Contestaţie la executare. Decizia nr. 677/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 677/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 677/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Mai 2015
Președinte –M. M.
Judecător – Diuță T. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 677
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelurile declarate de apelanta N. I. împotriva sentinței civile nr. 4394/25.03.2014, cât și a sentinței civile nr._/01.08.2014, pronunțate de Judecătoria Iași, intimate A.F.P. A M. IAȘI, A.N.A.F. BUCUREȘTI, D.G.F.P. IAȘI, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită- STABILIRE DE COMPETENȚĂ - ÎNREGISTRAT ASTĂZI, 19.03.2015, ORA 15.00.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.05.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14.05.2015, când
TRIBUNALUL
Asupra cererilor de apel de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 4394/25.03.2014, pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de către contestatoarea N. I. în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. – D.G.F.P.J. Iași.
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin contestatia la executare adresată Judecătoriei Iași si înregistrată la data de 30.08.2013 sub nr._, contestatoarea N. I., în contradictoriu cu intimata D.G.F.P.J. Iași, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor ce se vor administra, să se dispună anularea somației nr. 22/_ /_ din 02.08.2013 și a titlului executoriu nr._6074244 întocmit de intimată și anularea formelor de executare întocmite în baza acestora, cu cheltuieli de judecată, precum și suspendarea executării silite .
În fapt, contestatoarea motivează ca titlul executoriu si somatia de plata au fost emise fara a fi incheiat cu C.A.S. Iași un contract de asigurare, neavand calitatea de asigurat.
In drept au fost invocate dispozitiile O.G. 92/2003, Legea nr. 95/2006, art. 711, 712, și 718 din Codul de Procedură Civilă.
In cauză, a fost atasat in copie dosarul de executare nr._ al D.G.F.P.J. Iași .
Intimata D.G.F.P.J. Iași a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității contestației la executare, iar pe fondul cauzei solicitând respingerea cererii ca nefondată.
Examinând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis decizia de impunere_/10.06.2013 prin care, pe baza comunicărilor din partea A., a calculat contribuția datorată de contestatoare, cu titlu de contribuție, dobânzi și penalități de întârziere în cuantum total de_ lei .
Conform mențiunilor deciziei de impunere, aceasta reprezintă titlu de creanță conform dispozițiilor art. 110 din OG 92/2003. Se instituie obligația achitării sumelor din titlu până pe data de 5 a lunii următoare dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.
În primul rând instanța va analiza excepția invocată de către intimata A.F.P. a Mun. Iași .
Referitor la excepția inadmisibilității contestației la executare, constatând că textul de lege invocat de către intimată, respectiv art. 172 alin. 3 din O.G. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, coroborat cu prevederile dreptului comun în materia contestației la executare silită nu prevede obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative pentru introducerea prezentei acțiuni la instanța de judecată și pentru asigurarea unui acces efectiv la justiție conform jurisprudenței CEDO, va respinge ca nefondată excepția inadmisibilității cererii.
A invocat contestatoarea faptul că nu a fost înștiințată despre existența obligației de plată.
Conform dispozițiilor art. 141 cod proc fiscală: ”Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.”
Conform dispozițiilor art. 43 cod proc. fiscală, actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente:
a)denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) ștampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Decizia de impunere emisă de intimată la 31.10.2011 constituie conform dispozițiilor art.85 din OG 92/2003 un act administrativ fiscal cuprinzând un drept de creanță al acesteia împotriva contestatoarei.
Conform dispozițiilor art. 87 cod procedură fiscală decizia de impunere dar și decizia privind accesoriile trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 43 și pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Instanța constată că înscrisul denumit titlu executoriu întocmit de către intimată la data de 02.08.2013 îndeplinește condițiile de formă impuse de codul de procedură fiscală, acesta putând sta la baza executării silite a contestatorului.
În ce privește decizia de impunere ce cuprinde creanțele împotriva contestatoarei, acestea devine, fiecare în parte, titlu executoriu conform dispozițiilor art. 141 alin. 3 cod proc. fiscală, la scadență, scadență ce este indisolubil legată de comunicarea actului către contribuabil.
În conformitate cu prevederile art. 45 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte numai din momentul în care este comunicat contribuabilului, obligativitatea comunicării acestuia, în condițiile legii, fiind instituită prin art. 44 alin. (1).
Codul de procedură fiscală reglementează, prin art. 44 alin. (2), mai multe modalități de comunicare a actelor administrativ fiscale, de natură să asigure confirmarea primirii acestora, precum și comunicarea prin publicitate (lit. d), care se efectuează în condițiile prevăzute la alin. (3).
