Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1161/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1161/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 41709/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Iunie 2014
Instanța constituită din:
Președinte - C. R.
Judecător - M. C.
Judecător - S. F.
Grefier - N. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1161/2014
Pe rol pronunțarea în cauza civilă privind pe recurenta D. A. împotriva Sentinței civile nr. 3313 din data de 28.02.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații M. D. și M. E. având ca obiect revendicare imobiliară .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 04.06.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 11.06.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 18.06.2014, când instanța, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru data de 25.06.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.06.2014, când:
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs:
P. sentința civila nr. 3313/28.02. 2013 a Judecătoriei Iași s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei si exceptai lipsei calității procesuale pasive a paraților în capătul de cerere având ca obiect pretenții.
S-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiunea în pretenții.
S-a respins cererea reclamantei D. A. formulată în contradictoriu cu pârâtele M. D. și M. E..
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut ca prin decizia civilă nr. 854/2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul 7058/99/_, s-a dispus trimiterea spre soluționare către Judecătoria Iași a cererii reclamantei C. V. formulată în contradictoriu cu paratele M. D. și M. E., prin care solicită obligarea pârâtelor să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 307,63 mp, situat în Iași, .>
La termenul din 22.03.2012 reclamanta a formulat cerere de completare a acțiunii solicitând obligarea paraților la plata sumei de 60.000 lei, cu titlu de beneficiu nerealizat în perioada 01.03.2006 - 05.02.2009.
La termenul din 14.02.2013 apărătorul reclamantei a precizat ca aceasta a decedat fiind introdusă în cauză fiica reclamantei, D. A. domiciliată în Iași, .. D 3, .> Instanța de fond față de excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale a pârâtelor și excepția prescrierii dreptului la acțiune. invocate de pârâte a reținut următoarele:
Reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, pentru suprafața revendicată, la data de 02.12.2011 prin decizia Curții de Apel Iași nr. 584/2011 pronunțată în dosarul_ .
Astfel, retine instanța că în perioada 01.03.2006 - 05.02.2009 pentru care a solicită daune, reclamantei nu-i fuseseră restabilite drepturile patrimoniale asupra terenului revendicat și ca urmare, instanța constată că pentru această perioadă reclamanta nu putea cere realizarea dreptului său nici în sens material, adică nu avea posibilitatea de a obține realizarea dreptului încălcat cu ajutorul forței coercitive a statului și nici în sens procesual, încă nu avea dreptul la acțiune în sesizarea organului de jurisdicție în vederea realizării unui drept subiectiv.
Ca urmare a lipsei calității procesuale active, instanța de fond a reținut că este întemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive pe care a admis-o.
În ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune,prima instanța a constatat că la data formulării cererii completatoare 22.03.2012 a fost depășit termenul legal de trei ani, prevăzut de art. 2500 din Noul Cod Civil, fiind prescrisă cererea de a se solicita aceste despăgubiri din perioada 10.03.2006 - 05.02.2009.
Cu privire la cererea de revendicare imobiliară, a luat act prima instanța că reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, pentru suprafața revendicata, la data de 02.12.2011 prin decizia Curții de Apel Iași nr. 584/2011 pronunțata în dosarul nr._ . iar in acțiunea formulată și înregistrata cu nr. mai sus, reclamanta susține că pârâtele îi ocupau fără drept terenul.
Prima instanța a respins cererea reclamantei intrucat la data formulării acțiunii reclamantei nu-i fusese reconstituit dreptul de proprietate, la data înregistrării cauzei pe rolul Judecătoriei Iași, având în vedere dispozițiile Codului civil, în care se arată că acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor formulată împotriva posesorului neproprietar, pârâtele nu au exercitat această posesie cu rea-credință, iar din acte rezultă că restabilirea dreptului de proprietate al reclamantei s-a realizat la data de 02.12.2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. A., moștenitoarea reclamantei decedate C. V., precizând ca în mod greșit s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune întrucât la primul termen de judecata și-au completat acțiunea solicitând obligarea paraților M. D. si E. la plata unor despăgubiri reprezentând fructe civile pentru folosirea fără drept a terenului revendicat deținut de aceștia fără acte indicând două perioade distincte respectiv 01.03._06 perioada care are ca moment de început data de 05. 02. 2009, data introducerii cererii in revendicare din dosarul nr._ si ca moment final data de 01. 03. 2006, data ce reprezintă finalul perioadei de prescripție a dreptului de a cere despăgubiri.
