Grăniţuire. Sentința nr. 4306/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4306/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 6173/318/2011*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 337
Ședința publică din 03 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanții pârâți S. G. și S. M., împotriva sentinței civile nr.4306 din 03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant G. G. și intimatul pârât O. de C. și Publicitate Imobiliară Gorj, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta pârâtă S. M. asistată de avocat G. Vasii F., lipsind apelantul pârât S. G. reprezentant de avocat G. Vasii F. și procurator S. M., lipsă fiind intimatul reclamant G. G. reprezentat de avocat P. A. și procurator G. E. și intimatul pârât O. de C. și Publicitate Imobiliară Gorj
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a depus la dosar de către avocat P. A. copia registrului agricol aferent perioadei 1959-1963 a autorului G. I. Gi. Gh., copia certificatului nr.3076/27.12.1995 emis de Consiliul Local al comunei Tismana, copia planului de situația purtând viza aceleiași autorități, copiile autorizațiilor pentru executare de lucrări nr.87/1970, respectiv nr. 28/1973însoțite de planul de situație, copia încheierii finale din data de 19.012.2003 emisă de BNP T. I. și întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat G. Vasii F. pentru apelanții pârâți a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, susținând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond. Menționează că singurul act invocat de către reclamantă - certificatul de moștenitor, nu face dovada dreptului de proprietate, având caracter declarativ, că trebuiau administrate acte prin care să se facă dovada dimensiunii terenurilor, că partajul voluntar nu este un act de proprietate sau un mod de dobândire a proprietății.
Mai arată că apelanții nu au făcut acte de ocupațiune, iar în ceea ce privește grănițuirea există garduri vechi ce delimitează proprietatea părților și nu sunt edificate construcții recente. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat P. A. pentru intimatul reclamant solicită respingerea apelului și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată, precizând că a depus în dovedirea dreptului de proprietate certificatul de moștenitor și partajul voluntar împreună cu cele două autorizații de executare lucrări, că și la baza contractului de întreținere a existat tocmai un certificat de moștenitor și un partaj voluntar ca acte prin care vânzătorul a dobândit proprietatea imobilelor înstrăinate.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr.4306 din 03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI Gorj cu sediu in Tg J. ,..3A, Jud Gorj.
A fost admisă în parte acțiunea așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul G. G., cu domiciliul în Tismana, . în contradictoriu cu pârâții S. G. și S. M., cu domiciliul in Tismana, .
Au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului suprafața de 14,73 mp compusă din două amplasamente de S1=4,66 mp având ca vecinătăți la nord – G. G., est – G. G., sud – S. G. și S. M., vest – S. G. și S. M. și respectiv S2=10,07 mp având ca vecinătăți: nord - S. G. și S. M., est – G. G., sud – G. G., vest - S. G. și S. M. identificate prin raportul de expertiză efectuat de expert M. M..
S-a dispus grănițuirea proprietăților părților și s-a stabilit linia de hotar pe aliniamentul punctelor A-B-C-D-E-F identificate prin raportul de expertiză efectuat de expertul M. M..
S-a dispus modificarea parțială a documentației cadastrale și a cărții funciare nr_ emise pârâților în sensul radierii suprafeței de 14,73 mp, identificată prin raportul de expertiză întocmită de expert M. M., fiind compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI Gorj aceasta este întemeiată, în condițiile în care în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 7/1996, acțiunile în rectificarea cărților funciare se judecă fără citarea oficiului teritorial, în acest sens fiind pronunțată și o deciziei a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că acțiunea în revendicare are caracterul unei acțiuni petitorii, prin care se pune în discuție calitatea de proprietar și prin care proprietarul neposesor, solicită posesorului neproprietar să-i permită exercitarea atributelor dreptului de proprietate în conformitate cu art. 480 C.civ. care consacră dreptul proprietarului de a se bucura de atributele dreptului de folosință și dispoziție asupra bunului .
