Obligaţie de a face. Decizia nr. 993/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 993/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 2548/866/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Iulie 2015
Președinte - C. I.
Judecător L. H.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 993/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul V. R., pe intervenienții în numele altei persoane C. V.-M. și C. P.-F. și pe intimații U. A. TERITORIALĂ MUNICIPIUL P. și P. M. P., având ca obiect obligație de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 02.07.2015, 09.07.2015, 10.07.2015 și apoi pentru astăzi, 14.07.2015, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3543 din 25.11.2014 a Judecătoriei P., s-au dispus următoarele:
“Respinge ca neintemeiate exceptiile lipsei calitatii procesuale active si a inadmisibilitatii actiunii.
Admite actiunea civila formulata de reclamantii UAT – Municipiul P. si P. M. P. in contradictoriu cu paratul V. R., dom. in P., .. 88, jud. Iasi.
Obliga paratul la desfiintarea lucrarilor - cu regim de parter (destinatie garaj) executate cu nerespectarea dispozitiilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, lucrari la care face referire Procesul-verbal de contraventie nr. 397 incheiat la data de 01.08.2013 de catre Primaria Mun. P.- Politia Locala.
Obliga paratul la plata sumei de 20 lei reprezentand cheltuieli de judecata.”
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
„Conform procesului verbal de contraventie nr. 397 incheiat la data de 01.08.2013 de catre Primaria Mun. P. – Politia Locala P., paratul V. R. a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 1000 lei, in baza disp. art. 26 alin.2 din Legea nr. 50/1991, dispunandu-se totodata prin acelasi act constatator obligatia pe care o are paratul contravenient de a desfiinta lucrile de constructie executate fara autorizatie de construire si cu nerespectarea codului civil. Aceasta masura urma sa se duca la indeplinire de catre parata pana la data de 05.09.2013.
Instanta are in vedere ca potrivit disp. art. 26 alin.2 lit. a din Legea nr. 50/1991, constituie contraventie executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor de constructie, pentru care se aplica o amenda cuprinsa in 1000 si_ lei.
Procesul verbal de contraventie nr. 397 incheiat la data de 01.08.2013 nu a fost desfiintat prin intermediul instantelor judecatoresti, astfel ca acesta isi produce efectele depline, iar prin faptul comunicarii acestuia paratului contravenient – conform confirmarii de primire de la fila 24 verso dosar – acesta reprezinta titlu exectoriu.
Este de notorietate ca pana la momentul formularii actiunii de fata, respectiv la cel al pronuntarii prezentei hotarari, paratul V. R. nu a procedat la desfiintarea lucrarii-garaj- executate cu nerespectarea autorizatiei de construire si nici nu a obtinut, intre timp, autorizatie pentru aceasta constructie.
Instanta are in vedere ca potrivit disp.art.32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, in cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Astfel, instanta are in vedere ca litigiul de fata este initiat de catre reclamanti in baza unei legi speciale, ca o consecinta a faptului nerespectarii de contravenient a obligatiei impuse printr-un proces verbal de contraventie ce constituie titlu executoriu. In atare situatie, instanta verifica doar in ce masura paratul-contravenient s-a conformat obligatiei impuse, fara a putea analiza eventual legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie si fara a fi in masura sa aprecieze asupra oportunitatii punerii in aplicare a respectivului titlu executoriu. Cat priveste demersul efectuat de catre paratul V. R., de a intra in legalitate prin obtinerea autorizatiei de construire, de asemenea nu poate face obiectul analizei si influienta dezlegarea data actiunii introductive.
In concluzie, instanta este chemata in cadrul acestei actiuni pentru a se pronunta cu privire la existenta conformarii din partea paratului la desfiintarea lucrarilor constatate de autoritati ca fiind ridicata fara autorizatie, in caz contrar instanta consimtind asupra desfiintarii acestei constructii, imediat dupa ramanerea definitiva a prezentei hotarari. Aceasta intrucat paratul a avut la indemana suficient timp pentru a se conforma obligatiei impusa prin procesul verbal de cotraventie, iar demersul juridic al reclamantilor are ca scop obtinerea unei hotarari judecatoresti care sa le permita desfiintarea de catre acestia a lucrarii, pe cheltuiala paratului, potrivit disp. art. 32 alin. 2 si 3 din Legea nr. 50/1991.
Cat priveste exceptiile invocate de catre parat, raportat la dispozitiile legale anterior citate, vazand titularul dispozitiei de sanctionare a contravenientului si raportat la atributiile prevazute de Legea nr. 50/1991, se intelege ca ambii reclamanti au calitatea de a promova prezenta actiune. De asemenea, actiunea de fata, asa cum s-a aratat, de intemeiaza pe dispozitiile speciale ale Legii nr. 50/1991, astfel ca nu poate fi apreciata ca fiind inadmisibila o astfel de actiune.
