Legea 10/2001. Sentința nr. 1132/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1132/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 01-07-2013 în dosarul nr. 1482/100/2008
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1132
Ședința publică din 01 Iulie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. W.
Grefier M. H.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra acțiunii civile formulată de reclamanta S. I. L. M., domiciliată în Târgu M., ., . și cu domiciliul ales în Baia M., .. 32/1, județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâții S.C. S. G. S.A., cu sediul în Baia Mare, ., județul Maramureș și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în București, .. Ș., nr. 50, sector 1, având ca obiect acțiune în anularea deciziei nr. 1/08.04.2008 emisă la Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 05.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru data de 12.06.2013, 19.06.2013, 26.06.2013, apoi la data de astăzi 01.07.2013, când a hotărât următoarele.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată sub dosarul cu nr. de mai sus, reclamanta S. I. L. M. a chemat în judecată pârâții ..A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând anularea deciziei nr. 1/08.04.2008 emisă de către .; constatarea că imobilele solicitate a fi retrocedate au fost preluate în mod abuziv și fără titlu valabil; retrocedarea în natură a imobilelor identificate la data naționalizării în cărțile funciare CF nr. 5870 Baia M. nr. topo 4988 în natură grădină în intravilan în suprafață de 28.902 mp. nr. topo 4989 în natură casă curte în suprafață de 9.165 mp, și în CF nr. 510 Baia M., nr. topo 4993 în natură arabil în suprafață de 5313 mp, în urma dezmembrărilor efectuate teren aferent nr. topo 4993/1 în natură arabil în suprafață de 1664 mp, precum și construcții vechi identificate prin expertizele administrate în cauză. Imobilele la ora actuală sunt identificate în cărțile funciare CF nr._ Baia M. nr. topo 4988, nr. topo 4989/2, nr. topo 4989/4, nr. topo 4993/1, respectiv CF nr._/a Baia M. nr. topo 4989/2 și respectiv în CF nr. 5870 Baia M., nr.topo 4989/1, nr. topo 4989/3; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu experți și avocat în total suma de 8895,4 lei conform notei de cheltuieli.
Pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâta . a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
. arătat în apărare că reclamanta solicită anularea deciziei prin care pârâta și-a declinat competența, fundamentându-și acțiunea pe prevederile fostului art. 27 din legea nr. 10/2001, arătând că în speță imobilele ar fi fost preluate abuziv și fără titlu valabil, precum și că în anul 2001 pârâta era în curs de privatizare, iar în opinia reclamantei numai societățile comerciale privatizate integral nu sunt entități investite cu soluționarea notificărilor.
Obligația de despăgubire a reclamantei, pentru imobilul preluat abuziv de către Statul român îi revine A.-ului care are obligația de a stabili măsurile reparatorii în echivalent și nicidecum proprietatea actuală a imobilului (restituirea în natură nefiind prevăzută de lege în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei).
În speță, la data apariției Legii nr. 10/2001, . era integral privatizată, în baza Contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. MM/11/25.11.1998. Faptul că în anul 2005, A. a revenit printre acționarii minoritari ai ., nu schimbă însă prevederile legale aplicabile, deoarece A. este acționar minoritar deținând 6,36 din capitalul social, respectiv acțiuni în valoare de 97.182 lei, în vreme ce valoarea de piață a terenului stabilită de un evaluator independent, cu dată de referință 4.10.2007 este de 6.397.100 lei, respectiv 1.897.600 euro.
În ceea ce privește aplicarea art. 29 în forma modificată, potrivit art. 78 din Constituție „legea se publică în M.Of. al României și intră în vigoare în 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei”. Ieșirea din vigoare a legii civile se produce prin abrogarea ei, care poate fi expresă sau implicită. Una din modalitățile de abrogare implicită este și decizia Curții Constituționale prin care un text de lege este declarat neconstituțional.
Două sunt principiile care guvernează aplicarea legii în timp, și anume: principiul neretroactivității legii civile noi și principiul aplicării imediate a legii civile noi.
