Pretenţii. Decizia nr. 175/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 34695/215/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 175/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Judecător M. E. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul P. V. în contradictoriu cu reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR.9 LĂPUȘ, împotriva sentinței civile nr. 2077 din 18 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții .
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 25 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art.146 C.p.civ., a amânat pronunțarea pentru azi 04 martie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea formulată la 21.12.2012 reclamanta Asociația de P. nr.9 Lăpuș Arges a chemat în judecată pe pârâtul P. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei totale de 9050,52 lei din care 5621,01 lei reprezintă cheltuieli de întreținere restante, iar 3429,51 lei reprezintă penalități de întârziere aferente perioadei decembrie 2009- octombrie 2012, cu cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul este proprietarul apartamentului situat în C., ., ., județul D., imobil ce face parte din asociația reclamantă și nu își achită obligațiile de întreținere.
Precizează că pârâtul are o datorie la cheltuielile de întreținere începând cu luna decembrie 2009 care se ridică la suma de 9050,52 lei, conform extrasului de pe listele de plată.
Mai menționează că pârâtul a fost somat în nenumărate rânduri să achite cheltuielile de întreținere ce îi revin în calitate de proprietar, dar acesta nu s-a conformat.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere menționează că acestea sunt percepute de furnizorii de servicii, acestea fiind repartizate proporțional cu restanța, asociația de proprietari nu percepe penalități în sistem propriu.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legii nr. 230/2007 cu modificările ulterioare.
În conformitate cu prevederile legii nr. 230/2007 acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
În scop probator s-au depus la dosar: împuternicire avocațială și chitanță de plată a onorariului de avocat nr.92/20.12.2012 emisa de Cabinet de Avocat O. B., extras de cont, somații, tabel cu proprietarii cărora li s-au transmis somații, liste de plată pentru perioada decembrie 2009- octombrie 2012 și facturi fiscale.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, admisă de instanță.
Pârâtul, deși legal citat,nu s-a prezentat, nu a formulat întâmpinare în cauză și nu a făcut dovada plății debitului.
Prin sentința civilă nr. 1293/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._ s-a admis acțiunea și s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 9050,52 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, cu motivarea că nu a fost legal citat, domiciliul său fiind in localitatea București.
Prin Decizia civilă nr. 1003/2013 din 28.05.2013 s-a casat sentința recurată și s-a dispus trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.07.2013, sub nr. de dosar_ .
Prin serviciul registratură pârâtul a depus la dosar la data de 07.10.2013 întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de chemare in judecată in ceea ce privește cheltuielile de întreținere și penalitățile aferente perioadei decembrie 2009 – decembrie 2010. În motivare a arătat că debitul aferent acestei perioade s-a prescris, iar reclamanta putea să solicite numai debitul începând cu luna ianuarie 2011.
A solicitat încuviințarea probei cu expertiză contabilă in ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere.
La termenul din data de 29.10.2013 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului, iar pentru pârât proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică specialitatea contabilitate.
Prin încheierea de ședință din data de 29.10.2013 s-a dispus calificarea excepției tardivității formulate de pârât prin întâmpinare ca fiind excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul aferent perioadei decembrie 2009 – ianuarie – decembrie 2010, și a fost respinsă pentru considerentele reținute in încheiere.
Prin serviciul registratură reclamanta a depus la dosar la data de 21.11.2013 procesele verbale ale adunării generale pe anii 2011, 2012.
La termenul din data de 26.11.2013 instanța a decăzut reclamanta din proba cu interogatoriu și pârâtul din proba cu expertiza specialitatea contabilitate, având in vedere că, deși a fost citat cu mențiunea de a achita onorariul provizoriu pentru expert de 800 lei, acesta nu s-a conformat.
Prin serviciul registratură reclamanta a depus la dosar la data de 14.01.2014 procesul verbal al adunării generale pe anul 2010.