F. de cele aratate, instanta va admite actiunea de fata si obliga paratul la desfiintarea de indata a lucrarilor - cu regim de parter (destinatie garaj) executate cu nerespectarea dispozitiilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, lucrari la care face referire Procesul-verbal de contraventie nr. 397 incheiat la data de 01.08.2013 de catre Primaria Mun. P.- Politia Locala.”
***
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul V. R. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a apreciat în mod eronat că ambele entități juridice care au intentat acțiunea împotriva sa au calitate procesual activă de a sta în justiție în calitate de reclamanți într-o acțiune îndreptată împotriva aceluiași pârât. În aceste condiții a invocat excepția lipsei calității procesuale active a UAT Mun. P., această calitate având-o numai P. Mun. P. și prin urmare în mod greșit a fost respinsă această excepție.
Sub aspectul invocării ca motiv al admiterii acțiunii a art. 612 și 615 Cod Civil, aceasta este inadmisibilă, excepție pe care a invocat-o și pe care instanța a respins-o fără motivare. Aceste dispoziții vizează alte situații juridice și nu au nici o legătură cu obiectul acțiunii întemeiat strict pe dispozițiile Legii nr. 50 din 1991 și ale Ord. 839/2009, calitate într-o acțiune întemeiată pe art. 612, 615 cod civil având doar proprietarii lezați, afectați de nerespectarea acestor dispoziții și nu P. . În cauză la 21.10.2014 instanța a respins cererea de intervenție în nume propriu formulată de C. V. și P., împotriva sa ca inadmisibilă, sub acest aspect instanța de fond în mod greșit nepronunțându-se cu privire la cheltuielile de judecată, cel puțin ½ din onorariul de avocat, potrivit chitanței de la dosar.
Pe fond, soluția este neîntemeiată din probele administrate rezultă că a solicitat încă de la început autorității competente eliberarea autorizației însă aceasta nu a procedat în vreun fel la soluționarea cererilor sale sub acest aspect, încheind procesul verbal nr. 397 din 1.08.2013 care nu i-a fost comunicat, aspect pe care l-a invocat în întâmpinare și pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere și nu l-a analizat, afirmând doar că acest act nu a fost contestat.
A p sperat permanent că primăria îi va elibera autorizația solicitată motiv pentru care a și oprit lucrările, solicitând în continuare eliberarea autorizației depunând la primărie actele necesare inclusiv cele care fac dovada proprietății cu privire la terenul pe care începuse edificarea garajului concomitent cu demersurile pentru obținerea autorizației, astfel că nu poate fi acuzat de rea intenție, fiind de bună credință aspect care rezultă din sistarea lucrărilor și continuarea demersurilor oficiale în vederea obținerii autorizației.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a UAT P., excepția inadmisibilității acțiunii întemeiate în drept pe dispozițiile art. 612, 615 Cod Civil și respingerea acțiunii primarului mun. P. în temeiul acestei ultime excepții. Pentru motivele arătate a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A solicitat obligarea intervenienților la plata a ½ din contravaloarea onorariului de avocat, cererea de intervenție a acestora fiind respinsă, și la plata cheltuielilor de judecată în prezentul apel.
În drept nu s-au invocat alte dispoziții legale.
Alăturat s-a depus împuternicire avocațială și chitanța privind plata onorariului de avocat.
Apelul a fost legal timbrat, formulat și motivat în termen.
Intimații UAT Municipiul P. și P. Mun. P. au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului.
În motivarea cererii au reiterat conținutul cererii de chemare în judecată.
Alăturat au depus copii înscrisuri.
Apelantul a depus răspuns la întâmpinare arătând că din multitudinea de acte rezultă că nu a fost de rea intenție ci dimpotrivă a dat dovadă de bună credință, încercând pe toate căile și prin toate mijlocele legale să obțină autorizația de construcție înaintând cereri în vederea eliberării autorizației însă autoritatea administrativă competentă a trenat eliberarea actului administrativ solicitat.
Instanța de fond nu își putea declina competența sub aspectul verificării temeiniciei și legalității actului administrativ constând în procesul verbal de constatare a contravenției care a stat la baza acțiunii împotriva sa și a oportunității punerii în executare a acestuia, precum și a demersurilor întreprinse de apelant pentru . reclamanta nu le-a dat nici o rezolvare, pozitivă sau negativă. A precizat apelantul că își menține celelalte apărări din cuprinsul cererii de apel.
