Ordin de protecţie. Decizia nr. 118/2016. Tribunalul GALAŢI

Comentarii

0

Decizia nr. 118/2016 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 118/2016

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal nr. 2949

ROMÂNIA

TRIBUNALUL G.

SECTIE I CIVILA

DECIZIA CIVILĂ NR. 118

Ședința publică din 04.02.2016

Completul constituit din:

Președinte: D. G. N.

Judecător: D. G. B.

Grefier: V. M. O.

Ministerul Public reprezentat de procuror D. L.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul S. C. în contradictoriu cu intimata S. M., împotriva sentinței civile nr. 856/17.12/2015 pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect „ordin de protecție”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 03.02.2016, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 04.02.2016.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 03.12.2015, sub nr._, petenta S. M. a chemat în judecată pe intimatul S. C., solicitând instanței emiterea unui ordin de protecție, cu instituirea următoarelor măsuri:

- evacuarea temporară a intimatului din locuință;

- reintegrarea petentei și a minorei în locuința familiei;

- stabilirea locuinței minorei S. L. Eliana, la mamă;

- obligarea intimatului la păstrarea unei distanțe minime determinate de 100 m față de victimă;

- obligarea intimatului la păstrarea unei distanțe minime determinate de 100 m față de minoră și față de părinții petentei;

- obligarea intimatului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința petentei din mun. G., .. 13A, . domiciliul din mun. G., ., ., județ G. și față de locurile de muncă ale petentei, respectiv Supermarket Kaufland și locul de muncă din mun. G., Piața din Micro 20, jud. G.;

- obligarea intimatului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de unitatea de învățământ a minorei, respectiv Școala nr. 3 din mun. G., Micro 21, județ G..

- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu petenta.

În motivarea în fapt a cererii, petenta a arătat că în data de 16 noiembrie 2015, în jurul orelor 23:30, când a revenit în locuința familiei de la serviciu, soțul său i-a adresat injurii și amenințări cu moartea, în prezența fiicei părților, în vârstă de 7 ani. A mai susținut petenta că intimatul i-a reproșat pe un ton ridicat, a gesticulat violent, a îmbrâncit-o, reproșându-i că a introdus cerere de desfacere a căsătoriei. A mai arătat petenta că violențele fizice și verbale au durat până în jurul orei unu noaptea, când a reușit să se retragă în una dintre camere, împreună cu minora, iar ulterior acestui moment, intimatul a continuat să țipe și să-i adreseze injurii și amenințări. Petenta a susținut că intimatul emana un miros puternic de alcool.

A arătat petenta că intimatul a continuat să aibă o atitudine ostilă față de aceasta și în dimineața următoare, amenințând-o cu violențe fizice și cu moartea, iar în după-amiaza aceleiași zile, de 17.11.2015, când s-a întors de la serviciu, în jurul orelor 16:00, intimatul a început să îi adreseze din nou amenințări, a luat un cuțit și a amenințat-o cu moartea timp de 2 ore. A mai susținut petenta că tot în aceeași zi, a plecat iar la serviciu, și atunci când a revenit acasă, în jurul orelor 24:00, intimatul a început să o amenințe din nou cu moartea. Petenta a arătat că în urma acestor incidente, i-a telefonat tatălui său și i-a relatat cele întâmplate.

A susținut că în dimineața de 18.11.2015, în lipsa intimatului, care se afla la serviciu, a luat decizia de a pleca cu minora din locuința familiei, pentru a locui împreună cu părinții săi, a luat legătura cu agentul de proximitate de la Secția de Poliție nr. 3, căruia i-a comunicat cele întâmplate, acesta sfătuind-o să părăsească locuința împreună cu minora, pentru a se proteja. A arătat petenta că a depus plângere la Secția 3 de Poliție, însă până în prezent nu i s-a comunicat nicio rezoluție.

