Fond funciar. Decizia nr. 684/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 684/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 684/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Iunie 2015
Președinte - L. H.
Judecător E.-C. P.
Judecător A. M. C.
Grefier F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 684/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent . și pe intimat C. JUDEȚEANĂ IAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR REPREZENTATĂ PRIN PREFECT, intimat U. DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ I. I. DE LA B. DIN IAȘI, având ca obiect fond funciar anulare T.P. - rejudecare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 27.05.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 03.06.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10.06.2015, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 4198 din 28.11.2014, pronunțată de Judecătoria Iași, s-au dispus următoarele:
„Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. B. S.A. cu sediul în Iași, Fundac Plopii fără soț, nr.18-22, jud. Iași în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI cu sediul în Iași, .. 60, jud. Iași și U. DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ „ I. I. DE LA B.” din Iași cu sediul în Iași, ..3, jud. Iași.
Obligă reclamanta la plata sumei de 4960 cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„1. Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de judecată este ținută în tot de probleme de drept dezlegate de către instanța de casare, ceea ce echivalează în speță cu: lămurirea situației juridice a suprafeței de teren de 216,65 ha situată pe raza Comunei D., care, așa cum rezultă din adresa Prefectului Județului Iași – filele 15, 16 ¸¸se află în administrarea S.C. Agroindustrială B. S.A." în baza contractului de concesiune nr.72/26l06.2003.
2. Potrivit încheierii de ședință din 10.02.2014 instanța a încuviințat suplimentarea raportului de expertiză topometrică iar prin încheierea din 26.05.2014 a dispus completarea raportului de expertiză prin coroborarea expertizei topometrice cu cea hidrotehnică, în vederea lămuririi obiectivelor propuse.
Acțiunea cu care reclamanta a investit instanța este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 1/2000 – așa cum se indică expres și explicit în acțiunea introductivă - ceea ce echivalează – din perspectiva reținută de Tribunalul Iași în decizia de casare – cu aserțiunea potrivit căreia ¸¸instanța de fond nu a analizat motivul de nulitate invocat … ce derivă dintr-o lege emisă ulterior Legii nr. 169/1997."
Or, principiul general de drept – potrivit căruia iura novit curia permite și chiar obligă judecătorul la ¸¸descifrarea" acelor chestiuni de drept – aceleași ca cele invocate de reclamantă sau altele – care confirmă probator ipoteza de fapt dedusă judecății, ceea ce, în speță, presupune verificarea îndeplinirii acelor cerințe legale prevăzute pentru acele cauze de nulitate stabilite pe calea probațiunii judiciare, prin coroborarea tuturor probelor administrate pe parcursul cercetării judecătorești.
Analizate din această perspectivă, aspectele anterior evocate apar ca fiind următoarele:
a) în cuprinsul dispozițiilor Legii nr. 18/1991 – cu toate modificările și completările succesive aduse prin Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005 – ca lege specială și derogatorie de la dreptul comun se reglementează faptul că procedurile de reconstituire sau/și de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor beneficiază de o reglementare sui generis – având ordinea și succesiunea cronologică (și logică) expres stabilită, existând obligativitatea epuizării procedurilor quasijurisdicționale prealabile – obligatorii – cu respectarea termenelor și a cerințelor derivate din lege;
b) în cuprinsul dispozițiilor art. II Legea nr. 169/1997 se instituie expressis verbis principiul neretroactivității legii civile noi având ca prioritate teleologică asigurarea stabilirii circuitului civil. În acest spirit, Decizia Curții Constituționale nr._/1997 a reținut că ¸¸dispozițiile modificatoare sau de completare ori de obligare ale prezentei legi – nu aduc atingere de nici un fel titlului și altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991 – la data întocmirii lor."
Ca atare, legiuitorul înțelegând să revigoreze principiul tempus regit actum în materia fondului funciar, prin folosirea sintagmei ¸¸titlul de proprietate și alte acte de proprietate eliberate" a stabilit o prezumție legală absolută de validitate a oricăror acte de proprietate– în sensul de negotium iuris și nu instrumentum probations.