Că, reclamantul își susține calitatea de proprietar al terenului deținut prin certificatul de moștenitor nr. 23/19.12.2003, în care se menționează suprafața de 627 mp, având ca vecinătăți: la răsărit – G. G., la apus – F. A., la miazăzi – drumul comunal, la miazănoapte – ogașul.
Pe de altă parte, s-a reținut că pârâții își susțin calitatea de proprietari ai terenului revendicat de reclamant in temeiul certificatului de moștenitor nr.429/05.05.1987, a certificatului de moștenitor nr. 3/27.02.2004, precum și a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 61/27.02.2004, în care se menționează că numita F. A. a dobândit în proprietate suprafața de 480 mp teren arabil, învecinată în partea de răsărit cu reclamantul G. G., teren care ulterior a fost înstrăinat pârâților S. M. și S. G. prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 199 din 02.10.2009, teren situat în tarlaua 8, . numărul cadastral_.
S-a constatat de instanță că ambele părți litigante nu dețin acte de proprietate propriu-zise, ci își susțin proprietatea în baza unor certificate de moștenitor, înscrisuri care în conformitate cu Codul civil aplicabil în cauză nu au valoarea unor acte de proprietate ci au doar conținut declarativ.
Sub aspectul legii civile aplicabile în cauză, sub imperiul căreia trebuie soluționat litigiul, instanța a constatat că acțiunea a fost promovată de reclamant la data de 12.04.2011, anterior intrării în vigoare a noului cod civil prin care s-a conferit certificatului de moștenitor valențe de act de proprietate.
Așadar, în condițiile în care instanța a fost învestită cu o acțiune în revendicare în care părțile își opun înscrisuri cu o valoare juridică egală, respectiv certificatul de moștenitor, pentru soluționarea acesteia se impune ca instanța să procedeze la compararea acestor acte de proprietate în vederea stabilirii justeței pretențiilor formulate de părți.
În ceea ce privește starea de fapt instanța a avut în vedere atât depozițiile martorilor audiați în cauză cât și concluziile celor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză.
Așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză între proprietățile părților nu au existat delimitări anterioare ale proprietăților și că în conformitate cu obiceiul zonei, limita de hotar este dată de picătura streșinii.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert S. I. s-a concluzionat în esență că, în condițiile în care, în conformitate cu certificatul de moștenitor nr. 23/2003, reclamantul ar trebui să aibă o suprafață de 672 mp, în teren reclamantul deține o suprafață de 515 mp, iar pârâții dețin în teren o suprafață de 499 mp în condițiile în care în conformitate cu actul lor de proprietate, respectiv contractul de întreținere nr. 199/02.10.2009, ar trebui să aibă o suprafață de 480 mp.
De asemenea, expertul a precizat că în opinia sa pârâții ocupă din terenul reclamanților o suprafață de 12,20 mp și a propus două variante de stabilire a liniei de hotar.
Prin raportul de expertiză efectuat de expertul M. M., expertiză pe care instanța a apreciat-o drept concludentă și relevantă pentru soluționarea cauzei, s-a concluzionat că în teren reclamantul deține o suprafață de 514 mp, definită de conturul 1-2-A-B-C-D-E-F-7-8-9-1, în condițiile în care în certificatul de moștenitor nr. 23/19.12.2003 este menționată o suprafață de 627 mp, iar pe de altă parte pârâții dețin o suprafață de 491 mp, definită de conturul 2-3-4-5-6- F-E-D-C-B-A-2, în condițiile în care terenul dobândit prin contractul de întreținere nr.199/2009 are o suprafață de 483 mp din măsurători (și 480 mp în act).
Așadar, si prin acest raport de expertiză efectuat in cauză s-a concluzionat că pârâții ocupă o suprafață de teren mai mare decât cea menționată in actele lor de proprietate, in timp ce reclamantul ocupă o suprafață de teren mai mică decât cea menționată in actele sale de proprietate, stare de fapt care justifică din punct de vedere juridic admiterea acțiunii in revendicare, in condițiile in care instanța a reținut că actele de proprietate ale părților litigante au valoare juridică probatorie egală.
