Fond funciar. Decizia nr. 1821/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1821/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 19-08-2014 în dosarul nr. 1821/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1821/R
Ședința publică de la 19 August 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. P. G.
Judecător C. D.
Judecător E. M. O.
Grefier V. F. A.
Pe rol judecarea cauzei privind pe recurenții contestatori I. M., I. S. și M. G. în contradictoriu cu intimații I. P., C. L. G. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. J. I. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, având ca obiect fond funciar – contestație în anulare împotriva deciziei civile numărul 1075/R/02.07.2013 pronunțată de Tribunalul I. în dosarul nr._ *.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenții contestatori apărător ales care depune la dosar împuternicire avocațială iar pentru intimatul I. P. răspunde apărător ales, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului I. P. învederează instanței că acesta este decedat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul asupra contestației.
Recurenții contestatori prin apărător solicită admiterea contestației în anulare. Arată că instanța de recurs a analizat în mod greșit actele din dosar, C. locală Găneasa le-a emis procesul verbal de punere în posesie a unui teren care era deja al altei persoane. A mai arătat că singura suprafață de teren liberă este cea de 1500 mp care este exploatată de C. locală Găneasa iar aceasta nu poate fi obligată la plata daunelor. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei B. sub nr._, reclamantul I. P., a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 GĂNEASA ȘI C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 I., prin hotărârea ce se va pronunța, să se fixeze suma datorată statului de pârâtele debitoare, cu titlu de amendă civilă în favoarea statului, de la data de 18.02.2009 până în prezent, să se majoreze amenda civilă fixată de 50 lei pe zi la 100 lei pe zi, până la executarea obligației prevăzută în sentința civilă nr.679/2007, pronunțată în dosarul nr._, și să fie obligate pârâtele la plata sumei de 40.000 lei daune interese.
În motivarea cererii petentul a arătat că, prin sentința civilă nr. 679/2007, pronunțată în dosarul nr._, pârâtele au fost obligate, să-i reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1 ha teren agricol, pe vechiul amplasament al proprietății, în . .
Până la această dată, pârâtele nu și-au îndeplinit obligația .
Prin încheierea din ședința publică din data de 30.07.2008, pronunțată în dosarul civil nr._, instanța a obligat C. Locală Găneasa și C. Județeană de Fond Funciar I., la plata unei amenzi civile în favoarea statului în sumă de 50 lei pe zi, până la executarea obligației prevăzută în sentința civilă nr. 679/2007 a Judecătoriei B..
Prin sentința civilă nr.1760/30.03.2009, Judecătoria B. a fixat suma datorată statului calculată la 1.08.2008, până la 18.02.2009, la 11.500, fiecare și a obligat pârâtele să plătească 20.000 lei daune interese reclamantului. La această sentință a făcut recurs C. Județeană de Fond Funciar I., iar Tribunalul București prin decizia nr. 1570/8.10.2009, a casat în parte sentința, pe aspectul daunelor interese și a trimis spre rejudecare. Prin sentința civilă nr.1165/1.03.2010, Judecătoria B. a admis din nou acțiunea, obligând pârâtele la 20.000 lei daune, ca urmare tot a recursului Comisiei Județene I., Tribunalul București modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea privind acordarea daunelor interese.
Mai arată petentul că, privarea de folosința terenului, îi aduce grave prejudicii, acesta putând fi exploatat nestingherit de persoanele interesate, aducând beneficii acestora, în timp ce el plătește impozit pentru teren.
La dosarul cauzei au fost depuse acte, intimatele depunând întâmpinări, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii .
Prin sentința civilă nr. 4742/29.09.2011, a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.
A reținut prima instanță că cererea este lipsită de temei, motiv pentru care în temeiul art.1169 cod civil a fost respinsă.
Astfel, terenul cu privire la care petentul ridică pretenții, a fost atribuit legal unei alte persoane ( V. P. ) căreia i-a fost emis și Titlu de Proprietate, acțiunea prin care acesta a solicitat anularea respectivului act fiind respinsă .
Împotriva sentinței civile nr.4742/29.09.2011pronunțată de Judecătoria B. a formulat recurs recurentul I. P. solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței civile recurate.
În motivarea cererii, recurentul a arătat că sentința recurată nu e conformă cu realitatea, instanța reținând că terenul asupra căruia petentul ridică pretenții a fost atribuit legal altei persoane, fără a ține cont de probele administrate.