Petenta a mai arătat că și anterior incidentelor din data de 16.11.2015, intimatul a manifestat violență fizică și verbală față de aceasta în prezența copilului, precum și că a introdus pe rolul Judecătoriei G. cerere de desfacere a căsătoriei, dosarul fiind înregistrat sub nr._/233/2015.

Petenta a mai susținut că de când s-a mutat cu minora la locuința părinților săi, intimatul a căutat-o în nenumărate rânduri la locurile sale de muncă și le-a povestit colegilor acestuia că l-a abandonat. A susținut petenta că i-a permis intimatului să o ia pe minoră în data de 01.12.2015 la locuința sa, solicitându-i să o aducă pe minoră în jurul orelor 17:00, însă acesta a înțeles să o readucă în jurul orelor 20:00, după ce a plimbat-o pe străzi, inclusiv la locurile sale de muncă.

A mai susținut petenta că, în data de 02.12.2015, intimatul s-a deplasat la școala unde învață minora, nepermițându-i bunicului matern să o ia pe minoră. Petenta a arătat că intimatul a luat-o pe minoră și a dus-o la Sectia 3 de Poliție, comunicându-i telefonic petentei că poate veni să își ia copilul de la Secția 3 de Poliție, dacă dorește. Petenta a învederat că s-a deplasat la Secția 3 de Poliție să o ia pe minora, care era vizibil speriată, iar intimatul i-a adus o . reproșuri de față cu agenții de Poliție.

A precizat petenta că se teme pentru viața sa, a copilului săi și a familiei sale.

Petenta a menționat că intimatul a început să fie agresiv la aproximativ 2 ani de la căsătorie, respectiv începând cu anul 2008. A susținut aceasta că intimatul a lovit-o și a tăiat-o la mână cu cuțitul.

A arătat petenta că in august 2015, din aceleași motive, pe fondul tensiunii create de violențele intimatului, a fost nevoită, la insistențele minorei, să părăsească locuința noaptea și să doarmă la părinții săi împreună cu minora, fapte petrecute cu o frecvență sporita, acesta fiind motivul pentru care a introdus cerere de desfacere a căsătoriei.

Petenta a arătat că la data de 01.11.2015, intimatul fiind împreună cu minora la țară, la părinții săi (Avramești, jud. V.), după ce a consumat alcool, a luat minora și s-a deplasat cu mașina înspre G., circa 40 km, aspecte pe care le cunoaște de la mama intimatului, care i-a telefonat. A susținut petenta că, în cele din urmă, la insistențele minorei, care era foarte speriată, intimatul a fost de acord să se întoarcă.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare însă s-a prezentat în fața instanței.

Pe parcursul judecății, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu mijloace materiale de probă constând în înregistrarea audio și proba testimonială cu martorii B. A. (declarație de martor – fila 48 d.f.), S. G. (declarație de martor – fila 49 d.f.), C. C. E. (declarație de martor – fila 57 d.f.) și T. C. D. (declarație de martor – fila 62 d.f.). De asemenea, instanța a solicitat relații cu privire la conflictele existente între părți, de la P. de pe lângă Judecătoria G. și de la Inspectoratul Județean de Politie (file nr. 31-32). Instanța a procedat la ascultarea minorei S. L. la data de 16.12.2015, procesul verbal întocmit fiind atașat la dosarul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 856/17.12.2015, Judecătoria G. a admis în parte cererea, a emis ordin de protecție împotriva intimatul S. C., pe o durată de 3 (trei) luni de la data pronunțării hotărâri, respectiv data de 17.12.2015, instituind următoarele măsuri:

- evacuarea intimatului din imobilul situat în mun. G., Bld. Dunărea nr. 66, ., etaj 5, apartament 78, județ G.;

- reintegrarea petentei și a minorei S. L.-ELIANA, născută la data de 11.11.2008, în locuința situată în mun. G., Bld. Dunărea nr. 66, ., etaj 5, apartament 78, județ G.;

