Acţiune în constatare. Sentința nr. 880/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 880/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 1079/263/2013*
Dosar nr._
Cod operator: 2443 ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1342/2014
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. U.
Judecător M. G.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă G. L. împotriva sentinței civile nr.880/26.05.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât D. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta pârâtă G. L., lipsă fiind intimatul pârât D. G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând apelul în stare de judecată s-a acordat cuvântul:
Apelanta pârâtă G. L. a solicitat admiterea apelului, în sensul completării probatoriului cu expertiza tehnică judiciară, întrucât deține terenul pentru care a plătit și taxele aferente.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._, reclamantul D. G. a chemat în judecată pârâta G. L., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea suprafeței de 1.761 m.p. teren curți-construcții situată în intravilanul municipiului Motru, jud. Gorj, potrivit contractului de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 1217 din 04.12.2012 la Biroul Notarului Public I. C. A., cu sediul în Motru, ., jud. Gorj.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a cumpărat terenul mai sus menționat, teren situat în tarlaua 6, . vecini la nord – rest proprietate și M. Catan E., la sud – rest proprietate, M. Catan E. și proprietar neidentificat, la vest – DN 67 și la est – D 43.
A mai arătat reclamantul că terenul a fost dobândit de pârâtă prin reconstituirea dreptului de proprietate.
În continuare, reclamantul a arătat că prețul tranzacției a fost de 9.200 lei din care a achitat 4.600 lei, urmând ca restul de 4.600 lei să fie achitați la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.
De asemenea, reclamantul a precizat că deși a solicitat vânzătoarei să se prezinte la notariat pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, aceasta refuză în mod nejustificat să se prezinte.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1073, art. 1075, art. 1077 Cod civil, coroborat cu dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă din 1865.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu acțiunea reclamantului cu condiția ca acesta să-i achite integral suma promisă în contractul de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare din 04.12.2012.
În întâmpinarea formulată, pârâta a arătat că a dobândit terenul menționat de reclamant în acțiunea formulată prin reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit procesului-verbal de punere în posesie, a adeverinței nr. 1855/01.03.2011, conform sentinței civile nr. 2220/13.10.2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
În continuare, pârâta a arătat că titlul de proprietate nr._ din 11.07.2012 a fost întocmit în mod eronat și nu corespunde cu procesul-verbal de punere în posesie privind numerotarea parcelelor dar toate aceste terenuri se află în împrejmuirea și stăpânirea reclamantului care a plătit și impozitul pe anul 2012.
Prin sentința civilă 1380 din 4.07.2013 a fost respinsă cererea.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, iar prin decizia 613 din 9.12.2013 a fost admis apelul, casată sentința și trimisă cauza la rejudecare.
S-a arătat în decizia de casare că reclamantul a depus la fila 24 din dosarul fondului o precizare prin care solicită să-i fie admisă acțiunea, iar în caz contrar să fie obligată pârâta să-i plătească de două ori suma achitată, iar această precizare de acțiune nu a fost avută în vedere de instanța de fond.
A mai arătat instanța de control judiciar că, la rejudecare este necesară efectuarea unui raport de expertiză tehnică care să identifice suprafața de 1761 m.p. după care, se va stabili dacă sunt sau nu îndeplinite cerințele art. 1669 cod civil pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare cumpărare cu luarea în considerare și a cererii de la fila 24 din dosarul fondului.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ *.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că solicită admiterea cererii de chemare în judecată și că reclamantul a achitat întreaga sumă de bani.
La termenul de judecată din 14.04.2014, văzând precizarea formulată de reclamant în primul ciclu procesual, instanța a pus în vedere reclamantului să timbreze capătul de cerere referitor la plata sumelor de bani.
De asemenea, față de dispozițiile cuprinse în decizia de casare și de prevederile art. 501 respectiv 22 alin. 2 C.proc.civ. instanța a dispus, din oficiu, efectuarea unei expertize tehnice topografice, fiind desemnat prin tragere la sorți expert Gegău I. cu onorariu stabilit în sarcina reclamantului căruia i s-au pus în vedere dispozițiile art. 262 alin. 2 și 3 C.proc.civ.