Evidența acestor interpretări rezidă din scopul legiuitorului de a respecta întreaga arie de înscrisuri oficiale ce ar putea constata calitatea de proprietar, cu ecluderea ab initio a posibilității de ¸¸atingere în vreun fel a titlurilor sau actelor de proprietate eliberate cu respectarea Legii nr. 18/1991, la data întocmirii lor."
Argumente de facto – raportate la argumentele de jure – constatate a fi incidente în speță, pe parcursul judecății potrivit adagio-ului iura novit curia -
• Reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei s-a făcut în temeiul Legii nr. 1/2000 și a Regulamentului său de aplicare nr. 1172/2001 - terenul reconstituit fiind cuprins în Anexa 43, iar potrivit Hotărârii Comisiei Județene nr. 100/04.05.2005 rectificată prin Hotărârea nr. 204/11.07.2005 – care validează dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafața totală de 51 ha teren, din care:
a) 35 ha pe raza Municipiului Iași;
b) 16 ha pe raza Comunei R..
Astfel, procedura de validare (prealabilă) ca și procedură de reconstituire efectivă referitoare la stabilirea amplasamentului, a vecinătăților, a punerii în posesie și, respectiv, a eliberării titlului de proprietate este supusă expressis verbis legii în vigoare la momentul solicitării – Legea nr. 1/2000.
Temeiul juridic al reconstituirii reținut în Hotărârea de validare este art. 23 Legea nr. 1/2000 – în considerarea următoarelor condiții pe care se întemeiază scopul legiuitorului: cel de restabilire a legalității încălcate în perioada totalitară, restituind celor cărora li s-a preluat abuziv terenul.
Or, în speță, reclamanta S.C. Agroindustrială B. S.A. nu este persoană îndreptățită la reconstituire, neavând vocație specifică de reconstituire sau/și de constituire a dreptului de proprietate apărat prin legile fondului funciar, aceasta neputând fi întemeiată pe contractul de cesionare dintre Agenția Domeniilor Statului și Stat, din 2003, și, cu atât mai puțin pe contractul de vânzare-cumpărare, deci, acesta nu are nici calitatea și nici interesul legitim prevăzut de Legea nr. 169/1997 – modificată și completată, de a obține anularea unui titlu de proprietate emis în baza legilor fondului funciar.
Pe cale de consecință, în materia constatării nulității titlurilor de proprietate ¸¸emise în mod abuziv altor persoane" – așa cum solicită reclamanta, este aplicabilă Legii nr. 169/1997 – art. III – care prevede expres și limitativ cazurile și condițiile de admisibilitate a unei astfel de acțiuni, în speță, reclamanta neindicând în concret titlul de proprietate atacat, titularul acestuia și cazul expres de nulitate potrivit legii, pentru ca pe cale jurisdicțională să se poată analiza îndeplinirea sau nu a cerințelor de validitate, soluția corectă și justă este cea de respingere a acestei cereri ca fiind văd nefondată.
• Condițiile de restituire a terenurilor ce se invocă a fi obiectul dreptului de proprietate potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 2 și alin. 2 Legea ne. 1/2000, sunt:
a) persoana solicitantă să facă dovada calității cerute;
b) obiectul dreptului să fie teren agricol care a fost proprietatea acestor persoane și care au fost preluate de cooperativele agricole de producție, în orice mod.
Privitor la aceste condiții – ca o cerință de legitimitate a interesului cerut de legile fondului funciar, se constată că reclamanta nu a făcut dovada acestora, - respectiv a preluării de către cooperativele agricole de producție sau de stat - terenul aflându-se în proprietatea statului și fiind concesionat acesteia.
Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei U. de Științe Agricole Și Medicină Veterinară ¸¸I. I. de la B." din Iași potrivit titlului de proprietate atacat, a fost întemeiat pe dispozițiile art. 9 alin. 3 Legea nr. 1/2000, ceea ce prezumă în mod absolut valabilitatea acesteia - prin tăcerea persoanei îndreptățite la atacarea actelor prealabile – procesul-verbal de delimitare, Hotărârea de validare nr. 2791/2009.