- stabilirea locuința minorei S. L.-ELIANA, născută la data de 11.11.2008, la mamă;

- obligarea intimatului la păstrarea unei distanțe minime determinate de 100 metri față de petenta S. M. și față de minora S. L.-ELIANA, născută la data de 11.11.2008;

- obligarea intimatului să păstreze o distanță minimă determinată de 100 metri față de domiciliul petentei din mun. G., Bld. Dunărea nr. 66, ., etaj 5, apartament 78, județ G. și față de locuința părinților petentei din mun. G., .. 13A, .;

- obligarea intimatului să păstreze o distanță minimă determinată de 100 metri față de locurile de muncă ale petentei, respectiv S.C. Hong Wu Concept Trading S.R.L. cu sediul în mun. G., ., județ G. și S.C. Kaufland Romania, cu sediul în mun. G., ., județ G.;

- obligarea intimatului să păstreze o distanță minimă determinată de 100 metri față de unitatea de învățământ frecventată de minora S. L.-ELIANA, respectiv Școala nr. 3, cu sediul în mun. G., ., județ G.;

- interzicerea intimatului să aibă orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu petenta.

Celelalte capete de cerere au fost respinse ca neîntemeiate.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 260 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru avocat Deliver C. și obligarea intimatului la plata sumei de 250 lei către petentă, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, părțile s-au căsătorit la data de 14.10.2006, căsătoria acestora fiind înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Primăriei mun. G. sub nr. 2064/14.10.2006, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie . nr._ eliberat la data de 14.10.2006 (fila 34 d.f). Din căsătoria părților a rezultat minora S. L. Eliana, născută la data de 11.11.2008, astfel cum rezultă din certificatul de naștere . nr._ eliberat la data de 14.11.2008 (fila 12 d.f.).

Din verificările efectuate în Sistemul Ecris a rezultat că pe rolul Judecătoriei G. este înregistrat dosarul nr._/233/2015, având ca obiect divorț și ca părți pe reclamanta S. M. și pe pârâtul S. C..

Din declarația martorului Buruiana A. (fila 48 d.f.), tatăl petentei, instanța a reținut că intimatul obișnuiește să îi adreseze petentei injurii și expresii jignitoare, inclusiv în prezența fiicei părților. Martorul a mai relatat că în urmă cu aproximativ 2 ani de zile, în urma unui scandal, petenta a fost tăiată la mână cu un cuțit, în încercarea acesteia de a se apăra de intimat. A mai relatat martorul că în urma unui scandal pe care l-a provocat intimatul în 16.11.2015, petenta s-a baricadat în dormitor împreună cu fiica sa. Martorul a relatat că intimatul a continuat și a doua zi să provoace scandal, astfel încât, în urma discuțiilor avute cu fiica sa, petenta din prezenta cauză, a sfătuit-o pe aceasta să vină să locuiască împreună cu minora, la locuința sa, unde locuiește de atunci. A mai susținut martorul că și în luna august 2015 petenta a locuit la domiciliul său câteva zile, din cauza neînțelegerilor cu intimatul.

A mai relatat martorul Buruiana A., că în ziua de 1 decembrie 2015, aflându-se la școala nr. 3 G. unde minora avea un antrenament, s-a întâlnit cu intimatul, care i-a comunicat că dorește să o ia pe minoră în ziua respectivă. După ce intimatul a readus-o pe minoră la locuința bunicilor materni, în jurul orelor 20:00, deși acesta agrease cu petenta ora 17:00, minora i-a povestit că tatăl său a plimbat-o, comunicându-i minorei că vrea să îi demonstreze că mama sa are întâlnire cu alți bărbați.

În ziua de 2 decembrie 2015, a susținut martorul că intimatul a luat-o din nou pe minoră de la școală, ducând-o la Secția 3 Politie. Martorul a relatat că după ce minora a fost dusă la Secția 3 Poliție G. părea a fi traumatizată, a început să vomite și să aibă coșmaruri.

