Anulare act. Decizia nr. 987/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 987/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 2642/866/2013
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Iulie 2015
Președinte - C. I.
Judecător L. H.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 987/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta P. M. și pe intimații C. A., V. I., S. E. (zis L.), F. E., A. E., M. S., O. R., C. A., având ca obiect anulare act .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 02.07.2015, 09.07.2015, 10.07.2015 și apoi pentru astăzi, 14.07.2015, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3845 din 22.12.2014 a Judecătoriei P., s-au dispus următoarele:
“Respinge ca lipsita de interes cererea reclamantei P. M., domiciliata in P., . 14, Jud Iasi, CNP_ in contradictoriu cu paratii C. A., domiciliata in P., . 14, O. R., domiciliata in P., . 76, Jud Iasi, C. A., domiciliata in P., . 1, ., ., M. S., domiciliata in P., ., Verves I., domiciliat in P., ., Jud Iasi, S. E., domiciliata in P., ., Jud Iasi F. E. ,domiciliata in P., ., A. E., domiciliata in P., ., Jud Iasi
Obliga reclamanta sa le plateasca paratelor C. A., O. R., C. A. suma de 1000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata. »
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
„La data de 2 11 1976 în dosarul succesoral nr. 420/1976 notariatului de Stat P. a fost emis certificatul de moștenitor nr. 420, privind defunctul C. V., decedat la data de 12 04 1976 .
Prin certificatul de moștenitor s-a stabilit că mostenitori legali ai defunctului sunt C. P. in calitate de sotie si C. V. in calitate de fiu, fiind renuntatori la succesiune Verives Lisaveta, fiica, P. M., fiica ( declaratie 874/76), Lacatusu A., fiica, A. I., fiica, M. S., fiica. .
In anul 1991, singurii copii ai defunctului C. V., decedat la data de 12 04 1976 care au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in tem Legii 18/1991 au fost C. V V.( autorul lor) si Lacatusu (C. )A., ambii solicitand reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul arabil iar C. V V. a solicitat si teren forestier.
La data de 20 08 2009 în dosarul succesoral nr. 217/2009 a BNP I. M. si C. M. O. a fost emis certificatul de moștenitor nr. 170, privind defunctul C. V., decedat la data de 28 04 2002( fiul defunctului C. V., decedat la data de 12 04 1976 ).
Prin certificatul de moștenitor s-a stabilit că mostenitori legali ai defunctului sunt C. GhAurica, sotie supravietuitoare, O. R., fiica si C. A., fiica . Prin acelasi certificat de mostenitor s a stabilit ca masa succesorala este compusa din:
- cota de ½ dintr o casa de locuit situata in P., . 14, Jud Iasi
- cota de ½ din anexe gospodaresti situate in P., . 14, Jud Iasi
- suprafata de 2,42 ha teren situat pe raza mun P. dobandita in baza Legii 18/1991 conform adeverintei nr 6597 din 12 08 1991
- cota de ½ din suprafata de 2,20 ha teren situat pe raza mun P. dobandita in baza Legii 18/1991 alaturi de C. V A. conform adeverintei nr 6597 din 12 08 1991
Potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale stabilește că: cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Textul de lege nu rezervă calitate procesuală activă în anularea unui certificat de moștenitor doar moștenitorilor care au participat la eliberarea certificatului ori persoanelor care se pretind moștenitori și nu au fost chemate la dezbaterea succesorală. În baza aceluiași text de lege, terțul care nu este moștenitor și nu se pretinde moștenitor, poate cere anularea unui certificat de moștenitor, dacă se consideră vătămat în drepturile sale prin emiterea certificatului. Deoarece terțul nu invocă vreun drept în calitate de moștenitor, rezultă că singura vătămare pe care o poate invoca un terț este, evident, cuprinderea unui bun în masa succesorală reținută în certificatul de moștenitor, bun care îi aparține.
Textul art. 88 din Legea nr. 36/1995 constituie temeiul ce asigură calitatea procesuală activă a unui terț în promovarea unei acțiuni în anulare a unui certificat de moștenitor.
Nu se confundă aici calitatea procesuală activă a terțului cu interesul său în promovarea acțiunii în anulare. Art. 88 din Legea nr. 36/1995 justifică doar calitatea procesuală, iar nu interesul, deoarece este evident că nu indică decât o singură condiție: să dovedească vătămarea drepturilor sale. Or, dovada vătămării drepturilor sale constituie interesul terțului în promovarea acțiunii sale. Dovada nu poate consta decât în proba cuprinderii în masa succesorală reținută în certificat, a unui bun despre care terțul pretinde că îi aparține. Lipsa acestei dovezi echivalează cu lipsa interesului.
Avand in vedere ca fata de certificatul de mostenitor nr. 170 dn 2009, reclamanta are calitatea de tert iar din probele administrate in cauza rezulta ca reclamanta a renuntat la sucesiunea tatalui sau si nici nu a formulat cerere de reconstituire cu privire la suprafetele de teren cuprinse in certificatul de mostenitor nr 170 din 2009, retine instanta ca reclamanta nu justifica in interes in promovarea acestei actiuni, urmand ca cererea acesteia sa fie respinsa.”
