Actiune in regres. Decizia nr. 1129/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1129/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 1129/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Noiembrie 2015
Președinte - E.-C. P.
Judecător A. M. C.
Judecător L. H.
Grefier F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1129/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent C. G. și pe intimat M. P., având ca obiect acțiune in regres .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 11.11.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 18.11.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25.11.2015, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr._ /06.11.2014, pronunțată de Judecătoria Iași, s-au dispus următoarele:
„Admite cererea formulată de reclamantul M. P., C._, cu sediul in P., ., nr. 16, J. IAȘI, prin reprezentant legal primarul Municipiului P., în contradictoriu cu pârâtul G. C., domiciliat în IAȘI, ..16A, ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 17.500 RON cu titlu de despăgubiri reprezentând jumătate din cuantumul amenzii contravenționale aplicate reclamantului.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin prezenta acțiune, reclamantul invocă răspunderea civilă delictuală a pârâtului C. G., în calitate de primar al său la momentul sancționării contravenționale, și solicită obligarea acestuia la plata sumei cu care a fost prejudiciat bugetul local de venituri și cheltuieli al Municipiului P..
În drept, potrivit art.998 din vechiul Cod civil, ,,Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, omul fiind “responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa” (art.999).
Din prevederile legale menționate, rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se impune a fi întrunite cumulativ mai multe condiții, și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției.
Fapta ilicită este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană .
Legătura de cauzalitate, pe de altă parte, trebuie să existe între fapta prin care s-au încălcat normele dreptului obiectiv, cu consecința vătămării dreptului subiectiv, și prejudiciul pretins de reclamant.
Nu în ultimul rând, vinovăția, ca și condiție esențială a răspunderii civile delictuale a unei persoane, constă în atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârșirii faptei ilicite față de faptă și urmările acesteia, ceea ce implică un proces psihic complex, între conștiință și voință. Astfel, factorul intelectiv presupune un anumit nivel de cunoaștere, de conștiință a semnificației sociale a faptelor și urmările acestora, iar factorul volitiv presupune întotdeauna libertatea de deliberare și de decizie.
Față de considerentele anterior expuse, instanța reține că, în calitate de primar al Municipiului P. și de ordonator principal de credite, pârâtul G. C. a încheiat cele două contracte de furnizare, respectiv de lucrări (filele 30-40) în temeiul O.U.G. nr.34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu nesocotirea dispozițiilor 23, art.25 alin.1 și art.29 alin.2 din OUG nr.34/2006, ceea ce atras răspunderea contravențională a reclamantului și plata amenzii de 17.500 RON din bugetul local.
În condițiile în care, potrivit 63 din Legea nr.215/2001, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite, el repartizează creditele bugetare aprobate prin bugetele locale, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale, astfel cum rezultă din art.22 alin.1 din Legea nr.273/2006. Mai mult, în temeiul art.23 alin.2 lit.c și e din Legea nr.273/2006, ordonatorii de credite răspund de angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate si a veniturilor bugetare posibil de încasat, precum și de organizarea și tinerea la zi a contabilității și prezentarea la termen a situațiilor financiare asupra situației patrimoniului aflat în administrare și a execuției bugetare.
Nu în ultimul rând, instanța are în vedere și prevederile art.128 din Legea nr.215/2001 și ale art. 55 din Legea nr.393/2004, care dispun în sensul că aleșii locali, prin urmare și primarul, răspund, după caz, contravențional, administrativ, civil sau penal pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii.
Prin urmare, instanța apreciază că, în pricina de față, răspunderea patrimonială pentru prejudiciul evident cauzat reclamantului, prin diminuarea bugetului local al acestuia cu suma de 17.500 RON, revine semnatarului celor două contracte, respectiv pârâtului, care a angajat M. P. în două contracte încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale. Este neîntemeiată apărarea pârâtului privind transferul răspunderii în sarcina angajaților Primăriei mun. P., mai precis a celor cu atribuții de verificare a legalității condițiilor de încheiere a celor două contracte. Chiar în situația existenței unei astfel de obligații pentru persoane din compartimentul achiziții publice, din cel juridic și contencios sau din serviciul buget, financiar, contabilitate, răspunderea principală revine semnatarului contractelor, care are, cel mult, dreptul de a regresa împotriva angajaților cu atribuții directe de verificare a legalității condițiilor de încheiere a unor astfel de contracte.