Martorul a mai susținut că intimatul obișnuia să consume în exces băuturi alcoolice.

A mai relatat martorul că, în urmă cu 2 luni de zile, petenta s-a refugiat in baie, iar intimatul, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a dislocat din balamale ușa de la baie. Martorul a declarat că s-a deplasat la orele 24:00 la locuința părților și a putut constata personal cele întâmplate.

A mai susținut martorul B. A. că în luna noiembrie 2015, după ce consumase în prealabil băuturi alcoolice, intimatul s-a deplasat cu mașina împreună cu minora spre G., aspect de care are cunoștință de la mama intimatului, care i-a contactat telefonic pentru a relata acest fapt.

Cu ocazia audierii, martorul S. G. (fila 49 d.f.), tatăl intimatului, a declarat că intimatul nu obișnuiește să consume băuturi alcoolice în mod frecvent, arătând că nici nu ar putea din cauza locului de muncă și a faptului că se deplasează în mod frecvent cu mașina, că familia intimatului nu a fost de acord cu căsătoria părților, din cauza informațiilor pe care le avea despre viitoarea noră, care s-ar fi bătut cu mama și sora unui bărbat cu care ar fi trebuit să se căsătorească.

Martorul a relatat că în luna octombrie a acestuia an, în condițiile în care consumase băuturi alcoolice, intimatul a luat-o pe minoră în mașină și s-a deplasat înspre G.. A mai declarat martorul că după ce petenta a discutat telefonic cu intimatul, acesta s-a întors, după aproximativ 30 minute.

Din declarația martorei C. C. E. (fila 57 d.f.) a rezultat că petenta i-a relatat că a fost agresată de către intimat după P.. A mai relatat martora că în luna august 2015, în jurul orelor 22:00, petenta s-a deplasat la locuința sa împreună cu minora, spunându-i că dorește să evite un scandal cu intimatul și sa o protejeze pe fiica sa, în sensul de a nu fi nevoită sa asiste la acest scandal. Martora a precizat că în acea împrejurare minora i-a relatat că îi este teamă să se întoarcă în locuința familiei, deoarece tatăl său este băut și va face scandal. A mai declarat martora că, după ce a plecat de la locuința sa, petenta s-a dus împreună cu minora la părinții săi. Martora a mai declarat că intimatul i-a relatat că o lovit-o de câteva ori pe petentă în cei opt ani de când aceștia sunt împreună. Instanța a constatat că martora a declarat că intimatul nu a agresat-o niciodată fizic pe minoră, nici nu i-a vorbit urât minorei și nici nu a bruscat-o. Totodată, martora a susținut că nici nu a perceput vreo situație asemănătoare.

Cu ocazia audierii, martorul T. C. D. (fila 62 d.f.), prieten de familie cu părțile, a declarat că a perceput relația dintre părți ca fiind una normală și nu una tensionată. Martorul a mai declarat că minora se înțelege foarte bine cu tatăl său, aceștia au activități în timpul liber, și nu a auzit-o niciodată plângându-se de un comportament necorespunzător din partea tatălui. Martorul a mai relatat că atunci când s-a aflat în compania intimatului, respectiv în concedii și în timpul liber, acesta a consumat cantități mici de alcool (1-2 beri), neajungând în stare de ebrietate. Martorul a susținut că intimatul i-a povestit că în ultima perioadă de timp între el și soția sa au intervenit neînțelegeri, care a plecat de acasă împreună cu minora. A mai susținut martorul ca petentul își iubește foarte mult copilul. Martorul a precizat că intimatul a luat-o pe minora la locuința sa în ziua de 1 decembrie, fapt pe care l-a constatat personal, în contextul în care se afla în vizită la intimat acasă.

