Pretenţii. Decizia nr. 854/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 854/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 41176/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Iunie 2015
Președinte – Diuță T. A. M.
Judecător – M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 854
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelurile declarate de apelanții BUTNARAȘU Z. și G. V., împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iasi,având ca obiect pretenții despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.04.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 18.06.2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de apel de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iasi s- a dispus în sensul că:
„Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta Butnarașu Zîna, CNP_, cu domiciliul in mun. Iași, .. 1C, . B, ., in contradictoriu cu pârâtul G. V., CNP_, cu domiciliul in mun. Iași, .. 1C, . B, ., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat G. G., din Iași, ., ., ..
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 868 lei, reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea inregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub număr dosar_, reclamanta B. Zîna a chemat in judecată pe G. V., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care pârâtul să fie obligat să ii plătească o despăgubire in cuantum de 30.000 lei.
In motivarea cererii, a arătat că a primit o somație de plată adresată pârâtului la adresa unde locuiește, din Iași, .. 1, . B, etaj 1, apartament 5, jud. Iași. Totodată a invocat că a mai primit o asemenea comunicare adresată soției pârâtului, G. L., astfel încât rezultă că este folosit imobilul reclamantei, fără acordul acesteia.
A mai arătat că a fost expusă cu bună-știință recuperării datoriilor neplătite ale pârâtului.
Cererea nu a fost motivată in drept.
Reclamanta a depus copii de pe somația de plată nr._, declarație înregistrată la Judecătoria Sector 4 București la data de 15 iulie 2013.
La data de 23 ianuarie 2014 a depus precizări prin care a arătat că obiectul cererii este răspunderea civilă delictuală, întrucât pârâtul ar fi folosit datele privind domiciliul său, fără a avea acordul acesteia.
A mai arătat că prin conduita sa, pârâtul aduce atingere numelui său, prin asocierea persoanei sale cu imaginea unei persoane rău platnice.
A invocat prevederile art. 71, art. 72, art. 73, art. 74 și art. 1357 Cod civil.
A anexat copie de pe actul de identitate și de pe chitanța privind plata taxei judiciare de timbru in cuantum de 100 lei.
Apărări formulate:
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.
A arătat că potrivit cărții sale de identitate, domiciliul legal este in Iași, .. 1 C, . B, apart. 5, jud. Iași, nefiind specificat etajul, întrucât locuiește la parter, iar reclamanta are domiciliul in Iași, .. 1 C, . B, etaj 1, apart. 5, jud. Iași.
A invocat că nu a făcut nici un fel de acte de imixtiune, prin fapta sa proprie, in viața intimă, personală sau de familie a reclamantei, nu a folosit corespondența sau alte documente personale ale acesteia. Faptul că din eroare societatea UPC România a livrat o somație de plată la o altă adresă decât cea a pârâtului, fiind vorba de adrese aproape identice, diferența constând doar in etaj, nu este o faptă de natură aduce atingere dreptului la viață privată a persoanei, in sensul arătat de art. 71 Cod civil.
Pârâtul a precizat că s-a prezentat la societatea UPC pentru a încheia un contract de furnizări servicii de internet, televiziune digitală și telefonie fixă, in baza propriului act de identitate, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, astfel încât nu are nicio culpă referitor la faptul că această companie a livrat somația de plată la adresa reclamantei.
S-a mai arătat că reclamanta nu a făcut dovada celor susținute, iar potrivit art. 14 Cod civil, buna-credință se prezumă până la proba contrară. Reclamanta nu a efectuat nicio plată pentru acoperirea vreunei datorii a pârâtului, iar in ceea ce privește prevederile art. 20 din Legea nr. 230 din 2007, invocate de reclamantă, a arătat că obligația instituită de legiuitor privește achitarea cheltuielilor la asociația de proprietari, iar nu și contravaloarea datoriilor pentru serviciile de internet și telefonie.
Pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, constând in onorariu avocat și contravaloare bilet avion Stockholm – Berlin – București, pentru a veni in țară și a-și angaja apărător. A precizat că biletul de avion a fost cumpărat la data de 10 februarie 201 și a costat 5143 coroane suedeze, echivalentul a 2604,42 lei la cursul BNR din acea zi.
In drept, a invocat prevederile art. 205 și 453 Cod procedură civilă.