La termenul de judecată din 14.04.2014 instanța a pus în discuția părților prezente necesitatea administrării probei cu interogatoriul pârâtei, probă administrată de instanță, interogatoriul fiind consemnate la fila 23 din dosar.
Întrucât nu a fost depusă la dosar dovada achitării onorariului de expert instanța a dispus decăderea din probă a reclamantului.
Pârâta a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune la dosar un raport de expertiză realizat în altă cauză.
Prin sentința civilă nr.880/26.05.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ a fost admisă în parte cererea în constatare și pretenții formulată de reclamantul D. G. cu domiciliul în comuna Broșteni, ., în contradictoriu cu pârâta G. L. cu domiciliul în comuna Broșteni, ..
A fost respins capătul de cerere referitor la acțiunea în constatare, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
A fost admis capătul de cerere referitor la pretenții și obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 9200 lei.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 565 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între reclamant pe de o parte și pârâtă, pe de altă parte, s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare autentificată la BNP I. C. A. sub nr. 1217 din 04.12.2012, prin care părțile au convenit cumpărarea și respectiv vânzarea unei suprafețe de teren de 1.761 m.p. curți-construcții situată în intravilanul municipiului Motru, jud. Gorj, tarlaua 6, . vecini la nord – rest proprietate și M. Cațan E., la sud – rest proprietate, M. Cațan E. și proprietar neidentificat, la vest – DN 67 și la est – D 43.
Prețul vânzării-cumpărării a fost de 9200 lei, din care reclamantul a achitat 4.600 lei la încheierea promisiunii iar restul de 4.600 lei au fost achitați ulterior, așa cum rezultă din declarația notarială dată de pârâtă.
Dezlegarea pricinii de față presupune și stabilirea legii aplicabile având în vedere momentul încheierii promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare precum și faptul că reclamantul invocă dispozițiile art. 1073-1077 Cod civil, respectiv art. 111 C.proc.civ. Analizând aceste texte de lege instanța apreciind că reclamantul face referire la dispozițiile de drept substanțial cuprinse în Codul civil din 1865 și dispozițiile de procedură cuprinse în codul de procedură civilă din 1865.
În ceea ce privește legea de procedură aplicabilă, instanța a reținut că dosarul a fost înregistrat după . Codului de procedură civilă așa încât, norma de procedură aplicabilă nu este cea prevăzută de art. 111 C.proc.civ. din 1865, susținerea reclamantului fiind înlăturată în această privință.
În ceea ce privește dreptul substanțial, sunt aplicabile dispozițiile Codului civil în conformitate cu art. 6 alin. 2 și 3 din acest act normativ și art. 3, art. 4, respectiv art. 102 alin. 1 din Legea 71/2011, situație în care vor fi înlăturate susținerile reclamantului referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 1073-1077 Cod civil din 1864.
Înscrisul denumit promisiune bilaterală de vânzare cumpărare a fost apreciat de către instanță ca având valoarea unui antecontract de vânzare cumpărare prin care pârâta s-a obligat să transfere în viitor un drept real asupra unui bun imobil și care naște în sarcina acestuia obligația de a încheia contractul asumat.
Potrivit art. 1669 alin.1 C. civ., instanța are posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare când una dintre părțile care a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contactul promis.
Astfel, pentru admisibilitatea acțiunii în pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare trebuie să fie întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: să existe un antecontract valabil încheiat, să se dovedească antecontractul în condițiile dreptului comun, să existe refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de înstrăinare, partea care acționează să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract, promitentul-vânzător să fie proprietarul bunului promis, iar promitentul-cumpărător să nu fie incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
Prin urmare, în cazul promisiunii de a contracta ambele părți se obligă să încheie în viitor un contract de vânzare cumpărare, iar în cazul în care lucrul se află în patrimoniul vânzătorului, promitentul cumpărător poate solicita pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să suplinească consimțământul uneia din părți, sub condiția îndepliniri însă a condițiilor arătate mai sus.
Analizând aceste condiții, instanța a constatat îndeplinită cerința existenței unui antecontract încheiat între reclamantă și pârâți, sub forma unui înscris autentic.
Instanța a reținut că, actul juridic din speță, nu a produs efectul translativ de proprietate specific vânzării, dar are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare.