Cu ocazia ascultării, minora S. L. E., în vârsta de 7 ani, a declarat că se înțelege bine cu ambii părinți. Cu toate acestea, minora a susținut că părinții s-au certat de multe ori, și a văzut când tatăl său a amenințat-o pe mama sa cu cuțitul. Minora a relatat că atunci mama sa s-a ascuns în baie, iar tatăl său a spart ușa. De asemenea, minora a relatat că a plecat din locuința familiei împreună cu mama sa deoarece intimatul a amenințat-o pe aceasta cu moartea. Minora a mai declarat că în prezent locuiește împreună cu mama sa la bunici.

Din adresa emisă de P. de pe lângă Judecătoria Galati la data de 04.12.2015, f. 52 d.f., a rezultat că la Secția 3 Poliție se află înregistrat din data de 03.12.2015 dosarul nr. 9363/P/2015 privind pe făptuitorul S. C., în care se fac cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. 1 Cod penal. În acest dosar, s-a dispus la data de 23.11.2015, începerea urmăririi penale „in rem” cu privire la infracțiunea anterior amintită.

Din sentință civilă nr. 2897/24.05.2004 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr. 2724/C/2004 (file 35, 38-40 d.f.), instanța a constatat că intimatul a mai fost căsătorit anterior, căsătoria respectivă fiind declarată desfăcută din culpa sa exclusivă. Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța a reținut că relațiile de familie erau deteriorate din cauza comportamentului intimatului, care obișnuia să consume băuturi alcoolice și provoca scandal.

Din probele constând în declarațiile martorilor Buruiana A. (fila 48 d.f.), C. C. E. (fila 57 d.f.), procesul-verbal de ascultare a minorei S. L. și înscrisurile depuse la fila 52 d.f., instanța a reținut că intimatul are un comportament violent verbal, fizic și psihologic față de petentă, în concret acesta i-a adresat expresii jignitoare, a amenințat-o și a agresat-o fizic, provocându-i o stare de temere.

Din probele constând în declarațiile martorilor Buruiana A. (fila 48 d.f.), S. G. (fila 49 d.f.) și C. C. E. (fila 57 d.f.), instanța a reținut că intimatul a avut un comportament nepotrivit față de minoră, astfel:

- s-a deplasat cu mașina, în stare de ebrietate, în mașină aflându-se și minora (fapt petrecut recent, cu aproximație octombrie-noiembrie 2015) dinspre localitatea Avramești, jud. V. înspre G.;

- a dus-o pe minoră la Secția 3 de Poliție, chemând-o pe petentă să vină să o ia din acel loc;

- a provocat scandal de față cu minora, insuflându-i acesteia o stare de teamă.

Cu privire la minora, deși din probele administrate în cauză a rezultat că aceasta are o relație bună cu intimatul, iar cel din urmă nu a agresat-o niciodată fizic sau verbal, ci din contră, este foarte atașat de copilul său, instanța a apreciat că nu se poate ignora că prin fapta anterior descrisă intimatul a manifestat un comportament iresponsabil în raport de fiica sa.

Totodată, instanța a reținut că intimatul nu a încercat să o protejeze pe minoră, în sensul de a nu îi relata neînțelegerile cu petenta și de a nu o face pe aceasta martoră la scandalurile provocate.

Față de aceste aspecte, instanța a reținut că măsurile se impun a fi dispuse și față de minoră, provizoriu, pentru a o proteja pe aceasta de eventuale presiuni psihologice din partea tatălui său, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru ca intimatul să conștientizeze gravitatea faptei din noiembrie 2015, anterior descrisă.

Deși, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la file 46-47 și 53 d.f. (caracterizări), precum și din declarația martorului T. C. D. (fila 62 d.f.), petentul este în general o persoană responsabilă, cu un loc de muncă stabil, perceput la locul de muncă și de prieteni ca nefiind o persoană violentă și care să genereze scandal, instanța a constatat că în relația de familie acesta a manifestat un comportament violent verbal, fizic și psihologic, formându-și convingerea că se impune luarea unei masuri de protecție.