Prin sentința civilă nr.2077/18.02.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 9 Lăpuș, în contradictoriu cu pârâtul P. V., având ca obiect pretenții civile.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 9050,52 lei din care suma de 5621,01 lei reprezintă cheltuieli de întreținere pentru perioada decembrie 2009 – octombrie 2012, și suma de 3429,51 lei reprezintă penalități de întârziere aferente debitului.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, anume situația de plată a pârâtului, rezultă că acesta nu și-a îndeplinit obligația de plată a cotei de contribuție care i-a revenit în cadrul cheltuielilor asociației de proprietari în perioada decembrie 2009 – octombrie 2012, acumulând un debit total de 5621,01 lei. La această sumă reclamanta a calculat penalități de întârziere in cuantum de 3429,51 lei.
Potrivit art. 1169 din C.civil, ” cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”. Așadar sarcina probei revine reclamantei Asociația de proprietari nr. 9 Lăpuș Argeș, aceasta fiind cea care a declanșat prezentul litigiu.
Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, asociația de proprietari are dreptul de a acționa in justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit, iar conform art. 3 lit. i si art. 47 din același act normativ, cheltuieli ale asociației de proprietari sunt cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației care sunt legate de exploatarea, reparația ori întreținerea proprietății comune, precum si cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii si care nu sunt facturate individual către proprietățile individuale.
De asemenea, potrivit art. 48 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, cheltuielile efectuate de asociațiile de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de alta natura, legate de proprietățile individuale din condominiu si care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, in conformitate cu contractul încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
Potrivit art. 49 alin. 2 din aceeași lege, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Potrivit art. 25 din Hotărârea nr. 1588 din 19.12.2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată in Monitorul Oficial nr. 43 din 18.01.2008, ”cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, in termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă in lista de plată respectivă”.
Din analiza textului de lege instanța reține că dovada cuantumului cheltuielilor de întreținere se poate face numai cu listele de plată, care trebuie să cuprindă și data afișării.
In speță, reclamanta a depus la dosar copiile listelor de plată a cheltuielilor de întreținere pe lunile decembrie 2009 – octombrie 2012, însumând un debit de 5621,01 lei.
In drept, potrivit art. 109 C proc.civ. oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie sa facă o cerere înaintea instanței competente. Așadar, pentru exercitarea acțiunii civile este necesar ca o persoana sa pretindă un drept subiectiv civil recunoscut si ocrotit de lege, actual si pe care sa il exercite in limitele sale externe, cu bună-credință.
In ceea ce privește condițiile de exercitare a acțiunii civile, instanța a constatat ca in speța dreptul pretins de reclamanta este recunoscut si ocrotit de dispozițiile Legii 230/2007 si a fost exercitat in limitele sale externe, cu buna-credința.
In ceea ce privește condiția ca dreptul să fie actual, instanța reține, din analiza listelor de plată a cheltuielilor de întreținere pe lunile decembrie 2009 – octombrie 2012, că in condițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 acest debit este actual.
Din analiza listelor de plată aflate la dosar, instanța reține că cererea reclamantei, privind obligarea pârâtului la plata sumei de 5621,01 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pe perioada decembrie 2009 – octombrie 2012, este întemeiată, urmând a o admite.
Art. 49 din Legea nr.230/2007 dispune: ”Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.(2) Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. (3) Sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă.”
Conform art. 25 din HG nr.1588/2007 privind normele metodologice de aplicarea a Legii nr. 230/2007 :”(1) Cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă. În vederea respectării termenelor legale de plată a facturilor către furnizorii de utilități, administratorii au obligația de a afișa lista de plată în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poștă, certificată prin înscrisul de pe ștampila poștei, sau de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat. Asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depăși suma cotei restante la care s-a aplicat. (2) Sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli de reparații ale proprietății comune sau pentru alte cheltuieli de natură administrativă.(3) Dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la: a) restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor;b) persoana împuternicită să achite facturile, dacă a întârziat plata facturilor la termen.
In raport de textele de lege anterior menționate, instanța a reținut in ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere in cuantum de 3429,51 lei că reprezintă penalități de întârziere impuse de către furnizorii de utilități, iar în extrasul de cont aflat la fila 6 in dosar este redat modul de distribuire al acestora către pârât.
Având în vedere motivele de fapt si de drept sus menționate, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost formulată si va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 9050,52 lei din care suma de 5621,01 lei reprezintă cheltuieli de întreținere pentru perioada decembrie 2009 – octombrie 2012, și suma de 3429,51 lei reprezintă penalități de întârziere aferente debitului.
