Reziliere contract. Decizia nr. 238/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 14766/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 238/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul P. V. împotriva deciziei civile nr. 1201/26.11.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Vățulescu A. DECEDAT, G. M. Lucreția, Vățulescu D. (fostă P.), având ca obiect reziliere contract DOSAR NR._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul P. V., intimata Vățulescu D. lipsind intimata moștenitoare G. M. Lucreția.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus întâmpinare de către intimata D. Vățulescu cu un exemplar pentru comunicare, după care se comunică aceasta contestatorului.
La interpelarea instanței contestatorul învederează că a înțeles să-și întemeieze contestația dedusă judecății pe dispozițiile art. 318 teza a II-a C.p.civ.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe contestația în anulare.
Contestatorul solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, desființarea deciziei, reținerea cauzei pentru soluționarea recursului și admiterea acestuia atât pe excepției cât și pe fond, fără cheltuieli de judecată .
Intimata D. Vățulescu solicită respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față:
La data de 15 decembrie 2014, contestatorul P. V. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1201/26.11.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se admită contestația în anulare.
Arată că motivul contestației îl reprezintă excepția prevăzută de art. 105 C.pr.civ. în sensul că actele de procedurtă cu referire la domiciliul contestatorului pârât sunt viciate. Mai arată că atât reclamanții cât și pârâta Vătulescu D. cu rea credință a indicat domiciliul contestatorului pentru comunicarea actelor de procedură ca fiind ., ..7, domiciliu pe care contestatorul nu îl mai are din septembrie 2009.
În drept, invocă dispozițiile art. 317 și art. 318 C.pre.civ.
Intimata Vățulescu D. a formulat întâmpinare, arătând că decizia a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.
La data de 23 februarie 2015, contestatorul a formulat precizare la contestația în anulare de față. Arată că în mod greșit instanța de recurs a considerat că a solicitat repunerea în termen a recursului.
Mai arată că recursul formulat de contestator a fost formulat în termenul legal, sentința primei instanțe nefiind comunicată la domiciliul real al contestatorului, ci la o altă adresă indicată în mod abuziv și cu rea credință de reclamanți și pârâta Vățulescu D..
Contestatorul precizează că sunt incidente dispozițiile art. 102 (2) raportat la art. 301 C.pr.civ. raportat la art. 284 (2) și (4) C.pr.civ.
Contestatorul arată că instanța de recurs a motivat respingerea recursului prin respingerea repunerii în termen, motiv ce nu a fost invocat de acesta, nemotivând recursul formulat pe dispozițiile art. 301 (1) raportat la art. 302 C.pr.civ.
Solicită admiterea contestației, desființarea deciziei și reținerea cauzei spre soluționare a recursului și admiterea acestuia atât pe excepție cât și pe fond.
Analizând contestația în anulare astfel cum a fost precizată, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentelor ce succed:
Contestatorul și-a întemeiat contestația precizată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a, precizând acest aspect, verbal în ședința publică din 25.03.2015 la interpelarea instanței.
Potrivit art. 318 din Codul de procedură civilă, "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
Textul de lege are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate în termen de recurent, iar nu argumente de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt totdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijina. Desigur, instanta de recurs este în drept sa grupeze argumentele expuse de recurent în sustinerea unuia dintre motivele de casare, pentru a raspunde printr-un considerent comun; este suficient ca instanta de recurs sa arate considerentele pentru care a gasit motivul de casare neîntemeiat, chiar daca nu a raspuns tuturor argumentelor recurentului.
Tribunalul constată că sunt neîntemeiate susținerile contestatorului în sensul că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe cererea sa având ca obiect constatarea formulării în termen a recursului. Întrucât în cuprinsul cererii de recurs recurentul a formulat și cerere de repunere în termen în temeiul art. 103 C.proc.civ., chiar dacă cu ocazia concluziilor asupra recursului a revenit asupra acestei cereri, susținând doar că recursul este formulat în termen deoarece hotărârea nu i-a fost comunicată, instanța de recurs s-a considerat investită și cu această cerere de repunere în termen, pe care a analizat-o, pronunțându-se asupra ei, analizând însă și susținerile recurentului referitoare la formularea în termen a recursului și comunicarea sentinței recurate. Astfel, instanța de recurs a apreciat că ”sentința a fost comunicată recurentului la data de 01.09.2010, prin afișare, la același domiciliu.”
Împrejurarea că instanța de recurs nu s-a raportat la principiul echipolenței invocat de recurent în cuprinsul concluziilor scrise în susținerea sa că recursul este declarat în termen, nu echivalează cu necercetarea unui motiv de recurs în sensul disp. art. 318, astfel cum s-a arătat mai sus.
În ceea ce privește motivul de contestație invocat prin cererea depusă la data de 15.12.2014 și care privește nulitatea actelor de procedură ca urmare a nelegalei sale citări, tribunalul constată că acesta nu mai putea fi invocat în acestă cale extraordinară de atac întrucât a fost invocat pe calea recursului, iar, potrivit art. 317 alin. (1) C.proc.civ., hotarârile irevocabile pot fi atacate cu contestatie în anulare pentru motivele prevăzute la punctul 1 (nelegala citare) si punctul 2 (încălcarea competentei) numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul va respinge prezenta contestație în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul P. V. împotriva deciziei civile nr. 1201/26.11.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Vățulescu A. DECEDAT, G. M. Lucreția, Vățulescu D. (fostă P.).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2015.
Președinte, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./2 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 24/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 175/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