Reconstituirea prevăzută de art. 9 Legea 1/2000 cere condiții speciale în considerarea calității speciale prevăzută de lege – unități de învățământ – situații care, în speță, atrag neincidența dispozițiilor art. 4 alin. 1 indice 2 și alin. 1 indice 3 Legea nr. 1/2000 – pentru că acestea privesc investițiile făcute de stat înainte de 1989, or, în speță, sistemul de irigații – investiții făcute de stat înainte de 1989, cu condiția ca aceste investiții să nu fi fost amortizate în proporție de 30 %. Or, în speță, sistemul de irigații a fost o investiție făcută de stat în 1984, reclamanta S.C. Agroindustrială B. S.A. fiind doar o beneficiară a acestora în calitate de administrator.
Coroborarea raportului de expertiză – în plan topocadastral și hidrotehnic – care susțin că ¸¸datele noi rezultate din conducte de irigații și elementele hidrotehnice identificate în urma descoperirii recente din arhivele unității S.C. Agroindustrială B. S.A.", arată că acestea afectează întreaga suprafață de 211 ha (și nu numai 138 ha) teren atribuit Universității prin titlu” nu constituie, potrivit legii, art. III Legea nr. 169/1997 raportat la art. 9 Legea nr. 1/2000 -, motiv de nulitate, neavând relevanță probatorie planul admisibilității prezentei acțiuni.
Pentru aceste considerațiuni, prezenta instanță în rejudecare, reținând și chestiunile principiale asupra cărora- potrivit deciziei Tribunalului – avea obligația a se apleca în cadrul probatoriului judiciar, constată că:
a) dispozițiile art. 4 alin. 13 Legea nr. 1/2000 nu sunt incidente în cauză;
b) terenul ocupat de sistemul de irigații este cel arătat prin expertiză.
Ca atare, titlul de proprietate emis în favoarea pârâtei U. de Științe Agricole Și Medicină Veterinară ¸¸I. I. de la B." din Iași, este justificat, în drept, de aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. 3 Legea nr. 1/2000 – și, în fapt, de expertiza efectuată care atestă în mod indubitabil amortizarea sistemului de irigații în proporție de 88,6 % (peste cota minimă de 30% prevăzută de lege).
Finalmente, reiterăm cu titlu de observație stricto sensu – faptul că legiuitorul a înțeles ca restituirea făcută în favoarea unității de învățământ să fie una deplin drept, statuând astfel prin sintagma „… revin în proprietate acestei instituții” o veritabilă restitutio in integrum, negrevată de nici o condiționalitate de fapt.
Pentru toate aceste argumente de facto și de jure, acțiunea va fi respinsă, ca fiind nefondată.”
* * *
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond, rejudecând după casarea cu trimitere, cu toate că avea indicația expresă de a analiza motivul de nulitate invocat,respectiv art. 4 alin. 1 pct. 13 din Legea 1/2000 și obligația de a identifica sistemul de irigații și suprafața deservită de acesta (investiția vândută de stat), a pronunțat o hotărâre nelegală. Arata recurenta ca în considerentele hotărârii, în pagina 6 paragraful intitulat „Argumente de facto – raportate la argumente de jure constatate a fi incidente în speță…” sunt cuprinse considerente vădit străine de pricină. Continuând șirul analizei și expunerilor eronate, instanța de fond stabilește apoi că . nu este persoană îndreptățită la reconstituire, neavând vocație specifică de reconstituire întrucât nici contractul de cesionare și cu atât mai puțin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nu conferă nici calitatea și nici interesul legitim, prevăzut de Legea 169/1997, de a obține anularea titlului de proprietate.
În aceste condiții, consideră că devin aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, care atrag modificarea hotărârii, dar și ale art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, potrivit cărora, dacă nu s-a cercetat fondul cauzei, urmează casarea sentinței și modificarea acesteia cu consecința retrimiterii cauzei spre rejudecare.
