Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 206/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 206/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 19952/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 206/2013
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător C. I. D.
Grefier L. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 29.10.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, având ca obiect soluționarea apelului civil declarat de pârâtul G. F. A. împotriva sentinței civile nr._/11.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu reclamanta G. C., având ca obiect ordonanță președințială
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 13.06.2013, sub nr._ pe rolul Judecătoriei C., reclamanta G. C. a chemat in judecată pe pârâtul G. F. A., pentru ca pe calea ordonanței președințiale să fie stabilita locuința minorei G. F., născuta la 10.07.2007, la domiciliul reclamantei, până la soluționarea divorțului părților.
In motivarea acțiunii, s-a arătat ca soții s-au căsătorit la data de 08.12.2004, iar din relațiile lor a rezultat minora G. F., născuta la 10.07.2007, iar in prezent părțile se află in proces de divorț, având pe rol dosarul nr._/215/2013.
A mai arătat reclamanta că minora in prezent locuiește cu ambii părinți in locuința ce a constituit domiciliul conjugal al soților insă de curând pârâtul si-a schimbat domiciliul in Drobeta Turnu Severin si a amenințat-o pe reclamanta că o să duca minora in acest domiciliu.
Reclamanta a mai precizat că încă de la naștere ea a fost cea care s-a ocupat de creșterea și îngrijirea minorei si se impune ca aceasta să aibă domiciliul stabilit la domiciliul său, reclamanta având condiții corespunzătoare de creștere si educare.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 996 cod civil.
La dosar s-a depus certificat medico-legal din data de 08.05.2013, copie de pe certificatul de naștere al minorei, adeverințe de venit, dispoziția de achitare a taxei de timbru, certificat de grefa dosar nr._/215/2013.
La data de 11.07.2013, pârâtul a depus la dosar întimpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate, întrucât aceasta nu prezintă urgență, cu atât mai mult cu cit reclamanta nu a fost împiedicata nici un moment la exercitarea dreptului său de a avea relații personale cu minora.
A mai precizat pârâtul că nu a părăsit domiciliul conjugal iar mutația pe care a făcut-o in municipiul Drobeta Turnu Severin cuprinde doar perioada 17.05.2013 – 10.12.2013, acesta urmând cursurile Scolii de conducători auto pe care o frecventează in prezent, preocupându-se de creșterea minorei, iar cererea reclamantei nu este susținuta de un interes obiectiv care să justifice urgenta in luarea unei masuri.
La dosar s-au depus copie C.I., permis de conducere, copie cerere de divorț, copie certificat de căsătorie, certificat de absolvire, contract individual de munca, act adițional nr. 1/01.06.2013.
Prin sentința civilă nr._/11 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria C., s-a admis cererea formulata de reclamanta G. C., domiciliată in C., ., nr. 18, ., sap. 34, județul D., împotriva pârâtului Gîsca F. A., domiciliat in Drobeta Turnu Severin, ., nr. 69, ., . având ca obiect stabilire domiciliu minori.
S-a stabilit domiciliul minorei G. F., născuta la 10.07.2007 la mama.
S-a dispus ca autoritatea părinteasca cu privire la minora G. F., născuta la 10.07.2007, să fie exercitata de ambii părinți.
Provizorie până la soluționarea dosarului nr._/215/2013 aflat pe rolul Judecătoriei C..
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Minora G. F., născuta la data de 10.07.2007, din căsătoria părților, în prezent, părinții aflându-se în proces de divorț înregistrat pe rolul Judecătoriei C., potrivit certificatului de grefă depus de reclamantă.
Potrivit disp. art. 919 C.p.civ., instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Potrivit art. 996 alin. 1 C.p.civ. ”instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Ordonanța președințială poate fi folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă, o atare soluție, se impune doar atunci când există urgență.
Ținând seama de actele existente la dosarul cauzei, instanța a constatat că între părți există neînțelegeri ce pot avea repercusiuni grave asupra minorei.
Față de circumstanțele cauzei, instanța a apreciat că ceea ce este esențial a se avea în vedere la stabilirea, provizorie, a locuinței minorei este vârsta acesteia și necesitatea asigurării unui climat afectiv stabil, de liniște și protecție familială, lipsit de tensiuni, ce ar putea pune în pericol dezvoltarea lor fizică și psihică armonioasă.
Cum interesul minorei este lezat de tensiunile ivite între părinți, condiția urgenței impuse de art. 996 C.p.civ. pentru admisibilitatea măsurilor solicitate este pe deplin satisfăcută, măsura având un caracter provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de divorț dintre părți, neprejudecând fondul litigiului cu privire la stabilirea locuinței minorei și exercitarea autorității părintești asupra acesteia, schimbarea locuinței urmând a se face prin aprecierea comparativă a condițiilor de trai, de creștere și educare oferite de ambii părinți, de gradul de afecțiune pe care a dovedit-o fiecare dintre ei față de copil, de vârsta lui, precum și de orice alte elemente legate de interesul acestuia, în cadrul procesului de divorț.
Întrucât în cauza de față minora se află la o vârstă fragedă, la care are nevoie de îngrijirea maternă și de un climat de viață stabil, lipsit de tensiuni, influența tatălui asupra ei nefiind una benefică, instanța a apreciat că este în interesul minorei să locuiască împreună cu mama, cel puțin, provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de divorț dintre părți.
Față de considerentele expuse, instanța a pronunțat soluția admiterii acțiunii și, pe cale de consecință, a stabilit locuința minorei la mamă, provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de divorț dintre părți, cu nr._/215/2013, aflat pe rolul acestei instanțe.
