Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 486/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 486/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 5170/121/2014**
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
SENTINȚĂ CIVILĂ NR.486
Ședința publică din 27.04.2015
Completul compus din:
Președinte: D. G. B.
Asistent Judiciar: C. V. M.
Asistent Judiciar: V. N.
Grefier: A. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra litigiului de muncă privind pe reclamantul H. L. REPREZENTAT LEGAL DE SINDICATUL DEMOCRATIC AL BUGETARILOR DIN ROMÂNIA cu sediul in Galati . . ., în contradictoriu cu pârâta U. A. TERITORIALA A COMUNEI RĂDEȘTI, cu sediul in com.Rădești . jud.G., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17.04.2015, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 27.04.2015.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față;
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._, reclamantul H. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială . obligației de plată a sumei de 6128 lei, anularea Dispoziției nr. 165/02.07.2014 și a anexei acesteia, anularea Notificării nr. 2685/02.07.2014 și exonerarea de la plata sumei imputate.
Motivându-și în fapt acțiunea reclamantul a învederat că prin Dispoziția nr. 165/02.07.2014 și Notificarea nr. 2685/2014 pârâta U.A.T. Rădești a dispus recuperarea drepturilor bănești constatate încasate necuvenit prin decizia Curții de Conturi în perioada 2008-2009, respectiv notificarea personalului contractual care a beneficiat de indemnizația de hrană și sporul pentru condiții vătămătoare, dispoziție care nu respectă condiția de formă prevăzută de art. 256 alin. 2 Codul muncii.
Reclamantul a susținut că, contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabilește potrivit valorii acestora la data plății și că, actul contestat nu cuprinde cuantumul răspunderii patrimoniale a consilierului juridic, încasat în sumă netă de 8268,00 lei, așa cum a fost estimată de auditorul Curții de Conturi în Procesul verbal de constatare încheiat în data de 30.09.2010, adăugându-se și contravaloarea – dobânzii la venitul net calculată până la 30.06.2014, a reținerilor la spor de calculator, fără a fi individualizate reținerile, a dobânzilor la rețineri, a viramentelor la spor de calculator, fără a fi individualizate viramentele, a dobânzilor la viramente, sume care se recuperează prin regularizare în cadrul raportărilor lunare în cazul reținerilor și viramentelor, iar dobânzile - curg de la data stabilirii, prin deciziile de imputare a obligațiilor fiscale principale (conform prevederilor OG 92/2003 art. 119) și nu pentru perioada anterioară emiterii deciziilor contestate, fapt care atrage inopozabilitatea actului contestat deoarece acesta încalcă normele de ordine publică privind actele juridice pentru că această formă este prescrisă ad validitatem.
A mai precizat reclamantul că dispoziția contestată nu produce efecte asupra sa, că este inadmisibilă întrucât este emisă față de personalul contractual fără o departajare clară a cuantumului sumelor imputate, fără a fi precedată de cercetare disciplinară care să-i stabilească eventuala culpă, și emisă peste termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune conform art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
A susținut că sumele au fost acordate în mod legal, în condițiile legii prin Contractul Colectiv de Muncă aprobat prin Hotărâre a Consiliului Local al Comunei Rădești nr. 10 din 04.02.2008 pentru anul 2008 și prin Hotărâre a Consiliului Local al Comunei Rădești nr. 13 din 27.03.2009, pentru anul 2009, hotărâri care au primit avizul de legalitate al Instituției Prefectului transmis de Instituția Prefectului cu adresa nr. 1412 din 20.03.2008 pentru anul 2008 și cu adresa nr. 2502 din 25.06.2009 pentru anul 2009, aviz acordat în baza prevederilor legale (respectiv art. 115 alin. (1) lit. b), alin. (3) lit. b) și alin. (7) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale: art. 123 alin. (1) și alin. (5) din Constituția României și Legea nr. 181/2006 – privind aprobarea OUG nr. 179/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 340/2004 privind instituția prefectului), și atâta timp cât instituția prefectului în baza prerogativelor cu care este investită, nu a solicitat date și informații, nu a introdus acțiune în contencios administrativ și a eliberat avizul de legalitate pentru cele două Hotărâri de Consiliului privind aprobarea Contractului colectiv de muncă, aplicarea Hotărârilor de Consiliu Local a fost legală, deci acordarea sumelor reprezentând sporul de calculator (spor condiții vătămătoare) în anii 2008-2009 și a alocației de hrană a fost legală.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile art. 192-194 din noul Cod de procedură civilă și art. 253-259 din Codul muncii.
La dosarul cauzei reclamantul a depus în copie următoarele înscrisuri: Dispoziția nr. 165 din 02.07.2014 și Anexa nr. 2, Notificarea nr. 268 din 02.07.2014, Procedura prealabilă din 21.07.2014 și Răspunsul la procedura prealabilă nr. 2911 din 24.07.2014.