A mai arătat recurentul că nu ridică pretenții asupra terenului, ci are o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus obligarea pârâtei C. Locală Găneasa la punerea în posesie a terenului.
Mai mult, pentru terenul efectiv vândut, C. Locală Găneasa a emis un proces verbal de punere în posesie și l-a transmis Comisiei Județene, dar nu se dorește emiterea procesului verbal de punere în posesie tocmai pe terenul pe care nu există proprietar. Potrivit expertizei efectuate, parcarea in suprafață de 1550 mp, pentru care solicită punerea în posesie și eliberarea titlului, nu se suprapune cu terenul din ultimele tranzacții. Tot ceea ce se urmărește este aceasta parcare, care în urma vânzărilor a fost lăsată în aer, pentru a fi exploatată nestingherit de persoanele interesate.
Prin decizia civila nr.293/R/17 aprilie 2012 Tribunalul I. a admis recursul formulat si a casat sentinta civila recurata, cu trimiterea cauzei spre rejudecare
Prin sentinta civila nr.5326/19.11.2012 pronuntata in rejudecare a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamanti si au fost obligate paratele sa plateasca acestora suma de_ eur, echivalent in lei la data platii, cu titlu de daune interese. A fost respinsa cererea reclamantilor privind fixarea sumei datorate statului de catree parate cu titlu de amenda civila si cererea privind majorarea amenzii civile de la 50 de lei la 100 de lei.
P. a hotari astfel a retinut instanta de fond ca prin sentința civila nr.679/16.02.2007, pronunțată de către Judecătoria B. in dosarul civil nr._, rămasă irevocabila, s-a dispus, printre altele, reconstituirea in favoarea autorului reclamanților, I. P., a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1 ha teren agricol in extravilanul localității G., județul I., fiind obligate paratele C. locala G. si C. Județeană I. sa întocmească documentația necesara întocmirii titlului de proprietate, respectiv sa elibereze titlul de proprietate, suprafața de teren fiind identificata conform raportului de expertiza efectuat in cauza respectiva.
S-a retinut de asemenea ca in ceea ce privește suprafața de teren in litigiu C. Județeana I. a emis titlul de proprietate nr._/02.07.2010, cu privire la care, reclamantul, prin apărător, a susținut ca nu s-a procedat la ridicarea lui pentru ca punerea in posesie s-a realizat in mod necorespunzător, fară a se tine seama de sentința civila nr. 679/16.02.2007.
A constatat instanta de fond ca, in vederea punerii in aplicare a aceleiași sentințe civile menționate, s-a încheiat si procesul verbal de punere in posesie nr.7147/27.11.2007 in ceea ce privește suprafața de teren de 1 ha, situata pe raza comunei G., in extravilan, in tarlaua 68, . se învecinează la nord cu o parcare. Pe de alta parte instanța constată că, așa cum s-a reținut si in raportul de expertiza efectuat in dosarul_, precum si in cadrul contestației la executare având ca obiect lămurire titlu executoriu, introdusa de către I. P., pentru soluționarea căreia s-a pronunțat in dosarul_ sentința civila nr.1292/14.03.2008, a Judecătoriei B., s-a stabilit in mod cert amplasamentul suprafeței de 1 ha ce trebuia reconstituita lui I. P. pe raza comunei G., relevant fiind ca in ceea ce privește limita de nord a suprafeței de teren reconstituite aceasta este reprezentata de . nu de o parcare, cu privire la parcare, in suprafata de 1777,24 mp, retinandu-se ca se afla situata intre ., limita de nord a suprafeței de teren reconstituite) si restul terenului. S-a mai stabilit in cadrul aceleiași contestații la executare ca limita de sud a terenului reconstituit este data de un drum de exploatare, la fel ca si in titlul de proprietate emis ori procesul verbal de punere in posesie.
Instanța a retinut ca, in esență, reclamantul (ulterior mostenitorii acestuia, intrdusi in cauza) invoca faptul ca întreaga operațiune de reconstituire a dreptului de proprietate in conformitate cu sentința civila nr. 679/16.02.2007 (punerea in posesie, emiterea titlului de proprietate), s-a realizat in mod necorespunzator, cel putin partial, prin nerespectarea amplasamentului terenului de reconstituit, amplasament ce a fost stabilit dincolo de orice dubiu pe cale judecatoreasca. Mai exact, reclamantul nu a fost pus in posesie si nici nu i s-a emis un titlu de proprietate care sa includa si parcarea in suprafata de 1777,24 mp desi aceasta din urma trebuia sa faca obiectul reconstituirii in favoarea reclamantului.