Expertul M. M. a concluzionat că din modul de întocmire a documentației cadastrale pentru terenul cu numărul cadastral_ rezultă că pârâții ocupă de la reclamant o suprafață de 14,73 mp cuprinsă din două amplasamente, respectiv S1=4,66 mp având ca vecinătăți la nord – G. G., est – G. G., sud – S. G. și S. M., vest – S. G. și S. M. și, respectiv S2=10,07 mp, având ca vecinătăți: nord - S. G. și S. M., est – G. G., sud – G. G., vest - S. G. și S. M., instanța urmând a admite acțiunea in revendicare cu privire la aceste suprafețe de teren identificate ca urmare a efectuării măsurătorilor in teren .
Că, pe baza probatoriului administrat, așa cum rezultă din ambele rapoarte de expertiză efectuate în cauză, pârâții ocupă o suprafață de teren mai mare decât cea menționată în înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în condițiile în care, pe de altă parte, pârâtul deține o suprafață de teren mai mică decât cea menționată în înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Cu privire la linia ce desparte proprietățile părților, s-a stabilit că aceasta trebuie să respecte în parte gardul actual existent între părți cât și streșinile caselor fiind amplasată pe aliniamentul punctelor A-B-C-D-E-F și că în raport de împrejurarea că schița cadastrală întocmită pentru pârâți, respectiv pentru terenul cu numărul cadastral_, nu respectă actele de proprietate ale acestora și nici starea de fapt, se impune modificarea documentației cadastrale și a cărții funciare emise pârâților.
Chiar dacă pârâții s-au opus la stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți, instanța a apreciat că această operațiune juridică nu implică in mod necesar acordul tuturor proprietarilor învecinați, putându-se dispune grănițuirea proprietăților părților doar la solicitarea unui proprietar limitrof, în condițiile dispozițiilor art. 560 cod civil potrivit cu care ,, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănituire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare,,.
În acest sens, instanța a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul propus de expertul M. M., aliniament care respectă gardul existent între părți cât și limitele streșinilor caselor, în condițiile în care, în conformitate cu obiceiul locului, acesta constituie un reper de vecinătate.
De asemenea, instanța a apreciat admisibilă în parte și cererea reclamantei privind documentația cadastrală a pârâților, dispunând rectificarea acesteia în raport de constatările expertului cu privire la starea de fapt și la concordanța actelor de proprietate cu măsurătorile cadastrale, rectificarea făcându-se parțial pentru înscrisurile cadastrale și pentru cartea funciară doar cu suprafața ocupată de pârâți de la reclamant în mod suplimentar față de actele deținute.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a dispus compensarea acestora, având în vedere modalitatea de avansare a acestor cheltuieli de fiecare parte, precum și specificul acțiunii în grănițuire, operațiune care implică suportarea costurilor în comun de către proprietarii limitrofi.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții S. G. și S. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul menținerii liniei de hotar existente și a actelor cadastrale.
Au arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea în revendicare promovată de reclamant întrucât nu s-a făcut dovada că ocupă vreo porțiune de teren de la acesta, actele lor de proprietate (ale apelanților) fiind mai bine caracterizate, având intabulat terenul, pe când intimatul reclamant a depus doar un certificat de moștenitor pentru a-și dovedi proprietatea asupra terenului în litigiu.
A fost criticată sentința și sub aspectul capătului de cerere privind grănițuirea, apelanții arătând în acest sens că trebuia să se țină cont de faptul că vecinătatea proprietăților este stabilită prin garduri și semne vechi de hotar, că trebuia, de asemenea, să se stabilească linia de hotar conform obiceiului locului, probele trebuind să fie apreciate în ansamblul lor și nu trunchiate.
