Contestaţie la executare. Decizia nr. 118/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 118/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 118/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 118/2016
Ședința publică de la 01 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător C. I.
Grefier L. A. A.
Pe rol judecarea cererii de apel apelanta C. SA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI IAȘI împotriva sentinței civile nr. 7405 din data de 02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimatul IF B. D. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat C. M. A. pentru intimat, lipsă fiind reprezentanta apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află la prim termen de judecată, după care:
Cauza aflându-se la prim termen de judecată, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată că apelul este formulat și motivat în termen.
Instanța revine asupra dispoziției de timbrare a apelului, motivat de faptul că veniturile sunt solicitate de apelantă fac parte din categoria veniturilor publice, motiv pentru care se aplică dispozițiile OUG nr. 80/2013 referitoare la scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă asupra cererii de apel.
Avicat C. solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond. Apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art 15 alin 2 din Constituție. Solicită instanței să aibă în vedere Decizia 112 /2014 a Curții Constituționale.
Avocat C. apreciază ca fiind eronate susținerile apelantei care arată că aceste despăgubiri nu reprezintă o sancțiune contravențională și pot fi puse în aplicare nefiind incidente dispozițiile art. 15 din constituție, în condițiile s-a încheiat un proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, acesta fiind motivul prin care prin Legea 144/2012 s-a abrogat perceperea tarifului de despăgubire, întrucât nu reprezintă o sancțiune contravențională și nu poate fi aplicat printr-un proces verbal al contravențiilor, însă apreciază că are caracter contravențional având în vedere actul prin care a fost aplicat intimatei.
Învederează instanței că solicită achitarea cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza spre deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
P. sentința civilă nr. 7405 din data de 02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Admite contestația la executare silită formulată de contestatoarea IF B. D. C. CUI RO28232302, cu sediul în mun Iași . . . ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat C. A. M., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun Iași ..19 județ Iași la Direcția regională Drumuri și Poduri Iași.
Anulează executarea silită pornită, în dosarul de executare silită nr.117/2015 al B. „C. C. R.”, în temeiul titlului executoriu procesul verbal de constatare și sancționare contravențională seria_ din 07.11.2011 și Sentința civilă 4105/22.02.2012, pentru suma de 28 euro reprezentând contravaloare tarif de despăgubire.
Obligă intimata la plata către intimat sumei de 400 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător ales.
Dispune restituirea taxei de timbru în cuantum de 20 lei achitată de contestatoare cu chitanța ISXUC_ din 01.04.2015 numai în măsura și la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.”
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
„P. contestația la executare silită înregistrată pe rolul acestei instanțe contestatoarea IF B. D. C. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri naționale din România SA a solicitat anularea încheierii de încuviințare a executării silite din 16.02.2015 și a tuturor actelor de executare pornite in dosarul de executare 117/2012 al B. „C. C. R.” .
În motivarea contestației s-au arătat în esență următoarele: P. procesul verbal de sancționare contravențională . nr._/07.11.2011 s-a aplicat contestatoarei o amendă în cuantum de 250 lei și s-a stabilit în sarcina acestei obligația achitării unui tarif de despăgubire de 28 euro conform art.8 alineatul 3 din OG nr.15/2002.
Contestatoarea a apreciat că în mod nelegal s-a pus în executare silită procesul verbal pentru suma de 28 euro in condițiile în care art.8 alineatul 3 și art.31 din OG nr.15/2002 au fost abrogate prin Legea nr.144/23.07.2012 iar dispoziția care a dus la ieșirea normei sancționatorii din vigoare, dispoziție mai favorabilă contestatoarei, se aplică acesteia retroactiv conform art.15 alineatul 2 din Constituția României.
În drept s-au invocat dispozițiile art.711 Codul de procedură civilă, art.15 alin.2 din Constituția României, Legea nr.144/23.07.2012.
În temeiul art.411 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind atașate cererii introductive împuternicire avocațială copia titlului executoriu și copii ale actelor de executare silită (f.7- 14 dosar).