A anexat cererii copii de pe următoarele înscrisuri – carte de identitate din România și din Suedia, proces verbal încheiat la data de 17 noiembrie 2010, factura nr._ din 7 ianuarie 2014, adresă privind confirmarea calității de client al UPC, fișă de cont, documente călătorie, chitanța nr. 505 din 12 februarie 2014 și factura fiscală . nr. 1058 din 12 februarie 2014.
Aspecte procedurale:
La data de 13 noiembrie 2014, a fost admisă excepția litispendenței și s-a înaintat cauza înregistrată sub număr dosar_ la cauza nr._ . Instanța a reținut că cele două cereri au aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
In fapt:
Reclamanta B. Zîna are domiciliul in Iași, .. 1 C, . B, etaj 1, apart. 5, jud. Iași, astfel cum rezultă din copia actului său de identitate depus la fila nr. 18 din dosar.
Pârâtul G. V. are domiciliul din Romania in Iași, .. 1 C, . B, apart. 5, jud. Iași, copie de pe actul de identitate fiind depusă la fila nr.36 din dosar.
Pârâtul a încheiat cu UPC România contractul de furnizare servicii de comunicații electronice nr._ din 17.11.2010, fiind înregistrat in evidențele acestei societăți cu domiciliul in Iași, .. 1C, . B, apart. 5. (fila nr. 40 din dosar).
Reclamanta a primit la domiciliul său o somație de plată adresată pârâtului G. V., emisă de Credit Express România Recuperare Datorie, in calitate de mandatar al S.C. UPC România S.R.L. (fla nr. 4 din dosar).
In drept:
Art. 71 cod civil -Dreptul la viața privată
(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private.
(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reședința sau corespondența sa, fără consimțământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
(3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenței, manuscriselor sau a altor documente personale, precum și a informațiilor din viața privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Art. 72 Cod civil - Dreptul la demnitate
(1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale.
(2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Art. 73 Cod civil- Dreptul la propria imagine
(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine.
(2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispozițiile art. 75 rămân aplicabile.
Art. 74 litera h Cod civil - Atingeri aduse vieții private
Sub rezerva aplicării dispozițiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieții private:
h) utilizarea, cu rea-credință, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;
Articolul 1357 Cod civil
(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Concluzia instanței
Reține instanța că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul, prin propria faptă, ar fi adus atingere drepturilor invocate, respective cele prevăzute de art. 71- 74 Cod civil.
Din probele administrate nu rezultă că pârâtul ar fi folosit adresa reclamantei. Astfel, in bazele de date ale S.C. UPC România S.R.L., in ceea ce privește contractul incheiat intre pârât și furnizorul de servicii de comunicații electronice, figurează adresa din Iași, .. 1C, . B, apart. 5, ce coincide cu cea din actul de identitate al acestuia.
Faptul că, din eroare, o somatie emisă de mandatarul S.C. UPC România S.A. a fost comunicată la domiciliul reclamantei nu conduce la concluzia săvârșirii unei fapte ilicite de către pârât, prin care să lezeze drepturile reclamantei conform art. 71 – 74 Cod civil.
Reține instanța că cele două părți ale acestui dosar au adrese aproape identice, diferența constând doar in etaj.
Intrucât pârâtul a încheiat un contract de furnizări servicii de internet, televiziune digitală și telefonie fixă, in baza propriului act de identitate, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, nu are nicio culpă referitor la faptul că această companie a livrat somația de plată la adresa reclamantei.
In ceea ce privește prevederile art. 20 din Legea nr. 230 din 2007, invocate de reclamantă, instanța reține că obligația instituită de legiuitor privește achitarea cheltuielilor la asociația de proprietari, iar nu și contravaloarea datoriilor pentru serviciile de internet și telefonie. Astfel, in ipoteza in care reclamanta s-ar decide să vândă imobilul in care locuiește, nu ar avea nicio relevanță faptul că la un moment dat a primit somații de plată, din eroare, la această adresă.
Un alt aspect ce trebuie reținut este acela că somația a fost emisă pe numele pârâtului, nu pe cel al reclamantei, astfel incât nu se aduce atingere numelui, prin asocierea persoanei reclamantei cu imaginea unei persoane rău platnice, astfel cum in mod nejustificat se susține in cererea formulată.
Față de toate cele expuse, instanța reține că nu sunt intrunite condițiile răspunderii civile delictuale, conform art. 1357 Cod civil, astfel incât urmează a fi respinsă, ca nefondată, cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata a 30 000 lei, cu titlul de daune morale.