În baza art .397 cod civil s-a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul G. F. A., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie motivând că instanța de fond a interpretat greșit cererea dedusă judecății, schimbând natura și condițiile de fond neîndoielnice ale acesteia, apreciind apelantul că din probatoriul administrat în cauză a reieșit fără nici un dubiu că:
1. prin acțiunea intentată de intimata-reclamantă s-a solicitat stabilirea temporară a domiciliului minorei la mamă în condițiile prev.de art. 996 C.pr.civ, iar motivarea de fapt a sentinței apelate nu vizează condițiile de fond ale unei asemenea cereri, nefiind reliefate aspecte care să demonstreze caracterul urgent care ar impune o soluție vremelnică.
2. instanța de fond, fără a solicitat precizări în ceea ce privește tensiunile ivite între părți, a ordonat măsura provizorie, mulțumindu-se să invoce interesul superior al minorei.
3. prin sentința apelată instanța de fond s-a pronunțat asupra unei cereri de stabilire a domiciliului minorei și nu asupra unei ordonanțe președințiale ceea ce echivalează cu neprejudecarea fondului.
4. simpla referire la interesul superior al minorei, urgența măsurii ce se cere a fi luate, tensiunile ivite între părinți, influența nefastă a tatălui și de altfel fără a se dovedi existența unui astfel de tratament, caracterul provizoriu al măsurii luate, vârsta fragedă a minorei și fără a se dovedi existența celor reținute, nu reprezintă decât o lipsă de tratare a obiectului acțiunii.
Mai arată apelantul că și la această dată minora locuiește împreună cu ambii părinți, iar intimata-reclamantă nu a făcut dovada că are un venit constant și sigur, care să asigure o continuitate în îngrijirea și educarea minorei,. Pe de altă parte, apreciază apelantul că cererea reclamantei nu prezintă urgență cu atât mai mult cu cât aceasta nu a fost împiedicată nici un moment în exercitarea dreptului său de a avea relații personale cu minora și simpla temere a reclamantei, nejustificată și nesusținută, potrivit căreia apelantul intenționează să se stabilească definitiv într-un alt oraș, nefiind îndeajuns pentru luarea măsurii de stabilire a domiciliului minorei pe calea ordonanței președințiale.
În fine, motivează apelantul că intimata-reclamantă trebuia să justifice existența unui interes, discuțiile contradictorii dintre părinții minorei nu sunt suficiente pentru luarea unei măsuri față de minoră, a cărei existență, în prezent, decurge normal.
Intimata a depus întâmpinare și a solicitat respingerea apelului.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.919 C.pr.civ, instanța poate lua pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minorei, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Ordonanța președințială poate fi folosită așadar, pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor iar urgența în astfel de cazuri se prezumă, întrucât ceea ce se analizează și se are în vedere este interesul superior al minorilor care trebuie ocrotit cu prioritate față de drepturile oricărei alte persoane, inclusiv ale părinților.
În speță, susținerile apelantului în sensul că reclamanta nu a justificat existența unui interes și nici nu a dovedit urgența demersului său, toate motivele invocate de reclamantă (iminenta mutare a apelantului într-un alt oraș, stilul de viață dezordonat și caracterul violent al acestuia ) neavând corespondent în realitate, nu pot fi primite de tribunal.
În ceea ce privește interesul reclamantei în luarea unei măsuri vremelnice de stabilire a locuinței minorei tribunalul apreciază că acesta există și constă în dreptul și obligația mamei de a asigura siguranța și stabilitatea mediului în care să trăiască copilul său.
Caracterul urgent al cererilor privind copii minori se prezumă, prezumție ce poate fi înlăturată prin proba contrară. Ori, în speță, chiar apelantul recunoaște că minora locuiește cu ambii părinți care sunt puternic atașați de ea, și că între el și soția sa există " discuții contradictorii " ( pct. 11 din motivele de apel ). Deși nu se detaliază în ce constau aceste discuții contradictorii, această remarcă, vine în susținerea cererii reclamantei care arată că mediul actual în care trăiește copilul nu este benefic pentru acesta, discuțiile și certurile părinților, tensiunea psihică ce se exercită asupra minorei, determinată și de procesul de divorț ce se află în derulare, fiind de natură să o afecteze pe aceasta.
Luarea măsurii provizorii de stabilire a locuinței minorei la mamă nu implică în mod obligatoriu și dovada realizării unui venit constant și sigur din care mama să asigure îngrijirea și educația minorei, măsura fiind PROVIZORIE, până la soluționarea irevocabilă a divorțului părinților.
Pe de altă parte această măsură nu-l împiedică pe apelant să aibă legături personale cu minora ori dreptul acestuia de a-și exercita autoritatea părintească.
În consecință, văzând și dispozițiile art. 480 C.pr.civ, tribunalul va respinge apelul formulat de pârâtul G. F. ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul G. F. A., domiciliat in Drobeta Turnu Severin, ., nr. 69, ., . împotriva sentinței civile nr._/11.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu reclamanta G. C., domiciliată in C., ., nr. 18, ., sap. 34, județul D., având ca obiect ordonanță președințială.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Noiembrie 2013.
Președinte, M. G. | Judecător, C. I. D. | |
Grefier, L. B. |
Red.jud.M.G.
Tehnored.4 ex.
MB/07.11.2013
Jud.fond V.V.F.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Supraveghere specializată. Sentința nr. 498/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