Din chiar denumirea lor, aceste două principii se presupun și se completează reciproc. Principiul neretroactivității legii civile este regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor ce se ivesc în practică după adoptarea ei, iar nu și situațiilor anterioare, trecute: într-o altă formulare, potrivit acestui principiu: trecutul scapă legii civile noi. Constituția dispune în art. 15 alin. 2 care arată că „legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
Din punct de vedere legal, acest principiu este consacrat expres în chiar art. 1 al Codului civil, astfel: „legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă”. Principiul aplicării imediate a legii civile noi este regula de drept potrivit căreia de îndată ce a fost adoptată, legea nouă se aplică tuturor situațiilor ivite după ., excluzând aplicarea legii vechi. De lege lata, acest principiu nu este consacrat expresis verbis; nu mai puțin existența lui neîndoielnică – se întemeiază, pe două rațiuni: 1. el este o consecință firească a principiului neretroactivității; 2. regula de interpretare consacrată de art. 978 cod civil actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat impune această soluție.
În consecință, discuțiile referitoare la preluarea cu sau fără titlu valabil a imobilului sunt lipsite de relevanță față de redactarea în vigoare a art. 29 din Legea nr.10/2001, după cum lipsite de relevanță sunt și referirile la prevederile constituționale din anul 1948 și la faptul că nu s-au acordat despăgubiri în condițiile în care imobilele au fost preluate de stat ca bunuri abandonate în baza unei hotărâri judecătorești.
În speța de față, sentința civilă nr. 130/7.02.1965 (depusă la dosarul cauzei) pronunțată în dosarul nr. 88/1956 al Tribunalului Popular al Orașului Baia M. (prin aplicarea decretului 111/1951) a constituit preluarea de către stat a imobilului cu titlu valabil, drept pentru care A. are obligația de a stabili măsuri reparatorii în echivalent și nicidecum pârâta.
Această societate are toate avizele de funcționare primite de la autorități, la diferite momente. Autorizațiile de construire obținute după 1990 au fost depuse la dosar iar pentru construcțiile ridicate înainte de 1990 respectiv la momentul la care a fost înființată ferma (aprox. 1979-1980), expertiza în construcții a opinat că acestea au existat în mod cert dar că în prezent s-au pierdut.
În legătură cu ocuparea funcțională a terenului afectat, în conformitate cu constatările expertizei în specialitatea zootehnie existentă la dosarul cauzei, pârâta deține în prezent următoarele autorizații: autorizație de mediu nr. 11-9 din 07.02.2011, autorizație sanitar-veterinară nr.1 din 26.04.2010, pentru aprovizionarea, depozitarea și comercializarea materialului seminal conservat pentru bovine, autorizație sanitar-veterinară nr. 86/30.12.2010 pentru colectare, creștere, îngrășare și comercializare tineret bovin, autorizație zootehnică de funcționare nr. 4 din 03.01.2011 pentru depozitarea și comercializarea materialului seminal congelat de la specia bovine.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei cu ocazia efectuării expertizei în construcții a rezultat că există proiecte de renovare completă a fermei, proiecte care sunt suspendate în momentul de față, până la terminarea prezentului litigiu.
De asemenea, acționarul principal RPN G. International GmbH a depus înscrisuri din care rezultă că acesta deține un număr de 750 capete tauri de valoare genetică deosebită, existând posibilitatea alocării taurilor pentru repopularea fermei, în limita capacităților de găzduire existente.
În consecință, pentru desfășurarea activității . deține toate autorizațiile necesare funcționării fermei. Incinta . îndeplinește condițiile necesare în vederea creșterii animalelor, constatare făcută și de instituțiile care au eliberat autorizațiile menționate.
Suprafața necesară pentru stabulație liberă pe cap de taur reproducător este de minim 40 mp. Zonele verzi din incinta fermei sunt necesare pentru stabulația liberă a animalelor și pentru buna funcționare a fluxului din fermă. Dacă se ia în considerare un minim de spațiu verde necesar de 40 mp/cap, acesta se poate asigura pe suprafețele libere de construcții din cadrul fermei. Depozitele de stocare a hranei cele două fânare, pătulul, magazia de concentrate și cea de furaje din incinta . sunt necesare acesteia în realizarea obiectului de activitate.