Instanta de fond a apreciat ca cererea reclamantilor avand ca obiect obligarea paratelor la plata de daune interese este intemeiata, astfel cum rezulta din actele aflate la dosarul cauzei, retinandu-se indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale prevazute de art.998-999 C.civ.anterior, respectiv existenta unei fapte ilicite (neexecutarea partiala a sentintei civile nr. 679/16.02.2007, cu privire la terenul aferent parcarii), a culpei (obligatia legala privind reconstituirea completa a dreptului de proprietate revenea ambelor parate), a prejudiciului ( constand, avand in vedere solicitarea reclamantilor si pentru respectarea principiului disponibilitatii, in beneficiul nerealizat ca urmare a lipsei de folosinta, exploatarea acestuia de catre parate), precum si a legaturii de cauzalitate.
P. a ajunge la aceasta solutie, instanta a facut aplicarea dispozitiilor art.225 C.proc.civ., avand in vedere ca parata C. L. G. a refuzat sa raspunda la interogatoriu, si va interpreta atitudinea procesuala a paratei ca o marturisire deplina si nu ca un inceput de dovada intrucat nu este posibila administrarea de probe suplimentare. De altfel, instanta a remarcat in prezenta cauza conduita procesuala paguboasa a ambelor parate, care nu au inteles sa lamureasca in mod complet si corect situatia pentru care sunt responsabile, au refuzat sa dea informatiile necesare instantei de judecata atunci cand aceste informatii le-au fost solicitate.
Pe de alta parte, indiferent de aplicarea art.225 C.proc.civ., in ceea ce o priveste pe parata C. L. G., instanta de fond a apreciat ca si din inscrisurile aflate la dosarul cauzei se probeaza conduita culpabila a paratelor, care, de fapt, nu s-au conformat unei sentinte civile ramase irevocabile, desi au trecut mai mult de cinci ani de la ramanerea irevocabila, suficient, se pare, pentru ca reclamantul I. P. sa nu mai beneficieze de o recunoastere deplina a dreptului de proprietate recunoscut de catre instante.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs C. L. G. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor si C. J. I. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
A aratat in esenta recurenta C. J. I. ca hotararea tacata se bazeaza pe o grava greseala de fapt si este data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii
Ca daunele interese compensatorii sunt despagubiri banesti care se acorda unei persoane pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neexecutarea totala sau partiala a unei obligatii asumate ori prin savarsirea unei fapte ilicite
Ca in speta nu poate fi vorba despre o fapta ilicita a Comisiei Judetene I. si nici de vreo incalcare a unei norme juridice care sa cauzeze vreun prejudiciu reclamantilor. Ca de asemenea nu poate fi vorba de vreo culpa cata vreme aceasta si-a indeplinit atributiile stabilite de instanta in sarcina sa.
Arata ca in baza sentintei civile nr.679/2007 pronuntata de Judecatoria B. C. J. I. a emis titlul de proprietate_/2.07.2010 pentru suprafata de 1,00 ha pe numele recurentului I. P..
Ca acest titlu de proprietate a fost emis in baza procesului verbal de punere in posesie 7147/27.11.2007 ce poarta semnatura recurentului reclamant.
C. L. G. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a depus motivele de recurs la 06.06.2013.
Prin decizia civilă nr.1075/R/02.07.2013 pronunțată de Tribunalul I., s-a admis exceptia nulitatii recursului formulat de C. L. G. pentru nemotivare in termen și s-a anulat recursul formulat de C. L. de Fond Funciar G. ca nemotivat. S-a admis recursul Comisiei Judetene I. pentru aplicarea Legii 18//1991 împotriva sentinței civile nr. 5326/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ * în contradictoriu cu intimații I. P., I. M., I. S. Și M. G. și s-a modificat in tot sentinta civila recurata in sensul ca s-a respins actiunea ca neintemeiata.
Deliberand asupra exceptiei nulitatii recursului formulat de recurenta C. L. G. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor tribunalul a retinut dispozitiile art. 301 C.pr.civ conform carora termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, precum si pe cele ale art. 303 conform carora recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs. Potrivit art. 303 alin 2 C.pr.civ termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socoteste de la comunicarea hotararii, chiar daca recursul a fost facut mai inainte. In cauza tribunalul a retinut ca recurenta C. L. G. a declarat recurs impotriva sentintei civile 5326/19.11.2012 la 23.04.2013 insa a depus motivele de recurs la 06.06.2013. Ori, cum sentinta civila recurata a fost comunicata acestei recurente la data de 22.04.2013 tribunalul a retinut ca termenul de depunere a motivelor de recurs se implinea la 08.05.2013, motivele de recurs fiind depuse cu depasirea acestui termen. Asa fiind, tribunalul a admis exceptia invocata si a dispus anularea recursului astfel formulat, ca nefiind motivat in termen.