Același text de lege dispune, prin alin. (4), că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Instanta constata ca intimata a facut o asemenea dovada cu inscrisurile depuse la dosar la filele 134, 137, 143, 146 149 condiții în care va respinge contestația la executare ca nefondată.
Referitor la suspendarea executării silite instanța constată că în speță contestatoarea nu a făcut dovada, prin probe care să fie administrate că măsura popririi conturilor bancare ale sale, până la încasarea sumei care face obiectul executării silite este de natură a-i paraliza activitatea, aceasta putând fi considerată doar o simplă afirmație, nici măcar o prezumție relativă. „
De asemenea, prin sentința civilă nr._/01.08.2014, pronunțată de Judecătoria Iași s-a dispus în sensul că:
„Respinge cererea de completare dispozitiv formulată de contestatoarea N. I., cu domiciliul în Iași, ., jud. Iași, ca nefondată.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 04.06.2014 și înregistrată sub nr._, contestatoarea N. I., în contradictoriu cu intimata D.G.F.P.J. Iași, a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 7631/27.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași.
In fapt, arată ca prin sentința civilă cu numărul mai sus-indicată, instanța a admis cererea formulată de către contestatoare, dispunând completarea dispozitivului sentinței civile nr. 4394/25.03.2014 a Judecătoriei Iași în sensul că a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării silite. În acest sens, se impunea restituirea cauțiunii în valoare de 1607 lei achitată de ea în vederea soluționării cererii de suspendare a executării silite.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Conform art. 444 al. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii …”.
Totodată, conform art. 719 al. 6 din Noul Cod de Procedură Civilă „ Atunci când contestația a fost respinsă, suma reprezentând cauțiunea rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanțelor stabilite la alin. 3 sau celor stabilite prin titlul executoriu..”.
Astfel, instanța constată că în prezenta speță prin sentința civilă 4394/25.03.2014 a fost respinsă contestația la executare, iar suma de 1607 lei achitată cu titlu de cauțiune rămâne indisponibilizată în baza art. 719 al. 6 din Noul Cod de Procedură Civilă, această indisponibilizare derivând dintr-un text de lege, nu se impune completarea dispozitivului sentinței civile nr. 7631/27.05.2014, cererea urmând a fi respinsă ca nefondată.
Împotriva acestor sentințe a declarat apel contestatoarea N. I. criticând sentințele pentru următoarele motive:
Cu privire la sentința civilă nr. 4394/25.03.2014 privind fondul, apelanta a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței atacate, schimbarea soluției pronunțate în sensul admiterii contestației la executare, anularea executării silite demarate împotriva apelantei N. I. conform somației de plată nr. 23/30/_/_ emisă de Administrația Finanțelor Publice a M. Iași la data de 02.08.2013 în dosarul nr._/22/ 30/_ /_ al acestei instituții, anularea titlului executoriu nr._ emis de Administrația Finanțelor Publice M. Iași la data de 02.08.2013 Iași în dosarul nr._ al acestei instituții.
Prin cererea cu care a fost investită instanța de fond apelanta a solicitat constatarea faptului că executarea silită contestată este lovită de nulitate deoarece a fost pornită în lipsa existenței unui titlu executoriu valabil, deoarece decizia de impunere nr._/10.06.2013 emisă de CAS Iași în luna iunie 2013, precum și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. A_/10.06.2013 emisă de aceiași instituție nu constituie titluri de creanță valabile, așadar nu pot să stea la baza emiterii unui titlu executoriu sau să constituie ele înseși un astfel de titlu potrivit dispozițiilor Codului de Procedură fiscală.
Reține instanța că deciziile de impunere menționate ar reprezenta titluri de creanță „ conform mențiunilor înscrise în cuprinsul lor” respectiv dispozițiilor art.110 din Codul de procedură fiscală. O astfel de motivare este pe cât de superficială pe atât de incorectă din punct de vedere juridic. Astfel, valoarea de titlu de creanță a unui document nu se constată prin prisma mențiunilor interne ale documentului respectiv, care pot fi în egală măsură subiective sau eronate, ci prin aplicarea dispozițiilor legale care reglementează domeniul respectiv. În speța de față, se impune a se observa că deși Codul de procedură fiscală reprezintă legea generală, dreptul comun, dispozițiile acestuia suportă derogări prin legile speciale, legea nr. 95/2006 privind reforma sănătății și Ordinul Președintelui CNAS nr.617/2007 având un astfel de caracter față de OG 92/2003.