***
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Patrașcu M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
A arătat reclamanta că față de toate înscrisurile constituind probe indubitabile aflate la dosar, are interesul legitim, legal și real în promovarea acțiunii interesul rezultând neechivoc din următoarele:
a) Conform certificatului de moștenitor nr. 420 din 1976 eliberat pe urma defunctului C. V., tatăl său, decedat la 12.04.1976 masa succesorală a fost împărțită după cum urmează:
- ¼ din masa succesorală de ½ din bunuri a revenit soției supraviețuitoare C. P., mama reclamantei, care alăturată cotei de ½ din bunurile comune aparținând acesteia din urmă a rezultat cota de 5/8 în favoarea soției supraviețuitoare C. profira.
- C. de ¾ din moștenire ( reprezentând 3/8 din totalitatea bunurilor ) a fost dobândită de C. V. V.( fratele său) prin renunțare la moștenire din partea tatălui C. V. exprimată de reclamantă împreună cu celelalte descendente, surorile sale.
b) C. profira a decedat ulterior decesului soțului său, dar anterior defunctului C. V. V., fratele său, moștenirea de pe urma acesteia constând în cota de 5/8 din bunurile dobândite împreună cu soțul, nefiind încă dezbătută.
c) În aceste condiții, după decesul fratelui C. V. V. a fost emis certificatul de moștenitor contestat cu nr. 170 din 20.08.2009 prin care se menționează ca bunuri succesorale nu cota de 3/8 din bunurile dobândite de acesta la moartea lui C. V., tatăl lor, prin certificatul de moștenitor nr. 420 din 1976, ci cota de ½ din bunurile totale rămase de pe urma ambilor părinți constând în bunurile menționate la lit. b pct. 1 și 2 din certificat, deși după mama defunctă nu s-a dezbătut succesiunea lipsind astfel actul juridic prin care a fost dobândit dreptul de proprietate, precum și mai mult, în lipsa oricărui înscris și a oricărei înțelegeri, s-a consemnat dreptul de proprietate al soției supraviețuitoare a defunctului C. V V., în persoana numitei C. Gh. A., asupra diferenței de ½ din bunurile de la punctul 1 și 2 din certificat, deși aceste bunuri în cota de ½ constituie tocmai masa succesorală rămasă de pe urma mamei defuncte Coma P., conform certificatului de moștenitor nr. 420 din 1976, nefiind dobândite în timpul căsătoriei defunctului C. V. V. cu C. Ghe. A..
d) Ori, dimpotrivă acțiunea este temeinic și neechivoc susținută de un interes legitim incontestabil din moment ce prin majorarea nejustificată a masei succesorale rămase de pe urma lui C. V. V. de la cota de 3/8 din bunuri la cota de ½ din bunuri, conform certificatului contestat, a fost violat dreptul legitim la moștenire prin diminuarea frauduloasă a masei succesorale rămase de pe urma lui Coma profira constând în 5/8 din bunurile dobândite în timpul vieții cu soțul său predecedat. În aceeași măsură, dreptul la moștenire de pe urma lui C. P. a fost cu desăvârșire și abuziv anihilat prin imixtiunea în actul contestat a numitei C. Ghe. A., soție care deși nu ar fi avut nici o vocație la moștenirea de pe urma mamei a fost totuși menționată fără temei în certificatul contestat la rubrica mențiuni pag. 2 ca: „restul cotei de ½ din bunurile menționate la pct. 1 și 2 formează cota de bun comun a soției supraviețuitoare C. Ghe. A..
În concluzie, a arătat reclamanta, rezultă că față de argumentele de mai sus și în justa interpretare a actelor aflate la dosar, transpar în mod evident și neînfrânt nu doar interesul legitim ci și deplina temeinicie a cererii introductive, interes și temeinice aflate în vădită contradicție cu soluția nelegală și netemeinică pronunțată de prima instanță.
A solicitat proba cu înscrisuri, iar în drept a invocat Codul Civil, Legea nr. 36 din 1995, Codul de procedură civilă.
Intimata pârâtă A. E. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, motivele invocate nefiind întemeiate, acestea nerelevând situații noi de drept sau de fapt care să ducă la reanalizarea cauzei și la o altă soluție în apel. Este corectă aprecierea primei instanțe cu privire la faptul că reclamanta a renunțat la moștenirea după tatăl său, singurii moștenitori acceptanți fiind C. V. V. și C. P. soția supraviețuitoare a lui C. N. V., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 470 din 1976. Apelanta având calitatea de renunțătoare aceasta nu mai are calitatea de persoană îndreptățită al reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18 din 1991. A solicitat intimata să se verifice legalitatea reprezentării reclamantei de către P. M., dacă mandatul dat potrivit procurii speciale nr. 8213 din 23.10.2011 este dat și pentru calea de atac a apelului.