Si a 2-a perioada este dintre data de 05. 02. 2009 si pana la reintegrarea reclamantei in posesia imobilului.
S-a precizat ca prima instanța nu s-a pronunțat in capătul de cerere privind pretenții pentru cea de a doua perioada pentru care s-au solicitata despăgubiri, respectiv 05. 02. 2009 si in continuare pana la data reintegrării in imobil, astfel ca s-e impune casarea sentinței si trimiterea cauzei la prima instanță, pentru aceasta perioada fiind evident ca dreptul nu este prescris.
De asemenea, prima instanță trebuia sa analizeze mai întâi excepția prescripției fără a mai intra in fondul cauzei întrucât acesta este o excepție dirimanta si nu sa admită două excepții dirimante respectiv excepția lipsei calității procesuale, fiind suficienta rezolvarea excepției prescripției dreptului la acțiune, evitând prelungirea nejustificata a procesului.
S-a motivat că prima instanță în mod nelegal a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în capătul de cerere având ca obiect pretenții, pe perioada 01.03.2006 – 05.02.2009, omițând să observe că data de 05.02.2009 reprezintă data introducerii acțiunii în revendicare, iar data de 01.03.2006 reprezintă limita termenului general de prescripție înăuntrul căruia pot fi solicitate despăgubiri, astfel că excepția prescripției dreptului la acțiune trebuia respinsă, termenul fiind întrerupt la data de 05.02.2009.
S-a motivat că pentru perioada 05.02.2009 – 02.12.2011 acțiunea în revendicare nu a fost soluționată de către instanța competentă, iar până la data de 05.05.2012, data completării acțiunii de revendicare cu un nou capăt de cerere având ca obiect pretenții, instanța competentă nu s-a pronunțat.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în mod nelegal prima instanță a considerat că reclamanta nu a avut titlu pe perioada solicitată, în condițiile în care restituirea în natură pentru suprafața de teren ocupată de pârâții M. D. și E. s-a făcut la 02.12.2011, în acest caz s-a omis să se observe faptul că acțiunea în revendicare este întemeiată și pe prevederile art. 2 alin. 2 din Legea 10/2001 unde vechii proprietari ai imobilelor își păstrează calitatea de proprietari, calitate pe care și-o exercită începând cu data emiterii deciziei de restituire în natură.
A motivat recurenta că imobilul revendicat a fost preluat fără titlu valabil, astfel că în perioada 01.03.2006 – 05.02.2009 avea calitatea de proprietar asupra imobilului în litigiu chiar dacă acesta a fost restituit în natură la data de 02.12.2011
De altfel, instanța a omis să rețină faptul că după data de 02.12.2011 avea oricum calitatea de proprietar și nu a analizat perioada ulterioară datei de 02.12.2011 când pârâții au stăpânit fără drept imobilul revendicat.
Recurenta a motivat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților M. D. și E. în capătul de cerere având ca obiect pretenții, deoarece prin decizia 854/2011 a Curții de Apel Iași s-a reținut că acești pârâți au calitate procesuală pasivă întrucât au deținut în posesie fără acte o porțiune de 365 mp din terenul inclus în proprietatea reclamantei, astfel că nu se poate spune că nu au calitate procesuală pasivă în cadrul cererii accesorii privind obligarea la plata de despăgubiri pentru stăpânirea fără drept a terenului pe perioada reclamată.
Intimații M. D. și E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului întrucât prin decizia Curții de Apel nr. 854/2011 le-a fost restituită suprafața de teren revendicată la data de 02.12.2011, astfel încât, raportat la perioada pentru care se solicită lipsa de folosință, respectiv 01.03.2006 – 05.02.2009 aceștia nu aveau calitatea de proprietari și nici calitate procesuală activă.
S-a precizat că instanța de fond a avut în vedere cererea completatoare prin care s-a solicitat contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 01.03.2006 – 05.02.2009 și nu s-a solicitat până în prezent cum greșit se susține de către recurentă.
S-a precizat că întrucât s-a admis acțiunea formulată de recurentă cu privire la dispoziția 1774 și s-au anulat punctele 2 și 3 din aceasta, dispunându-se acordarea de despăgubiri recurentei – reclamante în condițiile legii speciale, susținerea în continuare a acțiunii în revendicare reprezintă solicitarea unui beneficiu în afara legii.
