Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 388/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 388/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-03-2016 în dosarul nr. 388/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 388/2016
Ședința Camerei de consiliu de la 01 Martie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. L.
Grefier D. N.
Ministerul Public a fost reprezentat de
Procuror – A. C.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI IAȘI și pe pârât A. I.-P., A. N. - M., A. N. - M., având ca obiect ordonanță președințială instituire măsură plasament; delegare drepturi părintești
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de consiliu, lipsă părțile.
Cererea de emitere a ordonanței președințiale se soluționează în Camera de consiliu, fără citarea părților.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere formulată de reclamanta DGASPC Iași pe calea ordonanței președințiale.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de emitere a ordonanței președințiale.
Reprezentantul Ministerului Public, procuror A. C. solicită admiterea cererii de emitere a ordonanței președințiale formulate de către reclamanta DGASPC Iași ca fiind dovedită.
Instanța reține cauza spre a se pronunța pe cererea reclamantei DGASPC Iași de emitere a ordonanței președințiale.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /29.02.2016 reclamanta Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași a chemat în judecată A. I. P. și A. N. M. pentru ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună plasamentul în regim de urgență a copilului A. L. I. N. la Complexul de Servicii Comunitare „ M. S.” P. – Adăpostul de Zi și N. pentru Copiii Străzii și delegarea exercițiului drepturilor părintești cu privire la persoana copilului șefului serviciului rezidențial și cele cu privire la bunurile copilului către directorul D.G.A.SP.C. Iași.
În motivarea cererii reclamanta arată că minora provine din relația de căsătorie a părinților săi. Cazul copilului și a fraților săi a ajuns în atenția D.G.A.S.P.C. Iași ca urmare a sesizării primite din partea mamei care a declarat că este divorțată, instanța i-a încredințat copiii și solicita acordarea unor drepturi bănești. Ulterior deplasării la domiciliu și în comunitate s-a constatat că aspectele sesizate de mamă nu sunt în conformitate cu realitatea, soțul acesteia nu știa de sesizarea făcută iar mama a refuzat orice cooperare cu autoritățile.
În urma evaluării situației familiei s-a constatat că mama prezintă tulburări de comportament de aproximativ 6 luni, neglijează copiii, iar condițiile de locuit și igienico sanitare sunt necorespunzătoare.
La data de 19.02.2016, în urma deplasării la domiciliu, pentru punerea în aplicare a dispoziției de urgență nr. 81/19.02.2016, nu a fost posibilă preluarea copilului din cauza opoziției mamei, bunicii materne și mătușii materne.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 și ale art. 998 Cod procedură civilă.
La dosar au fost depuse: raportul de evaluare inițială întocmit de Centrul Zonal P., dispoziția de urgență nr. 81/19.02.2016 emisă de reclamantă, certificat de naștere al copilului, anchete sociale efectuate de Primăria comunei Valea Seacă și Primăria comunei Lespezi, dispoziția de urgență nr. 95/25.02.2016 emisă de reclamantă
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași a fost sesizată că de situația celor cinci minori ai familiei A.. Mama și copiii au fost invitați la sediul SPAS Valea Seacă sau la sediul Centrului Zonal P. în vederea evaluării psihologice inițiale a copiilor, însă de fiecare dată mama a manifestat un comportament verbal agresiv la adresa specialiștilor.
În urma deplasării la domiciliul familiei nu s-a putut efectua evaluarea situației copiilor deoarece membrii familiei nu au permis accesul în locuință, manifestându-se agresiv și opunându-se preluării minorilor. Problemele pe care copiii din familia A. le prezintă (întârziere în dezvoltarea limbajului, probleme în achiziția de noi informații, comportament inadecvat în mediul școlar și social) pot fi cauzate de lipsa unei educații eficiente în familie, absența stimulării cognitive din partea părinților, fiind necesară evaluarea complexă a minorilor.