In ce priveste recursul formulat de recurenta C. J. I. pentru stabilirea D. de Proprietate Asupra Terenurilor tribunalul a retinut urmatoarele:
Astfel dupa cum in mod corect a retinut instanta de fond ca prin sentința civila nr.679/16.02.2007, pronunțată de către Judecătoria B. in dosarul civil nr._, rămasă irevocabila, s-a dispus, printre altele, reconstituirea in favoarea autorului reclamanților, I. P., a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1 ha teren agricol in extravilanul localității G., județul I., fiind obligate paratele C. locala G. si C. Județeană I. sa întocmească documentația necesara întocmirii titlului de proprietate, respectiv sa elibereze titlul de proprietate, suprafața de teren fiind identificata conform raportului de expertiza efectuat in cauza respectiva.
In executarea acestei sentinte a fost emis titlul de proprietate_/2.07.2010 (fila 9 -10 dosar) pe care autorul recurentilor a refuzat sa il ridice, desi semnase procesul verbal de punere in posesie 7147/27.11.2007 in baza caruia a fost emis acest titlu de proprietate.
Tribunalul a constatat insa ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca întreaga operațiune de reconstituire a dreptului de proprietate in conformitate cu sentința civila nr. 679/16.02.2007 (punerea in posesie, emiterea titlului de proprietate), s-a realizat in mod necorespunzator, cel putin partial, prin nerespectarea amplasamentului terenului de reconstituit, amplasament ce a fost stabilit dincolo de orice dubiu pe cale judecatoreasca.
Astfel, prin sentinta civila 1292/14.03.2008 pronuntata in cauza ce a facut obiectul dosarului_ (fila 30 dosar fond) s-a dispus lamurirea dispozitivului sentintei civile 679/16.02.2007 in sensul ca s-a stabilit amplasamentul suprafetei de 1 ha teren situat in extravilanul localitatii G. in perimetrul identificat de expertul C. G. in anexa 5 a raportului de expertiza delimitata prin punctele de contur 1-2-3-4-6-5, respectand reperele de pe laturile de nord si sud.
Analizand raportul de expertiza depus la dosar in copie de catre intimati (filele 43-46 dosar), tribunalul a retinut, pentru inceput, ca perimetru identificat de expert prin punctele 1-2-3-4-6-5 are o suprafata mai mare decat cea de 1 ha cuvenita a fi restituita intimatilor conform sentintei civile 679/16.02.2007.
Asa fiind, spre a stabili daca poate fi retinuta in sarcina recurentei-parate vreo culpa legala de neexecutarea - chiar si partiala - a dispozitiilor acestei hotarari judecatoresti instanta fondului trebuia sa verifice daca prin emiterea TP_/2.07.2010 a fost reconstituit intimatilor reclamanti dreptul de proprietate asupra suprefetei de 1 ha teren in acest perimetru sau cu nerespectarea acestor limite.
Ori din analiza titlului de proprietate mentionat (fila 10 dosar) tribunalul a retinut ca prin aceasta i-a fost reconstituit autorului recurentilor, I. P., dreptul de proprietate asupra unei suprafete de 1 ha teren, in tarlaua 68, . la sud cu DE 252, la nord cu parcarea, la est cu T. I. si la Vest cu P. V..
Ori tribunalul a constatat ca aceasta suprafata se incadreaza in perimetrul stabilit prin sentinta civila 1292/14.03.2008 astfel incat in mod gresit instanta de fond a retinut culpa paratelor.
In fapt, nemultumirea intimatilor reclamanti fata de neemiterea unui titlu de proprietate asupra terenului cu destinatia de parcare cu care se invecineaza pe latura de nord este generata de imprejurarea ca, in realitate, terenul asupra caruia au solicitat si obtinut reconstituirea dreptului de proprietate prin sentinta civila 679/16.02.2007 face in egala masura obiectul unui titlu de proprietate emis pe numele altei persoane, titlu de proprietate a carui nulitate autorul reclamantilor a invocat-o in cauza ce a facut obiectul dosarului_, cererea fiind insa respinsa definitiv si irevocabil prin sentinta civila 3587/2005 (fila 60 dosar fond).