Au mai arătat apelanții că doresc să fie completate probele în apel printr-un interogatoriu care să fie ținut reclamantului, depunerea de către acesta a actelor de la arhivele statului și pe care ei (apelanții) nu le-au putut obține în urma demersurilor efectuate, precum și prin proba testimonială.
Intimatul reclamant, prin întâmpinarea formulată, a solicitat să fie respins apelul declarat de pârâți întrucât din actele depuse la dosar, din depozițiile de martori și din expertizele întocmite a rezultat temeinicia acțiunii sale.
Prin decizia civilă nr.425/30.09.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți S. G. și S. M., împotriva sentinței civile nr.4306 din 03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. G. și intimatul pârât O. de C. și Publicitate Imobiliară Gorj și au fost obligați apelanții la 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei au declarat recurs apelanții S. G. și S. M., iar prin decizia civilă nr.9603/29.11.2013 Curtea de Apel C. a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare în apel la Tribunalul Gorj, reținându-se că instanța de apel a omis a cerceta toate apărările apelanților, considerând la modul general că s-au identificat suprafețele de teren în raport de actele de proprietate deținute de către părți, acte care nu au făcut obiectul unei analize a instanței, în condițiile în care apelanții au invocat că reclamantul nu face dovada clară a dreptului de proprietate, depunând doar un certificat de moștenitor neînsoțit de alte acte, că instanța de apel nu a motivat de ce îi recunoaște certificatului de moștenitor valoarea unui titlu de proprietate cu privire la bunurile din componența masei succesorale, nefăcând de fapt nicio remarcă cu privire la actul care ar constitui titlul de proprietate exhibat de către reclamant, parte care îi revine potrivit disp. art.1169 C.civil sarcina principală a probei; că limitându-se la a aprecia că actele de proprietate deținute de către părți ar avea „valoare juridică probatorie egală”, și în aceste condiții s-ar impune o comparare a actelor de proprietate, instanța face o confuzie între cele două accepțiuni ale actului juridic: negotium juris, ce semnifică înțelegerea propriu-zisă dintre părți și instrumentum probationes, ce semnifică înscrisul în care este evidențiată înțelegerea; că, prin urmare nu are importanță valoarea probatorie egală a celor două acte juridice, ci dacă actul juridic etalat de către reclamant ca fiind titlu de proprietate ar avea o astfel de valoare juridică și numai în condițiile în care reclamantul justifică un astfel titlu se poate trece la compararea titlului său de proprietate cu cel al pârâtului.
Concluzionând, instanța de recurs a apreciat că neanalizarea unui motiv principal de apel echivalează cu o necercetare a fondului litigiului, context în care s-a apreciat că nu se impune analizarea și a celorlalte motive de recurs.
S-a făcut referire la jurisprudența CEDO legat de noțiunea de proces echitabil prin raportate la nerespectarea de exigențelor art. 261 punct 5 Cod pr. civilă, în sensul că nu s-a răspuns argumentat tuturor cererilor și apărărilor formulate.
Apelul a fost înregistrat la Tribunalul Gorj sub nr._ .
Reexaminând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a considerentelor deciziei de casare legate de principalul motiv de apel, tribunalul reține următoarele:
Judecătoria Tg-J. a fost învestită cu acțiunea reclamantului G. G. formulată în contradictoriu cu pârâții S. G. și S. M. pentru grănițuire, revendicare și anulare documentație cadastrală cu consecința modificării cărții funciare.
Pentru dovedirea dreptului de proprietate s-a raportat la certificatul de moștenitor nr.23/19.12.2003 și partajul intervenit între moștenitori, acte în baza cărora în care afirmativ reclamantul a intrat în stăpânirea terenului în suprafață de 627 mp și a construcției edificată pe acesta.
S-a învederat faptul că pârâții au dobândit terenul învecinat de la numita F. A. printr-un contract de întreținere.
