 97, P43 i-a revenit și defunctei P. A. (dar și părților P. S., G. E., S. M. și C. I.).
Celelalte trei suprafețe (196 mp situată în T89, P 4/1, 644 mp și 715 mp, situată în T39, P 1532/2) nu au ridicat nicio problemă de drept, deoarece au revenit reclamantului P. S. și pârâtei M. V., copii din prima căsătorie a defunctului.
Instanța a apreciat că în speță nu este aplicabil principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, având în vedere următoarele considerente:
Prin principiul ,,resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis” este desemnată regula de drept potrivit căreia anularea actului inițial (primar) atrage și anularea actului subsecvent, datorită legăturii lor juridice. Altfel spus, dacă prin anularea actului juridic inițial se desființează dreptul transmițătorului din actul juridic subsecvent (și care a fost dobânditor al unui drept în actul juridic inițial) înseamnă că acesta a transmis un drept pe care nu îl avea, deci nici subdobânditorul nu putea deveni titularul acestui drept.
Pentru a avea aplicabilitate principiul invocat trebuie să existe cumulativ următoarele condiții: să existe un act inițial și unul subsecvent; să se fi constatat inexistența dreptul dobânditorului din actul juridic inițial; dobânditorul din actul juridic inițial să aibă calitatea de transmițător în actul juridic subsecvent.
În cauză însă, tranzacția încheiată nu are natura juridică a unui act subsecvent titlului de proprietate în sensul anterior menționat deoarece prin titlul de proprietate s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului P. Gh. A.. Potrivit dispozițiilor art. 644, 688, 696, 899 alin. (1) C.civ. de la 1864, transmiterea patrimoniului succesoral sau a bunurilor din patrimoniu, după caz, operează de drept, din momentul deschiderii moștenirii, fără vreo manifestare de voință din partea succesibilului și chiar fără știrea lui. Deci, moștenitorii au dobândit bunurile din patrimoniul defunctului nu în temeiul titlului de proprietate, ci în temeiul legii, transmisiunea fiind mortis causa. Titlul de proprietate obținut în temeiul L. nr. 18/1991 nu este un veritabil act de dobândire a dreptului asupra terenurilor menționate în cuprinsul său, moștenitorii având dreptul asupra acestor bunuri în virtutea calității lor de succesori ai defunctului. Astfel, titlul de proprietate nu are natura juridică a unui act inițial și atestă dreptul de proprietate în principal al defunctului și apoi al moștenitorilor acestuia, ca persoane îndreptățite și în viață la momentul formulării cererii de reconstituire.
Prin tranzacția încheiată nu au fost transmise bunuri ci s-a pus parțial capăt stării de indiviziune. Bunurile nu au trecut dintr-un patrimoniu în altul deci nu se poate vorbi de transmiterea unor drepturi.
În succesiunea actelor juridice din prezenta cauză nu a existat un dobânditor din actul juridic inițial care să aibă totodată calitatea de transmițător în actul juridic subsecvent deoarece copărtașii nu sunt succesori în drepturi unii față de alții chiar dacă împărțeala dă naștere unei obligații de garanție în sarcina lor, asemănător actelor translative cu titlu oneros, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Mai mult, în jurisprudență și în literatura de specialitate s-a apreciat în mod constant că principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial privește efectele nulității actului juridic față de terți.
În cauză, problema de drept care s-a ridicat nici măcar nu privea efectele nulității actului juridic față de terți, ci efectele acesteia față de părțile actului juridic.
Potrivit dispozițiilor art. 790 alin. (1) C.civ. de la 1864, ,,împărțelile pot fi desființate pentru violență sau dol” iar potrivit jurisprudenței și doctrinei pentru eroare și desigur, potrivit dreptului comun pentru cauze de nulitate absolută.
Reclamantul nu a invocat niciun caz de nulitate relativă a tranzacției sau nulitate absolută și nici instanța nu a constat că ar exista un motiv de nulitate absolută care să afecteze valabilitatea tranzacției.
În concluzie, instanța a apreciat că tranzacția încheiată este valabilă, diferendele dintre copărtași putând fi soluționate cu ocazia unui supliment de partaj și a împărțirii efective a terenului de 2.666 mp categoria de folosință livadă, situată în T 97, P43 având în vedere că acesta a revenit unui număr de cinci moștenitori.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul P. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Se apreciază că în speță este aplicabil principiul accesorium sequitur principale, conform căruia bunul sau contractul accesoriu urmează soarta juridica a bunului sau contractului principal de care depinde, pentru tranzacția care a avut la baza titlul de proprietate anulat, iar potrivit principiului consacrat de art. 728 C.civ. vechi că nimeni nu poate fi obligat sa rămână in indiviziune, astfel ca cererea sa este perfect admisibila.