Intimații pârâți C. A., C. A., O. R. și M. S. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de apel . Singurul dintre copiii defunctului C. N. V. care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile acestuia a fost C. V. V. și sora acestuia L. A.. Consemnările din certificatul de moștenitor contestat sunt legale și temeinice, urmând a se avea în vedere și faptul că în anul 1976 când s-a dezbătut succesiunea defunctului C. N. V. reclamanta a renunțat expres la moștenire prin declarația autentificată sub nr. 874 din 1976.
Apelanta reclamantă a depus răspuns la întâmpinare arătând că mandatul precizează expres limitele acestuia acoperind inclusiv reprezentarea și în fața instanțelor de control judiciar competente cu privire la căile de atac. Intimații persistă a denatura adevăratul sens al motivelor de apel, reclamanta înțelegând să conteste certificatul de moștenitor nr. 170 din 2009 pe temeiul legitim al erorii evidente privind masa succesorală menționată fără drept în respectivul certificat masă care include abuziv și bunurile rămase de pe urma mamei și după care nu s-a procedat la dezbaterea succesiunii . a precizat apelanta că a renunțat exclusiv la moștenirea de pe urma tatălui său C. V. iar nu și la dreptul la moștenire de pe urma mamei C. P.. Evident că în această situație actul atacat este afectat de nulitate din moment ce face referire la bunuri care nu aparțin de drept masei succesorale rămase de pe urma defunctului C. V. V..
Apelul a fost legal timbrat, formulat și motivat în termen.
La termenul din 25.06.2015 apelanta prin apărător a depus copia duplicatului procurii autentificate sub nr. 1552 din 9 iunie 2015 din cuprinsul căreia rezultă că reclamanta l-a împuternicit pe P. M. să o reprezinte în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Iași, inclusiv să declare că își însușește apelul formulat în cauză.
Nu au fost administrate alte probe în apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel, tribunalul va reține că apelul declarat de către reclamanta P. M. este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Reclamanta P. M. aduce critici sentinței apelate susținând că i-a fost încălcat dreptul la moștenire prin diminuarea masei succesorale rămase de pe urma defunctei C. P., mama reclamantei.
Prima instanță a reținut lipsa interesului reclamantei în formularea cererii privind nulitatea certificatului de moștenitor în considerarea faptului că reclamanta este un terț care nu a dovedit vătămarea drepturilor sale, nefăcând dovada că bunul inclus în masa succesorală a defunctului C. V. V., fratele reclamantei, i-ar aparține.
Tribunalul constată că cererea reclamantei a suferit mai multe modificări succesive, reclamanta oscilând între a invoca atât calitatea sa de moștenitoare după defunctul său tată, C. V., calitatea sa de moștenitoare după L. A., cât și calitatea sa de moștenitoare după defuncta sa mamă C. P., fără a se urma procedura prev. de art. 204 al. 1 din NCPC.
Raportat strict la motivele de apel, se impune a se reține faptul că, deși are vocație succesorală concretă la moștenirea defunctei C. P., apelanta reclamantă nu a făcut dovada consolidării titlului său de moștenitor prin acceptarea moștenirii. Practic, lipsa interesului reclamantei în formularea cererii ce face obiectul dosarului de față derivă din faptul că aceasta urmărește valorificarea unui eventual drept la succesiunea defunctei C. P., fără ca în prealabil să fie stabilită calitatea sa de moștenitor după aceasta.
În temeiul dispozițiilor art. 686 C.civ., nimeni nu este obligat să accepte o moștenire care i se cuvine. Succesibilul are dreptul de a alege între consolidarea titlului de moștenitor, prin acceptarea moștenirii, și desființarea acelui titlu, prin renunțarea la moștenire. Deși apelanta reclamantă are vocație succesorală legală la moștenirea mamei sale C. P., aceasta nu a solicitat dezbaterea succesiunii deschise după mama sa, nu a făcut dovada acceptării succesiunii de pe urma defunctei și nici a calității de moștenitor.
Astfel reclamanta ar justifica un interes în promovarea cererii, doar dacă folosul practic urmărit ar fi legitim, personal, ocrotit de lege. În ipoteza anulării certificatului de moștenitor emis în cauză, reclamanta nu ar obține niciun folos practic, având în vedere calitatea sa de terț față de moștenirea defunctului C. V. V. și totodată inexistența, la acest moment, a calității sale de moștenitoare după defuncta C. P..
În considerarea celor expuse și a celor reținute de instanța de fond, raportat la dispozițiile art. 480 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de P. M. prin mandatar P. M. împotriva sentinței civile nr. 3845 pronunțate de Judecătoria P. la 22.12.2014 în dosarul nr._, sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către P. M. prin mandatar P. M. împotriva sentinței civile nr. 3845 pronunțate de Judecătoria P. la 22.12.2014 în dosarul nr._ pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.07.2015.
Președinte, C. I. | Judecător, L. H. | |
Grefier, D. M. B. |
Red. L.H./tehnored. L.H.
11 ex./25.09.2015
Judecător fond: C. C.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 993/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