Prin urmare, instanța apreciază că, dată fiind și menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._/17.02.2011, din materialul probator administrat în cauză rezultă fapta ilicită a pârâtului, constând în încălcarea dispozițiilor legale cuprinse în art.29 alin.2 din OUG nr.34/2006. În aceste condiții, este evidentă legătura de cauzalitate dintre modul culpabil și defectuos de îndeplinire a atribuțiilor legale, de către pârât, în calitate de primar, și prejudiciul cauzat reclamantului, astfel încât, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.9988-999 Cod civil, acesta trebuie să răspundă patrimonial față de reclamantul M. P..
În lumina tuturor considerentelor de mai sus, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 17.500 RON cu titlu de despăgubiri reprezentând jumătate din cuantumul amenzii contravenționale aplicate acestuia din urmă.
Nu în ultimul rând, față de dispozițiile art.451-453 N.C.p.civ. și de principiul disponibilității, instanța va lua act că nu au fost solicitate, de către părți, cheltuieli de judecată.”
* * *
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. G., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând, în esență, că semnarea contractelor nr. 6820/12.04.2010 și nr. 6838/12.04.2010 nu constituie o faptă licită.
În calitate de Primar al mun. P., avea dreptul de reprezentare și de a semna contractele încheiate de M. P. cu terțe persoane juridice.
Răspunderea civilă delictuală este personală, el fiind răspunzător numai pentru prejudiciul pe care l-a creat prin fapta proprie. Persoanele din cadrul compartimentului Achiziții publice din cadrul Primăriei mun. P. aveau ca atribuție de serviciu verificarea legalității condițiilor încheierii acestor contracte de lucrări. Considera ca Anexa 1 a H.C.L. P. nr. 84 din data de 26.08.2011 nu se aplică retroactiv situațiilor de fapt și actelor juridice săvârșite și încheiate anterior adoptării acestei hotărâri.
Consideră că nu a săvârșit nici o faptă ilicită la încheierea contractelor de lucrări nr. 6820/12.04.2010 și nr. 6838/12.04.2010. Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 17.02.2011 nu s-a constatat și stabilit că Primarul mun. P. a comis o faptă ilicită, iar această faptă ilicită constituie contravenție.
Plata a jumătate din amenda contravențională nu constituie o faptă ilicită, aceasta fiind urmarea unei sancțiuni contravenționale stabilită de o autoritate care avea competența legală de a constata și sancționa fapta de contravenție.
Consideră că nu este constatată și stabilită vinovăția sa la încheierea contractelor de lucrări nr. 6820/12.04.2010 și nr. 6838/12.04.2010.
Intimata Unitatea Administrativ Teritorială M. P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
S-au administrat probe noi în recurs, respectiv înscrisuri depuse de intimată.
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Tribunalul constată următoarele:
In mod prioritar, relativ la competenta acestei instante civile de a dezlega raportul juridic litigios, Tribunalul notează că prin minuta CSM DIN 23-24.10.2014 de unificare a practicii instanțelor s-a stabilit, relativ la competența de soluționare a litigiilor având ca obiect obligarea primarului (fostului primar), de către unitatea administrativ-teritorială, la repararea unui prejudiciu produs în legătură cu funcția ,că răspunderea patrimonială a primarului/fostului primar este o răspundere civilă delictuală, acțiunea în pretenții fiind de competența instanțelor civile.
Argumentul în susținerea opiniei sus-menționate l-a constituit faptul că, în lipsa unor dispoziții legale exprese, nu pot fi aplicate prin analogie dispozițiile speciale din materia funcției publice (primarul nefiind funcționar public) ori a achizițiilor publice și nici cele de dreptul muncii. De asemenea, întrucât nu se poate reține că daunele s-au produs în cadrul unui raport juridic de drept administrativ, antrenarea răspunderii nu se poate face pe temeiul Legii nr. 554/2004 si că răspunderea aleșilor locali este reglementată de dispozițiile art. 55 din Legea nr. 393/2004 care dispune că aceștia răspund, în condițiile legii civile.
Instanța de control judiciar notează că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt în cauza dedusă judecății, în urma unei cercetări atente a probelor și a procedat la o aplicare riguroasă a dispozițiilor legale incidente în materie, dând o dezlegare justa raportului juridic litigios.
În prezenta cauză, reclamantul M. P. a solicitat obligarea pârâtului C. G. la plata sumei de_ Ron cu titlu de prejudiciu, reprezantând jumătate din amenda contravențională aplicată de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, sumă cu care a fost prejudiciat bugetul local de venituri și cheltuieli al Municipiului P..
