Pretenţii. Sentința nr. 495/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 495/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 3736/183/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 306/2015
Ședința publică de la 13 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Judecător D. O.
Grefier L. E. C.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ împotriva sentinței civile nr. 495 din 03.03.2014, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au înaintat relațiile solicitate apelantului reclamant, după care;
Având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă și constatând dosarul în stare de judecată, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
La 02.12.2013 S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul C. A., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 486,80 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, reactualizată la data achitării.
A motivat reclamantul că, la 17.08.2009 numitul P. M. a fost internat în secția NCH a spitalului în perioada 17.08.-18.08.2009 ,primind îngrijiri medicale,iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 486.80 lei și că până în prezent acesta nu a achitat contravaloarea spitalizării,fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prev.de art.998 și 999 C.civ.,precum și condițiile prevăzute de art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății .
A mai arătat că sumele ocazionate de spital cu tratamentul pârâtului nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și că în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată .
De asemenea,a susținut că pârâtul avea obligația să facă demersurile legale pentru a stabili vinovăția autorului accidentului/agresiunii,demers nedovedit anterior demarării acțiunii în instanță,așa încât se poate prezuma că pârâtul își recunoaște culpa,constând în omisiunea sau neglijența de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada că starea sănătății sale a fost afectată de o altă persoană care ar răspunde față de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din legea nr.95/2006.
In final,a susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului și că potrivit art.17 din legea 146/1997 cu modificările și completările ulterioare( OUG nr.80/2013)acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
In drept,a invocat dispozițiile art.998 și 999 C.civ.,art.112 C.pr.civ.și art.313 din Legea 95/ 2006 privind reforma în domeniul sănătății,iar în temeiul art.242 alin.2 c.pr.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
In dovedirea acțiunii a depus la dosar decontul de cheltuieli efectuate cu pârâtul în perioada spitalizării.
Prin sentința civilă nr. 495 din 03.03.2014, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C. împotriva pârâtului C. A..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că art. 211 alin.1 din lege prevede că "sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație".
Art. 213 din același act normativ reglementează categoriile de persoane care beneficiază de asigurare, fără plata contribuției (copiii minori, tinerii înscriși într-o formă de învățământ, beneficiarii Decretului-Lege nr.118/1990 etc), în considerarea situației speciale în care se găsesc aceștia.
Potrivit art. 218, alin.1 din lege, "asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și până la vindecare, în condițiile stabilite de prezenta lege".
Art. 220 din lege statuează că "persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale și al bolilor cu potențial endemo-epidemic și cele prevăzute în Programul național de imunizări, monitorizarea evoluției sarcinii și a lăuzei, servicii de planificare familială în condițiile art.223, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru".
Art. 313, alin.1 dispune că "persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată".
Art. 313 alin.2, statuează că "furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin.1 realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective".
Din economia tuturor aceste texte de lege, a rezultat că persoana care are calitatea de asigurat beneficiază de pachetul de servicii medicale prevăzut de lege, iar persoanele care nu au calitatea de asigurat nu beneficiază de acest pachet cu titlu gratuit, cu excepția situațiilor de urgență prevăzute de art. 220.
Cu alte cuvinte, instanța a apreciat că, pentru a beneficia de asistență medicală fără plată, orice subiect de drept supus jurisdicției statului român trebuie să aibă o asigurare medicală, iar în acest caz costurile asistenței medicale vor fi suportate de casele de asigurări de sănătate, iar cine nu are asigurare medicală trebuie să plătească serviciile medicale (cu excepția cazurilor prevăzute expres de art.213 și 220).
Temeiul juridic al acțiunii pe care o are furnizorul de servicii medicale împotriva persoanei care a beneficiat de asistență medicală, fără a avea calitatea de asigurat, este reprezentat de principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Dispozițiile art.313 din Lege dau posibilitatea furnizorului de servicii medicale de a se îndrepta împotriva autorului faptei ilicite, care a provocat daune sănătății altei persoane, însă numai atunci când s-a stabilit o formă de vinovăție în sarcina acestui autor.
În acest sens, textul spune că persoanele respective "răspund potrivit legii", și face trimitere la "procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată".
Instanța a concluzionat că pârâtul nu este autorul faptei ilicite și nu se încadrează în categoria persoanelor prevăzute de art. 313 al.1.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a arătat că printr-o simplă interpretare gramaticală a dispozițiilor art. 313 alin. 1 Legea 95/2006 rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare a sănătății altei persoane, dar printr-o interpretare teleologică se ajunge la concluzia că în acele situații în care din culpa beneficiarului de servicii medicale nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie a produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.
Apelantul a mai arătat că a suferit o diminuare a patrimoniului fără să existe o justă cauză, la baza acestei diminuări stând atitudinea pârâtului care nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a vătămat.
În apel, s-a administrat proba cu înscrisuri, respectiv cu dosarul 1315/P/2009 al Parchetului Băilești și foaia clinica de observație a numitului P. M. și calculul detaliat al cheltuielilor efectuate cu spitalizarea acestuia.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel și a actelor cauzei, Tribunalul constată că apelul este fondat, din considerentele ce succed:
Astfel, unul din motivele de apel a constat in faptul că, in mod greșit, instanța de fond a apreciat că pârâtul nu este autorul faptei ilicite deși S. a chemat in judecata pe autorul acestei fapte.
Susținerea apelantului este întemeiata deoarece pârâtul C. A. nu este persona care a beneficiat de serviciile medicale, cum eronat a înțeles instanța de fond, deși a avut la dosarul de fond decontul de cheltuieli ale numitului P. M..
La aceasta stare de fapt reținuta eronat de instanța de fond a contribuit insa și apelantul reclamant care a precizat in acțiune că pârâtul este victima accidentului și persoana spitalizată deși acesta este agresorul persoanei care a beneficiat de serviciile medicale ale apelantului, așa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar.
Apreciind acest motiv de apel, întemeiat, Tribunalul constată ca nu se mai impuse și analiza celorlalte motive de apel privind interpretarea legii 95/2006.
Cum apelantul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Tribunalul, in temeiul art 480 alin 3 teza a doua C., apreciind apelul fondat, îl va admite, va anula sentința civila apelata și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond va analiza îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale in persoana pârâtului, agresor al persoanei spitalizate, observând actele dosarului penal atașat de care va ține seama și in ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului material la acțiune.
Totodată, instanța de fond va avea in vedere și celelalte motive de apel invocate prin cererea de apel și prevederile legii 95/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, cu sediul în mun.C., .,jud.D., COD FISCAL_, C. R019TREZ_4 deschis la Trezoreria C., împotriva sentinței civile nr. 495 din 03.03.2014, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. A., domiciliat în ., CNP_.
Anulează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2015.
Președinte, V. F. | Judecător, D. O. | |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.V.F.
Tehn.F.M și VF
ex. / 27 02 2015
Jud.fond. P.C.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 16/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8925/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