Situatia de fapt existenta, fara indoiala prejudiciabila pentru intimatii reclamanti, nu poate fi insa imputabila paratelor, autorul intimatilor reclamanti avand el insusi o culpa in crearea acestei situatii caci, desi avea cunostinta despre existenta unui titlu de proprietate eliberat in favoarea unei alte persoane, in cadrul litigiului finalizat cu pronuntarea sentintei civile 679/16.02.2007 nu a mentionat nimic despre litigiu anterior
In aceste conditii tribunalul a retinut ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca reclamantul a probat existenta si intinderea prejudiciului pretins cu titlu de daune interese precum si culpa paratelor si, admitand recursul, modificând in tot sentinta civila atacata, in sensul respingerii actiunii.
Împotriva deciziei civilă nr.1075/R/02.07.2013 pronunțată de Tribunalul I. au formulat contestație în anulare contestatorii I. M., I. S. și M. G. solicitând admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
În motivare au arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra obiectului principal al cererii și a confundat elemente și date semnificative aflate la dosarul cauzei.
Au mai arătat că aprecierea instanței de recurs că suprafața pentru care au fost puși în posesie se încadrează în perimetrul stabilit prin sentința civilă nr.1292/14.03.2008, excede cadrul procesual cu care a fost investită având în vedere că la dosar există lămurirea dispozitivului hotărârii prin care se precizează ca limita de nord este parcarea.
Au precizat că instanța de fond este într-o totală eroare apreciind că parcarea face obiectul vreunui titlu de proprietate, parcarea este liberă.
În drept au fost invocate disp. art.318 ind.1 Cod de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În analizarea contestației în anulare, tribunalul urmează a analiza dacă motivele invocate de contestator se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă invocat de contestatori.
Prin prezenta cerere se contestă modul de soluționare a unei cereri pe fondul pretențiilor deduse judecății contestatorii invocând dezlegarea greșită data pricinii din cauza unor erori materiale flagrante și a omisiunii de a cerceta anumite aspecte.
Verificând motivele invocat de contestatori prin raportare la dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că acestea nu se circumscriu cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, contestația în anulare specială se poate exercita în următoarele două situații:
- când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale;
- când, respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În ceea ce privește motivul vizând săvârșirea unei greșeli materiale în dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs, tribunalul reține că art. 318 teza I Cod procedură civilă are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor. Eroarea trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, această cale de atac tinzând la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege. Motivul vizând aprecierile instanței asupra modalității de punere în posesie nu constituie, însă, o „greșeală materială” în înțelesul textului legal menționat, ci ar putea reprezenta eventual o eroare de judecată. Însă, un asemenea motiv nu poate fi invocat pe această cale, partea neavând la îndemână mijlocul procedural al contestației în anulare pentru remedierea unui eventuale erori în aprecierea probelor ori în interpretarea dispozițiilor legale incidente.
Referitor la motivul vizând omisiunea instanței de a se pronunța asupra obiectului principal al cererii – terenul reprezentând parcare – Tribunalul reține că instanța de recurs a analizat solicitarea contestatorilor și cu privire la acest teren. Astfel, în considerentele hotărârii atacate instanța de recurs a expus pe larg considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției, răspunzând și apărărilor referitoare la terenul – parcare. În plus, prin chiar argumentele expuse în susținerea contestației în anulare contestatorii recunosc faptul că instanța a analizat aspectele referitoare la parcare, fiind însă nemulțumiți de soluția pronunțată cu privire la acest teren. Însă, o astfel de critică nu poate fi formulată pe această cale, partea neavând la îndemână mijlocul procedural al contestației în anulare pentru remedierea unui eventuale erori în soluționarea fondului cauzei.
P. toate aceste considerente, apreciind că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă și având în vedere și împrejurarea că exercitarea contestației în anulare se face numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de lege, tribunalul urmează a respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neintemeiata contestația in anulare privind pe recurenții contestatori I. M., I. S. și M. G. în contradictoriu cu intimații I. P., C. L. G. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. J. I. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi 19.08.2014.
Președinte, N. P. G. | Judecător, C. D. | Judecător, E. M. O. |
Grefier, V. F. A. |
Concept red. gref. A.V.F.
Red. Jud: C.D./2 exemplare
Jud.recurs :A. M. C. – Tribunalul I.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Expropriere. Sentința nr. 2404/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