În conformitate cu dispozițiile art.201 Cod procedură civilă instanța a dispus comunicarea cererii contestatoarei către intimată.În termenul acordat aceasta a depus întâmpinare (f.17 dosar).
Intimata a solicitat respingere contestației pentru următoarele considerente: tariful de despăgubire are semnificația juridică a unei sume stabilite pentru repararea unui prejudiciu material și nu reprezintă o sancțiune contravențională, acest fapt rezultând din expunerea de motive ce a stat la baza adoptării O.G. nr.8/2010 și din Decizia nr.57/2012 pronunțată de Curtea Constituțională.
Decizia nr.112/2014 a Curții Constituționale pe de altă parte, nu a adus vreun reviriment de jurisprudență, în cuprinsul său nefiind făcută vreo analiză a naturii juridice a normei care a instituit tariful de despăgubire.
În drept s-au invocat dispozițiile OG nr.15/2002, OG nr.2/2001, Legii nr.144/2012.
În temeiul art.411 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Întâmpinarea formulată a fost comunicată contestatoarei. În termenul de 10 zile, prevăzut de lege, acesta nu a depus un răspuns scris la întâmpinare.
În cursul cercetării judecătorești instanța a administrat la cererea părților probe cu înscrisuri. S-a atașat dosarul de executare nr._ .
Analizând cererea formulată, probele administrate, apărările formulate si dispozițiile legale incidente instanța reține următoarele :
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/_, întocmit de intimată, a fost stabilită în sarcina petentei obligația de plată a unui tarif de despăgubire de 28 euro, alăturat amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei (fila 14 dosar ).
P. sentința civilă nr.4105/_ pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă plângerea contravențională împotriva actului (f. 13 dosar ).
Intimata a trecut la punerea în executare a procesului verbal de sancționare în vedere recuperării debitului de 28 euro, în dosarul de executare silită nr.117/2015 al B.E.J. C. C. R., prin depunerea unei cereri de înregistrate la executor în data de 12.02.2015.
Deși cererea de executare silită viza tarif de despăgubire și nu amendă iar procesul verbal nu a fost învestit cu formulată executorie, prin Încheierea din 12.02.2015 executorul judecătoresc a dispus înregistrarea cererii și deschiderea dosarului de executare iar prin Încheierea din 16.02.2015 executorul judecătoresc a încuviințat executare silită împotriva debitoarei (f.36-39 dosar).
La 18.02.2015 executorul judecătoresc emite înștiințarea cu privire la executare silită, stabilește cheltuielile de executare și emite somația prevăzută de art.667 Codul de procedură civilă.
În drept în conformitate cu prevederile art.712 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Conform art.8 alin.3 din OG 15/2002, în forma de la momentul sancționării contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4. Acest text a fost abrogat de pct.2 al art.I din Legea nr.144 din 23 iulie 2012 publicată în Monitorul Oficial nr.509 din 24 iulie 2012.
Conform art.II din acest din urmă act, "tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează".
Potrivit art. 12 din OG nr.2/2001 „(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează*), chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. (2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
P. Decizia Curții Constituționale nr. 228 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 283 din 27 aprilie 2007 s-a constatat că dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
În speță, intimata a pus în executare prin intermediul executorului judecătoresc un proces-verbal de contravenție pentru recuperarea sumei stabilită în sarcina contravenientului cu titlu de tarif de despăgubire.
În cauza de față petenta invocă legea contravențională mai favorabilă în timp ce intimata susține că această sumă nu reprezintă o sancțiune contravențională ci are natura unei veritabile despăgubiri bănești și pe cale de consecință legea care abrogă dispoziția relativă la obligația de plată a tarifului de despăgubire nu retroactivează.
Instanța de față reține că dispozițiile art.II din Legea nr.144 din 23 iulie 2012 au fost calificate în mod explicit de Curtea Constituțională ca fiind o normă contravențională mai favorabilă, prin Decizia sa nr.112/06.03.2014.