In fapt Tribunalul constată că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 17.02.2011 (incheiat ca urmare a derulării, în perioada 14.02._11, a unei proceduri de supraveghere realizată de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice) municipiul P. a fost amendat cu amendă în cuantum de 35.000 RON pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.293 lit. a raportat la art.29 alin.2 din OUG nr.34/2006.
S-a reținut in cuprinsul procesului-verbal constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 17.02.2011 că la data de 12.04.2010 M. P. a încheiat contractul de achiziție publică nr.6820/12.04.2010, în valoare de 30.000 RON fără TVA, utilizând metode de calcul care au condus la o subevaluare a valorii estimate a contractului, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor art.20 din OUG nr.34/2006. De asemenea, s-a reținut că, în aceeași zi, s-a atribuit aceluiași operator economic contractul nr.6838/12.04.2010, în valoare de 59.962,20 RON, fără TVA, având ca obiectiv execuția de lucrări de amenajare pentru același teren de tenis, astfel încât, prin estimarea separată a valorilor celor două contracte, neluându-se în calcul valoarea estimată a întregului ansamblu, s-au încălcat prevederile art.29 din același act normativ.
Tribunalul observa ca nu poate fi primita sustinerea recurentului ,care a considerat ca nu exista fapta ilicita atât timp cat in mod irevocabil prin sentința civilă nr.2606/15.02.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul M. P. împotriva procesului-verbal . nr._/17.02.2011. Prin decizia civilă nr.1879/02.08.2012 a Tribunalului București – Secția a IX-a C. s-a respins recursului formulat de petent .La data de 18.02.2011, reclamantul a efectuat plata a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția reținută în sarcina sa, respectiv 17.500 RON, conform ordinului de plată nr.138/18.02.2011 .
În prezenta cauză, reclamantul M. P. a solicitat obligarea pârâtului C. G. la plata sumei de_ Ron cu titlu de prejudiciu, reprezantând jumătate din amenda contravențională aplicată de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, sumă cu care a fost prejudiciat bugetul local de venituri și cheltuieli al Municipiului P..
Tribunalul constată că în mod corect s-au constatat întrunite în cauză elementele răspunderii civile a pârâtului respectiv existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, unui araportui de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției.
Deși recurentul a invocat faptul că nu ar exista o faptă ilicită și ca nu a fost stabilita vinovătia sa, Tribunalul reține că în procesul-verbal de contravenție s-a reținut că s-au încălcat prevederile O.U.G. nr. 34/2006 la încheierea contractelor nr. 6820/12.04.2010 și nr. 6838/12.04.2010, utilizându-se metode de calcul care au condus la o subevaluare a valorii estimate a contractului, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor art.20 din OUG nr.34/2006.
Ori, aceste contracte au fost semnate de către pârât care avea calitatea de reprezentant legal, ca Primar al municipiului P. și ordonator principal de credite, cu nesocotirea dispozițiile imperative ale O.U.G. 34/2006.
Tribunalul constată că instanța de fond a analizat în mod amplu și corect incidența dispozițiilor Legii nr. 273/2006 și ale Legii nr. 393/2004, stabilind în mod riguros existența condițiilor răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998 Cod civil, in vigoare la data săvârșirii faptei ilicite (12.04.2010).
Instanța de recurs constata ca atât in prevederile legale cât și in doctrina și jurisprudența in materie s-a statuat ca primarul, ca ales local răspunde contravențional, administrativ, civil sau penal pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, în condițiile legii.
Astfel ,art . 128 din Legea 215/2001 prevede :” Consilierii locali sau județeni, după caz, primarii, viceprimarii, primarul general al municipiului București, primarii și viceprimarii subdiviziunilor administrativ-teritoriale, președinții și vicepreședinții consiliilor județene, secretarii unităților administrativ-teritoriale și personalul din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, răspund, după caz, contravențional, administrativ, civil sau penal pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii.”
De asemenea se constata ca in mod riguros, in acord cu dispozițiile legale a statuat prima instanță ca nu este întemeiată apărarea pârâtului privind transferul răspunderii în sarcina angajaților cu atribuții de verificare a legalității condițiilor de încheiere a celor două contracte, răspunderea revenind semnatarului contractelor încheiate nelegal acesta avand funcția de ordonator principal de credite.
În baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează a respinge recursul ca fiind vădit neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul G. C., împotriva sentinței civile nr_ /06.11.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.11.2015.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, A. M. C. | Judecător, L. H. |
Grefier, F. L. I. |
Red. E.C.P.
Tehn. M.M.D.
2 ex./15.01.2016
Judecător fond I. - C. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 677/2015. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2717/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