Cu privire la cheltuielile de judecată:
Conform art. 453 alineat 1 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Reține instața că pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, constând in onorariu avocat și contravaloare bilet avion Stockholm – Berlin – București, pentru a veni in țară și a-și angaja apărător.
Constată instanța că reclamanta este partea care a pierdut prcesul, astfel incât va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată justificate.
Dacă in ceea ce privește onorariul avocatului, nu există niciun dubiu că serviciile au fost prestate pentru acest dosar, cu privire la sumele reprezentând contravaloare bilet de avion, instanța reține că nu există nicio dovadă certă in acest sens. Mai mult, acesta nu avea obligația de a se deplasa din Suedia in România pentru a-și angaja avocat, iar in cazul in care s-a deplasat in țară și cu scopul de a rezolva și alte probleme, reclamanta nu poate fi obligată la plata acestor cheltuieli, existând riscul imbogățirii pârâtului, fără justă cauză.
Față de cele expuse, urmează a fi obligată reclamanta doar la plata cheltuielilor in cuantum de 868 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței și facturii depuse la dosar.”
♦♦♦
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta B. Zîna și pârâtul G. V., criticând sentința pentru următoarele motive:
Apelanta –reclamantă B. Z. arată în declaratia de apel faptul că pârâtul G. V. este vecinul familiei sale, că pârâtul nu a beneficiat din partea sa de nici un drept de folosință pentru a putea folosi adresa sa de domiciliu în relatiile sale contractuale. Ca în mod nelegal a primit la data de 09.05.2013 o somație de plată pe numele pârâtului și cu datele domiciliului ei, nu al pârâtului.
Arată apelanta ca, conduita pârâtului de a folosi adresa sa de domiciliu în raporturile sale contractuale reprezintă un fapt civil delictual conform. Art. 1357 C.civ., aducând atingere numelui său prin asocierea persoanei sale cu imaginea unei persoane rău platnice.
Solicită, în consecință, admiterea apelului.
Intimatul apelant G. V. a solicitat schimbarea în parte a sentinței civile în sensul admiterii în totalitate a cheltuielilor de judecată solicitate în fata instanței de fond.
În apel nu au fost administrate probe.
♦♦♦
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că următoarele:
Reclamanta B. Zîna a solicitat prin acțiunea introductivă obligarea pârâtului G. V. la plata unei despăgubiri in cuantum de 30.000 lei în temeiul răspunderii civile delictuale, motivat de faptul că a primit o somație de plată adresată pârâtului la adresa unde reclamanta locuiește, din Iași, .. 1, . B, etaj 1, apartament 5, jud. Iași. Apelanta –reclamantă apreciază că conduita pârâtului de a folosi adresa sa de domiciliu în raporturile sale contractuale reprezintă un fapt civil delictual conform. Art. 1357 C.civ., aducând atingere numelui reclamantei prin asocierea persoanei sale cu imaginea unei persoane rău platnice.
Raspunderea civila delictuala, ca sanctiune specifica dreptului civil aplicabila pentru săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii este angajata numai prin întrunirea cumulativa a patru conditii deduse de art. 1357-1359 Noul Cod civil.
Potrivit art. 1357 Noul Cod civil „cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie este obligat sa il repare.Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa”.
Asadar se cere dovedirea unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu precum și existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciu (constând in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care s-a actionat).
Prejudiciul reprezintă conditia sine qua non a raspunderii civile delictuale in lipsa acestuia neputindu-se angaja o asemenea raspundere. Existenta faptei ilicite presupune in aceasta materie o referire atat la încălcarea legii, cat și la prejudicierea titularului unui drept subiectiv, lezat prin încalcarea legii.
Instanta apreciaza ca in cauza nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale anterior mentionate, dupa cum urmeaza:
Adresa indicată de către pârât în contractul incheiat cu furnizorul de servicii de comunicații electronice este adresa din Iași, .. 1C, . B, . domiciliu conform actului de identitate al pârâtului.
Împrejurarea că somația de plată a fost comunicată pe adresa reclamantei nu poate fi imputată pârâtului, neputând fi reținută nicio culpă în persoana acestuia.
Astfel, în speță lipsește nu numai orice culpă a pârâtului, dar lipsește însăși fapta ilicită pretins săvârșită de către pârât.
