Contestaţie la executare. Hotărâre din 16-06-2015, Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 367/312/2014*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA
DECIZIA CIVILĂ NR. 536 A
Ședința publică din data de 16.06.2015
Completul constituit din:
Președinte: D. C. – T.
Judecător: T. I.
Grefier: N. J.
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant I. I., cu domiciliul în orașul Amara, ., județul Ialomița împotriva sentinței civile nr. 334/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia în contradictoriu cu intimații C. R. și B. E. Judecătoresc I. T. D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-reclamant I. I., personal, lipsind intimații C. R. și B. E. Judecătoresc I. T. D..
Procedura fiind legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care referă că la dosarul cauzei intimata C. R. a depus cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, la dosar s-a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata C. R., din partea apelantului-reclamant.
Verificând cererea sub aspectul taxei de timbru, tribunalul consideră că având în vedere că aceasta este în apel după casare cu rejudecare, nu se mai datorează taxa de timbru aceasta fiind achitată într-un prim ciclu procesual.
Apelantul-reclamant solicită proba cu înscrisuri, depunând în acest sens e la dosarul cauzei un răspuns al Casei Județene de Pensii Ialomița, precum și un răspuns al Judecătoriei Slobozia prin care i se spune să cheme persoanele în judecată pentru recuperarea a_ lei vechi.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri, procedând la administrarea acesteia.
La interpelarea instanței, apelantul-reclamant învederează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Instanța ia act, iar în condițiile art. 392 din Noul Cod de procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și dă cuvântul apelantului-reclamant în susținerea apelului formulat.
Apelantul-reclamant, având cuvântul, arată că își susține precizările pe care le-a depus în data de 10.06.2015, întrucât timp de 10 ani de zile a fost judecat pe o cerere de retrocedare nr. 275/17.03.1991 emisă de Primăria Amara, câtă vreme trebuia să fie judecat pe o suprafață de 2,65 ha conform acțiunii înaintată de C. R..
Deci C. R. are două acțiuni la Judecătoria Slobozia, prin care a solicitat ieșirea din indiviziune pentru această suprafață de teren de 2,65 ha, una în anul 2004 și una în anul 2005, iar în sentința civilă nr. 718 dată de Judecătoria Slobozia este vorba tot de suprafața de 2,65 ha, precum și în decizia civilă nr. 447 emisă de Tribunalul Ialomița, este vorba tot de suprafața de 2,65 ha.
Datorită ducerii în eroare a instanțelor de judecată de către C. R., Comisia Locală, Comisia Județeană, instanțele s-au pronunțat pe suprafața de 1,13 ha, suprafață care nu există, conform adresei nr. 2601 emisă de Primăria Amara, care nu este înregistrată, neavând nici un fel de valoare.
Pentru această suprafață de 1,13 ha au fost emise toate aceste sentințe civile și decizii, pe care este obligat să le plătească.
Din punctul său de vedere consideră că aceste sentințe și decizii emise pentru suprafața de 1,13 ha sunt nelegale și netemeinice, cu toate că instanțele, așa cum a spus, au fost duse în eroare. Consideră că trebuia să fie judecat pe ieșirea din indiviziune pe suprafața de 2,65 ha.
La dosar a fost depusă sentința civilă nr. 314/12.02.2014 (dosar nr._ ), care spune că ieșirea din indiviziune trebuia făcută pe 2,50 ha extravilan și 3.456 m.p. teren intravilan situat în localitatea Amara.
Apelantul-reclamant arată că solicită admiterea apelului, contestând aceste sentințe, și în consecință apreciază că nu datorează cheltuielile de judecată pentru care s-a pornit această executare.
Instanța, considerându-se lămurită, în temeiul art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, declară închise dezbaterile, cauza rămânând în pronunțare.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 334 din 18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul I. I., cu domiciliul în orașul Amara, ., județul Ialomița în contradictoriu cu intimatul B. E. Judecătoresc I. T. D., cu sediul în mun. București, .. 32, ., etaj II, apt. 7, sector 3 și C. R., cu domiciliul în orașul Amara, .. 49, județul Ialomița, ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
S-a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța, invocând dispozițiile art. 711 alin. 1 și 2, precum și prevederile art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă, a reținut că prin contestația la executare se pot invoca neregularități privind nerespectarea formelor prevăzute de lege pentru încunoștințarea debitorului, alegerea formei de executare, prescripția dreptului de a cere executarea silită, perimarea executării, ordinea de urmărire a bunurilor, urmărirea unor bunuri ce aparțin altor persoane decât debitorului, invocarea compensației legale, precum și alte motive de nulitate a executării silite.
