Fond funciar. Decizia nr. 34/2016. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2016 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 34/2016
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 34/2016
Ședința publică din data de 02.02.2016
Completul constituit din:
Președinte: A. P.
Judecător: D. G. B.
Judecător: M. A.
Grefier: I. A. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra revizuiri promovate de către revizuent C. L., cu domiciliul în București, ., în contradictoriu cu intimații C. DE P. ÎN POSESIE A MUNICIPIULUI T. REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR, cu sediul în T., . nr. 66, jud. G., C. JUDEȚEANĂ DE P. ÎN POSESIE G. REPREZENTATĂ PRIN PREFECT, cu sediul în G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 1552/03.07.2013, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect „fond funciar revizuire a deciziei civile pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel G. - NCPC” .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.02.2016, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cererii de revizuire de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr._ la data de 13.03.2015, revizuentul C. L. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1552/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria T., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 365/2012.2013 pronunțată de Tribunalul G., în raport de sentința civilă nr. 930/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria T., definitivă prin decizia civilă nr. 6/12.01.2015 pronunțată de Tribunalul.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin sentința în raport de care se solicită revizuirea a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat. S-a solicitat admiterea acțiunii, revizuentul arătând că deține dovezi în sensul că este proprietara terenului revendicat, în vreme ce persoanele deținătoare nu pot dovedi proprietatea asupra terenului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ.
Legal informată, intimata C. de punere în posesie a Municipiului T., reprezentată prin primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire.
Prin decizia civilă nr. 1217/08.05.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel G..
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin sentința nr. 1552/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria T., rămasă definitivă prin decizia nr. 365/20.12.2013 pronunțată de Tribunalul G., a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. L., în contradictoriu cu pârâta C. locală de punere în posesie a Municipiului T. și C. județeană G. pentru stabilirea dreptului de proprietate, acțiune prin care s-a solicitat punerea în posesie cu suprafața de 8000 mp teren situat în municipiul T., cartier Satul Nou, .. 17, bis 21, sau punerea în posesie pe un alt amplasament intravilan, conform Legii nr. 1/2000, sau despăgubirea cu suma de 48.000 euro.
Instanța a reținut, în esență, că sunt incidente dispozițiile art. 431 C.pr.civ., motivat de faptul că cererea de chemare în judecată are același obiect, cauză și părți cu pricina soluționată de Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 231/27.01.2010, irevocabilă prin decizia nr. 224/R din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel G.. Prin sentința civilă nr. 231/27.01.2010 Judecătoria T. a respins acțiunea reclamantei C. L. prin care aceasta a solicitat punerea în posesie pentru suprafața de 8000 mp teren în intravilanul municipiului T., care a aparținut defuncților bunici P. V. și P. S..
Prin decizia civilă nr. 6/12.01.2015 pronunțată de Tribunalul G., în raport de care se solicită revizuirea, a fost respins apelul declarat de reclamanți G. N. Teodorian O. și G. V. M. în contradictoriu cu intimații-pârâți P. E. D. și P. N. M. și chemata în garanție C. L., având ca obiect „revendicare imobiliară evacuare” împotriva sentinței civile nr. 930/16.05.2014, pronunțată de Judecătoria T., ca nefondat. Au fost obligați apelanții către intimat la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
În drept, au fost reținute dispozițiile art. 510 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cărora „în cazul dispozițiilor art. 509 alin. 1 pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.”
În speță, s-a constatat că hotărârea atacată cu revizuire este sentința nr. 1552/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria T., care a rămas definitivă prin decizia nr. 365/20.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. prin raportare la sentința nr. 930/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria T., definitivă prin decizia civilă nr. 6/12.01.2015 pronunțată de Tribunalul G., iar pentru soluționarea acestei cereri competența de soluționare revine Curții de Apel G., instanță ierarhic superioară Tribunalului G..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel G. sub nr._ la data de 24.07.2015, iar la termenul de judecată din data de 14.10.2015, Curtea a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale în soluționarea prezentei cereri.
Prin decizia civilă nr. 279/R/18.11.2015 Curtea de Apel G. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G..
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că potrivit art. 510 alin. 1 C.pr.civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Alineatul 2 al art. 510 prevede competența de soluționare a cererii de revizuire motivate pe existența contrarietății de hotărâri. Spre deosebire de reglementarea anterioară, care atribuia această competență instanței ierarhic superioare instanței-dacă era una singură-sau, după caz instanțelor care pronunțaseră hotărârile potrivnice, actualul cod prevede că instanța competentă este aceea mai mare în grad față de instanța care a pronunțat prima hotărâre, a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi fost încălcată.
S-a reținut că dezavantajul vechii reglementări era acela că pentru soluționarea unor cereri de revizuire relativ simple - din moment ce motivul de revizuire prevăzut de pct. 8 presupune strict verificarea autorității de lucru judecat și, după caz, hotărâri, era atrasă competența unor instanțe cu mai multe grade superioare decât cele care pronunțaseră hotărârile potrivnice.
Potrivit actualei reglementări, dacă prima hotărâre a fost dată de o judecătorie, iar cea de-a doua de către o curte de apel, instanța care va judeca cererea de revizuire va fi tribunalul ierarhic superior judecătoriei respective.
În speță, s-a constatat că prima hotărâre, respectiv sentința civilă nr. 1552/03.07.2013 este pronunțată de Judecătoria T. și a apreciat că Tribunalului G., ca instanță ierarhic superioară, îi revine competența materială de soluționare a cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C.pr.civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ la data de 10.12.2015, iar la termenul de judecată din 26.01.2016, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale în soluționarea prezentei cereri.
Analizând cu prioritate în raport de natura normelor pretins încălcate și de efectele acestora excepția necompetenței materiale, față de dispozițiile art. 248 C.pr.civ., instanța constată următoarele:
Se reține că prin decizia civilă nr. 1217/08.05.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel G., iar prin decizia civilă nr. 279/R/18.11.2015 Curtea de Apel G. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G..
Prezenta cerere de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C.pr.civ., astfel că aplicabile în ceea ce privește competența soluționării acesteia sunt dispozițiile art. 510 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cărora în acest caz, „cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.”
Se rețin în același timp dispozițiile art. 135 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cărora „hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatori pentru instanța de trimitere. Este și situația din prezenta cauză, în care este sesizată mai întâi instanța supremă, iar aceasta își declină competența în favoarea curții de apel, reținând că aceasta este instanța ierarhic superioară competentă să soluționeze în fond cererea de revizuire. Însă, având în vedere dispozițiile reținute anterior, având în vedere obligativitatea deciziei de declinare a competenței, tribunalul apreciază că în cauză Curtea de Apel G. nu mai putea declina competența de soluționare în favoarea altei instanțe de judecată și trebuia să procedeze la judecarea pe fond a cererii de revizuire cu care a fost învestită.
În baza art. 130 C.pr.civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului G., va declina competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel G.-Secția I Civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 133 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ. va consta existența unui conflict negativ de competență materială între Tribunalul G. și Curtea de Apel G., astfel că potrivit dispozițiilor art. 135 C.pr.civ. va dispune înaintarea dosarului la ÎCCJ-Secția Civilă pentru soluționarea conflictului de competență, iar potrivit art. 134 C.pr.civ. va suspenda din oficiu judecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului G., invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel G. -Secția I Civilă.
Constată existența unui conflict negativ de competență materială între Tribunalul G. și Curtea de Apel G..
Dispune înaintarea dosarului la ÎCCJ - Secția Civilă pentru soluționarea conflictului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. P. D. G. B. M. A. I. A. T.
Red. M.A.09.02.2016 /Tehnored. I.A.T./ 5 ex./ 09.02.2016.
.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 475/2015. Tribunalul GALAŢI | Ordin de protecţie. Decizia nr. 187/2016. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