În probațiune s-au depus înscrisuri și s-au efectuat expertize tehnice de specialitate.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, luând act de poziția tuturor părților, tribunalul reține următoarele:
Societatea . fost privatizată integral la data de 14.02.2001.
Conform dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 bunurile din patrimoniul societăților comerciale aparțin acestora, astfel încât orice litigiu cu privire la drepturile și obligațiile ce se nasc în legătură cu aceste bunuri privesc exclusiv pe titularul dreptului de proprietate.
În cadrul activității sale și în exercitarea atribuțiilor ce-i revin în procesul de privatizare a societăților comerciale la care statul este acționar A. nu are calitatea de proprietar sau deținător al bunurilor din patrimoniul acestora, ci doar calitatea de acționar conform legii, în numele statului.
Așadar, regimul juridic al bunurilor ce fac parte din patrimoniul societății comerciale, este guvernat de dispozițiile menționate mai sus, deci orice litigiu născut din exercițiul dreptului de proprietate asupra imobilelor trebuie soluționat exclusiv în contradictoriu cu proprietarul acestora, respectiv . M..
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu are obligația legală de a restituit în natură imobilele revendicate de foștii proprietari, aceasta revenind exclusiv unității deținătoarea a imobilului, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată, care prevede: „imobilele, terenuri și construcții preluate în mod abuziv indiferent de destinație… vor fi restituite persoanei îndreptățite în natură, prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare”.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate A. nu are nicio obligație legală de a soluționa o notificare privind restituirea în natură și nici restituirea în natură a imobilului revendicat în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Raportat la considerentele de mai sus, excepția va fi admisă conform dispozitivului.
Pe fondul acțiunii, se rețin următoarele aspecte:
Prin notificarea nr. 137/13.08.2001 (fila 24) și completările ulterioare (fila 124, 125), depuse la Biroul executorului judecătoresc S. A. reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilelor, terenuri și clădiri, aflate actualmente în proprietatea unității deținătoare ..
Reclamanta a fost proprietara tabulară a imobilelor indicate mai sus. Din data de 2 martie 1948 a fost mutată cu domiciliul forțat în localitatea G., iar ulterior la Târgu M., cu interdicția de a părăsi localitatea, fără a avea posibilitatea de a exercita dreptul de proprietate asupra imobilelor naționalizate. Interdicția a fost instituită din data de 02.03.1948, restricția fiind ridicată la data de 08.08.1963, așa cum rezultă din adresa nr._/05.10.1990 emisă de către Ministerul de Interne aflată la fila 70 din dosar.
Prin aplicarea Decretului nr. 111/1951 s-a dispus în baza sentinței civile nr. 130/07.02.1956 pronunțată în dosar nr. 88/1956 de Tribunalul Popular al orașului Baia M., trecerea tuturor imobilelor în proprietatea Statului Român fără achitarea unei despăgubiri, constatându-se că bunurile au rămas fără stăpân.
Decretul nr. 111/1951 nu respectă Constituția din 1984 care garanta dreptului de proprietate încălcând și Tratatul de pace de la Paris semnat de România la 10 februarie 1947.
Astfel Sentința sus indicată nu poate fi reconsiderată ca fiind un titlu valabil, ținând cont de faptul că prin stabilirea domiciliului forțat a fost obligată și silită să părăsească toate bunurile din proprietatea tabulară, actual revendicate, precum și de faptul că procedura de citare a fost efectuată la domiciliu necunoscut, neavând nici măcar o șansă teoretică de a exercita dreptul la apărare, în vederea protejării dreptului reclamantei de proprietate.
Statul Român nu are un just titlu, iar imobilele preluate în baza Decretului nr. 111/1951 în temeiul art. 2 alin. 1 lit. e din Legea nr. 10/2001 (r2) sunt considerate că au fost efectuate abuziv.