Reține instanța de fond, cu valoarea de judecată absolută, că reconstituirea dreptului de proprietate al Universității de Științe Agricole potrivit titlului de proprietate atacat pentru suprafața de teren preluată de cooperativele agricole, în orice mod, s-a făcut în temeiul art. 9 alin. 3 din Legea 1/2000, ceea ce prezumă în mod absolut valabilitatea acestuia. Reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 9 alin. 3 atrage neincidența dispozițiilor art. 4 alin. 1 ind. 2 și ind. 3 din Legea 1/2000, pentru că acestea privesc investițiile făcute de stat înainte de 1989, cu condiția ca aceste investiții să nu fi fost amortizate în proporție de 30%.
Instanța de fond nu a înțeles situația juridică și regimul juridic al ., care, fiind privatizată integral prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, are statutul de investitor și proprietar al bunurilor mobile și imobile aflate în patrimoniul său la data privatizării, nu de administrator al bunurilor aflate în capitalul social.
. este proprietara investițiilor făcute de stat și vândute în condițiile legi.
Consideră recurenta că ne aflăm în ipoteza reglementată de art. 4 alin. 1 pct. 1 ind. 3 care spune: „Pentru terenurile preluate de stat de pe care investițiile au fost vândute cu respectarea legii, foștii proprietari pot opta pentru un alt amplasament, acceptat de aceștia sau pentru despăgubiri plătite fie de către investitor, fie de către stat”. În condițiile în care statul și-a vândut investiția prin privatizare, nu mai este valabilă nici o condiție de amortizare de 30% și soluția este clară și fermă în text, în sensul că fostul proprietar nu va primi terenul pe vechiul amplasament.
Soluția este logică și constituțională întrucât nu se poate ca . să cumpere investiția și apoi să o piardă gratuit, indiferent de cota de amortizare, pentru că aceasta echivalează cu o nouă expropriere. Textul este imperativ în sensul că fostul proprietar fie acceptă un alt amplasament, fie acceptă despăgubiri.
Motivarea instanței de fond, potrivit căreia în cazul special al unităților de învățământ când reconstituirea dreptului de proprietate se face în temeiul art. 9 alin. 3 din Legea 1/2000 nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea 1/2000, este contrară legii întrucât nu este prevăzută nici o excepție cu privire la unitățile de învățământ și atunci textul este aplicabil în oricare situație în care statul și-a vândut investiția către investitor.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, invocând, in esență urmatoarele: emiterea în condiții de legalitate a titlului Universității, în cadrul reconstituirii dreptului pe vechiul amplasament al proprietății sale, de care a fost lipsită abuziv; aplicarea în cauză a temeiului reconstituirii reprezentat de art. 9 alin. 3 din Legea 1/2000, ceea ce exclude aplicarea art. 4 din aceeași lege; chiar dacă s-ar analiza art. 4, atunci este aplicabil în cauză art. 4 alin. 1 indice 2 și nu direct art. 4 alin. 1 indice 3, invocat de recurentă, dat fiind situația investițiilor de pe teren, făcute de stat, amortizate în proporție de 88% și în stare avansată de degradare.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Tribunalul constată ca recursul este neîntemeiat motivat de considerentele ce succed.
Tribunalul constată că, deși în cuprinsul sentinței recurate se regăsesc( la pagina 6, paragrafele 3-8 si pagina 7, paragrafele 1,2 ) cateva considerente străine de pricină, soluția data de instanta de fond raportului juridic litigios este corectă, iar considerentele ce explicitează dispozitivul se regăsesc corect expuse la pagina 7 paragrafele 3, 4, 5, 6 și la pagina 8 ale sentinței (fila 131 dosar fond).