La dosar s-a depus la 14 aprilie 2015 cerere de intervenție accesorie în sprijinul apărării intimaților UAT Mun. P. și P. Mun. P. de către C. V.-M. și C. P.-F.. În motivarea cererii s-a arătat că în partea de sud proprietatea lor se învecinează cu proprietatea familiei V. R. și V. D. C., aceștia fiindu-se rude apropiate. Nu au existat neînțelegeri între părți până în vara anului 2011 când au început construcția unui gard pe terenul proprietatea lor. Cu această ocazie, pârâtul R. V. nu a fost de acord, a provocat scandal și a distrus unul din stâlpi.
La sfârșitul toamnei 2012 pârâtul a construit un garaj cu mansardă, construcție pe care a edificat-o chiar pe linia de hotar dintre proprietățile lor. Tot pe terenul lor se află și strașina garajului, care are o lățime de circa 50 cm. În momentul în care au constatat edificarea construcției, i-a atenționat pe soții V. să o demoleze. În urma discuțiilor purtate cu aceștia, și-au luat angajamentul de a desființa imobilul garaj.
Întrucât soții V. nu s-au conformat, în primăvara anului 2013, luna martie, a sesizat organele abilitate, respectiv Inspectoratul de Stat în Construcții și Primăria Mun. P., serviciul Urbanism. Aceste autorități au luat măsura sancționării pârâtului pentru edificarea construcției fără autorizație, dar și cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale privind respectarea distanței minime față de lina de hotar.
În pofida acestor sancționări și atenționări, în vara anului 2013 pârâtul a continuat lucrările la garaj, construind fațada și montând ușile metalice . În perioada următoare, pârâtul a manifestat aceeași atitudine sfidătoare la adresa lor, dar și a autorităților, construind încă o anexă pentru păsări tot pe linia de hotar . În continuare, pârâtul a influențat-o pe mama intervenienților să dea o declarație autentificată privind acordul acesteia de a construi pe linia de hotar, deși aceasta nu mai era titulara dreptului de proprietate ci doar a unui drept de folosință. Pârâtul a dat dovadă de rea credință, încercând să speculeze o anumită situație de familie, profitând că mama lor fiind în vârstă a fost ușor de manipulat.
Au solicitat intervenienții să se constate că apelul nu este întemeiat, pârâtul construind imobilul fără autorizație și încălcând dispozițiile legale în materie.
În dovedire au solicitat proba cu înscrisuri, iar în drept au invocat dispozițiile art. 61 al. 3 rap. la art. 63 C..
Intimații UAT P. și P. mun. P. au solicitat admiterea cererii de intervenție având în vedere că la sesizarea intervenienților s-a constatat faptul că pârâtul a executat lucrări de construire imobil garaj, .. 88, mun. P., jud. Iași, fără a deține autorizație de construire și cu încălcarea dispozițiilor art. 612 și art. 615 din Codul Civil referitoare la distanțele minime față de linia de hotar .
Prin încheierea din 28 mai 2015 tribunalul a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată în interesul intimaților.
Nu au fost solicitate alte probe, cu excepția înscrisurilor depuse.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel, tribunalul va reține că apelul declarat este întemeiat doar pentru motivul privind lipsa calității procesuale active UAT P., față de următoarele considerente:
Relativ la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei UAT P. invocată de apelant, tribunalul reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 32 din Legea nr. 50 din 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care prevăd că în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune după caz fie încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, fie desființarea construcțiilor realizate nelegal. Aceste dispoziții se coroborează cu art. 27 al. 1 și 3 din același act normativ potrivit căruia „președinții consiliilor județene, primarii și organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale și județene au obligația să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților lor administrativ-teritoriale și, în funcție de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală, după caz. De asemenea la al(3) se arată: contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h)-l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.
În cazul de față sancțiunea a fost aplicată prin procesul verbal nr. 397 din 1.08.2013 de către Poliția Locală P., care se află în subordinea Primarului Mun. P., astfel că în cauză doar acesta din urmă poate avea calitate procesuală. În consecință, raportat la dispozițiile legale invocate, U. A. Teritorială P. nu poate avea calitate procesuală activă în cauză, cererea formulată de aceasta urmând a fi respinsă pe acest considerent.
Cea de-a doua critică adusă de apelant vizând inadmisibilitatea cererii decurgând din invocarea dispozițiilor art. 612 și 615 din Codul Civil nu poate fi primită, întrucât reclamantul nu și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe aceste dispoziții ci pe cele ale Legii nr. 50 din 1991. Dispozițiile din Codul Civil au fost relevate în cuprinsul motivelor de fapt și de drept cu referire la faptul că autorizarea pârâtului de a construi trebuie să respecte și aceste condiții legale, fiind necesară păstrarea unor distanțe minime față de fondurile învecinate, în caz contrar fiind necesar acordul proprietarului fondului învecinat.