Unitatea deținătoare a fost înființată în cursul anului 1991 ca o societate cu capital integral de stat. În cursul anului 1998 Fondul Proprietății de Stat a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. MM711 din 25.11.1998. Prin acest contract la punctul 8.10.1 a fost stabilită obligația cumpărătorului de a efectua o investiție de 1.219.646 USD în termen de 3 ani, începând cu anul 1999 până în anul 2001 inclusiv. P. garantarea realizării integrale a investițiilor, cumpărătorul a constituit drept gaj întregul pachet de acțiuni care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare. Această obligație se pare că nu a fost respectată de către cumpărător, astfel că instituția implicată în privatizare, A. prin adresa nr._ din 23.09.2005 (file 22-23 vol. I) în conformitate cu art. 41 alin. 2 din Legea nr. 137/2002, a solicitat executarea gajului și implicat și reînregistrarea ca acționar a instituției publice implicate. A. prin adresa nr._/16.06.2008 de la fila 53-54 a comunicat la dosar că „nu are calitatea de proprietar sau deținător al bunurilor din patrimoniul acestora, ci doar calitatea de acționar conform legii, în numele statului”, „litigiul trebuie soluționat în contradictoriu cu S.”.
Înalta Culte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 6461/18.11.2004 a constatat că aplicabilitatea art. 27 din Legea nr. 10/2001 (actualmente în urma republicării art. 29) este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două elemente: preluarea proprietății cu titlu valabil; faptul evidențierii ei în patrimoniul unei societăți privatizate cu respectarea dispozițiilor legale. În ipoteza în care se constată că doar una dintre aceste condiții a fost îndeplinită, procedura acordării măsurilor reparatorii este guvernată de dispozițiile art. 20 din lege (în urma republicării art. 21 din lege) deoarece art. 27 (art. 29 r2) este de strictă interpretare. La data naționalizării dreptul de proprietate al reclamantei a fost garantat de art. 8 din Constituția din 1948 iar naționalizarea s-a efectuat fără a se achita vreo despăgubire, deși art. 10 din Constituția din 1948 a prevăzut obligația de a stabili o dreaptă despăgubire.
Ținând cont de acestea și de aspectele privind naționalizarea imobilului prezentat mai sus rezultă că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului fără un titlu valabil și în mod abuziv.
Obligația legală de restituire în natură prevalează asupra oricărei alte opțiuni a entității notificate.
Argumentele sus menționate sunt susținute de către unitatea implicată în privatizare respectiv A. prin adresa nr._/22.12.2009 (fila 188) a retransmis toată documentația și notificarea nr. 137/2001 formulată de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001 întrucât a considerat că societatea . este competentă să soluționeze, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Au fost încuviințate efectuarea expertizelor în domeniul topografie, construcții și specialitatea zootehnie. Expertul topograf prin completarea raportului (vol. III – fila 6-9) a indicat suprafața liberă de 11.397 mp. Experții în construcții au stabilit următoarele: D-na B. R. prin completarea la raportul de expertiză (vol. II fila 165 -168) a indicat clădirile vechi stabilind pe cea de la poziția 56 din planul de situație (birou – casă veche) în suprafață construită de 263 mp, cea de la poziția 53 (magazia de furaje) suprafață construită de 153 mp, indicând că în incintă există construcții demontabile, construcții metalice ușoare, respectiv cea de la poziția 34 – tabără de vară, suprafață construită de 627 mp, cea de la poziția 40 fânar mic, suprafață construită de 103 mp, cea de la poziția 43 – baracă parc rece, suprafață construită de 367 mp. Experta a indicat în raportul de expertiză (vol. I fila 326-349) valoarea de piață stabilită prin metoda comparațiilor de piață pentru terenul imposibil a fi retrocedat de 29,65 euro/mp.
D-na expert B. L. prin opinia exprimată (vol. II fila 220-225) confirmă existența clădirilor vechi și indică ca valoare de piață a terenului obținut prin metoda comparațiilor de piață valoarea de 24,37 euro/mp.