Legal citată intimata U.A.T. Rădești a formulat întâmpinare prin care a solicitat se să ia act că lasă la aprecierea instanței admiterea sau respingerea cererii.
Pârâta a precizat că valoarea considerată pagubă, a fost acordată în baza contractului de muncă pentru anul 2008 și 2009, aprobate prin HCL nr. 10 din 04.02.2008 pentru anul 2008 și prin Hotărâre a Consiliului Local al Comunei Rădești nr. 13 din 27.03.2009, pentru anul 2009, hotărâri care au primit avizul de legalitate al instituției prefectului transmis de instituția prefectului cu adresa nr. 1412 din 20.03.2008 pentru anul 2008 și cu adresa nr. 2502 din 25.06.2009, aviz acordat în baza prevederilor legale (respectiv art. 115 alin. (1) lit. b), alin. (3) lit. b) și alin. (7) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale: art. 123 alin. (1) și alin. (5) din Constituția României și Legea nr. 181/2006 – privind aprobarea OUG nr. 179/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 340/2004 privind instituția prefectului), și atâta timp cât instituția prefectului în baza prerogativelor cu care este investită, nu a solicitat date și informații, nu a introdus acțiune în contencios administrativ și a eliberat avizul de legalitate pentru cele două Hotărâri de Consiliului privind aprobarea Contractului colectiv de muncă, aplicarea Hotărârilor de Consiliu Local a fost legală, deci acordarea sumelor reprezentând sporul de calculator (spor condiții vătămătoare) în anii 2008-2009 și a alocației de hrană a fost legală.
Suma pe care o datorează reclamantul a fost stabilită prin referatul nr. 2612 din data de 02.07.2014 întocmit de domnișoara C. A. M. în calitate de contabil, reprezentând contravaloarea indemnizației de hrană în anii 2008-2009, inclusiv foloase nerealizate până la data de 30.06.2014.
Valoarea indemnizației de hrană în anii 2008-2009 a fost stabilită de către Curtea de Conturi a României prin Decizia nr. 44/25.10.2010, în baza Procesului verbal de constatare nr. 1895/30.09.2010 întocmit de domnul G. G. în calitate de auditor public în cadrul Camerei de Conturi G., ca fiind acordată nelegal, decizie contestată de Primăria Comunei Rădești, contestația fiind admisă de Tribunalul G. cu privire la aceste sume, prin sentința civilă nr. 864/14.03.2013, sentința civilă acceptată de Curtea de Conturi a României, prin întâmpinarea cu nr.6605 din 03.09.2013 depusă la Dosarul nr._ la termenul din 17.09.2013.
În dovedirea punctului de vedere expus pârâta a depus la dosar în copie Sentința civilă nr. 864/14.03.2013 pronunțată de Tribunalul G., Întâmpinarea nr. 6605 din 03.09.2013, depusă de Curtea de Conturi a României, Decizia Curții de Apel G. nr. 5008/23.10.2013.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din întâmpinare precizând prin reprezentant, prin concluziile formulate la termenul din 01 octombrie 2014 că nu insistă în excepțiile invocate, lăsând la aprecierea instanței oportunitatea analizării acestora.
La termenul de judecată din data de 06.10.2014 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței funcționale a Secției I civilă a Tribunalului G..
În temeiul disp. art. 248 C.pr.civ, instanța va analiza excepția necompetenței funcționale invocată, pe care, o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin Sentința Civilă nr. 1425/17.10.2014, instanța a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Secției C. a Tribunalului G..
Pentru a pronunța această hotărârea, instanța a reținut că dispoziția a cărei anulare se cere este un act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lict. „c” din Legea nr. 554/2004 - act emis de către o autoritate administrativă - care produce efecte juridice întrucât dispune o măsură obligatorie în sarcina reclamantei, respectiv de a restitui o sumă încasată necuvenit.
De asemenea, a mai reținut că acțiune vizează existența și întinderea unor drepturi subiective, a căror titular este reclamantul pretins vătămată de către autoritatea publică pârâtă, prin emiterea dispoziției nr. 165/02.07.2014, sens în care instanța a apreciat că, competența de soluționare a cauzei, aparține instanței de contencios administrativ și fiscal.
Pe rolul instanței de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată sub același număr.
Prin ., instanța a admis excepția necompetenței funcționale a Secției C. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului G., a constatat existența conflictului negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel G. în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Curtea de Apel G. prin Sentința nr. 56/2015 a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului G., având în vedere că actul a cărui anulare se cere este un act emis de pârâtă în calitate de angajator al reclamantului, în contextul raporturilor juridice de muncă existente în aceasta și reclamant, iar acesta din urmă face parte din personalul contractual al pârâtei.
Tribunalul în temeiul disp. art. 258 C.pr.civ. a încuviințat proba cu înscrisuri.
Prezenta cerere este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul disp. art. 270 din Codul muncii.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză instanța reține următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtului, iar în perioada 2008-2009 a încasat mai multe sume cu titlu de spor condiții vătămătoare și indemnizație de hrană.