Or, dispozițiile art. 35 alin.1 din ordinul președintelui CNAS 617/2007 prevăd că” în conformitate cu dispozițiile art. 215 alin.3 din lege și art.81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată dată de fond ale persoanelor fizice care se asigura pe baza de contract de asigurare, altele decât cele pentru colectarea veniturilor se face de A., titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin.4, decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A.”.
Așadar, decizia de impunere poate fi titlu de creanță doar în cazul persoanelor fizice asigurate pe bază de contract, acestei concluzii circumscriindu-i-se și dispozițiile art.211, art.213, art.220, art.259 din legea nr.95/2006, prevederi legale care leagă în mod clar obligația de plată a contribuției la fondul asigurărilor de sănătate, preexistența încheierii unui contract de asigurare cu una din casele de asigurării de sănătate, singurul mijloc prin care se poate dobândi calitatea de asigurat în cazul liber profesioniștilor, aspecte analizate pe larg în cuprinsul contestației la executare la care apelanta înțelege să facă trimitere pentru completarea acestei argumentări.
În speța de față, contestatoarea nu a încheiat nici un contract de asigurare cu Casa de Asigurări de Sănătate Iași, instituția care a emis deciziile de impunere contestate, așadar nu avea nicio obligație față de această instituție, deci aceste acte nu au valoarea unor titluri de creanță, fiind întocmite în lipsa unui temei legal, dispozițiile art.35 alin.1 din Ordinul 617/2007fiind explicite în acest sens. Pe de altă parte, în lipsa unui contract de asigurări de sănătate cu CAS Iași nu există nici obligativitatea contestatoarei de a depune la pârâta cu care nu are nicio relație legală sau contractuală, declarații de venit, așadar nu sunt aplicabile nici prevederile art.83 alin.4 din Codul de Procedură fiscală și nici dispozițiile art.80 alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a acestui cod, aprobate prin HG nr.1050/2004, deci pârâta nu avea dreptul să stabilească din oficiu, obligații fiscale prin emiterea de decizii de impunere.
Totodată solicită instanței să constate faptul că deciziile de impune care sunt preluate în cuprinsul titlului executoriu au fost emise de CAS Iași la data de 10.06.2013, așadar ele sunt lovite de nulitate absolută și nu pot sta la baza emiterii niciunui titlu executoriu afectând corespunzător valabilitatea actelor subsecvente.
Cu privire la apelul formulat împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr ._ la data de 01.08.2014 solicită desființarea sentinței civile menționate și schimbarea în tot a soluției pronunțate în sensul admiterii cererii de completare dispozitiv formulată de apelanta, dispune restituirii cauțiunii în valoare de 1607 lei în temeiul dispozițiilor art.1063 alin.4 NCPC. Prin cererea completatoare formulată apelanta a solicitat dispunerea restituirii cauțiunii în valoare de 1607 lei, achitată în vederea soluției pronunțată de instanță în privința cererii de suspendare a executării silite. Având în vedere sentința pronunțată ca urmare a soluționării cererii de completare de dispozitiv formulate inițial, se poate observa că sentința civilă nr.7631/27.05.2015, precum și implicit, dispozitivul inițial al sentinței nr.4394/25.03.2014, care a fost completat, nu sunt complete din punct de vedere legal, deoarece nu au fost respectate dispozițiile art.1063 alin.4 NCPC care prevăd că: ” Dacă cererea pentru care a fost depusă cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii”. Așadar, în speța de față, ipoteza prevăzută de lege nu există, întrucât a fost respinsă de către instanță cererea de suspendare a executării silite, cerere pentru care s-a solicitat și depus cauțiunea. Cu toate acestea, nu s-a făcut și o corespunzătoare aplicare a dispozițiilor ce decurg din această ipoteză, respectiv dispunerea din oficiu a restituirii cauțiunii. În mod greșit instanța de judecată a făcut aplicarea dispozițiilor art.719 alin.6 C. conform cărora „ atunci când contestația a fost respinsă, suma reprezentând cauțiunea depusă rămâne indisponibilizată(…) „, întrucât, așa cum reține și Î.C.CJ în decizia 3155 din 09.10.2013, acest text de lege face referire exclusiv la situația în care suspendarea executării silite a fost încuviințată, ducând, astfel, la nașterea unui prejudiciu în patrimoniul creditorului prin întârzierea executări. Or, în speța de față, instanța de judecată a dispus respingerea ca nefondată a cererii de suspendare a executării silite, așadar nu se pune problema întârzierii executării și nici a incidentei dispozițiilor art.719 alin.6 NCPC, ci aplicarea dispozițiilor art.1063 alin.4 C., în sensul dispunerii din oficiu a restituirii cauțiuni.