Totodată, instanța de fond in mod greșit a apreciat ca in speța nu este aplicabil principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului inițial, atâta vreme cat, in opinia instanței, tranzacția încheiata nu are natura juridica a unui act subsecvent titlului de proprietate, si ca prin încheierea acesteia nu au fost transmise bunurile si s-a pus capăt doar stării de indiviziune .
Interpretarea dată este străină de natura pricinii, mai mult, cu cat după încheierea tranzacției fiecare dintre copărtași au înțeles sa dispună de dreptul său de proprietate și-au intabulat acest drept, iar legitimitatea dreptului lor de proprietate a fost însăși sentința civila care a consfințit tranzacția intre părți.
O alta chestiune pe care instanța de fond nu a avut-o in vedere este aceea ca loturile formate pentru încheierea tranzacției au avut in vedere anumite suprafețe de teren pe care trebuia sa le primească fiecare, în funcție de cota ce i-ar revenii.
Practic la momentul încheierii tranzacției a cărei anulare o solicită a avut in vedere anumite bunuri ce intra in masa partajabila si totodată anumite cote pe care le are fiecare dintre părți asupra terenurilor, in sensul că, odată veneau 5 moștenitori si odată 7 moștenitori.
Analizând aceste aspecte se poate observa că pentru speța dedusa judecații reprezintă o marc importanta anularea titlului de proprietate pentru o suprafața de teren, întrucât odată ce această suprafața de teren a fost catalogata ca fiind de împărțit între mai puțini moștenitori in mod automat s-au modificat datele inițiale pe care le-a avut in vedere toate părțile care au semnat tranzacția.
Totodată instanța nu a analizat aspectele invocate de el, reclamantul, în legătură cu dezechilibrarea loturilor si in final încălcarea consimțământului părților semnatare ale tranzacției, întrucât odată ce a intervenit o modificare in aspectele ce au fost avute in vedere la momentul creării consimțământului prin prezentarea nereala a suprafețelor de teren ce compun masa partajabilă, in mod automat nu se mai poate retine faptul ca sunt întrunite elementele consimțământului, acest lucru ținând în mod clar de anularea actului care a stat ia baza încheierii tranzacției.
Se solicită proba cu înscrisuri, cele aflate la dosarul cauzei .
In drept se invocă disp. art. 304, pet.7 si 9 C Pr. Civilă de la 1865.
Se solicită cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, intimatele pârâte P. E., S. M. și C. I.solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la cheltuieli de judecată arătând că, ele au intabulat fiecare dreptul lor de proprietate asupra terenurilor ce le-au revenit din tranzacție, prin încheierile emise de OCPI Dâmbovița și depuse la dosarul cauzei; că, P. E. și Strănilă M. a învederat instanței că ulterior rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de expedient au fost încheiate două contracte de donație care, de asemenea sunt depuse la dosarul cauzei, anume unul cu nr.1773/25.05.2009 și al doilea cu nr.1774/25.05.2009 – Societatea Civilă Mentor-BNP I. B..
Se mai arată că este relevant faptul că cele două acte de donație existau la data judecării cauzei, nefiind desființate prin vreo hotărâre judecătorească și că în privința celor două loturi nr.1 și 2 din tranzacție, care se află în proprietatea lui P. E., terenurile ce alcătuiesc aceste loturi nu se regăsesc între terenurile prevăzute în actul de donație autentificat sub nr.168/19.09.1945; că moștenitorii defunctului P. Gh A. au dobândit bunurile din patrimoniul defunctului nu în temeiul titlului de proprietate, ci în temeiul legii, transmisiunea fiind mortis causa (potrivit dispozițiilor art.644, 688, 696, 899 alin.1 Cod civil de la 1864).
Tranzacția este un contract și este supusă cauzelor de nulitate a contractelor, putând fi afectată de nulitate pentru aceleași cauze ca și orice al contract; este nulă tranzacția care are un obiect sau o cauză ilicită sau morală, ori prin care se fraudează legea sau drepturile terților și este anulabilă pentru viciile de consimțământ.
Este de asemenea nulă tranzacția încheiată în baza unor înscrisuri dovedite ulterior a fi false. Descoperirea ulterioară de înscrisuri necunoscute părților și care ar fi putut influența conținutul tranzacției nu reprezintă o cauză de nulitate a acesteia, cu excepția cazului în care înscrisurile au fost ascunse de către una din părți sau, cu știință ei, de către un terț (art.1716 Cod civil de la 1864).
Totodată, tranzacția este nulă dacă din înscrisurile descoperite rezultă că părțile sau numai una din ele nu avea nici un drept asupra căruia să poată tranzacționa, în cauza neregăsindu-se o asemenea situație deoarece terenurile ce au alcătuit lotul nr.1 și nr.2 atribuite prin tranzacție în deplină proprietate lui P. A., respectiv P. E. nu fac parte din actul de donație în baza căruia a fost anulat parțial titlul de proprietate nr._/24.01.2002 pentru a se putea trage concluzia că cele două ar fi primit un bun asupra căruia nu aveau dreptul.