În recurs nu s-au administrat probe.
La termenul de judecată din 04.06.2014 intimații au invocat prin apărător excepția nulității cererii de recurs pentru netimbrare.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, constată că prin decizia nr. 854/02.12.2011 a Curții de Apel Iași (dosar nr._ ) s-a dispus trimiterea acțiunii în revendicare formulată de reclamanta C. V. în contradictoriu cu pârâții M. D. și E. la Judecătoria Iași pentru soluționarea fondului.
P. aceeași decizie s-a modificat art. 1 din dispoziția 1774/2008 emisă de Primarul mun. Iași în sensul că s-a dispus restituirea în natură către reclamanta C. V. a suprafeței de 585 mp teren situat în Iași, . delimitați prin raportul de expertiză efectuat de expertul C. C. și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent potrivit Legii 247/2009 pentru suprafața de 165,01 mp teren și pentru construcțiile A și C în suprafață de 138,33 mp.
De asemenea, prin aceeași decizie s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în acțiunea conexă în revendicare.
Potrivit acțiunii formulate de către reclamanta C. V., decedată pe parcursul procesului la data de 18.06.2012, și continuată de moștenitoarea D. A., fiica acesteia, s-a solicitat, la data de 05.02.2009, obligarea pârâților M. D. și M. E. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 307,63 mp pe care o dețin din proprietatea reclamantei.
În solutionarea cererii în revendicare de către Judecătoria Iași, conform dispozitivului deciziei 854/2011 a Curții de Apel Iași, reclamanta a formulat o cerere de completare la data de 02.03.2012 (fila 24 dosar_ ) prin care a solicitat obligarea pârâților M. D. și M. E. la plata sumei de 60.000 lei cu titlu de contravaloarea fructelor civile rezultând din exploatarea bunului imobil teren pe care aceștia l-au ocupat ilegal în perioada 01.03.2006 – 05.02.2009 (data introducerii acțiunii în revendicare) și în continuare până la reintegrarea reclamantei în posesia imobilului revendicat.
În ce privește motivul de recurs că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în capătul de cerere având ca obiect pretenții, tribunalul constată că prin decizia nr. 854/2011 a Curții de Apel Iași pronunțată la data de 02.12.2011, s-a dispus restituirea în natură către reclamanta C. V. a suprafeței de 585 mp teren situat în Iași, . delimitați prin raportul de expertiză efectuat de expertul C. C., iar potrivit acestui raport de expertiză suprafața de 365 mp este deținută fără acte de proprietate de pârâții M. D. și E. (filele 440,441 dosar_ al Tribunalului Iași).
Având în vedere că reclamantei i s-a restituit, în parte, terenul fostă proprietate, iar pârâții ocupă fără acte o parte din acest teren, în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active pentru perioada ulterioară date de 02.12.2011, aceasta având calitatea de a solicita despăgubiri pârâților pentru terenul pe care-l ocupă ulterior restituirii în natură, existând identitate între reclamantă și titulara dreptului dedus judecății.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în capătul de cerere având ca obiect petenții este întemeiată doar pentru perioada anterioară datei de 02.12.2011 raportat la cererea completatoare formulată de reclamantă, cat timp reclamantei nu i se restituise in natura terenul pentru care a solicitat obligarea paratilor la contravaloarea fructelor civile rezultate din exploatarea acestuia.
In ce privește critica privind soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a paraților în capătul de cerere având ca obiect pretenții,Tribunalul constata ca in mod gresit s-a respins aceasta excepție întrucât prin decizia civila nr. 854/2011 a Curții de Apel Iași s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în acțiunea conexă în revendicare astfel ca paratii au calitate procesuala pasiva si in acțiunea in pretenții, cat timp obiectul cererii completatoare se refera la obținerea fructelor civile de pe terenul deținut in posesie de câtre parata pentru perioada 01.03. 2006 si in continuare pana la reintegrarea reclamantei in posesia acestui imobil .