În drept, instanța a reținut că art. 3 din Legea nr. 217/2003 definește noțiunea de „violență în familie” ca fiind orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru al familiei împotriva unui alt membru al aceleiași familii, care provoacă sau poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu aceste acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.

Violența în familie se poate manifesta sub mai multe forme, respectiv violența verbală, violența psihologică, violența fizică, violența sexuală, violența economică, violența socială, violența spirituală (art. 3 alin. 1 din actul legislativ anterior enunțat).

Prin urmare, potrivit art. 23 alin. 1 din lege, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:

a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;

c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;

d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;

e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;

f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;

g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;

h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.

Analizând cererea formulată prin prisma textelor de lege menționate, pentru motivele prezentate anterior, instanța a apreciat-o ca întemeiată în parte, în condițiile în care a constatat că petenta a fost victima violenței verbale, fizice și psihologice din partea intimatului, iar în scopul înlăturării oricărui risc instanța a apreciat că se impune luarea unor măsuri de protecție.

În referire la durata ordinului de protecție, instanța a apreciat că se impune luarea măsurilor pe o perioada de 3 luni, având în vedere faptul că violențele exercitate de către intimat au indus o stare de teamă serioasă petentei.

În privința capătului de cerere de obligare a intimatului să păstreze o distanță minimă față de părinții petentei, din probele administrate în cauză nu a rezultat că intimatul ar fi exercitat violențe față de părinții petentei, respingând ca neîntemeiat acest capăt de cerere.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul S. C., solicitând schimbarea ei în tot, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, cu obligarea intimatei-petente la plata cheltuielilor de judecată.

Apelantul a redat măsurile dispuse de prima instanță și a învederat că declarațiile martorilor audiați sunt contradictorii și nu se coroborează, iar din probatoriul administrat, inclusiv înscrisuri, a rezultat că nu este o persoană care se manifesta violent față de petentă. A precizat că modul în care reacționa când se declanșau discuții sporadice în familie, ivite pe fondul unor probleme de ordin financiar cauzate de un credit în franci elvețieni ale cărui rate nu reușesc să le achite la scadență, respectiv că vorbea pe un ton ușor ridicat, nu putea conduce la emiterea unui ordin de protecție.

A învederat că din declarațiile martorilor T. C. D. și C. C. E. a rezultat că aceștia nu l-au văzut niciodată în stare de ebrietate și că nu a agresat-o sau bruscat-o niciodată pe minoră, ci că tot timpul a avut grijă de aceasta, a petrecut timpul liber cu ea, fără a consuma băuturi alcoolice în prezența minorei.

Apelantul a arătat că din declarațiile acelorași martori rezultă și că nu a agresat-o niciodată în prezenta lor, fizic sau verbal, pe petentă, incidentul singular despre care a relatat martora C. fiind ezitantă, petenta explicându-i martorei că fie s-a lovit când el ar fi împins-o, fie că este urma unei lovituri pe care el i-ar fi aplicat-o.

Apelantul a precizat că din sentința ce a consfințit divorțul de fosta sa soție rezultă că relațiile de familie se deterioraseră pentru că ar fi consumat băuturi alcoolice și ar fi provocat scandaluri, dar nu pentru că și-ar fi agresat fizic fosta soție, iar plângerea depusă în 2008 de actuala soție la Secția 4 Poliție nu ar putea o înrâurire covârșitoare în luarea deciziei, în condițiile în care a fost formulată în urmă cu șapte ani și nu există un document medical care să ateste . fizică.

A mai invocat apelantul că din caracterizările întocmite de șefii de tură de la locul său de muncă rezultă că este cunoscut ca o persoană cu un comportament demn și civilizat, care nu consumă băuturi alcoolice, iar din relațiile de la Secția 3 Poliție rezultă că petenta a formulat o plângere pentru amenințare, nu pentru o infracțiune care să implice violența fizică.