S-a concluzionat că pe calea contestației la executare nu pot fi invocate apărări de fond de natură a repune în discuție fondul pricinii, deoarece aceasta este doar o cale de atac deschisă împotriva măsurilor de executare nelegale (cel care recurge la acest mijloc procedural nu poate invoca decât vicii și neregularități ale actelor de executare).
În consecință, în speță, instanța nu a putut reține afirmațiile contestatorului, prin care acesta invocă aspecte de fond legate de titlurile executorii - Decizia civilă nr. 78R/29.01.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în Dosarul nr._, irevocabilă; Sentința penală nr. 824/14.09.2011, pronunțată de Judecătoria Slobozia, în Dosarul penal nr._, definitivă; Sentința civilă nr. 658/07.03.2013, pronunțată de Judecătoria Slobozia, în Dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin nerecurare ; Decizia civilă nr. 547/26.03.2013, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr._ (nr. în format vechi 170/2013), irevocabilă) – privind modalitatea în care s-a soluționat cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza legilor fondului funciar, aspecte care au fost invocate și în căile de atac ordinare și extraordinare pe care contestatorul a înțeles să le formuleze împotriva soluțiilor pronunțate de instanțele de judecată, aspecte analizate și cenzurate de instanțele superioare, hotărârile în baza cărora s-a început executarea silită împotriva contestatorului fiind definitive/irevocabile, astfel că aspectele de fond invocate, a apreciat instanța, nu mai pot fi puse în discuție pe calea contestației la executare.
S-a reținut și că în raport de aspectele sesizate în contestație și de actele dosarului, în cauza dedusă judecății nu s-a formulat și nici nu poate fi vorba de o contestație la titlu, deoarece, condiția de bază pentru a putea fi primită o asemenea cerere este ca titlul să conțină ambiguități, neclarități sau soluții susceptibile de interpretare și aplicare diferită.
Or, în speță, instanța a constatat că titlurile executorii reprezentate de cele patru hotărâri judecătorești nu conțin elemente ambigue sau neclare – rezultând fără echivoc obligația contestatorului de a plăti intimatei C. R. următoarele sume de bani, cu titlu de cheltuieli de judecată: 125 de lei; 800 de lei; 610,81 lei și 1500 de lei.
Nici criticile aduse de contestator încheierii din Camera de consiliu din data de 13.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în Dosarul nr._/301/2013, prin care s-a încuviințat executarea silită prin poprire și prin executare silită mobiliară împotriva contestatorului, la cererea intimatei C. R., nu au fost apreciate ca întemeiate.
S-a reținut că încheierea de încuviințare a executării silite cuprinde toate elementele prevăzute de codul de procedură civilă și este pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, instanță competentă a încuviința executarea silită, potrivit art. 650 din Noul Cod de procedură civilă, în forma în vigoare la data formulării cererii de executare silită (23.10.2013) și, respectiv, la data încuviințării executării silite (13.12.2013), fiind instanța de la sediul Biroului executorului judecătoresc I. T. D..
În ceea ce privește modul de stabilire a cheltuielilor de executare prin încheierea din 15.01.2014, pronunțată de B. executorului judecătoresc I. T. D., în Dosarul de executare nr. 939/NCPC/2013, instanța, analizând încheierea, a constatat că nu sunt motive de anulare a acesteia, care a fost dată de executorul judecătoresc cu respectarea prevederilor art. 39 din Legea nr. 188/2000 și Ordinului 2550/C/2006 al Ministrului Justiției, iar în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 722 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
Apreciind că actele de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, instanța a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestator și față de această soluție, văzând prevederile art. 718 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora până la soluționarea contestației la executare instanța competentă poate suspenda executarea, precum și faptul că nu există niciun motiv de fapt și de drept care să justifice admiterea cererii de suspendare a executării silite, instanța a respins și cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Împotriva sentinței pronunțate, în termen legala a declarat apel motivat contestatorul I. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Acesta susține că în aprecierea ca legală a încheierii de încuviințare a executării silite, instanța nu a ținut seama de dispozițiile art. 675 Cod procedură civilă, în raport de care cererea de executare silită apare ca fiind tardivă.
Menționează apelantul că hotărârea a fost dată și cu nesocotirea prevederilor ar. 223 Cod procedură civilă și fără a analiza documentele depuse cu privire la situația sa personală.