În vederea soluționării cauzei au fost administrate proba testimonială și s-a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză topografică, fiind numit expert în cauză prin încheierea din data de 06.09.2011, S. I. R., raportul de expertiză fiind depus la data de 13.12.2011, raport împotriva căruia s-au formulat obiecțiuni de către reclamantul G. G. dar la care nu s-a răspuns, întrucât expertul a invocat intervenirea unei cauze care îl face incompatibil pentru efectuarea de expertize tehnice judiciare. În raport de această situație, prin încheierea din data de 16.10.2012 Judecătoria Tg-J. a încuviințat efectuarea unei alte expertize de către expertul M. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a menționat că reclamantul își susține calitatea de proprietar prin certificatul de moștenitor din data de 19.12.2003 și că actele de care se prevalează pârâții sunt înscrisuri cu o valoare juridică egală, respectiv din considerentele sentinței rezultă aprecierea caracterului declarativ al înscrisurilor cu care părțile au înțeles să facă dovada calității de proprietar.
Prin apelul declarat, pârâții au invocat, în ceea ce privește capătul de cerere în revendicare, că reclamantul nu a făcut dovada clară a dreptului său de proprietate, raportat la certificatul de moștenitor care nu este însoțit de alte acte și că actele de proprietate ale pârâților sunt mai bune caracterizate, fiind acte vechi.
Este adevărat că certificatul de moștenitor nu are valoarea unui act translativ de proprietate, însă în speță, reprezintă o probă ce se impune a fi coroborată cu ansamblul probator al cauzei, în sensul că reclamantul deține o proprietate învecinată proprietății pârâților, aspect care de altfel nu este contestat câtă vreme un mod de dobândire al proprietății este și moștenirea, revenindu-i reclamantului sarcina probei legată de dovedirea proprietății terenului deținut în raport de autorul de la care susține că provine.
În cauză reclamantul nu a depus acte care să ateste dreptul de proprietate și întinderea terenului la care se referă acest drept în raport de autorul său, însă un element important în aprecierea măsurii în care se face dovada întinderii dreptului de proprietate, aceasta fiind de fapt împrejurarea ce trebuia demonstrată în cauză, este cel legat de posesia terenului.
De menționat că pârâta a dobândit proprietatea terenului în suprafață de 480 mp în baza unui contract de întreținere încheiat cu vânzătorii F. A. și F. V., în cuprinsul contractului de întreținere făcându-se mențiunea că imobilele înstrăinate de către F. A. au fost moștenite așa cum atestă certificatul nr.429/1987 și certificatul nr.3/2004 și că i-au revenit în lot în urma partajului voluntar autentificat sub nr.61/2004.
Așadar, pârâții demonstrează dobândirea dreptului de proprietate printr-un act translativ de proprietate, dar la baza provenienței imobilului de către vânzători stă moștenirea.
Deci, ambele părți se prevalează și de modul originar de dobândire a dreptului de proprietate, moștenirea.
Acțiunea în grănițuire este admisibilă ori de câte ori chiar numai unul dintre proprietarii vecini o contestă și chiar în situația în care linia de hotar propusă de către instanță s-ar raporta la modul de stăpânire al terenurilor învecinate.
De menționat că expertiza efectuată de experta S. I. R., deși nu a fost omologată de către instanță, cuprinde concluzii ce-și au corespondent și în expertiza efectuată de expert M. M. omologată de instanță.
Astfel, experta se raportează la individualizarea terenului pârâților și la actul vechi de proprietate al părinților adoptivi ai pârâtei S. M., respectiv vânzătorii F. A. și F. V., contractul de vânzare cumpărare nr.282/23.12.1929 în care se menționează dimensiunile terenului cu amplasamentul celui în litigiu, opinând că pârâții ocupă din terenul reclamantului o suprafață de 12,20 mp în condițiile în care în certificatul de moștenitor de care s-a prevalat reclamantul este menționată o suprafață de 672 mp, iar în fapt deține 515 mp, dar are în vedere că suprafața corespunzătoare actului din anul 1929 este mai mare decât cea deținută de pârâți.