D-nul expert P. F. la punctul 6 (fila 24-25 din raport) din expertiză vol II fila 109-164) a înșirat clădirile vechi care se pot retroceda centrala termi8ă notată la poziția 67 din planul de situație, casa veche poziția 56, și magazia de furaje.
Un aspect foarte important este că pârâta nu a reușit să prezinte autorizație de construire pentru grajdurile construite pe teren. Acest aspect este confirmat atât de către d-nul expert P. prin răspunsul dat obiecțiunilor pct. 3 (vol. II fila 201-215), de către dna expert B. prin completarea la raport (vol. II file 165-168), cât și de către reprezentantul pârâtului. Afirmațiile în acest sens au fost consemnate în încheierea din 23.10.2013 aflată în vol. II file 298-299. Întrucât autorizația de construire nu există, neputând fi indicată nici măcar un număr al acesteia, se poate trage concluzia că imobilele construite/edificate după naționalizare sunt neautorizate, ilegale, astfel sunt aplicabile prevederile art. 10 pct. 4 din Norma metodologică, care instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor.
La fila 295 din vol. II Garda Națională de Mediu prin adresa nr. 793/30.05.2012 a comunicat reprezentantei reclamantei că în ceea ce privește instalațiile și dotările . la acest moment nu mai există posibilitatea reluării activității de creștere a taurinelor, adăposturile de animale fiind dezafectate de instalații, iar alimentarea cu apă oprită. Această fermă la ora actuală este deja în mediul urban, înconjurată de locuințe, instituții, sedii firme, nu mai poate beneficia de autorizație de funcționare, nefiind îndeplinite condițiile de legislație speciale privind distanțele de mediu locuibil pentru a se putea porni o astfel de activitate.
În concluzie imobilele revendicate au fost preluate în mod abuziv și fără titlu valabil, unitatea deținătoare la data apariției Legii nr. 10/2001 a fost o societate în curs de privatizare fără să respecte condițiile impuse prin contractul de privatizare, și luând în considerare și jurisprudența Înalte Curți cu privire la respectarea cumulativă a condițiilor ce trebuie îndeplinită în vederea aplicării prevederilor art. 29 din lege, care în cazul de față nu sunt respectate, precum și faptul că odată cu naționalizarea imobilelor reclamanta nu a beneficiat de nicio despăgubire, deși Constituția din 1948 a prevăzut această obligație a statului, sens în care acțiunea va fi admisă în sensul restituirii în natură a imobilelor revendicate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 8.895,4 lei, cheltuielile de judecată reprezentând 6395,4 lei onorarii expertize (f.116, 162, 291, 297, 12) și 2500 lei onorariu avocațial dovedit cu chitanța . nr. 32/05.06.2013, anexată în original concluziilor scrise depuse de reclamantă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. pentru Valorificarea Activelor Statului.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta S. I. L. M., domiciliată în Târgu M., Bul. 1848, nr. 75/28, jud. M., cu domiciliul procesual ales în Baia M., .. 32/1, jud. Maramureș, la cabinet avocat B. G. E., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Baia Mare, ., jud. Maramureș și în consecință:
Dispune anularea Deciziei nr. 1/08.04.2008, emisă de ..
Dispune retrocedarea în natură în favoarea reclamantei a imobilelor identificate în prezent în CF_ Baia M. nr. topo 4988, 4989/2, 4989/4, 4993/1, CF_/a Baia M. nr. topo 4989/2 și CF 5870 Baia M. nr. topo 4989/1 și 4989/3, în natură teren intravilan de 28.902 mp, teren intravilan de 9.165 mp, teren arabil de 5313 mp și teren arabil de 1664 mp, precum și construcțiile vechi edificate pe terenurile de mai sus, construcții identificate prin completarea la expertiză efectuată în cauză de expert R. B. la data de 11.04.2012, care face parte din prezenta sentință.
Dispune obligarea pârâtei . la plata către reclamantă a sumei de 8895,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi 01 Iulie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
W. D. H. M.
În C.O. semnează grefier șef
Red.WD/31.07.2013
Tred. A.S. 9.08.2013 - 4 ex
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 234/2013.... | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 542/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