F. de motivul de recurs ca in mod gresit prima instanta a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în capătul de cerere având ca obiect pretenții, pe perioada 01.03.2006 – 05.02.2009 Tribunalul retine ca pentru aceasta perioada nu se stabilise calitatea de proprietar al reclamantei pentru terenul revendicat de la parați iar formularea cererii in revendicare la 05. 02. 2009 nu duce la calcularea termenului de prescripție raportat la aceasta data, deoarece restituirea in natura a terenului in suprafața de 585 mp situat in . a avut loc la data pronunțării deciziei nr. 845 de catre Curtea de Apel Iasi respectiv la 02. 12. 2011.
In ce privește motivul ca prima instanta nu s-a pronunțat asupra tuturor pretențiilor solicitate Tribunalul retine ca acțiunea in revendicare nu a fost soluționata de prima instanta iar in acțiunea in pretenții s-a pronunțat doar pe excepții, nefiind întemeiata excepția prescripției dreptului material la acțiune privind cerere in pretenții pentru perioada de după 02. 12. 2011 si pana in prezent, așa cum s-a solicitat de câtre reclamanta in cererea completatoare .
Întrucât recurenta a solicitat casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei la prima instanța si reținând si dispozițiile art. 312 alin 6 din CPr.Civ Tribunalul va admite recursul ,va casa în tot sentinta recurata, va admite excepția lipsei calității procesual active a reclamantei în capătul de cerere având ca obiect pretenții pentru perioada anterioară datei de 2 dec 2011 si va respinge excepția lipsei calității procesual active a reclamantei în capătul de cerere având ca obiect pretenții pentru perioada ulterioară datei de 02.12.2011.
Va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în capătul de cerere având ca obiect pretenții. Va înlătura din cuprinsul dispozitivului sentinței recurate dispoziția privind admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune în cererea având ca obiect pretenții.
Va dispune trimiterea spre rejudecare de către Judecătoria Iași a cererilor având ca obiect revendicare și acțiune în pretenții pentru perioada 2.12.2011 și până la dobândirea posesiei imobilului revendicat.
Având in vedere ca prin încheierea nr. 565/23. 04. 2014 a Judecătoriei Iasi s-a admis in parte cererea de ajutor public judiciar formulata de recurenta si s-a dispus eșalonarea taxei de timbru datorata de aceasta in cererea de recurs in 5 rate lunare ,începând cu luna mai 2014, tribunalul consta ca excepția netimbrarii recursului este nefondata cat timp i s-a acordat recurentei acesta facilitate de plata a taxei de timbru, motiv pentru care va respinge excepția nulității recursului pentru netimbrare, invocata de intimați.
Întrucât recurenta a beneficiat doar de eșalonarea taxei de timbru pentru un termen de 5 rate lunare, cu începere din luna mai 2014 si nu de scutire sau reducerea acestei taxe de timbru, obligatia achitării taxei de timbru câtre stat subzista chiar daca s-a pronunțat o hotărâre in cererea de recurs, astfel ca va fi obligata recurenta la plata către stat a sumei de 1405 lei, reprezentând taxă de timbru conform încheierii 565 din 23.04.2014 de soluționare a ajutorului public judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului pentru netimbrare.
Admite recursul formulat de recurenta D. A. moștenitoarea reclamantei C. V. împotriva sentinței civile nr. 3313 din 28 feb 2013 a Judecătoriei Iași pe care o casează în tot.
Admite excepția lipsei calității procesual active a reclamantei în capătul de cerere având ca obiect pretenții pentru perioada anterioară datei de 2 dec 2011. Respinge excepția lipsei calității procesual active a reclamantei în capătul de cerere având ca obiect pretenții pentru perioada ulterioară datei de 02.12.2011
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în capătul de cerere având ca obiect pretenții.
Înlătură din cuprinsul dispozitivului sentinței recurate dispoziția privind admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune în cererea având ca obiect pretenții.
Dispune trimiterea spre rejudecare de către Judecătoria Iași a cererilor având ca obiect revendicare și acțiune în pretenții pentru perioada 2.12.2011 și până la dobândirea posesia imobilului revendicat.
Obligă recurenta la plata către stat a sumei de 1405 lei, reprezentând taxă de timbru conform încheierii 565 din 23.04.2014 de soluționare a ajutorului public judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 27.06.2014.
Președinte, C. R. | Judecător, M. C. | Judecător, S. F. |
Grefier, N. G. |
Red. S.F.
Tehnored. S.F./M.M.D.
2 ex./24.11.2014
Judecător fond C. C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1155/2014. Tribunalul IAŞI | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