De asemenea ,Tribunalul observa ca instanța de fond a respectat, după casarea cu trimitere, prevederile art 315 C. si dispozitiile obligatorii ale deciziei civile nr. 1494 din 13.06.2013
Tribunalul constată că prin decizia civilă nr. 1494 din 13.06.2013 a fost admis recursul declarat de către S.C. AGROINDUSTRIALĂ B. S.A. împotriva sentinței civile nr._ din 21.12.2012, casând hotărârea primei instanțe, cu trimitere spre rejudecare, reținând în considerente următoarele:
„Instanța de fond a reținut că din actele depuse rezultă că pe teren există sisteme de irigații a căror valoare este amortizată în proporție de 88,66 și sunt într-o stare avansată de degradare.
Acest aspect se referă însă la o posibilă incidență a art. 4 alin. 12 și nu alin. 13 - astfel cum a fost invocat în acțiunea introductivă.
Motivul de nulitate invocat de reclamanta S.C. B. Agroindustrială B. S.A. nu se încadrează în dispozițiile art. III Legea nr.169/1999.
În acest caz, Tribunalul reține că enumerarea motivelor de nulitate a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate nu este limitativă ci enunțiativă.
Mai mult, motivul de nulitate invocat de reclamantă derivă dintr-o lege emisă ulterior legii nr. 169/1997.
Reținea unei enumerări limitative a motivelor de nulitate prevăzute de Legea nr. 169/1997 ar conduce la imposibilitatea anulării unor acte de proprietate emise cu încălcarea unor dispoziții legale ulterioare și care nu se regăsesc în reglementarea anterioară.
Instanța de fond nu a analizat motivul de nulitate invocat de reclamantă și nici nu a realizat o identificare a terenului ocupat de sistemele de irigații.
Prin acțiunea introductivă s-a solicitat constatarea nulității titlului de proprietate motivat de existența acestui sistem de irigații.
Din planul de prezentare rezultă că sistemul de irigații ar ocupa o suprafață de 138 ha teren, iar pârâta este proprietara unei suprafețe de 211 ha. Este, așadar, necesară identificarea suprafeței exacte de teren ocupată de sistemele de irigații în raport de întinderea dreptului de proprietate al pârâtei.”
Tribunalul retine in prezenta cauza ca prin acțiunea introductivă, reclamanta S.C. AGROINDUSTRIALĂ B. S.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ IAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR reprezentată prin Prefect și U. DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ „I. I. DE LA B." din Iași, în baza probelor ce se vor administra instanța de judecată să dispună anularea titlului de proprietate nr._ din 20.09.2011, ca nelegal; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. In drept s-au invocat dispozitiile art 4 din Legea 1/2000.
Tribunalul retine că societatea comercială reclamantă a fost supusă procesului de privatizare în perioada 2000-2002, proces care a fost finalizat prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 72/15.11.2002. Printre activele societății (mijloace fixe, categoria construcții speciale), în baza cărora s-a stabilit prețul acțiunilor, se află și sistemul de irigații format din baraj, stație de pompare, rețea irigații, amplasate în ..
Terenul pe care se află acest sistem de irigații a fost concesionat în favoarea reclamantei de la Agenția Domeniilor Statului.
C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor a emis Hotărârea nr. 1152/19.04.2011 privind validarea procesului-verbal de delimitare nr. 1162/18.04.2011 pentru suprafața de 216,65 ha teren identificat cadastral pe raza Comunei D., județul Iași (teren pe care se află amplasat sistemul de irigații).
Tribunalul constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 4 din Legea 1/2000 atât timp cât terenul ce a făcut obiect al reconstituirii prin titlul de proprietate nr._ din 20.09.2011 nu face parte din niciuna din categoriile prevăzute expres de lege .
Astfel, se retine ca art . 4 alin 1 –alin 1 ind 3 din Legea 1/2000 prevede următoarele:
„ (1) Pentru terenurile din extravilanul localităților, foste proprietăți ale persoanelor fizice și juridice, care au trecut în proprietatea statului și pe care se găsesc instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații, pe care se desfășoară activități miniere de exploatare sau operațiuni petroliere de dezvoltare-explorare și exploatare, se restituie, în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora suprafețe echivalente constituite din rezerva existenta la comisiile locale, iar în situația în care aceste suprafețe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, acceptate de foștii proprietari. În cazurile în care compensarea nu este posibila se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în condițiile legii.