O altă condiție cerută pentru admisibilitatea acțiunii este ca promitentul-vânzător să fie proprietarul bunului promis deoarece, una dintre condițiile esențiale pentru validitatea contractului de vânzare cumpărare este aceea ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut. În materia proprietății asupra terenului, dovedirea proprietății se realizează prin titlu de proprietate emis în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, titlu emis de comisiile de fond funciar.
Așadar, proba dreptului de proprietate a pârâtei poate fi realizată doar cu titlu de proprietate_ emis la 11.07.2012 pe numele pârâtei.
În interogatoriul luat pârâta a arătat că titlul de proprietate a fost emis greșit întrucât nu conține o numerotare corectă a parcelelor.
Așa cum s-a arătat mai sus, instanța a dispus, din oficiu, efectuarea unei expertize tehnice topografice dar reclamantul nu a achitat onorariul de expert.
Identificarea suprafeței menționate în cuprinsul promisiunii de vânzare cumpărare se putea realiza dosar prin efectuarea unui raport de expertiză tehnică.
Instanța a reținut și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 262 alin. 2 C.proc.civ. în cazul în care proba a fost dispusă din oficiu se stabilește partea ce urmează să achite cheltuielile necesare administrării probei, iar nedepunerea sumei duce la decăderea părții din dreptul de a administra dovada (art. 262 alin. 3 C.proc.civ.).
Conform art. 249 C.proc.civ. cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, iar, în cauza de față, cu respectarea dispozițiilor art. 22 C.proc.civ. instanța a stăruit în aflarea adevărului dar, obligația judecătorului prevăzută de art. 22 C.proc.civ. este independentă de sarcina probei.
Instanța a arătat că pentru terenul ce face obiectul contractului de promisiune de vânzare- cumpărare, în suprafață de 1.761 m.p., curți-construcții situat în intravilanul municipiului Motru, jud. Gorj, tarlaua 6, . vecini la nord – rest proprietate și M. Cațan E., la sud – rest proprietate, M. Cățan E. și proprietar neidentificat, la vest – DN 67 și la est – D 43, au fost eliberate pe numele pârâtei adeverință de proprietate nr. 1855/01.03.2011, precum și proces verbal de punere în posesie în urma hotărârii judecătorești nr. 2220/13.10.2010, prin care comisiile pentru aplicarea legii fondului funciar au fost obligate să emită titlu de proprietate în favoarea pârâtei pentru suprafațata totală de 7520 mp.
Analizând respectivul titlu instanța a constatat că pe verso-ul titlului la rubrica B. SUPRAFAȚĂ PRIMITĂ ÎN INTRAVILAN Nr. Ctr. 6 este înscrisă o suprafață de teren în suprafață de 2625 m.p., dar care are un alt amplasament precum și alte vecinătăți.
Astfel, în procesul verbal de punere posesie și în contractul de promisiune terenul este amplasat în tarlaua 6, . vecini la nord – rest proprietate și M. Catan E., la sud – rest proprietate, M. Catan E. și proprietar neidentificat, la vest – DN 67 și la est – D 43, în timp ce în titlul de proprietate nr._ terenul, având aceeași suprafață și categorie de folosință, este situat în tarlaua 6, . la nord – rest proprietate, la sud – rest proprietate, la vest – DN 67 și la est –rest proprietate.
Întrucât dovada dreptului de proprietate se face cu titlu de proprietate emis în condițiile legii fondului funciar, procesul-verbal de punere în posesie nefăcând această dovadă, și nici adeverința de proprietate emisă pe numele pârâtei, s-a constatat că nu este îndeplinită una din condițiile esențiale pentru validitatea contractului de vânzare cumpărare și anume aceea ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut, neputându-se concluziona în cauză că terenul ce a făcut obiectul convenției dintre părți se află în proprietatea vânzătoarei.
De asemenea, instanța a reținut că, în interogatoriul luat, pârâta a arătat că nu refuză prezentarea la notariat dar această neprezentare se datorează unor greșeli ale titlului de proprietate.
Așa fiind, instanța a apreciat că, în cauza de față, nu este chemată să suplinească consimțământul vânzătoarei. Prin urmare, în cauza de față, nu sunt întrunite condițiile mai sus menționate pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare.
