Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 9/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 32178/245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Ianuarie 2015
Președinte - M. S.
Judecător Doinița T.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILE Nr. 9/2015
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de către R. V. în contradictoriu cu M. A., având ca obiect încuviințare executare silită .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea formulată de executorul judecătoresc A. C., înregistrată sub numărul_ pe rolul Judecătoriei Iași, s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/13.12.2013 a Judecătoriei Iași, la cererea creditoarei R. V. împotriva debitorului M. A..
În drept, s-au invocat prevederile art. 665 Cod de procedură civilă.
Prin încheierea din 16.09.2014 Judecătoria Iași a respins cererea formulată de executorul judecătoresc A. C. referitoare la încuviințarea executării silite a sentinței civile nr._/13.12.2013 a Judecătoriei Iași, la cererea creditoarei R. V. cu domiciliul în Iași, ., ., etj. 1, ., împotriva debitoarei M. A..
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
Executorul judecătoresc A. C., urmare a cererii de executare silită formulată de creditoarea R. V., a solicitat încuviințarea executării silite a sentinței civile nr._/13.12.2013 a Judecătoriei Iași împotriva debitoarei M. A..
Condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cererea de încuviințare executare silită pentru a fi admisă sunt cele prevăzute de art. 665 N.C.pr.civ., text legal ce trebuie coroborat cu dispozițiile art. 632 și 662 N.C.pr. civ, referitoare la noțiunea de titlu executoriu, respectiv de creanță certă, lichidă și exigibilă,
Potrivit art. 632 alin.1 N.C.pr.civ. executarea silită se va efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, alin. 2 al aceluiași text de lege indicând care sunt titlurile executorii: „constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”.
Analizând condițiile de admisibilitate a dreptului de a cere executarea silită, prevăzute de art. 662 N.C.proc.civ. și art. 632 N.C.proc.civ., respectiv să existe o creanță certă, lichidă și exigibilă și această creanță să fie constatată printr-un titlu executoriu, instanța constată că nu s-a făcut de către creditoare dovada că hotărârea judecătorească în temeiul căreia a fost solicitată încuviințarea executării silite nu a fost desființată.
Instanța reține că sunt întemeiate susținerile executorului judecătoresc potrivit cărora dispoziția privind plata onorariului de expert este executorie și că, în consecință, pentru punerea în executare a acesteia nu este necesar ca hotărârea respectivă să fie definitivă și/sau irevocabilă (a se vedea art.213 din vechiul C.pr.civ., act act normativ constituind legea de procedură aplicabilă în dosarul respectiv și în raport de care se apreciază inclusiv asupra caracterului executoriu al hotărârii).
Cu toate acestea, din punct de vedere teoretic, nu este exclus ca respectiva dispoziție să fi fost între timp desființată în calea de atac (în mod singular sau împreună cu alte dispoziții ale sentinței), ipoteză în care este evident că ea nu ar mai putea fi pusă în executare la acest moment.
Ipotezele teoretice alternative celei menționate în paragraful anterior sunt că hotărârea a devenit irevocabilă între timp sau că judecata este în desfășurare în calea de atac, acesta fiind și motivul pentru care instanța a pretins o dovadă că hotărârea a rămas irevocabilă sau că nu a fost desființată, nu pentru că nu ar fi cunoscut dispozițiile art.213 din vechiul C.pr.civ.. Probatoriul în sprijinul cererii creditoarei putea fi suplinit cu simple dovezi din care să reiasă una dintre cele două ipoteze alternative (certificate de grefă, extrase de pe portal, hotărârea cu mențiunea „irevocabilă” etc.). Or, sarcina probei revenea creditoarei, nefiind obligația instanței să verifice în fiecare astfel de dosar situația hotărârii în temeiul căreia se cere încuviințarea executării silite, chiar dacă titlul executoriu depus a fost emis de aceeași instanță.
Nefiind probată vreuna dintre cele două împrejurări, rezultă că respectiva creanță nu apare ca fiind certă.
În consecință, având în vedere că nu există certitudinea că respectiva dispoziție din sentința civilă nr._/13.12.2013 a Judecătoriei Iași îndeplinește condițiile prevăzute de legiuitor pentru a fi titlu executoriu, instanța urmează să respingă prezenta cerere de încuviințare a executării silite, în temeiul art. 665 alin. 5. pct. 2 Noul .C.pr.civ..
Împotriva acestei încheieri in termen legal a declarat apel creditoarea R. V. susținând că actualul cod de procedură civilă nu prevede dreptul judecătorului învestit cu o cerere de încuviințare executare silită de a verifica soarta hotărârii judecătorești executorii nici obligația creditorului de a demonstra că hotărârea sa executorie a supraviețuit căilor de atac, lăsând ca această verificare să fie făcută doar la solicitarea persoanelor interesate. Potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție judecătorul învestit cu o cerere de încuviințare executare silită verifică doar existența condițiilor formale pentru realizarea executării silite, putând respinge cererea doar in cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 665 alin 5 Cod pr.civilă, niciunul nefiind incident in cauză.
Solicită judecata in lipsă.
Apelul a fost legal timbrat.
Cu cererea depusă la data de 12.12.2014 apelanta a precizat că la data de 30.04.2014 intimata a achitat suma de 540 lei reprezentând diferență onorariu. Solicită obligarea intimatei la plata sumei de 119,20 lei cheltuieli de executare.
Apelul este nefondat și va fi respins pentru următoarele motive.
Împrejurarea că in cursul judecății apelului s-a probat de către apelantă plata creanței pentru care s-a solicitat încuviințarea executării silite lipsește de interes cercetarea criticilor privind soluția instanței de fond cu privire la întrunirea condițiilor pentru încuviințarea cererii de executare. O soluție de încuviințare executare nu poate fi dispusă cu privire la o obligație executată deja, chiar dacă executarea a intervenit in cursul procedurii de încuviințare a executării. In absența unei proceduri de executare încuviințate, cererea de acordare a cheltuielilor de executare nu poate fi primită, pentru că acestea nu pot exista independent de procedura de executare in cadrul căreia pot fi percepute.
Reținând și faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată in speță, context in care s-ar fi putut analiza dacă sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de executare constituie in realitate cheltuieli de judecată pentru procedura de față, tribunalul, in temeiul art. 480, va respinge apelul ca nefondat, cu păstrarea încheierii apelate ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de creditoarea R. V. împotriva încheierii civile pronunțată în camera de consiliu în data de 16.09.2014 de Judecătoria Iași, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțata astăzi, 12.01.2014, iar soluția va fi pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
Președinte, M. S. | Judecător, Doinița T. | |
Grefier, A. M. |
Red. și tehn./T.D./17.03.2015/2 ex
Judecătoria Iași:Z.-L. F. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 48/2015.... → |
|---|