In drept, se invocă dispozițiile art.115, 174 Cod procedură civilă, art.790 alin.1, 1704-1716 Cod civil vechi.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea ce face obiectul dosarului nr._, recurentul reclamant a solicitat să se constate nulitatea absolută a sentinței civile nr. 4526 pronunțată la data de 30.11.2006 de către Judecătoria Târgoviște în Dosarul nr._ prin care s-a consfințit tranzacția părților cu privire la terenurile din titlul de proprietate nr._/24.01.2002, cu excepția suprafeței de 3.200 mp situată în T25, P 1089/1, cu motivarea în fapt că prin sentința civilă nr. 3401 pronunțată la data de 03.06.2010 în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgoviște, îndreptată prin încheierea pronunțată la data de 11.07.2011, s-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/24.01.2002 pentru 4 suprafețe de teren, astfel: a) 2.666 mp categoria de folosință livadă, situată în T 97, P43 care urmare a tranzacției, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, le-a revenit numiților P. S., G. E., S. M., C. I. și P. A.; b) 196 mp categoria de folosință păduri, situată în T89, P 4/1 care urmare a tranzacției, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, i-a revenit reclamantului recurent P. S.; c) 644 mp categoria de folosință alte terenuri, situată în T94, P 3 care urmare a tranzacției, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, i-a revenit pârâtei intimate M. V.; d) 715 mp, situată în T39, P 1532/2 care urmare a tranzacției, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, i-a revenit pârâtei intimate M. V., în drept fiind invocate dispozițiile art. 1713 din Codul civil din 1864.
Critica recurentului reclamant în sensul că în speță era aplicabil principiul accesorium sequitur principale conform căruia bunul sau contractul accesoriu urmează soarta juridică a bunului sau contractului principal nu este fondată întrucât nu poate fi primit întrucât tranzacția judiciară încheiată de părți nu constituie un contract subsecvent titlului de proprietate a cărui nulitate s-a constatat.
Susținerea recurentului reclamant că interpretarea dată este străină de natura pricinii nu poate fi primită având în vedere prima instanță a stabilit corect că natura juridică a tranzacției, neavând relevanță pentru raportul dintre titlul de proprietate și hotărârea de expedient faptul că, ulterior pronunțării acesteia, părțile au dispus de dreptul lor de proprietate sau și-au intabulat acest drept.
Referitor la criticile recurentului legate de aplicarea eronată a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține că acestea sunt nefondate având în vedere că tranzacția judiciară, respectiv convenția părților consfințită prin hotărâre judecătorească poate fi desființată prin acțiune în nulitate, fiind afectată de aceleași cauze de nulitate ca orice alt contract; că pentru a reține existența unor cauze de nulitate, instanța trebuie să se raporteze la momentul încheierii tranzacției; că anularea titlului de proprietate pentru terenurile ce au făcut obiectul tranzacției nu poate constitui motiv de nulitate, fiind vorba de o cauză ce se situează în timp după data când părțile au tranzacționat și că, chiar dacă, potrivit dispozițiilor invocate ca temei juridic al acțiunii (dispozițiile art. 1713 din Codul civil de la 1864), se poate ataca tranzacția făcută spre executarea unui titlu nul (afară numai dacă părțile ar fi tratat expres despre nulitate), în speță nu sunt aplicabile aceste dispoziții întrucât la data încheierii tranzacției, titlul de proprietate nu fusese constatat nul pentru a se reține de către instanță că părțile au încheiat tranzacția în executarea unui titlu nul.
Pentru considerentele mai sus expuse, având în vedere și faptul că anularea titlului de proprietate avut în vedere de părți la încheierea tranzacției ar putea fi invocată de copărtași pe alte căi cum ar fi în susținerea executării unei obligații de garanție între copărtași în baza art. 787 din Codul Civil de la 1864, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant, urmând a menține hotărârea atacată.
Față de soluția dată recursului declarat de reclamant și dispozițiile art. 274 din Codul de Procedură Civilă de la 1865, recurentul va fi obligat la plata către intimata P. E. a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului ales conform chitanței nr. 4/28.02.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant P. S., domiciliat în București, ., Sector 6, împotriva sentinței civile nr. 4010 din 4 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, intimați pârâți fiind S. M., domiciliată în București, ., nr. 11, ., ., P. E., domiciliată în București, .. 50, ., ., M. V., domiciliată în ., județul Dâmbovița, C. I., domiciliată în București, .. 20, Sector 6 și G. (P.) E., domiciliată în București, .. 1, ., Sector 6.
Menține hotărârea atacată.
Obligă recurentul la plata către intimata P. E. a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. G. S. D. A. S.
GREFIER,
S. S.
JF S. A. V.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.DS
Tehnored.DS/NP
2 ex/30.03.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 172/2015. Tribunalul... → |
|---|