Din referatul de anchetă socială întocmit de Centrul Zonal P. rezultă că pârâții nu dispun de condiții corespunzătoare creșterii și îngrijirii copilului. Astfel, tatăl este plecat din țară iar mama împreună cu 4 dintre minori stau într-o locuință formată din două camere și un hol, doar o cameră fiind locuibilă, insalubră, condițiile igienico sanitare fiind necorespunzătoare.
Minorul A. V. a fost crescut de bunica maternă de la vârsta de doi ani, iar aceasta nu are condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea lui, minorul având un comportament indezirabil la școală.
Potrivit dispozițiilor art. 94 din Legea nr. 272/2004 prin abuz asupra copilului se înțelege orice acțiune voluntară a unei persoane care se află într-o relație de încredere sau autoritate față de acesta, prin care este periclitată viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, iar prin neglijarea copilului se înțelege omisiunea, voluntară sau involuntară a unei persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii și educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilități, fapt care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.
Instanța constată că minora A. L. I. N., născută la data de 14.11.2009, fiica lui P. și N. M. se încadrează în categoria copiilor abuzați și neglijați, părinții nu-și îndeplinesc responsabilitățile părintești, nu-i asigură copilului condiții minime pentru creștere, educare și dezvoltare, refuzând în același timp orice sprijin din partea autorităților. Lăsarea minorului în mediul familial constituie un pericol pentru integritatea sa fizică și psihică, astfel încât se impune luarea măsurii plasamentului în regim de urgență în regim de plasament rezidențial.
În conformitate cu dispozițiile art. 100 din Legea nr. 272/2004, republicată, reprezentanții persoanelor juridice, precum și persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecția unui copil sunt obligați să colaboreze cu reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului și să ofere toate informațiile necesare pentru soluționarea sesizărilor.
În situația în care, în urma verificărilor efectuate, reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului și neglijării, și nu întâmpină opoziție din partea persoanelor prevăzute la alin. (1), directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului instituie măsura plasamentului în regim de urgență.
Prevederile art. 62-64, art. 68 alin. (5) și ale art. 70 se aplică în mod corespunzător.
În situația în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului, iar aceștia stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului și neglijării, direcția generală de asistență socială și protecția copilului sesizează instanța judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de plasare a copilului în regim de urgență la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii. Prevederile art. 62-64 și ale art. 68 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.
În considerarea celor expuse mai sus și având în vedere opoziția pârâților cu privire la instituirea unei măsuri de protecție pentru copil, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 100, alin. 3 raportat la art. 94 din Legea nr. 272/2004 coroborate cu art. 998 Cod pr. civilă, motiv pentru care va admite cererea formulată de reclamantă și va dispune plasamentul în regim de urgența la Complexul de Servicii Comunitare „ M. S.” P. – Adăpostul de Zi și N. pentru Copiii Străzii până la identificarea unei alte măsuri de protecție specială, precum și delegarea exercițiului drepturilor părintești cu privire la persoana copilului șefului serviciului rezidențial iar cu privire la bunurile acestuia directorului D.G.A.S.P.C. Iași, în conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. 5 din Legea nr. 272/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamanta Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, cu sediul în Iași, .. 57A, prin reprezentanți legali în contradictoriu cu pârâții A. I. P. și A. N. M., domiciliați în P., . și cu reședința în . Seacă și în consecință:
În temeiul disp. art. 100 alin. 4 din Legea nr. 272/2004 dispune plasamentul în regim de urgență al copilului A. L. I. N., fiica lui I. P. și al lui N. M., născut la data de 14.11.2009 în P., județul Iași . la Complexul de Servicii Comunitare „ M. S.” P. – Adăpostul de Zi și N. pentru Copiii Străzii.
Drepturile și îndatoririle părintești cu privire la persoana copilului vor fi exercitate de șeful serviciului rezidențial iar cele cu privire la bunurile acestuia directorului D.G.A.S.P.C. Iași.
Definitivă .
Executorie deîndată, fără somație și fără trecerea unui termen.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.03.2016.
Președinte, Grefier,
L. O. N. D.
Red./ jud. L.O.
Thred. – jud. L.O./ N.D.
01 Martie 2016/ 8 ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 387/2016. Tribunalul IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