Față de considerentele arătate, instanța a respins capătul de cerere referitor la pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare- cumpărare.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere instanța a reținut, mai întâi că, din probele administrate, conținutul promisiunii de vânzare cumpărare și susținerile pârâtei, inclusiv prin declarația notarială dată, reclamantul a achitat suma de bani menționată în cuprinsul promisiunii bilaterale.
Același reclamant a arătat că solicită restituirea sumei plătite chiar dacă în cuprinsul promisiunii bilaterale se menționează faptul că, în cazul neperfectării contractului autentic, urmează a se restitui dublul acestei sume.
Potrivit dispozițiilor art. 1662 Cod civil vânzătorul are ca obligație principală să transmită proprietatea bunului, să predea bunul și să-l garanteze pe cumpărător contracta evicțiunii și viciilor bunului.
Conform dispozițiilor art. 1516 alin. 1 C.civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că același creditor poate cere daune interese.
Art. 1530 din același cod stabilește că, un creditor are dreptul la repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat, reparație care, potrivit art. 1531 Cod civil este integrală.
În cauză, prejudiciul este cert și imputabil pârâtei, fiind indicat de reclamant la suma de 9200 lei, sumă achitată către pârâtă în temeiul promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare.
Așa fiind, instanța a apreciat ca întemeiat acest capăt de cerere fiind admis și obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 9200 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta G. L., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului s-a susținut că instanța de fond nu a soluționat cauza în raport de dispozițiile obligatorii din decizia Tribunalului Gorj nr. 613/09.12.2013, respectiv erau obligatoriu efectuarea expertizei topo în specialitatea topografie, iar instanța de fond nu a procedat la administrarea probei, iar în situația în care reclamantul nu ar fi vrut să plătească onorariu de expert avea posibilitatea să suspende judecata cauzei.
S-a mai susținut că eronat a fost soluționat și capătul de cerere privind pretențiile, întrucât tribunalul a dispus ca în rejudecare, instanța să se pronunțe cu privire la cererea reclamantului prin care a solicitat obligarea la plata dublului sumei de 9200 lei.
Că, instanța a cordat o reparație a prejudiciului în baza art. 1530 și 1530 Cod Civil, pe care reclamantul nu l-a solicitat și nici nu a suferit vreun fel de prejudiciu, terenurile fiind în posesia acestuia.
A mai învederat că prin concluziile scrise reclamantul nu a solicitat decât să se constate intervenită vânzarea – cumpărarea suprafeței de 1761 m.p.
Față de motivele arătate a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerea cererii reclamantului, obligarea la plata sumelor de bani, admiterea acțiunii în constatare, cu plata cheltuielilor de judecată.
La data de 24.09.2014, intimatul reclamant D. G. a formulat întâmpinare, prin care a menționat că este de acord cu punerea în posesie a terenului și finalizarea actului de vânzare – cumpărare, dar în condițiile în care nu este posibil să-i fie restituită suma de banii actualizată la data plății.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la 08.10.2014, apelanta a reiterat motivele de apel precizând că intimatul reclamant a cumpărat de la ea cu acte autentice toate terenurile din titlu de proprietate, însă pentru terenul din litigiu nu s-a putut face un act autentic din cauză că era menționat greșit numărul parcelei.
Că, în urma vânzărilor pe care le-a făcut intimatului nu ar mai avea acces la teren din drumul național.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază apelul ca fiind întemeiat, în sensul celor ce urmează:
Prin acțiunea înregistrată inițial la Judecătoria Motru, sub nr._, reclamantul D. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta G. L., să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea suprafeței de 1.761 m.p. teren curți-construcții situată în intravilanul municipiului Motru, jud. Gorj, potrivit contractului de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 1217 din 04.12.2012 la Biroul Notarului Public I. C. A., cu sediul în Motru, ., jud. Gorj.
Prin precizarea depusă la data de 30.05.2013, reclamantul a solicitat ca în situația în care nu se admite acțiunea așa cum a fost inițial formulată, să fie obligată pârâta să plătească de două ori suma achitată, respectiv 9200 lei.
Ca urmare a apelului declarat de apelantul reclamant, prima sentință pronunțată de Judecătoria Motru a fost anulată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare prin decizia civilă nr.613/2013 a Tribunalului Gorj, indicându-se ca în cauză să fie efectuată o expertiză tehnică de specialitate.