În urma controlului Curții de Conturi s-a emis decizia nr. 44/2010, care deși a fost contestată, prin decizia civilă nr. 5008/2013 a Curții de Apel G. s-a respins acțiunea reclamantei UAT Rădești.
Ca urmare, pârâta a emis decizia nr. 165/02.07.2014 prin care s-a dispus recuperarea drepturilor bănești încasate necuvenit, emiterea notificărilor și a deciziilor de imputare pentru personalul contractual(fila 49, 50 dosar), precum și notificarea nr. 2685/02.07.2014 către reclamant, prin care i se aducea la cunoștință să achite suma de 6128 lei în termen de 15 zile de la primirea acesteia, iar în caz contrar va fi acționat în judecată.
Referitor la excepția prescripției dreptului de a emite dispoziția nr. 165/2014 și a notificării, instanța apreciază că este nefondată întrucât prescripția dreptului material la acțiune în baza dispozițiilor art. 268 lit. c din Codul muncii ar putea fi invocată în situația în care pârâta ar fi formulat o acțiune în pretenții pentru recuperarea sumei pentru care s-a emis notificarea, prin care să urmărească respingerea acesteia. Ori, în prezenta cauză chiar reclamantul înțelege să invoce această excepție, deci tot el a avut inițiativa juridică.
De asemenea, și excepția inadmisibilității emiterii notificării și a dispoziției nr. 165/2014 este nefondată, întrucât s-a apreciat că reclamantul este personal contractual, iar recuperarea sumelor încasate necuvenit, astfel cum s-a stabilit în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 5008/2013 a Curții de Apel G., nu se întemeiază pe dispozițiile art.254 din Codul muncii, ci pe cele ale art. 256 din Codul muncii, care instituie în sarcina salariatului obligația restituirii sumelor nedatorate încasate, iar în aceste condiții, nu este necesară cercetarea disciplinară sau administrativă pentru stabilirea vinovăției.
În ceea ce privește anularea deciziei nr. 165/02.07.2014 se constată că prin sentința civilă nr. 1275/01.10.2014 a Tribunalului G., definitivă prin neapelare, s-a dispus deja anularea acesteia.
Se reține că obiectul acțiunii civile presupune protecția unui drept sau a unor interese pentru realizarea cărora calea justiției este obligatorie. În momentul în care se recurge la acțiune, obiectul acesteia se individualizează.
În cauză pretenția concretă a reclamantului, anularea deciziei nr. 165/02.07.2014, s-a realizat pe parcursul procesului, și în consecință, față de prevederile art. 192 C.pr.civ. cererea reclamantului a rămas fără obiect, motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere ca fiind rămas fără obiect, una din condițiile de exercițiu a acțiunii civile.
În ceea ce privește anularea notificării nr. 2685/02.07.2014, se reține că aceasta nu are natura unei decizii de imputare, întrucât din conținutul acesteia rezultă doar că reclamantul a fost înștiințat cu privire la suma datorată, încasată necuvenit în anii 2008-2009, precum și faptul că i s-a pus în vedere reclamantului să achite în termen de 15 zile suma datorate, în caz contrar urmând a fi acționat în instanță.
Prin urmare, având în vedere calitatea reclamantului de personal contractual, pârâta a înțeles că pentru recuperarea acestei sume nedatorate, se impune acționarea acestuia în judecată, în temeiul prevederilor Codului muncii, după cum se menționează în chiar în notificarea contestată. Nefiind vorba despre emiterea unei decizie de imputare pentru reclamant, nu există motive pentru a se anula notificarea în prezentul litigiu pentru motivele invocate.
Astfel, cât timp nu există încă un titlu executoriu împotriva reclamantului și nicio executare demarată împotriva acestuia pentru suma respectivă, toate apărările invocate în cererea de chemare în judecată ar putea fi valorificate în cadrul unui eventual litigiu în care acesta ar fi chemat în judecată de UAT Rădești pentru a fi obligat la restituirea sumei, litigiu în care reclamantul poate valorifica și apărările privind intervenirea amnistiei fiscale conform Legii nr. 124/2014.
Față de toate acestea, instanța apreciază pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge capătul de cerere privind anularea dispoziției nr.165/02.07.2014 ca fiind rămas fără obiect.
Respinge restul pretențiilor formulate de reclamantul H. L. REPREZENTAT LEGAL DE SINDICATUL DEMOCRATIC AL BUGETARILOR DIN ROMÂNIA cu sediul in Galati . . ., în contradictoriu cu pârâta U. A. TERITORIALA A COMUNEI RĂDEȘTI, cu sediul in com.Rădești . jud.G., ca neîntemeiate.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul G..
Pronunțată în ședință publică azi, 27.04.2015.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
D. G. B. V. N. și C. V. M. A. D.
Red.VN/13.05.2015
Tehn.AD/13.05.2015
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 457/2015. Tribunalul GALAŢI | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