De asemenea, prejudiciul invocat de reclamanta nu poate fi recunoscut, în contextul în care somația de plată este emisă pe numele pârâtului, neexistând nicio confuzie între persoana debitorului și reclamantă, astfel încât susținerile apelantei-reclamante în sensul prejudicierii dreptului la propria imagine și la demnitate nu pot fi primite.
Față de cele mai sus expuse, Tribunalul constată că apelul formulat de catre reclamanta B. Z. este neîntemeiat.
Cât privește apelul exercitat de pârâtul G. V., instanța reține ca acesta vizează soluția dată de judecătorie capătului de cerere având ca obiect cheltuielile de judecată.
Conform art. 451 alin. 1 C.proc.civ. prin cheltuieli de judecată se înțeleg taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocatilor, ale expertilor si ale specialiștilor numiți în conditiile art. 330 alin. 3, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare si pierderile cauzate de necesitatea prezentei la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Potrivit art. 451 alin. 4 C.proc.civ., judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxele de procedură și impozitul proportional, plata expertilor, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a facut.
Judecătorii au însă dreptul, conform alin. 2, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproportionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, tinând seama și de circumstanțele cauzei.
Prin urmare, partea care a câștigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli în temeiul art. 452 C.proc.civ., decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea, și caracterul lor rezonabil, cu mențiune că instanța nu va putea micșora alte cheltuieli cu excepția celor de la art. 451 alin. 2 C.proc.civ.
În speță, apelantul solicită obligă reclamantei B. Z. la plata cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea traducerii autorizate și cheltuieli de transport reprezentând contravaloarea biletului de avion Suedia - România.
Tribunalul notează că la fila 63 dosar fond se află chitanța nr. 513/10.03.2014 și factura fiscală . nr. 1092/10.03.2014, în valoare de 180 lei, ce fac dovada cheltuielilor suportate de catre pârât pentru traducerea actelor necesare pentru soluționarea cauzei.
De asemenea, la fila 45 dosar se află tichetul de avion cumpărat pe numele pârâtului, pentru ruta Stockholm-Iași pentru data de 19.02.2014. Contravaloarea biletului de avion este de 5.143 coroane suedeze, reprezentând 2.604,42 lei, calculat pentru un curs de 0,5064 lei/coroană suedeză din data achiziționării biletului – 10.02.2014.
Prin urmare, pârâtul a făcut dovada suportării cheltuielilor de transport și pentru traducere acte, cât și cuantumul lor. De asemenea, a dovedit că aceste cheltuieli au fost făcute în interesul soluționării acestui process. Astfel, adresa de comunicare a cererii de chemare în judecata a fost emisă de instanță la 03-02.2014 și a fost afișată la domiciliul pârâtului la 06.02.2014. Biletul de avion a fost achizitionat la 10.02.2014, iar la data de 12.02.2014 pârâtul a încheiat contractul de asistență juridică pentru acest dosar. Supozitia instanței de fond că pârâtul ar fi avut si alte probleme de rezolvat nu are niciun suport faptic și nici legal. Nici împrejurarea ca pârâtul nu avea obligatia să se prezinte la proces nu constituie o justificicare pentru a refuza acestuia cheltuielile de transport, în condițiile in care art. 451 și 452 C.proc.civ. consacră dreptul părții care a câștigat procesul de a obține cheltuielile de judecată suportate, instanța neavând posibilitatea de a diminua cheltuielile de judecată cu sumele reprezentând cheltuielile de transport si taxe de traducere acte.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 cod procedură civilă, va respinge apelul de apelanta-intimată B. Z. împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iasi și va admite apelul formulat de intimatul-apelant G. V. împotriva aceleiași sentinței pe care o va schimba în sensul că reclamanta B. Z. va fi obligată să plătească cheltuieli de judecata constând în contravaloare traducere autorizată acte și contravaloare bilet de avion.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-intimată B. Z. împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iasi.
Admite apelul declarat de intimatul-apelant G. V. împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iasi, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Obligă reclamanta B. Z. să plătească pârâtului G. V. suma de 2.784,42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond, din care suma de 180 lei reprezintă contravaloare traducere autorizată acte și suma de 2.604,42 lei reprezintă contravaloare bilet de avion.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate, care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D.T.A.M. M.M. M.G.
Red./Tehnored. D.T.A.M.
6 ex/13.07.2015
Jud. fond R. E. I.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 856/2015. Tribunalul IAŞI | Evacuare. Decizia nr. 857/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
