Pretenţii. Decizia nr. 637/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 637/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 11391/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR.637/2015
Ședința publică de la 25 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. A.
Judecător – D. G. B.
Grefier - V. Ț.
Pentru astăzi fiind amânată judecarea apelului formulat de apelanta M. G. REPREZENTATĂ DE PRIMAR- M. S. în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. NR. 603, împotriva sentinței civile nr._/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 25.09.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ la data de 17.06.2014, reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 603 G., prin reprezentant legal, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul M. G., prin primar, să pronunțe o hotărâre prin care să-l oblige să plătească suma de 2440,21 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada 08.01._14 și suma de 2913,34 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada 02.03._14.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 230/2007.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ., art. 72-74 C.pr.civ., Legea nr. 215/2001 și Legea nr. 230/2007.
Potrivit art. 50 alin. 2 Legea nr. 230/2007, acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr._/24.11.2014 Judecătoria G. a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2440,21 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada 08.01._14 și a sumei de 2913,34 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada 02.03._14.
De asemenea, a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la că este neîntemeiată, întrucât din fișa contului a reieșit că au fost achitate parțial sume de bani în luna octombrie 2010, februarie 2011, mai 2011. Astfel, s-a constatat că reclamanta a imputat aceste plăți asupra întregului debit înțelegând astfel să fie stinse datoriile cele mai vechi. Așadar, în condițiile efectuării acestor plăți instanța a apreciat că a operat întreruperea termenului de prescripție, motiv pentru care a respins excepția prescripției a dreptului la acțiune ca fiind nefondată.
În fapt, din fișele de evidență a repartizării cheltuielilor de întreținere aflate la dosar s-a constatat că pârâtul a beneficiat de utilități(apă, gaze, canal etc.) în perioada decembrie 2005-noiembrie 2013 și ca urmare a neplății cheltuielilor, pentru această perioadă, s-au acumulat datorii totale de_,26 lei.
S-a reținut că potrivit art. 1073 C.civ. vechi și art. 1516 alin. 1 cod civil nou, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația să dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă că nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
S-a reținut că potrivit art. 50 alin. 1 Legea nr. 230/2007 și art. 31 din Regulamentul cadru al Asociațiilor de P., asociația are dreptul de a acționa în judecată pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, a fondurilor stabilite de hotărârea adunării generale, inclusiv cheltuielile neprevăzute, timp de mai mult de 90 zile, de la termenul stabilit.
De asemenea, asociația de proprietari poate impune o penalizare pentru neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute și a cheltuielilor restante, oricărui proprietar care se face vinovat de neplata acestora timp de mai mult de 90 zile de la termenul stabilit.
Ca urmare a neplății la termen a cheltuielilor de întreținere, s-au calculat penalități de întârziere în sumă totală de 2913,34 lei.
Conform art. 662 alin. 2,3,4 C.pr.civ. „creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.”
Instanța a constatat că reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtului și a admis cererea astfel cum a fost formulată, iar în baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ. instanța a obligat pe pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel pârâtul M. G., prin primar, care a criticat-o sub aspectele nelegalității și netemeiniciei acesteia.
În motivarea cererii, a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, reținând că au fost făcute plăți parțiale, întrucât nu au existat achitări parțiale sau totale ale sumelor datorate pentru fiecare din lunile iulie 2011-mai 2014, care să fi întrerupt cursul prescripției.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C.pr.civ.
Legal citată, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare, dar a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.
În calea de atac a apelului instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune se reține că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege și, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
În primul rând tribunalul apreciază că în ceea ce privește penalitățile de întârziere, acestea fiind niște accesorii, urmează calea principalului, adică a cheltuielilor de întreținere.
În sensul art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul prescripției este de 3 ani, iar, potrivit art. 7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Verificând actele dosarului prin prisma acestei excepții, respectiv fișa de cont pentru operații diverse, instanța reține că s-au realizat plăți parțiale în cursul anilor 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, inclusiv în anul 2013 suma de 149,27 lei la data de 03.12.2013(file 10-17 dosar fond), astfel că nu poate fi avută în vedere susținerea apelantului-pârât în sensul că nu s-au efectuat plăți în perioada iulie 2011-mai 2014.
Mai mult, se reține că în cauză chiriașul a formulat și cerere pentru ajutorul pentru căldură și astfel a beneficiat de ajutor financiar în acest sens, în cursul anului 2011, ceea ce, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. c din Decretul nr. 167/1958 a dus la întreruperea cursului prescripției dreptului material la acțiune pentru întregul debit, deci inclusiv pentru penalitățile de întârziere. Față de toate acestea, față de data introducerii cererii de chemare în judecat, se reține că termenul de 3 ani nu se împlinise, astfel încât excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost apreciată ca fiind nefondată în mod corect de către instanța de fond.
Tribunalul nu poate reține faptul că plățile parțiale au fost efectuate după împlinirea termenului de prescripție, deoarece nu a existat între plăți o perioada mai mare de trei ani, care să fi determinat eventual împlinirea vreunui termen de prescripție.
Față de aceste considerente, față de dispozițiile art. 480 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică și nu se impune a fi reformată, motiv pentru care urmează să respingă apelul declarat ca fiind nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 453 C.pr.civ., apelantul-pârât, ca parte căzută în pretenții, va fi obligat la plata către intimata-reclamantă a sumei 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel(onorariu avocat-fila 13 dosar apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta M. G. REPREZENTATĂ DE PRIMAR- M. S. cu sediul procesual ales în G., .. 56, jud.G. în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. NR. 603 cu sediul în G., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr._/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ împotriva sentinței civile nr._/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria G., ca fiind nefondat.
Obligă apelantul-pârât la plata către intimata-reclamantă a sumei 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2015.
Președinte, Judecător, Grefier, M. A. D. G. B. V. Ț.
Red.M.A/Tehnored.V.Ț.
4ex./01.10.2015
Jud. fond – A.T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 629/2015. Tribunalul GALAŢI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 889/2015.... → |
|---|