(1^1) Pentru terenurile foștilor proprietari persoane fizice sau juridice, inclusiv cooperative piscicole sau alte forme asociative prevăzute la art. 26 alin. (1), pe care s-au aflat, la data deposedării, amenajări piscicole, sere sau plantații de hamei, de duzi, plantații viticole sau pomicole, în prezent proprietatea statului, restituirea se face pe vechile amplasamente, cu obligația de a le menține destinația și, acolo unde este cazul, unitatea și funcționalitatea.
(1^2) Pentru terenurile menționate mai sus, pe care s-au efectuat de către stat investiții, neamortizate până la . prezentei legi, foștii proprietari pot opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligația de a plăți statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizată a investiției, dacă aceasta reprezintă mai mult de 30% din valoarea totala a investiției la data intrării în vigoare a acestei legi, sau să primească terenuri pe alte amplasamente, acceptate de aceștia, de aceeași categorie de folosință cu terenul pe care l-au predat ori despăgubiri.
(1^3) Pentru terenurile preluate de stat de pe care investițiile au fost vândute cu respectarea legii, foștii proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat de aceștia, sau pentru despăgubiri plătite fie de către investitor, fie de către stat.
Tribunalul observa ,din interpretarea logico- gramaticala și teleologica a prevederilor Legii 1/2000 ca in ipoteza art 9 alin 3 ,legea prevede un caz special de reconstituire și anume a terenurilor agricole care au aparținut cu titlu de proprietate Academiei Române, universităților, instituțiilor de învățământ superior cu profil agricol și unităților de cercetare în 1945, fara a se reglementa si situațiile de excepție prevăzute de art 4 alin 1 ,1 in1- 1ind 3 și fara a se face trimitere la art 4, ceea ce exclude aplicarea acestui din urma text in ipoteza terenurilor agricole care au aparținut cu titlu de proprietate universităților.
Instanța de recurs constată ca în cauză sunt incidente disp. art. 9 din Legea 1/2000, reconstituirea dreptului fiind făcută cu respectarea Legii 1/2000. în considerarea calității speciale a unității de învățământ U. de Științe Agricole și Medicină Veterinară I. I. de la B..
Astfel, art. 9 din Legea 1/2000 prevede in alin 3” Terenurile agricole care au aparținut cu titlu de proprietate Academiei Române, universităților, instituțiilor de învățământ superior cu profil agricol și unităților de cercetare în 1945, revin în proprietatea acestora.
Tribunalul retine ca aceasta forma a textului legal, incident spetei, era in vigoare la data eliberarii titlului nr._ din 20.09.2011 A.. (3) al art. 9 fiind modificat de pct. 14 al art. I, Titlul VI din LEGEA nr. 247 din 19 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 653 din 22 iulie 2005.
Relativ la excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes a reclamantei, invocate la filele 74, 83 dosar fond,de U. de Științe Agricole și Medicină Veterinară I. I. de la B., Tribunalul constată că, deși acestea nu au fost soluționate la instanța de fond, nu s-au adus critici prin cererea de recurs legate de acest aspect, motiv pentru care instanța de recurs se va pronunța strict în limitele motivelor de recurs formulate,cu respectarea art 302 Cod procedură civilă
În considerarea celor expuse anterior, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul și va obliga recurenta, în baza art. 274 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta . împotriva sentinței civile nr._ din 28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Obligă pe reclamanta recurentă să plătească pârâtei intimate U. de Științe Agricole și Medicină Veterinară I. I. de la B. suma de 3720 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2015.
Președinte, L. H. | Judecător, E.-C. P. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, F. L. I. |
Red. E.C.P.
Tehn. M.M.D.
2 ex./
Judecător fond B. Ș.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 39/2016. Tribunalul IAŞI | Pensie întreţinere. Decizia nr. 24/2016. Tribunalul IAŞI → |
|---|