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade in pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata, aceasta obligație avându-si sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul.
Instanța a constatat culpa procesuala a pârâtului, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul, si având in vedere cererea reclamantei de obligarea la plata cheltuielilor de judecata dovedite prin chitanțele nr. 92 din 20.12.2012 (fila 4 in dosarul nr._ ) și nr. 391 din 14.08.2013 (fila nr. 10 in dosarul nr._ ), in temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, respectiv onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii recursului, modificarea sentinței în sensul recunoașterii sumelor prescrise, precum și a penalităților aferente de asemenea, reducerea onorariului de avocat la suma de 300 lei.
În subsidiar, solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea completării probatoriului și a efectuării expertizei.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Arată că acțiunea introductivă este înregistrată la Judecătoria C. la 12. 12.2012, iar raportat la art. 3 combinat cu art. 7 din Decretul nr. 167/58 termenul de prescripție este de 3 ani, cotele de întreținere și penalitățile solicitate pentru perioada de dinaintea datei de 21.12.2010 sunt prescrise (respectiv pentru perioada decembrie_10).
Mai arată că a formulat această excepție prin întâmpinare, însă instanța de fond, în mod eronat a respins această excepție - a prescrierii acestor sume - prin încheierea din 29.10.2013.
Astfel, deși instanța prin încheiere analizează pe larg textul de lege Decretul nr. 167/58, ajunge la o concluzie complet greșită, în sensul că, sumele aferente perioadei respective - decembrie_ - nu ar fi prescrise.
Rezultă deci, că instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal cu aplicarea greșită a legii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv listele de întreținere depuse la dosarul cauzei și a schimbat natura și înțelesul acestora, ajungând astfel la o concluzie eronată și nelegală, respectiv că sumele înscrise în listele de întreținere anterioare datei de 21.10.2010 nu ar fi prescrise.
Datorită acestei interpretări greșite, instanța a dispus obligarea la plata acestor sume - cote de întreținere și penalități care sunt prescrise și deci, nu mai poate fi obligat să le achite.
Prin încheierea din 26._ instanța în mod eronat și ilegal a dispus decăderea pârâtului din proba cu expertiză tehnică-judiciară specialitatea contabilitate, care fusese încuviințată de instanță, prin încheierea din 29.10.2013, motivând faptul că nu a achitat onorariul de expertiză în cuantum de 800 lei. Procedând astfel, instanța în mod nelegal l-a decăzut din această probă admisă de instanță și câștigată cauzei, iar motivul este de asemenea nelegal, întrucât instanța avea posibilitatea de a-l da în debit cu această sumă.
Recurentul menționează că instanța avea obligația să cenzureze cuantumul cheltuielilor de judecată, obligându-l în mod nelegal să achit o sumă nejustificat de mare de 1000 lei, raportat la gradul de dificultate al cauzei și natura acesteia, respectiv cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, nu poate depăși suma maximă de 300 lei.
Referitor la cuantumul penalităților, instanța a reținut în sentință că asociația nu percepe penalități de întârziere pentru sumele neachitate, însă în cazul în speță, s-au calculat penalități pentru întârziere la plata facturilor către terți.
Problema în această situație, este de ce nu s-au plătit aceste facturi către terți și cine se face vinovat de acest lucru, întrucât asociația de proprietari nu a depus o dovadă din care să reiasă lipsa fondurilor bănești.
Conform art. 25(3) din H.G. nr. 1588/2007, privind normele aplicare ale Legii nr. 230/2007, se stabilește în mod clar cum se recuperează penalitățile dacă terții le impun.
Instanța amintește aceste aspecte, dar nu verifică și nu spune să se facă probe dacă s-au plătit penalități la furnizori și dacă la data scadentă a facturilor pentru care au fost calculate penalități asociația avea în cont disponibilități bănești pentru achitare.
În ședința publică din 22.10.2014, instanța de recurs a respins cererea de suspendare a judecății cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., până la soluționarea cauzei cu nr._/215/2012* /a1 aflat pe rolul Curții de Apel C..
La solicitarea recurentului pârât instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, respectiv efectuarea unei adrese către Asociația de P. nr. 9 Lăpuș pentru a depune extrase de cont din care să se observe dacă a avut sau nu în cont disponibilități bănești pentru a plăti furnizorii.