Motivului de apel referitor la nepronunțarea primei instanțe cu privire la cheltuielile de judecată, raportat la cererea de intervenție în interes propriu, i se circumscriu dispozițiile art. 444 și 445 din Noul Cod de procedură Civilă, astfel că tribunalul nu va mai proceda la analizarea acestuia.
În ce privește fondul cererii formulate de reclamantului P. Mun. Iași, apărările apelantului se referă la faptul că procesul verbal de constatare și sancționare contravențională nu i-a fost comunicat, pe de o parte, și că a întreprins demersuri pentru obținerea autorizației de construire dar autoritatea competentă nu i-a eliberat-o, deși ar fi îndeplinit condițiile legale, pe de altă parte.
La fila 24 dosar fond se află copia formularului confirmare de primire care probează cu certitudine faptul că apelantul a primit la 28.08.2013 copia procesului verbal nr. 397 din 1.08.2013, amenda aplicată prin acest act fiind achitată la 3.09.2013. În consecință afirmațiile apelantului referitoare la necomunicarea procesului verbal nu corespund adevărului.
Demersul apelantului de a obține autorizația de construire trebuie corelat cu împrejurarea că emiterea acesteia are loc doar cu respectarea condițiilor prescrise de lege. Astfel, pentru o construcție care nu respectă distanța legală față de fondul învecinat este necesar acordul proprietarului acestuia iar finalizarea construcției nu exonerează pe constructor de obținerea acordului chiar și ulterior. În orice caz, un eventual refuz nejustificat al autorității de a emite actul trebuie probat de către solicitant.
În mod corect prima instanță a verificat existența sancțiunii contravenționale în baza art. 26 al. 1 lit. a din Legea nr. 50 din 1991 și neîndeplinirea de către apelant a măsurilor dispuse de organul constatator în termenul stabilit prin procesul verbal de contravenție, instanța neintrând în analiza motivelor invocate de apelant pentru a justifica că ar fi fost sancționat nelegal, aspectul în cauză depășind cadrul procesual stabilit de reclamant, clar reglementat de art. 32 din Legea nr. 50 din 1991.
Având în vedere că apelantul pârât nu s-a conformat măsurii dispuse prin procesul verbal de constatare și sancționare contravențională nr. 397 din 1.08.2013, și anume nu a desființat lucrările de construcții executate fără autorizație de construire și cu nerespectarea Codului civil până la 5.09.2013 și nici ulterior, soluția admiterii cererii reclamantului P. Mun. P. întemeiată pe dispozițiile art. 32 din Legea nr. 50 din 1991 este una legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse, raportat la dispozițiile art. 480 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul declarat de către V. R., împotriva sentinței civile nr. 3543 din 25.11.2014 pronunțată de Judecătoria P. pe care o va schimba în parte, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei U. A. Teritorială Municipiul P. și în consecință, va respinge acțiunea civilă formulată de această reclamantă în contradictoriu cu pârâtul V. R., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. Vor fi păstrate dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii. Având în vedere soluțiile pronunțate cu privire la apelul formulat de V. R., în conformitate cu art. 61 și urm. din Noul Cod de procedură Civilă urmează a fi respinsă cererea de intervenție în interes alăturat UAT P. și va fi admisă cererea de intervenție în interes alăturat Primarului mun. P..
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate în apel, raportat la art. 453 din Noul Cod de Procedură Civilă, urmează a fi obligată intimata UAT P. la plata sumei de 260 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru, conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către V. R., domiciliat în loc. P., .. 88, împotriva sentinței civile nr. 3543 din 25.11.2014 pronunțată de Judecătoria P. pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei U. A. Teritorială Municipiul P. și în consecință, respinge acțiunea civilă formulată de această reclamantă în contradictoriu cu pârâtul V. R., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Păstrează dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge cererea de intervenție în interes alăturat intimatei UAT P. formulată de intervenienții C. V.-M. și C. P. – F..
Admite cererea de intervenție în interes alăturat intimatului Primarului M. P. formulată de intervenienții C. V.-M. și C. P. – F..
Obligă intimata UAT Municipiul P. să plătească apelantului V. R. suma de 260 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.07.2015.
Președinte, C. I. | Judecător, L. H. | |
Grefier, D. M. B. |
22.09.2015
Red.H.L./tehnored. H.L./7 ex./
Judecător fond: N.-E. P.
| ← Anulare act. Decizia nr. 987/2015. Tribunalul IAŞI | Legea 10/2001. Sentința nr. 1960/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