Intimata A.N.A.F. – D.G.F.P.J. Iași a formulat întâmpinare, ulterior înregistrării dosarului la Secția I Civilă a Tribunalului Iași, solicitând respingerea apelurilor.
În apel nu au fost administrate probe.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelurile sunt neîntemeiate, astfel că le va respinge, pentru considerentele ce succed:
În fapt, apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 4394/25.03.2014 a Judecătoriei Iași a fost motivat pe faptul că decizia de impunere care a stat la baza executării silite contestate în prezenta cauză cu poate constitui un titlu de creanță valabil câtă vreme debitoarea N. I. nu era o persoană fizică asigurată pe baza contractului de asigurare. Cu privire la această motivație Tribunalul apreciază neîntemeiat apelul.
Potrivit art. 141 alin. 2 și 4, 145 și 205 C.proc.fiscală, titlul de creanță ( în speță decizia de impunere) devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată. Organul de executare fiscală va declanșa executarea silită, sens în care va emite titlul executoriu și somația de plată. În speță, în baza deciziei de impunere, având în vedere că nu a survenit plata sumelor menționate, au fost emise în sarcina contestatoarei somația de plată și titlul executoriu din 02.08.2013 pentru aceleași sume.
Instanța reține astfel că este învestită cu o contestație la executare împotriva somației de executare din 02.08.2013 și împotriva titlului executoriu emis la aceeași dată.
Potrivit art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Astfel instanța învestită cu prezenta contestație la executarea nu poate analiza aspectele invocate de contestatoare privind faptul că decizia de impunere care a stat la baza executării silite contestate în prezenta cauză cu poate constitui un titlu de creanță valabil câtă vreme debitoarea N. I. nu era o persoană fizică asigurată pe baza contractului de asigurare pentru că, în acest scop, contestatoarea avea deschisă calea contestației împotriva titlului de creanță reprezentat de decizia de impunere ca și act administrativ fiscal potrivit art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, la organul administrativ fiscal și ulterior la instanța de contencios administrativ. De altfel din cuprinsul dosarului de fond a reieșit faptul că s-a și formulat la data de 04.07.2013 o asemenea contestația (f. 8 dosar fond), chiar în cuprinsul deciziei de impunere arătându-se că împotriva ei se poate formula contestație în 30 de zile de la comunicare potrivit art. 205 și 207 din Codul de procedură fiscală.
Prin urmare, apărarea formulată de contestatoarea apelantă nu poate fi primită de instanța investită cu soluționarea contestației la executare, asemenea apărări trebuind a fi făcute în cadrul contestației la titlu, instanța sesizată cu prezenta contestație împotriva celor două acte de executare ( somație și titlu executoriu) fiind chemată să verifice exclusiv dacă executarea silită a fost declanșată și derulată cu respectarea prevederilor legale. Or sub acest aspect contestatoarea nu a formulat nici o obiecție intemeiata, nefiind identificată nici o cauză de nelegalitate a executării silite.
Cu privire la apelul formulat împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr ._ la data de 01.08.2014, Tribunalul îl apreciază, de asemenea, neîntemeiat.
Reține Tribunalul în acest sens faptul că dispozițiile art. 1063 NCPCiv stabilesc regula generală în sensul că ”Dacă cererea pentru care a fost depusă cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii”, însă pentru situația contestației la executare, prin art. 719 NCPCiv s-au stabilit dispoziții speciale în ceea ce privește cauțiunea, care derogă de la regula generală, și se aplică cu prioritate, alin 6 statuând că: Atunci când contestația a fost respinsă, suma reprezentând cauțiunea depusă rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanțelor arătate la alin 3 sau a celor stabilite prin titlul executoriu, după caz, situație în care se va comunica executorului și recipisa de consemnare a acestei sume.” Prin urmare corect a statuat prima instanță că aceste din urmă dispoziții legale sunt aplicabile cererii de restituire a cauțiunii, cauțiunea servind inclusiv la îndestularea creanței din titlul executoriu.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 cod procedură civilă, va respinge apelurile declarate de apelanta N. I. împotriva sentinței civile nr. 4394/25.03.2014, cât și a sentinței civile nr._/01.08.2014, pronunțate de Judecătoria Iași, sentințe pe care le păstrează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de apelanta N. I. împotriva sentinței civile nr. 4394/25.03.2014, cât și a sentinței civile nr._/01.08.2014, pronunțate de Judecătoria Iași, sentințe pe care le păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M.M. D.T.A.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
4 ex/15.06.2015
Jud. fond I. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1546/2015. Tribunalul IAŞI | Actiune in regres. Decizia nr. 1129/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