Apreciind ca fiind lovite de nulitate toate hotărârile judecătorești date în legătură cu cererea de retrocedare a suprafeței de 1,13 ha, pe care le contestă, apelantul susține că încuviințarea executării silite s-a făcut nelegal, aceasta fiind tardivă.
Intimata C. R. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțate.
În raport de criticile formulate a invocat inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 675 Cod procedură civilă, deoarece titlurile puse în executare nu cuprind obligații alternative, singura obligație fiind aceea de plată a unor sume de bani determinate.
D. urmare nu se poate reține că executarea silită ar fi tardivă.
În ceea ce privește soluția de respingere a contestației la executare, pe fondul acesteia, intimata menționează că instanța de fond a făcut o analiză temeinică a actelor dosarului, a actelor de executare emis e de către executorul judecătoresc, concluzionând fondat, în considerarea prevederilor ar. 712 Cod procedură civilă, că sentința este legală și temeinică, întrucât pe calea contestației la executare nu se pot pune în discuție chestiuni ce țin de fondul litigiului tranșate prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești definitive.
Tribunalul, analizând sentința pronunțată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, susținerile părților și având în vedere prevederile legale aplicabile, constată apelul ca nefiind fondat pentru cele ce urmează:
În ceea ce privește aplicarea în cauză a prevederilor art. 675 Cod procedură civilă, devenit art. 676, după republicare, tribunalul constată, în raport de titlurile executorii puse în executare, care se referă la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligat contestatorul, că acestea nu sunt incidente în cauză, deoarece, executarea nu privește obligații alternative, astfel că nu se impunea urmarea de către executorul judecătoresc a procedurii impune de textul de lege invocat în apel.
În atare situație, cum cererea de executare silită a fost depusă la organul de executare competent, cu respectarea termenului de 3 ani în care se prescrie dreptul de a cere executarea silită, calculat de la data la care s-a născut acesta, în raport de data rămânerii definitive /irevocabile a hotărârilor puse în executare, tribunalul consideră că susținerea apelantului conform căreia executarea silită ar fi tardivă este nefondată.
În ceea ce privește cuprinsul încheierii de încuviințare a executării silite, asemenea primei instanțe, tribunalul procedând la verificarea acesteia, consideră că în cuprinsul ei se regăsesc toate elementele impuse de art. 665 alin. 3 raportat la art. 233 alin. 1 Cod procedură civilă, precum și titlul executoriu pe baza căruia se face executarea, suma ce se execută, modalitatea concretă de executare silită, respectiv prin poprire și executare silită mobiliară, precum și autorizarea creditorului de a trece la executarea obligației cuprinse în titlurile executorii.
D. urmare, critica din apel vizând greșita apreciere de către prima instanță, ca legală și temeinică a încheierii de încuviințare a executării silite este considerată de tribunal ca nefondată.
Verificând hotărârea pronunțată în raport cu susținerea apelantului, conform cărora instanța nu a analizat toate documentele depuse de el la dosar, privind situația sa personală, tribunalul consideră că afirmațiile sunt nefondate, deoarece,, instanța a verificat menționatele înscrisuri, enunțând în considerentele sentinței argumentele pentru care a apreciat că acestea nu sunt de natură a determina admiterea contestației la executare.
În condițiile în care pe calea contestației la executare nu se pot pune în discuție chestiuni care țin de fondul litigiului finalizat prin pronunțarea unei hotărâri, care se aduce la îndeplinire pe calea executării silite, tribunalul consideră că întemeiat judecătorul fondului nu a procedat la analizarea afirmațiilor contestatorului vizând motivele pentru care consideră că titlurile executorii, respectiv hotărârile puse în executare sunt nule, astfel că din această perspectivă apreciază neîntemeiată critica din apel prin care se reia acest motiv al contestației la executare.
Apreciind ca legală și temeinică hotărârea pronunțată, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 cod procedură civilă respinge, ca nefiind fondat, apelul declarat de apelantul I. I., împotriva sentinței civile nr. 334 din 18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Văzând și dispozițiile art. 483 alin. 2 și art. 634 alin. 1 pct. 4 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul ar. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul I. I., cu domiciliul în orașul Amara, ., județul Ialomița împotriva sentinței civile nr. 334 din 18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,GREFIER,
Red. / tehnored.: D.C.T.
5 ex. / 23.06.2015
Jud. fond: A. A.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 413/2015. Tribunalul... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 411/2015. Tribunalul... → |
|---|