Apelantul a concluzionat că petenta a dorit să îi contureze o imagine de persoană violentă, odată cu introducerea acțiunii de divorț, motivele invocate de aceasta putând conduce la desfacerea căsătoriei, dar nu la emiterea unui ordin de protecție.

În drept a invocat art. 470, art. 476, art. 480 alin.2 C.pr.civ. și art. 30 din Legea nr. 217/2003.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat deoarece prima instanță a analizat și coroborat declarațiile martorilor cu celelalte probe administrate, din care a rezultat că a făcut sesizare împotriva apelantului pentru violențe încă din 2008. A învederat că violențele au continuat, intimata arătând că lucrurile se vor schimba după nașterea minorei, dar nu s-a întâmplat așa, iar intimata a păstrat discreția față de familie și prieteni, sperând într-o rezolvare.

A arătat în esență că violența apelantului se manifestă în special după ce consumă băuturi alcoolice, agresiunile fiind mai dese din toamna anului 2015, după depunerea cererii de divorț, iar în noiembrie 2015 a fost amenințată cu cuțitul cu care a mai fost tăiată la mână în altă împrejurare. A arătat că se teme pentru siguranța sa, dar și a minorei, față de care apelantul a avut un comportament iresponsabil.

Totodată, apelanta a învederat că după pronunțarea hotărârii primei instanțe, apelantul a încercat să îi trimită printr-o persoană din familie fotografii de familie cu mesaje prin care încerca să arate că ar fi o persoană afectuoasă căreia îi pasă de familie, dar și că l-a văzut în preajma blocului unde locuiește cu fiica ei, că minora îi vede mașina parcată în cartier și se sperie, iar în 14 ianuarie 2016, bunica paternă a venit la școala minorei și i-a dat telefonul pentru a vorbi cu apelantul, ceea ce denotă că acesta nu înțelege gravitatea comportamentului său și nu respectă ordinul de protecție.

A depus o copie a unei fotografii și o declarație olografă a numitei C. C. E..

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 856/17.12.2015, pronunțate de Judecătoria G., prin prisma motivului de apel invocat (greșita interpretare a probatoriului administrat de prima instanță), instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Din probele administrate în cauză, corect evaluate de prima instanță, rezultă că intimata petentă a suferit agresiuni specifice conceptului de violență în familie, așa cum este definit prin art. 3 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.

Din ansamblul materialului probator administrat a rezultat că apelantul-intimat are un comportament violent verbal, fizic și psihologic față de intimata-petentă, adresându-i expresii jignitoare, amenințând-o și agresând-o fizic, îndeosebi după ce aceasta a luat decizie de a divorța, provocându-i acesteia o stare de temere.

Aceste manifestări ilicite ale apelantului-intimat conferă intimatei-petente statutul de victimă a violenței în familie și, în virtutea acestei calități, aceasta are dreptul, potrivit art. 6 din Legea nr. 217/2003, la respectarea personalității, demnității și a vieții sale private și este îndreptățit, potrivit art. 23 din aceeași lege, să beneficieze de ordinul de protecție constând în măsurile și interdicțiile pe care prima instanță le-a luat împotriva apelantului-intimat.

Prima instanță a acordat valoare probatorie declarațiilor tuturor martorilor audiați, reținând aspectele relevante relatate de aceștia, în ansamblul materialului probator administrat.

Deși niciunul din martorii audiați nu a relatat că ar fi asistat la acte de violență fizică pe care să le fi exercitat apelantul-intimat împotriva intimatei-petentei, instanța consideră că atât timp cât episoadele în care apelantul s-a manifestat agresiv și violent s-au petrecut în intimitatea locuinței părților, la ore târzii, împrejurarea că nu pot fi confirmate de martori care să fi fost prezenți la comiterea lor nu poate conduce la concluzia că nu au existat, cu atât mai mult cu cât chiar minora, în ciuda vârstei fragede, a relatat un asemenea incident cu ocazia ascultării sale, ceea ce denotă că a fost profund impresionată de ceea ce s-a întâmplat între părinții săi.