Răspunsul intimatei reclamante însoțit de înscrisuri doveditoare a fost depus la data de 03.12.2014.
Examinând sentința recurată, conform art. 3041 C.proc.civ., prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prima critică vizează greșita interpretare a legii de către instanța de fond în soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât prin întâmpinarea din 28.10. 2013.
Această critică este neîntemeiată, excepția prescipției dreptului la acțiune pentru sumele reprezentând cheltuieli de întreținere anterioare datei de 21.12.2010 fiind corect respinsă de către instanța de fond, pentru considerentele expuse pe larg în încheierea de ședință din 29.10.2013. Astfel, acțiunea a fost introdusă de reclamantă la data de 21.12.1012, iar cea mai veche creanță solicitată de reclamantă era suma reprezentând cheltuielile de întreținere aferente lunii decembrie 2009, sumă care, potrivit art. 49 alin.2 Legea 230/2007, devine scadentă după 20 de zile de la data afișării listei de plată, afișare ce are loc în cursul lunii următoare. Asociația de proprietari are dreptul de a introduce acțiune pentru neplata cotelor de contribuție după 90 de zile de la termenul mai sus arătat, potrivit art. 50 din același act normativ, astfel că suma aferentă lunii decembrie 2009 a devenit scadentă în cursul lunii ianuarie 2010, acțiunea promovată la 21.12.2012 fiind înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 Decretul nr. 167/1958.
Prin prisma celor arătate mai sus și reținând corecta soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, nici cea de-a doua critică nu este fondată, instanța interpretând corect actul juridic dedus judecății.
Nici critica referitoare decăderea pârâtului din proba cu expertiza tehnică specialitatea contabilitate nu este întemeiată. În ședința publică din 29.10.2013, instanța de fond, la solicitarea pârâtului, a încuviințat proba cu expertiza tehnică specialitatea contabilitate, stabilind în sarcina pârâtului obligația de plată a onorariului de expert în cuantum de 800 lei, până la termenul următor, sub sancțiunea decăderii din probă. La termenul următor, în ședința publică din 26.11. 2013, constatând că pârâtul nu a îndeplinit obligația procesuală de a achita onorariul de expert, instanța de fond a aplicat în mod corect sancțiunea decăderii din probă, conform art. 170 alin. 1 și 3 C.proc.civ.. Instanța nu putea proceda la darea în debit a pârâtului pentru suma de bani reprezentând onorariul de avocat întrucât această sumă nu era datorată statului, pentru a fi dat în debit cu ea, ci era datorată unei persoane fizice.
Analizând critica ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul, respectiv al onorariului avocațial, tribunalul constată că această critică este nefondată, cuantumul acestui onorariu fiind unul rezonabil, avându-se în vedere durata procesului (de peste un an), obiectul pricinii, cuantumul pretențiilor, munca depusă de apărător (fost prezent la toate termenele de judecată, cu excepția unuia singur).
Nici critica privind cuantumul penalităților nu este fondată, întrucât prin facturile depuse, reclamanta a făcut dovada faptului că furnizorii de utilități au perceput penalitățile solicitate ulterior de la proprietarii restanțieri, cum este cazul pârâtului recurent. Culpa pentru neplata la timp a facturilor de utilități este prezumată de lege (art.25 HG 1588/2007) ca fiind în sarcina prprietarilor restanțieri. Pârâtului, care susține că această culpă aparține altor persoane, îi revenea, potrivit art. 1169 cod civil de la 1864, sarcina de a dovedi această susținere, acest fapt nefiind probat nici în fața insanței de fond și nici în recurs. De asemenea, prin înscrisurile depuse în fața instanței de recurs (extras de cont), s-a făcut dovada că la reclamanta nu deținea în cont sumele necesare achitării facturilor către RA Termoficare.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată ca legală și temeinică.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală în sarcina recurentului pârât, tribunalul îl va obliga la plata către intimatul reclamant a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat conform chitanței nr. 574/21.05.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul P. V. în contradictoriu cu reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR.9 LĂPUȘ, împotriva sentinței civile nr. 2077 din 18 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la plata către intimată a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2015.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. | Judecător, M. E. N. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond.L.D.B.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 238/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 505/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