În contextul în care reclamanta nu deține un act translativ de proprietate, certificatul de moștenitor fiind relevant ca probă sub aspectul dobândirii dreptului de proprietate pe calea moștenirii și în situația în care actul vechi de proprietate invocat de către pârâți relevă o suprafață mult mare decât cea care a făcut obiectul înstrăinării prin contractul de întreținere, face pe deplin justificată propunerea expertului M. M. în ceea ce privește trasarea liniei de hotar dintre proprietățile părților, având vedere gardurile existente și proiecțiile streșinilor de la construcția acestuia cât și cele ale reclamantului în condițiile în care pentru terenul reclamantului se reține o suprafață de 514 mp, evident mult mai mică decât cea menționată în certificatul de moștenitor, iar terenul deținut de pârâți în raport de această linie de hotar are o suprafață de 491 mp mai mare decât cea menționată în contractul de întreținere, actul în baza căruia pârâta S. M. a devenit proprietara terenului în suprafață de 480 mp.
Expertul a relevat și faptul că din modul de întocmire al documentației cadastrale ce a stat la baza contractului de întreținere nr.199/2009 al BNP T. I. rezultă că este inclusă în acest cadastru o suprafață de 14,73 mp din terenul reclamantului în două amplasamente S1=4,66 mp S2=10,07 mp.
Prin răspunsul la obiecțiuni aflată la fila 287 a dosarului de fond, s-a precizat că suprafața de 4,66 mp este deținută de reclamant la data efectuării expertizei, fiind cuprinsă eronat în documentația de cadastru a pârâților.
Situația relevată de raportul de expertiză în ceea ce privește linia de hotar, care implică și revendicarea unei porțiuni de teren poate fi raportată și la depoziția martorei P. E., care face referire la stăpânirea terenurilor de către părți cel puțin din anul 1970, precum și de depoziția martorului S. N., care a susținut că limita de hotar în zonă este dată de picătura streașinii.
În speță, se apreciază că admisibilitatea capătului de cerere în revendicare se raportează la modalitatea stabilirii liniei de hotar pe care expertul a trasat-o luând în considerare suprafețele de teren relevate de actele de care s-au prevalat părțile, de situația construcțiilor amplasate pe aceste terenuri, dar și de obiceiul zonei potrivit cu care limita de hotar este dată de picătura streașinii.
În plus, revendicarea are în vedere și împrejurarea că lucrarea cadastrală nu respectă actul de proprietate al pârâților, astfel cum a explicitat expertul în conținutul raportului de expertiză, însă din suprafața de teren ce a fost stabilită de către expert că se suprapune lucrarea cadastrală este proprietatea reclamantului rezultată în urma delimitării liniei de hotar, numai suprafața de 10,07 mp nu este folosită de reclamant.
În raport de toate considerentele arătate, se apreciază că apelul pârâților este întemeiat în ceea ce privește suprafața pentru care a fost admis capătul de cerere în revendicare, urmând ca în baza art.296 Cprciv, să fie admis apelul pârâților și schimbată sentința în sensul obligării acestora să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 10,07 m.p. nu și suprafața de 4, 66 m.p.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
În baza art.274 Cprciv, va fi obligat intimatul reclamant G. G. la plata sumei de 1098 lei, cheltuieli de judecată, în apel față de apelanții pârâți, reprezentând onorariul de avocat și cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanții pârâți S. G. și S. M., ambii domiciliați în ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.4306 din 03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant G. G., domiciliat în ., județul Gorj și intimatul pârât O. de C. și Publicitate Imobiliară Gorj, cu sediul în Tg-J., ..3A, județul Gorj.
Schimbă sentința în sensul că obligă pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 10,07 m.p. nu și suprafața de 4, 66 m.p.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatul reclamant la 1098 lei cheltuieli de judecată în apel față de apelanții pârâți.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03 Aprilie 2014, la Tribunalului Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red, jud.M.G./tehn.E.C
Jud fond D C.
08 Aprilie 2014/6 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 880/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Sentința nr. 839/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