Mai mult decât atât, în considerentele acestei decizii, Curtea Constituțională a făcut trimitere la Decizia sa anterioară, nr. 228 din 13 martie 2007, în care a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
De asemenea, instanța de față reține că tariful de despăgubire nu este o amendă contravențională, însă cu toate acestea el reprezintă, în sens larg, o sancțiune administrativă, pecuniară care are drept izvor răspunderea contravențională.
Expunerea de motive a ordonanței prin care s-a institui acest tarif nu este de natură să clarifice in mod decisiv tariful drept „despăgubire materială” câtă vreme este vorba despre sume de bani stabilite a priori de legiuitor, în lipsa unei evaluări efective, reale a prejudiciului produs, acesta fiind doar prezumat.
De această natură bivalentă a tarifului de despăgubire s-a servit și intimata, prin intermediul executorului judecătoresc, atunci când a pus în executare silită procesul verbal de contravenție ca și titlu executoriu alăturat de sentința civilă de respingere a plângerii, fără învestirea procesului verbal, considerând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.39 alin.1 litera b) din OG nr.2/2001. Or, aceste dispoziții legale se aplică pentru situația executării amenzii contravenționale, așa cum rezultă expres din cuprinsul normei, iar extinderea lor prin analogie la tariful de despăgubire este dovada evidentă a faptului că tariful in discuție este considerat de intimata însăși tot o „amendă” contravențională, aplicată sub o altă denumire, cu altă destinație bugetară.
Dacă tariful de despăgubire nu ar reprezenta o sancțiune contravențională așa cum susține intimata aceasta avea obligația de a învesti cu formulă executorie acest proces verbal pentru a obține punere în executare a acestuia pentru această „despăgubire” iar demararea executării silite fără învestirea titlului ar fi oricum caracterizată prin nelegalitate .
Pentru motivele expuse, se va admite contestația la executare silită .
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată instanța va dispune și restituirea către contestatoare a taxei de timbru la momentul rămânerii definitive a prezentei contestații, în temeiul art.45 alin.1 lit.g din OUG 80/2013 și va obliga intimata la plata către contestatoare a sumei de 400 lei reprezentând cheltuielile de judecată cu onorariu avocat.”
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata C. SA prin Direcția Regională Drumuri Și Poduri Iași care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în cauză nu este aplicabil principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile deoarece tariful de despăgubire nu este o sancțiune contravențională .
Contestatorul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, considerând hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
În faza apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la motivele de apel și dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/_, întocmit de intimată, a fost stabilită în sarcina contestatoarei obligația de plată a unui tarif de despăgubire de 28 euro, alăturat amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei.
P. sentința civilă nr.4105/_ pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă plângerea contravențională împotriva procesul-verbal de contravenție . nr._/_ .
Conform dispozițiilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
P. urmare, reținând că prevederile legale citate mai sus, au fost publicate în M.Of nr. 509 din 24.07.2012 și au intrat în vigoare la 27.07.2012, iar procesul-verbal de contravenție . nr._/_ a fost contestat în instanță până la data intrării în vigoare legii, plângerea contravențională fiind soluționată prin sentința civilă nr.4105/22.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, Tribunalul constată că în cauză a intervenit dispoziția anulării legale a tarifului de despăgubire aplicat prin procesul-verbal de contravenție . nr._/_ .
Cu privire la criticile prezentate în cererea de apel Tribunalul constată că acestea sunt lipsite de fundament legal, în mod corect prima instanță apreciind că se impune admiterea contestației la executare și anularea actelor de executare care au emise fără a avea în vedere dispozițiile legale.
Față de aceste considerente, Tribunalul va respinge apelul declarat de C.N.A.D.N.R S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași împotriva sentinței civile nr. 7405/02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Va obliga apelanta să achite intimatului suma de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de C.N.A.D.N.R S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași împotriva sentinței civile nr. 7405/02.06.2015 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
Obligă apelanta să achite intimatului suma de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 01.02.2016.
Președinte, G. C. | Judecător, C. I. | |
Grefier, L. A. A. |
Red./tehn. C.G.
4 ex./01.03.2016
Jud. fond: C. E. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 80/2016. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 39/2016. Tribunalul IAŞI → |
|---|