Declarațiile martorilor audiați nu sunt contradictorii, contrar susținerilor apelantului-intimat, întrucât martorii nu au avut relatări diferite despre același fapt la care să fi asistat cu toții, ci fiecare a prezentat doar ce cunoștea despre anumite aspecte ale vieții soților S..

Instanța de apel constată că în privința minorei prima instanță a reținut că din probele administrate în cauză a rezultat că aceasta are o relație bună cu apelantul-intimat, iar cel din urmă nu a agresat-o niciodată fizic sau verbal, ci din contră, este foarte atașat de copilul său. Totodată, instanța de apel reține că în mod corect a apreciat prima instanță că, expunând-o pe minoră la scandalurile din familie și conducând cu ea în mașină deși consumase băuturi alcoolice, apelantul a manifestat lipsă de responsabilitate în raport de minoră.

Referitor la susținerea apelantului, conform căreia la locul său de muncă este cunoscut ca o persoană cu un comportament demn și civilizat, care nu consumă băuturi alcoolice, instanța de apel reamintește acestuia că în prezenta cauză se analizează comportamentul său în familie, nu la locul de muncă, nefiind imposibil ca o persoană cu un comportament ireproșabil la locul de muncă să se manifeste agresiv verbal, fizic și psihologic față de soție.

În privința susținerii apelantului, potrivit căreia din relațiile de la Secția 3 Poliție rezultă că intimata-petentă a formulat o plângere pentru amenințare, nu pentru o infracțiune care să implice violența fizică, instanța de apel reține că potrivit art. 2 din Legea nr. 217/2003 „violență în familie” este „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru al familiei împotriva unui alt membru al aceleiași familii, care provoacă sau poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu aceste acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.

În sensul art. 26 din același act normativ, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe măsuri - obligații sau interdicții.

Astfel, pe de o parte, este de reținut că, pentru instituirea unui ordin de protecție, nu este necesar ca violența invocată să fie concretizată fizic cu un nivel de gravitate semnificativ. Sentimentul de insecuritate creat intimatei-petente este de natură a impune măsuri de protecție în ceea ce o privește, în cadrul acestui tip de cauze nefiind necesar să fie dovedite violențe de gravitate extremă sau semnificativă, însă acestea se vor a fi prevenite prin măsurile ce se pot lua pentru protecția eventualei victime.

Pe de altă parte, Tribunalul constată că după pronunțarea sentinței apelate, apelantul-intimat a încercat să ia legătura cu intimata-petentă, trimițându-i prin intermediul martorei C. C. E. o fotografie pe care a scris un mesaj, deși i se interzisese orice contact, inclusiv prin corespondență sau orice alt mod, aspect care nu este de natură să creeze instanței de apel convingerea că apelantul a conștientizat gravitatea faptei sale sau importanța sentinței judecătorești pe care a apelat-o.

În consecință, Tribunalul apreciază că prin măsura luată de prima instanță s-a răspuns scopului preventiv urmărit de lege, pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., impunându-se respingerea apelului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul S. C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat L. S. M., în G., ., ., ., în contradictoriu cu intimata S. M., domiciliată în G., Bld. Dunărea, ., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 856/17.12/2015 pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._, ca nefondat.

Obligă pe apelant să plătească intimatei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

D. G. N. D. G. B. V. M. O.

Red. N.D.G. 05.02.2016

Tehn. V.M.O/05.02.2016/6 ex.

./4 ex.

Fond. O.C.V.

← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2/2016....		Pensie întreţinere. Decizia nr. 66/2016. Tribunalul GALAŢI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță