Ordin de protecţie. Decizia nr. 187/2016. Tribunalul GALAŢI

Decizia nr. 187/2016 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 187/2016

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL G.

SECTIE I CIVILA

DECIZIA CIVILĂ NR.187/2016

Ședința publică de la 17 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE – A.-M. M.

Judecător – A. P.

Grefier - V. Ț.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul G. - procuror A. P.

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelantul B. Z. în contradictoriu cu intimata B. C., împotriva sentinței civile nr. 1285/29.12.2015 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr._ , având ca obiect ordin de protecție.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru apelant av.Balu D. cu delegație de asistență juridică obligatorie la dosar, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care învederează instanței că dosarul se află la al treilea termen de judecată, după care;

La interpelarea instanței apărătorul din oficiu al apelantului arată că nu mai are cereri de formulat.

În temeiul art. 244 alin. 1 și 4 NCPC, nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în apel.

Apărătorul apelantului solicită admiterea apelului arătând că ordinul de protecție a fost emis pe o durată de 6 luni iar apelantul-pârât nu are unde locui în plină iarnă, acesta realizând greșeala făcută.

Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a apelului arătând că sentința civilă pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică iar dacă părțile vor împărți aceeași curte se va menține starea tensionată și nu s-ar mai realiza scopul prevăzut de ordinul de protecție.

Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 și art.395 NCPC, reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată:

Prin sentința civilă nr.1285/29.12.2015, Judecătoria Liești a admis cererea privind emiterea unui ordin de protecție, formulată de reclamanta B. C. în contradictoriu cu pârâtul B. Z. și a emis următorul ordin de protecție, cu caracter provizoriu, pe o durată de 6 luni, prin care a dispus următoarele:

- Evacuarea temporară a pârâtului din locuința familiei, situată în satul Șerbănești, comuna Liești, . nr.6, jud.G.;

- Reintegrarea reclamantei în locuința familiei de la adresa mai sus menționată;

- Obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 50m față de reclamantă și față de locuința familiei;

- Interzicerea pentru pârât a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

La data de 23.12.2015, reclamanta B. C. a sesizat Judecătoria Liești pentru emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului B. Z. care este violent din fire și a agresat-o, deseori fizic, pe reclamantă.

Instanța, pe baza probelor administrate, înscrisuri și martori, a conchis că pârâtul, într-adevăr, are un comportament violent verbal, psihologic și fizic, față de reclamantă. Acesta a mai fost condamnat penal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă asupra soției sale, B. C., dar, cu toate acestea, a continuat prin a o agresa fizic și verbal pe reclamantă.

Prin urmare, constatând că manifestările pârâtului se circumscriu fenomenului violenței în familie, astfel cum aceasta a fost definită prin art.3 din Legea nr.217/2003, instanța de fond a admis cererea reclamantei și a emis ordinul de protecție în sensul celor solicitate.

Împotriva hotărârii a declarat apel pârâtul.

A invocat faptul că nu are unde locui și întrucât părțile au două corpuri de casă în aceeași curte, a solicitat să fie lăsat să locuiască într-unul din ele, cu respectarea tuturor celorlalte restricții.

Apelul declarat este însă nefundat pentru cele ce se vor arăta:

Ordinul de protecție emis împotriva pârâtului nu și-ar putea realiza scopul dacă părțile ar împărți aceeași curte și aceleași bunuri comune, chiar de-ar fi să locuiască în corpuri de case diferite.

La această concluzie, în mod corect a ajuns și instanța de fond, pe baza probelor administrate.

În primul rând, distanța minimă de 50 m față de reclamantă, impusă prin ordinul de restricție și cu care pârâtul a fost de acord, nu ar mai putea fi respectată, după cum nici evitarea oricărui contact cu reclamanta nu ar fi posibilă dacă părțile ar împărți aceeași curte.

În continuare se va menține starea tensionată dintre părți, iar ordinul de protecție nu va avea eficiență. Nu întâmplător prin art.23 din Legea nr.217/2003 sunt prevăzute ca și măsuri în scopul înlăturării stării de pericol, evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei sau obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, ori interzicerea oricărui contact cu victima.

Prin urmare, câtă vreme în cauză a fost făcută dovada comportamentului violent al pârâtului față de reclamantă, iar acesta se circumscrie formelor reglementate de art.4 din Legea nr.217/2003, Tribunalul constată că hotărârea apelată este temeinică și legală, astfel încât în temeiul art.480 al.1 N.C.P.C., va respinge apelul ca nefundat.

Onorariul avocatului din oficiu pentru apelant va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul B. Z., domiciliat în ., . nr.6, jud. G. în contradictoriu cu reclamanta B. C., domiciliată în ., . nr.6, jud. G., împotriva sentinței civile nr.1285/29.12.2015 a Judecătoriei Liești.

Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 260 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 17.02.2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

A.-M. M. A. P. V. Ț.

Red.A.P./Tehnored.V.Ț.

5ex./

Jud. fond – M.S.E.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordin de protecţie. Decizia nr. 187/2016. Tribunalul GALAŢI