Cu ocazia rejudecării cauzei, a fost încuviințată efectuarea expertizei tehnice de specialitate și s-a pus în sarcina reclamantului achitarea onorariului către expert, sub sancțiunea decăderii din probă.
Potrivit încheierii de dezbaterii din 12 mai 2014, reclamantul nu a mai înțeles să mai achite onorariul de expert, lăsând la aprecierea instanței decăderea din probă, instanța procedând în consecință.
Așadar, în contextul dispoziției obligatorie din cuprinsul deciziei de casare și regulii că reclamantului îi revine sarcina probei, se impunea în rejudecarea cauzei administrarea probei cu expertiza tehnică, probă considerată esențială în dezlegarea pricinii.
Astfel, prin proba menționată, se urmărea identificarea terenului în litigiu și respectiv dacă acesta corespunde cu cel din contractul de promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare.
Scopul era și acela de a stabili în ce măsură pot fi îndeplinite obligațiile asumate de părți prin convenția menționată.
Atâta vreme cât reclamantul nu a făcut dovada că numai este posibilă încheierea în formă autentică a contractului de vânzare – cumpărare, instanța nu avea temei pentru a dispune cu privire la capătul de cerere vizând obligarea la plata sumei de 9200 lei, așa cum s-a stipulat în cuprinsul promisiunii de vânzare – cumpărare.
Totodată se constată că poziția reclamantului exprimată prin cererile la dosar, ca și prin întâmpinarea depusă în apel, este în sensul ca în principal să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare și numai atunci când nu este posibil să-i fie restituită suma de bani menționată în act.
Prin concluziile scrise depuse pentru termenul din 17 martie 2014, reclamantul a solicitat exclusiv admiterea acțiunii în sensul constatării vânzării cumpărării suprafeței de 1761 m.p., teren construcții.
Instanța de fond nu a clarificat exact obiectul cererii la momentul pronunțării, însă, în raport de apărările părților nu rezultă imposibilitatea ca părțile să încheie actul autentic, că echitabil este în cauză încheierea acestui act în forma autentică, în condițiile în care așa cum a recunoscut și reclamantul toate celelalte terenuri din titlu de proprietate nr._/11.07.2012, se află în proprietatea reclamantului din anul 2011, iar pârâta nu are acces la suprafața în litigiu, întrucât așa cum se susține de către apelantă, aceasta este ca o enclavă în interiorul proprietății reclamantului.
Concluzionând se apreciază că sunt întemeiate în parte criticile formulate de apelanta pârâtă, respectiv sub aspectul greșitei obligării a acesteia la plata sumei de 9200 lei, în contextul în care practic ambele părți își doresc încheierea actului autentic, însă în cauză este imputabilă părților administrarea probei esențială, cea a expertizei tehnice topografice, pentru a se verifica în ce măsură concordă realitatea din teren cu cea din acte.
Pe cale de consecință, nu poate fi primită solicitarea apelantei pârâte de a se constata vânzarea – cumpărarea intervenită între părți, aceștia având posibilitatea de a –și rezolva situația juridică legată de transferul dreptului de proprietate, inclusiv cea legată de rectificarea parcelei, care potrivit răspunsului la întâmpinare a fost menționată greșit în titlul de proprietate.
În raport de cele arătate, în baza art. 480 Cod Procedură Civilă va fi admis apelul declarat de apelanta pârâtă și schimbată sentința în sensul respingerea acțiunii.
În baza art. 453 Cod Procedură Civilă intimatul reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 282 lei, reprezentând achitare taxă timbru în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de apelanta pârâtă G. L. cu domiciliul în comuna Broșteni, . împotriva sentinței civile nr.880/26.05.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât D. G. cu domiciliul în comuna Broșteni, ..
Schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea.
Obligă intimatul reclamant la 282 lei cheltuieli de judecată către apelana -pârâtă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. U. | Judecător, M. G. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red M.G.
18 Decembrie 2014
Thn.F.S. /
5ex
Jud. fond Șt.A.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 19-02-2014, Tribunalul... | Grăniţuire. Sentința nr. 4306/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
